Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET Nr. 418 din 5 decembrie 1979 pentru ratificarea unor tratate internationale
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã:
ART. 1 Se ratifica Convenţia consularã dintre Socialistã România şi Republica Cipru, semnatã la Nicosia la 27 octombrie 1978. ART. 2 Se ratifica Convenţia consularã dintre Republica Socialistã România şi Republica Algeriana Democratica şi Populara, semnatã la Alger la 28 octombrie 1978. ART. 3 Se ratifica Convenţia de asistenta juridicã în materie civilã, familialã şi penalã dintre Republica Socialistã România şi Republica Algeriana Democratica şi Populara, semnatã la Bucureşti la 28 iunie 1979. ART. 4 Se ratifica Convenţia dintre Republica Socialistã România şi Republica Democrata Germanã privind soluţionarea şi prevenirea cazurilor de dubla cetãţenie, semnatã la Bucureşti la 20 aprilie 1979. ART. 5 Se ratifica Convenţia dintre Republica Socialistã România şi Republica Populara Ungara privind soluţionarea şi prevenirea cazurilor de dubla cetãţenie, semnatã la Bucureşti la 13 iunie 1979. ART. 6 Se ratifica Convenţia dintre Republica Socialistã România şi Republica Islamica Pakistan privind evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, încheiatã la Islamabad la 21 ianuarie 1978. ART. 7 Se ratifica Convenţia dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Canadei pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, semnatã la Ottawa la 20 noiembrie 1978. ART. 8 Se ratifica Convenţia dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Spaniei pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, semnatã la Madrid la 24 mai 1979. ART. 9 Se ratifica Acordul dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Democratice Sudan privind promovarea şi garantarea reciprocã a investiţiilor de capital, semnat la Bucureşti la 8 decembrie 1978. ART. 10 Se ratifica Acordul dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Gaboneze privind încurajarea, promovarea şi garantarea investiţiilor, semnat la Libreville la 11 aprilie 1979. ART. 11 Se ratifica Acordul comercial pe termen lung dintre guvernul Republicii Socialiste România şi Jamahiria Arabã Libiana Populara Socialistã, încheiat la Benghazi la 9 aprilie 1979. ART. 12 Se ratifica Convenţia dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia privind reglementarea serviciului feroviar de frontiera, încheiatã la Bucureşti la 30 mai 1979.
NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Republicii Socialiste România
CONVENŢIE CONSULARĂ între Republica Socialistã România şi Republica Cipru
Republica Socialistã România şi Republica Cipru, în dorinta de a dezvolta legãturile de prietenie dintre ele pe baza respectãrii principiilor suveranitãţii şi independentei naţionale, neamestecului în treburile interne, egalitãţii în drepturi şi avantajului reciproc, dorind sa reglementeze relaţiile lor consulare, sa defineascã drepturile, privilegiile şi imunitãţile oficiilor consulare şi ale membrilor acestora şi sa asigure protejarea intereselor lor şi ale cetãţenilor lor, au hotãrît sa încheie o convenţie consularã şi, în acest scop, au numit ca împuterniciţi ai lor: Preşedintele Republicii Socialiste România, pe Vasile Gliga, adjunct al ministrului afacerilor externe; Preşedintele Republicii Cipru, pe Andreas Patsalides, ministru al afacerilor externe - interimar, care, dupã schimbul deplinelor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra celor ce urmeazã:
ART. 1 Definiţii În înţelesul prezentei convenţii: a) oficiu consular înseamnã orice consulat general, consulat, viceconsulat sau agenţie consularã; b) circumscripţie consularã înseamnã teritoriul stabilit pentru exercitarea de cãtre un oficiu consular a funcţiilor sale; c) şef al oficiului consular înseamnã persoana numita sa acţioneze în aceasta calitate; d) funcţionar consular înseamnã orice persoana insarcinata sa exercite funcţii consulare, inclusiv şeful oficiului consular; e) angajat consular înseamnã orice persoana care face parte din serviciul administrativ sau tehnic al oficiului consular; f) membru al personalului de serviciu înseamnã orice persoana aparţinînd serviciului domestic al oficiului consular; g) membru al oficiului consular înseamnã functionarii consulari, angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu; h) membru al personalului consular înseamnã functionarii consulari, alţii decît şeful oficiului consular, angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu; i) membru al personalului privat înseamnã persoana angajata exclusiv în serviciul privat al unui membru al oficiului consular; j) membri de familie înseamnã sotia (soţul), copiii minori şi pãrinţii unui membru al oficiului consular, cu condiţia ca aceste persoane sa locuiascã împreunã cu acesta; k) localuri consulare înseamnã clãdirile sau pãrţile din clãdiri şi terenurile aferente, oricui ar aparţine, care sînt folosite exclusiv în scopul activitãţii consulare; l) arhive consulare înseamnã toatã corespondenta şi documentele oficiale, cãrţi, filme, benzi de magnetofon, registre ale consulatelor, echipamentul destinat scopurilor oficiale, precum şi orice articol de mobilier folosit pentru protecţia şi siguranta acestora; m) nava a statului trimiţãtor înseamnã orice vas, altul decît de rãzboi, avînd naţionalitatea statului trimiţãtor în conformitate cu legislaţia acestui stat.
CAP. 1 Relaţii consulare ART. 2 Înfiinţarea oficiilor consulare 1. Fiecare inalta parte contractantã poate infiinta oficii consulare pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante numai cu consimţãmîntul statului de resedinta, dat pentru fiecare caz în parte. 2. Sediul şi rangul unui oficiu consular, precum şi circumscripţia consularã, se stabilesc prin înţelegere între statul trimiţãtor şi statul de resedinta. 3. Orice modificare ulterioara cu privire la sediul şi rangul oficiului consular, precum şi la circumscripţia consularã, se va face, de asemenea, numai prin înţelegere între statul trimiţãtor şi statul de resedinta. ART. 3 Patenta consularã şi exequaturul 1. În vederea numirii şefului oficiului consular, statul trimiţãtor trebuie sa obţinã, pe cale diplomaticã, acordul prealabil al statului de resedinta. 2. Dupã obţinerea acordului sus-menţionat, statul trimiţãtor va transmite, pe cale diplomaticã, patenta consularã Ministerului Afacerilor Externe al statului de resedinta. Patenta consularã trebuie sa ateste calitatea şi sa indice numele, prenumele şi clasa şefului oficiului consular, circumscripţia consularã şi sediul oficiului consular. 3. Şeful oficiului consular este admis sa îşi exercite funcţiile printr-o autorizaţie a statului de resedinta, denumita exequatur. 4. Pînã la eliberarea exequaturului, statul de resedinta poate acorda şefului oficiului consular o autorizaţie provizorie prin care i se permite sa îşi exercite funcţiile. În acest caz, dispoziţiile prezentei convenţii îi sînt aplicabile. 5. Din momentul în care şefului oficiului consular i s-a permis, chiar cu titlu provizoriu, sa îşi exercite funcţiile sale, statul de resedinta este obligat sa informeze imediat despre aceasta autoritãţile competente din circumscripţia consularã şi sa ia mãsurile necesare pentru ca şeful oficiului consular sa îşi poatã îndeplini funcţiile. ART. 4 Geranta interimara 1. În cazul în care şeful oficiului consular este în imposibilitate de a-şi îndeplini funcţiile sale sau dacã postul este vacant, conducerea oficiului consular poate fi încredinţatã temporar unui funcţionar consular din cadrul aceluiaşi oficiu consular, din cadrul altui oficiu consular al statului trimiţãtor situat pe teritoriul statului de resedinta sau unui membru al personalului diplomatic din cadrul misiunii diplomatice a statului trimiţãtor în statul de resedinta. 2. Numele şi prenumele persoanei desemnate, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, în calitate de gerant interimar vor fi notificate, în prealabil, Ministerului Afacerilor Externe al statului de resedinta. 3. Gerantul interimar se va bucura de facilitãţile, privilegiile şi imunitãţile acordate şefului oficiului consular prin prezenta convenţie. ART. 5 Cetãţenia membrilor oficiului consular 1. Functionarii consulari trebuie sa fie numai cetãţeni ai statului trimiţãtor, sa nu aibã domiciliul pe teritoriul statului de resedinta şi sa nu fie trimişi în acest stat cu alte misiuni. 2. Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu ai oficiului consular nu pot fi decît cetãţeni ai statului trimiţãtor sau ai statului de resedinta. ART. 6 Numãrul membrilor oficiului consular Statul trimiţãtor stabileşte numãrul membrilor oficiului sau consular în funcţie de volumul de munca şi de necesitãţile unei normale desfasurari a activitãţii oficiului. Statul de resedinta poate cere, totuşi, ca efectivul membrilor oficiului consular sa fie menţinut în limitele a ceea ce el considera rezonabil şi normal, ţinînd seama de condiţiile existente în circumscripţia consularã şi de necesitãţile efective ale oficiului consular. ART. 7 Notificarea numirii membrilor personalului oficiului consular Numele, prenumele şi clasa funcţionarilor consulari, alţii decît şeful oficiului consular, precum şi numele, prenumele şi cetãţenia angajaţilor consulari şi ale membrilor personalului de serviciu, vor fi notificate, în prealabil, Ministerului Afacerilor Externe al statului de resedinta. ART. 8 Documente de identitate 1. Autoritatea competenta a statului de resedinta va elibera, gratuit, fiecãrui funcţionar consular un document care atesta identitatea şi calitatea sa. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica şi angajaţilor consulari şi membrilor personalului de serviciu, cu condiţia ca ei sa nu fie cetãţeni ai statului de resedinta sau cetãţeni ai statului trimiţãtor domiciliaţi în statul de resedinta. 3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica, de asemenea, şi membrilor de familie ai membrilor oficiului consular, cu condiţia ca ei sa nu fie cetãţeni ai statului de resedinta sau cetãţeni ai statului trimiţãtor domiciliaţi în statul de resedinta şi sa nu exercite vreo activitate cu caracter lucrativ în acest stat. ART. 9 Interzicerea unor activitãţi 1. Membrii oficiului consular nu vor desfasura activitate comercialã sau o alta profesiune cu caracter lucrativ în afarã funcţiilor consulare sau a sarcinilor pe care le au la oficiul consular. 2. În raporturile dintre ele, inaltele pãrţi contractante nu vor folosi consuli onorifici. ART. 10 Încetarea funcţiilor unui membru al oficiului consular 1. Funcţiile unui membru al oficiului consular înceteazã, îndeosebi, prin: a) notificarea din partea statului trimiţãtor cãtre statul de resedinta a faptului ca funcţiile unui membru al oficiului consular au luat sfîrşit; b) retragerea exequaturului; c) notificarea din partea statului de resedinta cãtre statul trimiţãtor ca înceteazã sa mai considere persoana respectiva ca membru al personalului consular. 2. Statul de resedinta poate oricind sa încunoştiinţeze statul trimiţãtor ca un funcţionar consular este considerat persoana non grata sau ca un angajat consular ori un membru al personalului de serviciu este inacceptabil. Într-o asemenea situaţie, statul trimiţãtor va dispune, dupã caz, fie rechemarea funcţionarului consular, fie încetarea activitãţii angajatului consular sau a membrului personalului de serviciu al oficiului consular. 3. Dacã, într-un termen rezonabil, statul trimiţãtor nu da urmare încunoştiinţãrii ce i s-a fãcut, statul de resedinta va putea, dupã caz, fie sa retragã exequaturul şefului oficiului consular, fie, notificind statului trimiţãtor, pe cale diplomaticã, hotãrîrea luatã, sa înceteze de a mai considera persoana în cauza ca membru al personalului consular. 4. În situaţiile menţionate la paragrafele 2 şi 3, statul de resedinta nu este obligat sa comunice statului trimiţãtor motivele hotãrîrii luate.
CAP. 2 Funcţii consulare ART. 11 Scopurile activitãţii consulare 1. Exercitarea funcţiilor consulare are drept scop: a) apãrarea în statul de resedinta a drepturilor şi intereselor statului trimiţãtor, precum şi ale cetãţenilor lui; b) favorizarea dezvoltãrii relaţiilor comerciale, economice, ştiinţifice, culturale şi turistice între statul trimiţãtor şi statul de resedinta; c) informarea, prin toate mijloacele licite, despre condiţiile şi evoluţia vieţii comerciale, economice, ştiinţifice, culturale şi turistice din statul de resedinta; d) promovarea în orice mod a relaţiilor de prietenie între cele doua state; e) acordarea de ajutor şi asistenta cetãţenilor statului trimiţãtor. 2. Dispoziţiile prezentei convenţii, referitoare la cetãţenii statului trimiţãtor, se aplica, în mod corespunzãtor, şi persoanelor juridice care au naţionalitatea acestui stat, atribuitã conform legislaţiei sale. ART. 12 Exercitarea funcţiilor consulare 1. Funcţiile consulare sînt exercitate de cãtre functionarii consulari ai statului trimiţãtor. 2. Funcţiile consulare pot fi exercitate, de asemenea, şi de cãtre agenţii diplomatici din cadrul misiunii diplomatice a statului trimiţãtor în statul de resedinta. În acest caz, drepturile şi îndatoririle agenţilor diplomatici vor fi respectate. 3. Funcţiile consulare vor fi exercitate în cadrul circumscripţiei consulare; exercitarea funcţiilor consulare în afarã circumscripţiei consulare se poate face numai cu consimţãmîntul prealabil al statului de resedinta. 4. Funcţiile consulare prevãzute în prezentul capitol, precum şi orice alta funcţie consularã încredinţatã de statul trimiţãtor, se exercita cu respectarea legilor şi regulamentelor statului de resedinta şi în limitele admise de dreptul internaţional. ART. 13 Comunicarea cu autoritãţile statului de resedinta 1. În exercitarea funcţiilor ce-i revin potrivit prezentei convenţii, funcţionarul consular poate sa se adreseze: a) autoritãţilor locale competente din circumscripţia consularã; b) autoritãţilor centrale ale statului de resedinta, dacã şi în mãsura în care aceasta este admisã de legile, regulamentele şi uzanţele statului de resedinta sau de acordurile internaţionale în materie. 2. Funcţionarul consular se poate adresa direct Ministerului Afacerilor Externe al statului de resedinta numai în absenta unei misiuni diplomatice a statului trimiţãtor. ART. 14 Înregistrarea cetãţenilor statului trimiţãtor 1. Funcţionarul consular poate sa înregistreze pe cetãţenii statului trimiţãtor care au domiciliul sau resedinta în circumscripţia consularã. 2. Înregistrarea efectuatã de funcţionarul consular nu scuteşte pe cetãţenii respectivi de obligaţia de a respecta legile şi regulamentele statului de resedinta cu privire la şederea strãinilor. ART. 15 Reprezentarea cetãţenilor în fata justiţiei şi a altor autoritãţi ale statului de resedinta Funcţionarul consular este autorizat sa ia mãsuri în vederea asigurãrii, în condiţii adecvate, cu respectarea legilor şi regulamentelor statului de resedinta, a reprezentãrii cetãţenilor statului trimiţãtor în fata justiţiei sau a altor autoritãţi ale statului de resedinta. El poate cere, conform legilor şi regulamentelor statului de resedinta, adoptarea de mãsuri provizorii în vederea apãrãrii drepturilor şi intereselor cetãţenilor statului sau atunci cînd aceştia, fiind absenţi, sau din orice alta cauza, nu îşi pot apara în timp util drepturile şi interesele. ART. 16 Eliberarea paşapoartelor şi acordarea vizelor Funcţionarul consular are dreptul: a) sa elibereze, sa reînnoiascã, sa prelungeascã, sa facã menţiuni sau sa retragã pasapoartele şi alte documente de cãlãtorie ale cetãţenilor statului trimiţãtor; b) sa acorde vize persoanelor care doresc sa meargã în statul trimiţãtor. ART. 17 Funcţii în materie de stare civilã 1. Funcţionarul consular are dreptul sa înregistreze naşterea şi decesul cetãţenilor statului trimiţãtor şi sa elibereze certificate corespunzãtoare. 2. Funcţionarul consular are dreptul sa oficieze cãsãtorii între cetãţenii statului trimiţãtor şi sa elibereze certificate corespunzãtoare. 3. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu scutesc persoanele interesate de a face declaraţiile sau înregistrãrile prevãzute de legile şi regulamentele statului de resedinta. 4. În mãsura în care au cunostinta, autoritãţile competente ale statului de resedinta vor informa neîntîrziat oficiul consular în cazul în care un cetãţean al statului trimiţãtor a decedat pe teritoriul statului de resedinta. ART. 18 Funcţii în materie de tutela şi curatela 1. Funcţionarul consular poate sa intervinã pe lîngã autoritãţile competente, în limitele admise de legile şi regulamentele statului de resedinta, în toate cazurile privind tutela şi curatela instituitã sau care urmeazã a se institui în favoarea propriilor cetãţeni şi pentru a asigura administrarea bunurilor celor absenţi. El poate, de asemenea, propune autoritãţilor competente ale statului de resedinta persoanele care urmeazã sa îndeplineascã funcţiile de tutori şi curatori. 2. Autoritãţile competente ale statului de resedinta vor informa pe funcţionarul consular de îndatã ce acestea au cunostinta despre cazuri în care este necesar sa se ia mãsuri de numire a unui tutore sau a unui curator pentru un cetãţean al statului trimiţãtor. ART. 19 Funcţii notariale 1. În mãsura în care legile şi regulamentele statului de resedinta permit, funcţionarul consular este autorizat sa îndeplineascã în circumscripţia consularã (în localul consular, la locuinta cetãţenilor statului trimiţãtor, la bordul navelor sau aeronavelor care poarta pavilionul acestui stat) urmãtoarele activitãţi: a) sa primeascã, sa întocmeascã, sa certifice şi sa autentifice declaraţii ale cetãţenilor statului trimiţãtor; b) sa întocmeascã, sa autentifice şi sa primeascã în depozit testamente ale cetãţenilor statului trimiţãtor; c) sa primeascã, sa întocmeascã şi sa autentifice înscrisuri privitoare la alte acte juridice ale cetãţenilor statului trimiţãtor, dacã ele sînt destinate sa producã efecte în afarã teritoriului statului de resedinta şi dacã ele nu privesc imobile situate pe teritoriul acestui stat sau drepturi reale asupra unor astfel de imobile; d) sa dea data certa înscrisurilor şi sa legalizeze semnãturile cetãţenilor statului trimiţãtor de pe acestea; e) sa legalizeze copii, traduceri sau extrase din înscrisuri, la cererea cetãţenilor statului trimiţãtor; f) sa vizeze certificate de origine a mãrfurilor şi alte înscrisuri similare; g) sa legalizeze semnãturile şi sigiliile de pe înscrisuri care emana de la organele de jurisdicţie sau alte autoritãţi ale statului de resedinta şi care urmeazã sa producã efecte în statul trimiţãtor; h) sa primeascã spre pãstrare înscrisuri de la cetãţenii statului trimiţãtor sau destinate acestora. 2. Documentele enumerate la paragraful 1 au în statul de resedinta aceeaşi valoare juridicã şi forta probanta ca înscrisurile autentificate, legalizate sau certificate de autoritãţile competente ale acestui stat. ART. 20 Funcţii în materie de succesiuni 1. În cazul în care un cetãţean al statului trimiţãtor a decedat pe teritoriul statului de resedinta, autoritatea competenta a acestuia va anunta, fãrã intirziere, despre acest fapt oficiul consular şi îi va comunica toate informaţiile de care dispune cu privire la moştenitori, legatari, domiciliul sau resedinta lor, activul succesoral, precum şi despre eventuala existenta a unui testament. Autoritatea sus-menţionatã va face o notificare asemãnãtoare oficiului consular al statului trimiţãtor şi în cazul în care ea va fi aflat ca decedatul a lãsat o succesiune pe teritoriul unui stat terţ. 2. Autoritatea competenta a statului de resedinta va anunta, fãrã intirziere, oficiul consular al statului trimiţãtor atunci cînd o persoana, cãreia îi revine în calitate de moştenitor, titular de drepturi sau legatar o succesiune deschisã pe teritoriul statului de resedinta, este cetãţean al statului trimiţãtor. 3. Autoritatea competenta a statului de resedinta va comunica, fãrã intirziere, oficiului consular al statului trimiţãtor mãsurile pe care le-a luat pentru conservarea şi administrarea bunurilor succesorale care au rãmas pe teritoriul statului de resedinta ca urmare a decesului unui cetãţean al statului trimiţãtor. Funcţionarul consular poate sa îşi dea concursul, direct sau prin intermediul unui delegat, la punerea în executare a mãsurilor vizate în alineatul precedent. El poate, de asemenea: a) sa urmãreascã realizarea drepturilor succesorale ale cetãţenilor statului trimiţãtor; b) sa vegheze ca sumele de bani, valorile sau alte bunuri mobile provenind din succesiuni de pe teritoriul statului de resedinta sa fie transmise cetãţenilor statului trimiţãtor. Transmiterea se va face cu respectarea legilor şi regulamentelor statului de resedinta. 4. Dacã, dupã îndeplinirea pe teritoriul statului de resedinta a formalitãţilor privitoare la succesiuni, mobilele din succesiuni (sau sumele rezultate din vînzarea mobilelor sau imobilelor) revin unui moştenitor, titular de drepturi sau legatar, cetãţean al statului trimiţãtor care nu locuieşte pe teritoriul statului de resedinta şi care nu a participat la procedura succesoralã şi nici nu a desemnat un mandatar, acele bunuri sau sumele provenite din vînzarea lor vor fi predate oficiului consular al statului trimiţãtor, pentru a fi transmise moştenitorului, titularului de drepturi sau legatarului, cu condiţia ca: a) autoritãţile statului de resedinta sa fi autorizat remiterea bunurilor succesorale sau a sumelor rezultate din vînzarea lor; b) toate datoriile moştenirii, declarate în termenul prevãzut de legile şi regulamentele statului de resedinta, sa fi fost plãtite sau garantate; c) calitatea de moştenitor, titular de drepturi sau legatar sa fie doveditã; d) drepturile (taxele) asupra succesiunii sa fi fost plãtite sau garantate. 5. În cazul cînd un cetãţean al statului trimiţãtor se afla provizoriu pe teritoriul statului de resedinta şi decedeazã pe acel teritoriu, lucrurile personale şi sumele de bani rãmase de la acesta, care nu sînt pretinse de un moştenitor prezent, vor fi predate, fãrã alta formalitate, oficiului consular al statului trimiţãtor, cu titlu provizoriu, spre a li se asigura pãstrarea, cu respectarea dreptului autoritãţilor administrative sau judiciare ale statului de resedinta de a le prelua în interesul justiţiei. Exportul bunurilor personale şi transmiterea sumelor de bani se vor face cu respectarea legilor şi regulamentelor statului de resedinta. 6. În mãsura în care prezentul articol nu prevede altfel, dispoziţiile art. 15 sînt aplicabile şi în materie de succesiuni. ART. 21 Funcţii privitoare la navigaţia maritima şi fluviala 1. Funcţionarul consular are dreptul sa acorde asistenta navelor statului trimiţãtor care intra sau se gãsesc într-un port din circumscripţia consularã; el poate acţiona pentru a facilita intrarea, stationarea şi plecarea navelor din porturile circumscripţiei consulare. 2. În mãsura în care legile şi regulamentele statului trimiţãtor îl autoriza, funcţionarul consular are dreptul sa ia legatura cu echipajele navelor statului trimiţãtor, sa le viziteze, sa verifice şi sa vizeze documentele de bord, precum şi documentele cu privire la incarcatura şi, în general, sa asigure aplicarea pe aceste nave a legilor şi regulamentelor de navigaţie ale statului trimiţãtor. Fãrã a aduce atingere competentei autoritãţilor statului de resedinta şi în mãsura în care legile şi regulamentele statului trimiţãtor îl autoriza, funcţionarul consular are, de asemenea, dreptul sa ia mãsurile necesare pentru asigurarea ordinii şi disciplinei pe aceste nave. 3. În caz de avarie, eşuare sau naufragiu în apele naţionale ale statului de resedinta a unei nave a statului trimiţãtor, autoritãţile competente ale statului de resedinta vor înştiinţa neîntîrziat oficiul consular cel mai apropiat de locul accidentului şi îl vor informa despre mãsurile întreprinse în vederea salvãrii şi ocrotirii navei, echipajului, pasagerilor, încãrcãturii şi proviziilor. Aceste autoritãţi vor acorda, de asemenea, funcţionarului consular sprijinul necesar în luarea mãsurilor ce se impun ca urmare a avariei, eşuãrii sau naufragiului. În mãsura în care legile şi regulamentele statului de resedinta nu se opun, autoritãţile competente ale acestui stat vor invita funcţionarul consular sa asiste la ancheta deschisã pentru determinarea cauzelor avariei, eşuãrii sau naufragiului. Funcţionarul consular are dreptul sa ceara autoritãţilor statului de resedinta sa ia sau sa continue mãsurile prevãzute în alineatul precedent. 4. Dacã proprietarul sau armatorul unei nave a statului trimiţãtor avariate, eşuate ori naufragiate sau orice alta persoana indreptatita sa acţioneze în numele sau nu poate lua mãsurile necesare în legatura cu nava, incarcatura sau proviziile acesteia, funcţionarul consular poate lua aceste mãsuri în numele proprietarului, armatorului sau persoanei îndreptãţite. Tot astfel, funcţionarul consular poate lua asemenea mãsuri în legatura cu orice obiecte aparţinînd unor cetãţeni ai statului trimiţãtor provenind din incarcatura sau proviziile aduse în port sau gãsite pe coasta, în apropierea coastei sau pe nava esuata sau naufragiata. Nici un fel de taxe vamale nu vor fi percepute pentru nava statului trimiţãtor esuata sau naufragiata pentru incarcatura sau proviziile sale şi nici pentru obiectele aparţinînd unui cetãţean al statului trimiţãtor provenind de pe o nava avariata, esuata sau naufragiata, afarã de cazul cînd acestea au fost puse în consumaţie sau folosite în statul de resedinta. 5. În cazul cînd autoritãţile statului de resedinta înţeleg sa ia, potrivit competentei lor, mãsuri asiguratorii, de executare ori sa efectueze acte de urmãrire penalã la bordul unei nave a statului trimiţãtor, vor înştiinţa, în prealabil, oficiul consular pentru ca un funcţionar consular sa poatã asista la luarea acestor mãsuri ori la efectuarea actelor de urmãrire penalã. Dacã, în cazurile urgente, înştiinţarea nu a fost posibila, iar funcţionarul consular nu a fost prezent la luarea mãsurilor, autoritãţile statului de resedinta vor informa neîntîrziat oficiul consular cu privire la mãsurile luate. Oficiul consular va fi înştiinţat şi în cazul în care un membru al echipajului navei urmeazã sa fie interogat de cãtre autoritãţile statului de resedinta. Dispoziţiile cuprinse în acest paragraf nu se referã la controlul vamal, sanitar şi al paşapoartelor. 6. Funcţionarul consular are dreptul, în conformitate cu legile şi regulamentele statului trimiţãtor, sa primeascã orice declaraţie şi sa elibereze orice document în legatura cu: a) înmatricularea sau radierea navei din registrul statului trimiţãtor; b) cumpãrarea navelor strãine destinate a fi înmatriculate în registrul statului trimiţãtor sau vînzarea navelor acestui stat în strãinãtate; c) armarea sau dezarmarea unei nave înmatriculate în registrul statului trimiţãtor; d) pierderea sau avarierea unei nave înmatriculate în registrul statului trimiţãtor. ART. 22 Funcţii privitoare la navigaţia civilã aerianã 1. Funcţionarul consular poate exercita drepturile de control şi inspecţie prevãzute de legile şi regulamentele statului trimiţãtor asupra aeronavelor înmatriculate în acest stat, precum şi asupra echipajelor lor, în mãsura în care legile şi regulamentele statului de resedinta îi permit aceasta. El poate, de asemenea, sa acorde asistenta echipajelor lor. 2. Cînd o aeronava înmatriculatã în statul trimiţãtor suferã un accident pe teritoriul statului de resedinta, autoritãţile competente ale acestui stat vor informa fãrã intirziere oficiul consular cel mai apropiat de locul unde s-a produs accidentul. ART. 23 Alte funcţii consulare Funcţionarul consular poate exercita, pe lîngã funcţiile prevãzute în prezenta convenţie, orice alta funcţie consularã încredinţatã de statul trimiţãtor, cu condiţia ca statul de resedinta sa o admitã în mod expres sau încunoştinţat fiind, în prealabil, sa nu se opunã.
CAP. 3 Facilitãţi, privilegii şi imunitãţi ART. 24 Înlesniri acordate oficiului consular şi membrilor acestuia 1. Statul de resedinta acorda toate înlesnirile necesare îndeplinirii funcţiilor care revin oficiului consular şi va lua mãsurile corespunzãtoare pentru a permite membrilor oficiului consular sa îşi desfãşoare activitatea şi sa se bucure de privilegiile şi imunitãţile acordate prin prezenta convenţie. 2. Statul de resedinta va trata pe functionarii consulari cu respectul datorat calitãţii lor şi va lua toate mãsurile pentru a impiedica orice atingere adusã persoanei, libertãţii şi demnitãţii acestora.
Secţiunea I ART. 25 Folosirea stemei şi drapelului naţional 1. Stema statului trimiţãtor şi inscripţia cu denumirea oficiului consular redactatã în limba statului trimiţãtor şi a statului de resedinta pot fi aşezate la sediul oficiului consular. 2. Drapelul naţional al statului trimiţãtor poate fi aprobat la sediul oficiului consular, la resedinta şefului oficiului consular şi pe mijloacele de transport ale şefului oficiului consular folosite în exercitarea activitãţii oficiale. 3. În exercitarea drepturilor acordate în prezentul articol, se va tine seama de legile, regulamentele şi uzanţele statului de resedinta. ART. 26 Înlesniri privind procurarea localurilor consulare şi a locuinţelor membrilor oficiului consular Statul de resedinta va înlesni dobindirea pe teritoriul sau potrivit legilor şi regulamentelor sale, de cãtre statul trimiţãtor a localurilor necesare oficiului consular sau îl va ajuta sa obţinã aceste localuri într-un alt mod. De asemenea, statul de resedinta va sprijini oficiul consular în obţinerea de locuinţe corespunzãtoare pentru membrii oficiului consular. ART. 27 Inviolabilitatea localurilor consulare şi a locuinţei şefului oficiului consular 1. Localurile consulare şi locuinta şefului oficiului consular sînt inviolabile. 2. Autoritãţile statului de resedinta nu pot pãtrunde în localurile consulare decît cu consimţãmîntul şefului oficiului consular al statului trimiţãtor, al şefului misiunii diplomatice a acelui stat sau al unei persoane desemnate de cãtre unul dintre aceştia. În locuinta şefului oficiului consular nu se poate pãtrunde decît cu consimţãmîntul acestuia sau al şefului misiunii diplomatice a statului trimiţãtor. 3. Statul de resedinta va lua toate mãsurile necesare pentru a asigura securitatea localurilor consulare, a impiedica pãtrunderea cu forta în localurile consulare sau deteriorarea acestora, precum şi pentru a impiedica orice acţiune care le-ar tulbura liniştea sau le-ar atinge demnitatea. 4. Localurile consulare, mijloacele de transport şi orice alte bunuri destinate realizãrii activitãţii oficiului consular, indiferent cine ar fi proprietarul lor, nu pot fi rechiziţionate, sechestrate sau supuse actelor de executare; mijloacele de transport aflate în afarã localurilor consulare pot fi perchezitionate numai cu consimţãmîntul şefului oficiului consular sau al şefului misiunii diplomatice a statului trimiţãtor. ART. 28 Scutiri fiscale privind localurile consulare, locuintele funcţionarilor consulari şi mijloacele de transport 1. Imobilele proprietate a statului trimiţãtor sau deţinute cu chirie, care sînt destinate îndeplinirii activitãţii consulare sau care servesc ca locuinţe pentru functionarii consulari, sînt scutite de impozite şi taxe de orice natura, naţionale, regionale sau locale, cu excepţia taxelor percepute pentru servicii special prestate. 2. În cazul imobilelor deţinute cu chirie, scutirea fiscalã nu se va aplica pentru impozitele sau taxele care, potrivit legilor şi regulamentelor statului de resedinta, nu sînt în sarcina locatarilor. 3. Scutirile menţionate la paragraful 1 se vor aplica şi mijloacelor de transport, proprietate a statului trimiţãtor, destinate îndeplinirii activitãţii consulare. ART. 29 Inviolabilitatea arhivelor consulare Arhivele consulare sînt inviolabile în orice moment şi oriunde s-ar afla. ART. 30 Libertatea de comunicare 1. Statul de resedinta va permite şi înlesni oficiilor consulare ale statului trimiţãtor libertatea de comunicare cu guvernul lor, precum şi cu misiunile diplomatice şi cu alte oficii consulare ale acelui stat din statul de resedinta sau din alte state. În acest scop, oficiile consulare pot folosi toate mijloacele publice de comunicare, curieri diplomatici sau consulari, valiza diplomaticã sau consularã şi mesajele în clar sau cifrate. Totuşi, oficiul consular nu poate instala sau utiliza un post de radioemisie decît cu consimţãmîntul prealabil al statului de resedinta. 2. Corespondenta oficialã a oficiului consular este inviolabilã. Prin corespondenta oficialã se înţelege orice corespondenta privitoare la oficiul consular şi la funcţiile sale. 3. Valiza consularã nu poate fi deschisã şi nici reţinutã. Totuşi, dacã autoritãţile competente ale statului de resedinta au motive serioase sa creadã ca valiza conţine alte obiecte decît corespondenta, documentele şi obiectele menţionate la paragraful 4 al prezentului articol, ele pot cere ca valiza sa fie trimisa la locul de origine. 4. Valiza consularã şi pãrţile ei componente trebuie sa fie sigilate, sa aibã semne exterioare vizibile ale caracterului lor şi nu pot conţine decît corespondenta oficialã sau documente şi obiecte privind exclusiv activitatea oficiului consular. 5. Curierul consular trebuie sa posede un document oficial atestind calitatea sa şi precizînd numãrul coletelor care constituie valiza consularã. Nu poate fi curier consular un cetãţean al statului de resedinta sau un rezident permanent în acest stat. În exercitarea funcţiilor sale, curierul consular este protejat de statul de resedinta. El se bucura de inviolabilitate personalã şi nu poate fi arestat sau supus oricãrei alte mãsuri de limitare sau privare a libertãţii personale. ART. 31 Comunicarea cu cetãţenii statului trimiţãtor şi protecţia lor 1. Funcţionarul consular are dreptul, în cadrul circumscripţiei consulare, sa comunice cu cetãţenii statului trimiţãtor, sa îi viziteze, sa îi îndrume şi, atunci cînd este cazul, sa ia mãsurile necesare pentru a le asigura asistenta juridicã şi reprezentarea în justiţie. Cetãţenii statului trimiţãtor pot sa comunice cu funcţionarul consular şi sa îl viziteze. 2. Autoritãţile competente ale statului de resedinta vor incunostinta, fãrã intirziere, oficiul consular al statului trimiţãtor cînd în circumscripţia sa consularã un cetãţean al acestui stat a fost arestat sau supus oricãrei alte mãsuri privative de libertate sau de limitare a libertãţii personale. 3. Funcţionarul consular are dreptul sa primeascã corespondenta sau alte comunicãri din partea cetãţeanului statului trimiţãtor arestat sau supus oricãrei alte mãsuri privative de libertate sau de limitare a libertãţii personale, sa comunice cu el şi sa-l viziteze cît mai curînd posibil. 4. În cazul în care, în urma unei condamnãri, un cetãţean al statului trimiţãtor executa o pedeapsa privativã de libertate, funcţionarul consular are dreptul sa comunice cu el şi sa îl viziteze. 5. Drepturile menţionate la paragrafele 3 şi 4 se vor exercita potrivit legilor şi regulamentelor statului de resedinta cu privire la comunicarea şi vizitarea persoanelor supuse unei mãsuri privative de libertate. 6. Autoritãţile competente ale statului de resedinta vor informa pe cetãţeanul statului trimiţãtor, arestat sau supus oricãrei alte mãsuri privative de libertate sau de limitare a libertãţii personale, despre posibilitatea de comunicare pe care o are potrivit prezentului articol. ART. 32 Libertatea de deplasare Sub rezerva legilor şi regulamentelor sale referitoare la zonele în care accesul este interzis sau supus unor reguli speciale din motive de securitate nationala sau de interes public, statul de resedinta asigura membrilor oficiului consular libertatea de deplasare pe teritoriul sau. ART. 33 Drepturi şi taxe consulare 1. Oficiul consular poate sa perceapã pe teritoriul statului de resedinta drepturile şi taxele pe care legile şi regulamentele statului trimiţãtor le prevãd pentru serviciile consulare. 2. Sumele încasate ca drepturi şi taxe prevãzute la paragraful 1 sînt scutite de orice impozite şi taxe în statul de resedinta.
Secţiunea II ART. 34 Imunitatea de jurisdicţie şi inviolabilitatea personalã a şefului oficiului consular şi a membrilor familiei sale 1. Şeful oficiului consular nu este supus jurisdicţiei penale, civile şi administrative a statului de resedinta, afarã de cazul unei acţiuni civile: a) care rezulta dintr-un contract pe care şeful oficiului consular nu l-a încheiat, în mod expres sau implicit, în numele statului trimiţãtor; b) intentatã de un terţ pentru daune rezultate dintr-un accident în statul de resedinta, cauzat un vehicul, nava sau aeronava. 2. Persoana şefului oficiului consular este inviolabilã. Nici o mãsura de executare nu poate fi luatã impotriva sa, cu excepţia cazurilor cînd se aplica prevederile alineatelor a) sau b) ale paragrafului 1 şi numai dacã executarea poate avea loc fãrã a aduce atingere inviolabilitatii persoanei sau reşedinţei sale. 3. Membrii de familie ai şefului oficiului consular se bucura de imunitate de jurisdicţie penalã şi inviolabilitate personalã în statul de resedinta, cu condiţia sa fie numai cetãţeni ai statului trimiţãtor, sa nu aibã domiciliul în statul de resedinta şi sa nu exercite activitãţi cu caracter lucrativ în statul de resedinta. ART. 35 Imunitatea de jurisdicţie şi inviolabilitatea personalã a membrilor personalului consular 1. Membrii personalului consular nu sînt supuşi jurisdicţiei autoritãţilor judiciare sau administrative ale statului de resedinta pentru actele îndeplinite în exercitarea funcţiilor lor. 2. Totuşi, dispoziţiile paragrafului 1 nu se aplica în caz de acţiune civilã: a) care rezulta dintr-un contract pe care un membru al personalului consular nu l-a încheiat în mod expres sau implicit în numele statului trimiţãtor; b) intentatã de un terţ pentru daune rezultate dintr-un accident cauzat în statul de resedinta de un vehicul, nava sau aeronava. 3. Pentru actele îndeplinite în afarã funcţiilor lor, functionarii consulari nu pot fi arestaţi sau supuşi oricãrei alte mãsuri privative de libertate sau de limitare a libertãţii lor personale, decît în cazul cînd sînt învinuiţi de o autoritate competenta de comiterea unei infracţiuni grave sau cînd au fost condamnaţi printr-o hotãrîre judecãtoreascã rãmasã definitiva. 4. În sensul prezentului articol, prin infracţiune grava se înţelege orice fapta comisã cu intenţie şi pentru care legile statului de resedinta prevãd o pedeapsa privativã de libertate de cel puţin 5 ani. 5. Cînd o procedura penalã este angajata impotriva unui funcţionar consular, acesta este obligat sa se prezinte în fata autoritãţilor competente. Totuşi, procedura trebuie sa fie condusã avîndu-se în vedere consideraţia datoratã funcţionarului consular pentru poziţia sa oficialã, în asa fel încît sa stînjeneascã cît mai puţin posibil exercitarea funcţiilor consulare. Atunci cînd, în împrejurãrile menţionate la paragraful 3, s-a ivit necesitatea ca un funcţionar consular sa fie arestat sau supus oricãrei alte mãsuri privative de libertate sau de limitare a libertãţii personale, procedura îndreptatã contra lui trebuie sa fie deschisã în termenul cel mai scurt posibil. 6. În cazul luãrii unei mãsuri privative de libertate sau efectuãrii unui act de urmãrire penalã impotriva unui membru al oficiului consular, statul de resedinta este obligat sa informeze despre aceasta pe şeful oficiului consular, cît mai curînd posibil. ART. 36 Depunerea de mãrturie şi efectuarea de expertize 1. Membrii oficiului consular pot fi chemaţi sa depunã mãrturie în cursul unor proceduri judiciare sau administrative. Dacã un funcţionar consular refuza sa depunã mãrturie nici o mãsura coercitivã sau alta sancţiune nu îi poate fi aplicatã. În afarã cazurilor menţionate la paragraful 3 al prezentului articol, angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu nu pot refuza sa depunã ca martori. 2. Autoritatea statului de resedinta care solicita mãrturia trebuie sa evite sa stînjeneascã pe funcţionarul consular sau pe angajatul consular în desfãşurarea activitãţii lor oficiale. Ea poate sa primeascã depozitia funcţionarului consular în localul oficiului consular sau la locuinta acestuia sau sa accepte o declaraţie în scris din partea sa. 3. Membrii oficiului consular nu sînt ţinuţi sa depunã mãrturie asupra faptelor care au legatura cu desfãşurarea activitãţii lor de serviciu şi nici sa prezinte corespondenta sau alte documente oficiale referitoare la aceasta activitate. 4. Functionarii consulari chemaţi sa depunã mãrturie pot face declaraţie fãrã a presta jurãmînt, chiar dacã legile statului de resedinta prevãd aceasta obligaţie. 5. Membrii oficiului consular nu sînt ţinuţi sa efectueze expertize. ART. 37 Scutirea de prestaţii personale şi de alte obligaţii Membrii oficiului consular sînt scutiţi în statul de resedinta de orice serviciu naţional şi de orice sarcini cu caracter militar, de prestaţii personale de orice natura, precum şi de contribuţiile care le-ar înlocui. Ei sînt scutiţi, de asemenea, de toate obligaţiile prevãzute de legile şi regulamentele acestui stat în materie de înregistrare a strãinilor şi permis de şedere. ART. 38 Scutiri vamale 1. Statul de resedinta va acorda, în conformitate cu legile şi regulamentele sale, autorizaţie de intrare şi scutire de orice drepturi vamale, taxe şi orice alte drepturi similare pentru obiectele destinate: a) uzului oficial al oficiului consular; b) folosinţei personale a funcţionarilor consulari, inclusiv bunurile destinate instalãrii lor. Articolele de consum nu trebuie sa depãşeascã cantitãţile necesare pentru folosirea directa de cãtre cei interesaţi. Scutirile astfel recunoscute nu privesc cheltuielile de depozit, transport şi alte servicii similare. 2. Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu vor beneficia de privilegiile şi scutirile prevãzute la paragraful 1 lit. b) pentru obiectele importate cu ocazia primei lor instalãri. 3. Bagajele personale ale funcţionarilor consulari şi ale membrilor familiilor lor, însoţite de cãtre aceştia, sînt scutite de control vamal. Ele nu pot fi supuse controlului decît dacã exista motive temeinice sa se banuiasca ca ar conţine alte obiecte decît cele indicate la paragraful 1 lit. b) sau obiecte interzise la export sau import de cãtre legile şi regulamentele statului de resedinta ori supuse legilor şi regulamentelor de carantina. În aceste cazuri, controlul trebuie sa se facã în prezenta funcţionarului consular respectiv sau a membrului de familie interesat. ART. 39 Scutiri fiscale 1. Functionarii consulari şi angajaţii consulari sînt scutiţi de orice impozite şi taxe personale sau reale, naţionale, regionale sau locale, cu excepţia: a) impozitelor indirecte care sînt în mod normal cuprinse în preţul mãrfurilor sau serviciilor; b) impozitelor şi taxelor asupra bunurilor imobile particulare situate pe teritoriul statului de resedinta, sub rezerva dispoziţiilor art. 28; c) taxelor şi oricãror alte impozite pentru succesiune şi orice transfer de bunuri, sub rezerva dispoziţiilor art. 40 lit. b); d) impozitelor şi taxelor asupra veniturilor de orice natura, obţinute în statul de resedinta, cu excepţia veniturilor realizate din remunerarea activitãţii lor oficiale; e) drepturilor de înregistrare, de grefa, de ipoteca şi de timbru, sub rezerva dispoziţiilor art. 28. 2. Membrii personalului de serviciu sînt scutiţi de orice impozite şi taxe pe remuneraţiile primite pentru activitatea lor oficialã. 3. Membrii oficiului consular care folosesc persoane ale cãror retribuţii sau salarii nu sînt scutite de impozitul pe venit în statul de resedinta trebuie sa respecte obligaţiile pe care legile şi regulamentele statului respectiv le impun în materie de percepere a impozitului pe venit. ART. 40 Scutiri acordate în cazul decesului unui membru al oficiului consular În cazul decesului unui membru al oficiului consular, statul de resedinta: a) permite exportul bunurilor mobile ale defunctului, cu excepţia celor dobîndite în statul de resedinta, dacã acestea fac obiectul unei prohibiţii la export în momentul decesului; b) scuteşte bunurile mobile succesorale de impozite şi taxe sau alte drepturi similare de orice natura, cu condiţia ca aceste bunuri sa se fi gãsit pe teritoriul statului de resedinta numai datoritã prezentei defunctului în calitate de membru al oficiului consular. ART. 41 Scutirea de regimul asigurãrilor sociale 1. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 3 al prezentului articol, membrii oficiului consular sînt exceptaţi, în ceea ce priveşte serviciile pe care ei le aduc statului trimiţãtor, de la dispoziţiile privind asigurãrile sociale în vigoare în statul de resedinta. 2. Scutirea prevãzutã la paragraful 1 se aplica şi membrilor personalului privat care se afla în serviciul exclusiv al membrilor oficiului consular, dacã: a) nu sînt cetãţeni ai statului de resedinta sau nu sînt rezidenţi permanenţi în acest stat; b) sînt supuşi dispoziţiilor referitoare la asigurãrile sociale în statul trimiţãtor sau într-un stat terţ. 3. Membrii oficiului consular care au în serviciul lor persoane cãrora scutirea prevãzutã la paragraful 2 nu li se aplica trebuie sa respecte obligaţiile pe care dispoziţiile privind asigurãrile sociale ale statului de resedinta le impun celui care angajeazã. 4. Scutirea prevãzutã la paragrafele 1 şi 2 nu impiedica participarea voluntara la regimul asigurãrilor sociale existente în statul de resedinta, cu condiţia ca ea sa fie admisã de acest stat. ART. 42 Excepţii de la imunitãţi şi privilegii 1. Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu al oficiului consular, care sînt cetãţeni ai statului de resedinta sau cetãţeni ai statului trimiţãtor cu domiciliul în statul de resedinta, nu beneficiazã decît de imunitãţile şi privilegiile prevãzute de art. 35 paragraful 1 şi art. 36 paragraful 3 din prezenta convenţie. 2. Membrii de familie ai membrilor oficiului consular beneficiazã, în mod corespunzãtor, de privilegiile recunoscute acestora din urma, cu condiţia sa nu fie cetãţeni ai statului de resedinta, sa nu domicilieze în acest stat şi sa nu exercite o activitate cu caracter lucrativ în acest stat. 3. Statul de resedinta trebuie sa îşi exercite jurisdicţia asupra persoanelor menţionate la paragrafele 1 şi 2 astfel încît sa nu împiedice activitatea oficiului consular. ART. 43 Renunţarea la imunitãţi şi privilegii 1. Statul trimiţãtor poate renunţa la imunitãţile şi privilegiile prevãzute de art. 34, 35 şi 36 pentru un membru al oficiului consular. 2. Renunţarea trebuie sa fie de fiecare data expresã, cu excepţia cazurilor menţionate la paragraful 3 din prezentul articol; ea trebuie sa fie comunicatã în scris statului de resedinta. 3. Dacã un membru al oficiului consular, într-una dintre materiile în care ar beneficia de imunitate de jurisdicţie în virtutea art. 34 paragraful 1 şi art. 35 paragraful 1, angajeazã o procedura, acesta nu va putea invoca imunitatea de jurisdicţie cu privire la orice cerere reconvenţionalã legatã de cererea principala. 4. Renunţarea la imunitatea de jurisdicţie pentru o acţiune civilã sau administrativã nu implica renunţarea la imunitatea privind mãsurile de executare a hotãrîrii, pentru care este necesarã o renunţare distinctã. ART. 44 Începutul şi sfîrşitul imunitãţilor şi privilegiilor 1. Membrii oficiului consular beneficiazã de privilegiile şi imunitãţile prevãzute în prezenta convenţie din momentul trecerii frontierei statului de resedinta pentru a-şi ocupa postul, iar dacã se gãsesc deja pe acest teritoriu, de la intrarea lor în funcţie la oficiul consular. 2. Membrii de familie ai membrilor oficiului consular beneficiazã de privilegiile prevãzute de prezenta convenţie astfel: a) din momentul în care membrul oficiului consular începe sa se bucure de imunitãţi şi privilegii potrivit paragrafului 1; b) din momentul trecerii frontierei statului de resedinta, dacã au intrat pe acest teritoriu ulterior datei prevãzute la lit. a); c) din momentul cînd au devenit membri de familie ai membrului oficiului consular, dacã au dobîndit aceasta calitate ulterior momentului prevãzut la lit. a) şi b). 3. Atunci cînd activitatea unui membru al oficiului consular ia sfîrşit, imunitãţile şi privilegiile sale, precum şi privilegiile membrilor familiei sale, înceteazã în momentul în care persoana în cauza pãrãseşte teritoriul statului de resedinta sau la expirarea unui termen rezonabil. Imunitãţile şi privilegiile angajaţilor consulari şi ale membrilor personalului de serviciu care sînt cetãţeni ai statului de resedinta sau cetãţeni ai statului trimiţãtor cu domiciliul în statul de resedinta înceteazã în momentul în care persoana în cauza îşi pierde calitatea de angajat consular sau de membru al personalului serviciu. 4. Privilegiile acordate membrilor de familie înceteazã, de asemenea, din momentul cînd aceştia nu mai fac parte din familia unui membru al oficiului consular. Totuşi, dacã aceste persoane declara ca înţeleg sa pãrãseascã teritoriul statului de resedinta într-un termen rezonabil, privilegiile lor subzistã pînã la expirarea acestui termen. 5. În cazul decesului unui membru al oficiul consular, membrii familiei sale continua sa se bucure de privilegiile care le sînt recunoscute prin prezenta convenţie, pînã la pãrãsirea teritoriului statului de resedinta sau pînã la expirarea unui termen rezonabil acordat în acest scop. 6. Membrii personalului privat beneficiazã de drepturile şi facilitãţile care le sînt acordate prin prezenta convenţie pe timpul cît sînt angajaţi în aceasta calitate. 7. Pentru actele îndeplinite de membrii oficiului consular în exercitarea atribuţiilor lor oficiale, imunitatea de jurisdicţie subzistã fãrã limita de durata. ART. 45 Notificarea unor plecari şi sosiri Sînt notificate Ministerului Afacerilor Externe al statului de resedinta: a) sosirea şi plecarea definitiva a unui membru de familie al unui membru al oficiului consular şi, dacã este cazul, faptul ca o persoana devine sau înceteazã sa mai fie membru de familie; b) sosirea şi plecarea definitiva a membrilor personalului privat şi, dacã este cazul, încetarea serviciilor în aceasta calitate; c) angajarea şi încetarea angajãrii persoanelor care domiciliazã pe teritoriul statului de resedinta, în calitate de angajaţi consulari, membri ai personalului de serviciu sau ca membri ai personalului privat. ART. 46 Respectarea legilor statului de resedinta 1. Fãrã a se aduce atingere privilegiilor şi imunitãţilor prevãzute în prezenta convenţie, persoanele care beneficiazã de aceste privilegii şi imunitãţi au obligaţia de a respecta legile statului de resedinta şi de a nu se amesteca în treburile interne ale acestui stat. 2. Facilitãţile, privilegiile şi imunitãţile membrilor oficiului consular nu vor fi folosite de aceştia decît în scopul îndeplinirii obligaţiilor lor oficiale. 3. Localurile consulare nu vor fi folosite într-un mod incompatibil cu exercitarea funcţiilor consulare. ART. 47 Asigurarea de rãspundere civilã 1. Pentru toate mijloacele de transport, proprietate a statului trimiţãtor, folosite de oficiile consulare, precum şi pentru toate mijloacele de transport aparţinînd membrilor oficiului consular sau membrilor familiilor lor, este obligatorie asigurarea pentru daune cauzate terţilor. 2. În mãsura în care legile statului de resedinta nu prevãd altfel, dispoziţiile paragrafului 1 nu sînt aplicabile angajaţilor consulari, membrilor personalului de serviciu sau membrilor de familie ai membrilor oficiului consular care sînt cetãţeni ai statului de resedinta sau care domiciliazã în acest stat.
CAP. 4 Dispoziţii finale ART. 48 Ratificarea, intrarea în vigoare, denunţarea 1. Prezenta convenţia va fi supusã ratificãrii, iar schimbul instrumentelor de ratificare va avea loc la Bucureşti, cît mai curînd posibil. 2. Prezenta convenţia va intra în vigoare în a treizecea zi de la data schimbului instrumentelor de ratificare. Ea va rãmîne în vigoare timp de 10 ani, cît şi dupã aceasta perioada, pînã la expirarea a 6 luni de la data la care una dintre inaltele pãrţi contractante va a fi trimis celeilalte înalte pãrţi contractante o notificare scrisã despre intenţia sa de a denunta convenţia. Drept care plenipotenţiarii respectivi au semnat prezenta convenţie, aplicind sigiliile lor. Facuta la Nicosia la 27 octombrie 1978, în doua exemplare originale, fiecare în limba romana şi în limba engleza, ambele texte fãcînd deplina credinţa.
Pentru Republica Socialistã România Vasile Gliga
Pentru Republica Cipru Andreas Patsalides
CONVENŢIE CONSULARĂ între Republica Socialistã România şi Republica Algeriana Democratica şi Populara
Republica Socialistã România şi Republica Algeriana Democratica şi Populara, în dorinta de a dezvolta relaţiile lor de prietenie pe baza principiilor respectãrii suveranitãţii, independentei naţionale, neamestecului în afacerile interne, egalitãţii în drepturi şi avantajului reciproc, dorind sa reglementeze relaţiile consulare, sa faciliteze protecţia intereselor lor, precum şi a cetãţenilor lor, şi sa stabileascã drepturile şi obligaţiile, privilegiile şi imunitãţile oficiilor consulare şi membrilor acestor oficii consulare, afirmind ca dispoziţiile Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile consulare, din 24 aprilie 1963, vor continua sa fie aplicabile pentru problemele care nu au fost în mod expres reglementate prin dispoziţiile prezentei convenţii, au hotãrît sa încheie o convenţie consularã şi, în acest scop, au numit ca împuterniciţi ai lor: Preşedintele Republicii Socialiste România, pe Ion Lazarescu, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar în Republica Algeriana Democratica şi Populara; Preşedintele Republicii Algeriene Democratice şi Populare, pe Ali Salah, director general al afacerilor consulare şi contenciosului în Ministerul Afacerilor Externe, care, dupã schimbul împuternicirilor lor, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii:
ART. 1 În înţelesul prezentei convenţii, prin expresia: a) oficiu consular se înţelege orice consulat general, consulat, viceconsulat sau agenţie consularã; b) circumscripţie consularã se înţelege teritoriul atribuit unui oficiu consular pentru exercitarea funcţiilor consulare; c) şef de oficiu consular se înţelege persoana insarcinata sa acţioneze în aceasta calitate; d) funcţionar consular se înţelege orice persoana, inclusiv şeful oficiului consular, insarcinata cu exercitarea funcţiilor consulare; e) angajat consular se înţelege orice persoana angajata în serviciile administrative sau tehnice ale unui oficiu consular; f) membru al personalului de serviciu se înţelege orice persoana afectatã serviciului casnic al unui oficiu consular; g) membru al oficiului consular se înţelege functionarii consulari, angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu; h) membru al personalului consular se înţelege functionarii consulari, alţii decît şeful oficiului consular, angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu; i) membru al personalului particular se înţelege o persoana angajata în mod exclusiv în serviciul particular al unui membru al oficiului consular; j) membrii de familie se înţelege soţul, copiii minori, precum şi tatãl sau mama unui membru al oficiului consular, care trãiesc în cãminul acestuia; k) localul consular se înţelege clãdirile sau pãrţile de clãdiri şi terenul care ţin de acestea care, indiferent de proprietar, sînt utilizate în mod exclusiv în scopurile oficiului consular; l) arhive consulare se înţelege orice corespondenta şi toate documentele oficiale, hirtiile, cãrţile, filmele, benzile de magnetofon şi registrele oficiului consular, precum şi materialul de cifru, fişierele şi mobilele destinate sa le protejeze şi sa le conserve; m) nava a statului trimiţãtor se înţelege orice nava avînd naţionalitatea statului trimiţãtor, acordatã în conformitate cu legislaţia sa.
CAP. 1 Relaţii consulare ART. 2 1. Un oficiu consular nu poate fi înfiinţat pe teritoriul statului de resedinta decît cu consimţãmîntul acestui stat. 2. Sediul oficiului consular, rangul şi circumscripţia sa consularã sînt fixate de cãtre statul trimiţãtor şi supus aprobãrii statului de resedinta. 3. Modificãri ulterioare nu pot fi aduse de cãtre statul trimiţãtor, sediului oficiului consular, rangului sau circumscripţiei sale consulare decît cu consimţãmîntul statului de resedinta. ART. 3 1. Înainte de numirea şefului oficiului consular, statul trimiţãtor trebuie sa obţinã, pe cale diplomaticã, acordul prealabil al statului de resedinta. 2. Şefii oficiului consular sînt numiţi de statul trimiţãtor şi admişi sa-şi exercite funcţiile lor de cãtre statul de resedinta. 3. Statul trimiţãtor transmite, pe cale diplomaticã, patenta consularã Ministerului Afacerilor Externe al statului de resedinta. Patenta consularã trebuie sa ateste calitatea, indica numele şi prenumele, rangul şefului oficiului consular, circumscripţia consularã şi sediul oficiului consular. 4. Şeful oficiului consular este admis sa-şi exercite funcţiile printr-o autorizaţie a statului de resedinta denumita "exequatur". 5. Statul de resedinta poate acorda şefului oficiului consular o autorizaţie provizorie pentru exercitarea funcţiilor sale pînã la eliberarea exequaturului. În acest caz, dispoziţiile prezentei convenţii îi sînt aplicabile. 6. În cazul în care şeful oficiului consular a fost admis, chiar cu titlu provizoriu, sa-şi exercite funcţiile sale, statul de resedinta trebuie sa informeze despre aceasta, imediat, autoritãţile competente din circumscripţia consularã şi sa ia mãsurile necesare în scopul ca şeful oficiului consular sa poatã sa-şi îndeplineascã funcţiile. 7. Statul de resedinta poate refuza exequaturul oricind şi fãrã sa fie ţinut sa explice motivele hotãrîrii sale. ART. 4 1. În cazul în care şeful oficiului consular este în imposibilitatea de a-şi exercita funcţiile sale sau dacã postul este vacant, conducerea oficiului consular poate fi încredinţatã în mod provizoriu unui funcţionar consular din cadrul aceluiaşi oficiu consular, din cadrul altui oficiu consular al statului trimiţãtor situat în statul de resedinta sau unui agent diplomatic din cadrul misiunii diplomatice a statului trimiţãtor în statul de resedinta. 2. Numele şi prenumele persoanei desemnate, conform dispoziţiilor pct. 1, în calitate de gerant interimar, sînt notificate, în prealabil, Ministerului Afacerilor Externe al statului de resedinta. 3. Gerantul interimar se va bucura de drepturile, imunitãţile şi privilegiile acordate şefului oficiului consular prin prezenta convenţie. ART. 5 Functionarii consulari trebuie sa aibã numai cetãţenia statului trimiţãtor; ei nu trebuie sa fie rezidenţi permanenţi ai statului de resedinta şi nici sa se gãseascã în acest stat pentru a îndeplini alte misiuni. ART. 6 Statul trimiţãtor stabileşte numãrul membrilor oficiului sau consular ţinînd seama de importanta acestui oficiu, precum şi de necesitãţile dezvoltãrii normale a activitãţii sale; statul de resedinta poate, totuşi, cere ca efectivul membrilor oficiului consular sa fie menţinut în limitele a ceea ce el considera rezonabil şi normal, fata de condiţiile existente în circumscripţia consularã şi de necesitãţile oficiului consular. ART. 7 Numele, prenumele şi clasa funcţionarilor consulari, alţii decît şeful oficiului consular, precum şi numele şi prenumele angajaţilor consulari şi ale membrilor personalului de serviciu, vor fi notificate Ministerului Afacerilor Externe al statului de resedinta. ART. 8 1. Autoritatea competenta a statului de resedinta va elibera, gratuit, fiecãrui funcţionar consular, un document care atesta identitatea şi calitatea sa. 2. Dispoziţiile punctului anterior se aplica şi angajaţilor consulari şi membrilor personalului de serviciu cu condiţia ca ei sa nu fie cetãţeni ai statului de resedinta sau cetãţeni ai statului trimiţãtor rezidenţi permanenţi în statul de resedinta. 3. Dispoziţiile pct. 1 se aplica, de asemenea, membrilor de familie ai membrilor oficiului consular, dacã ei nu sînt cetãţeni ai statului de resedinta sau cetãţeni ai statului trimiţãtor rezidenţi permanenţi în statul de resedinta şi dacã ei nu exercita în acest stat o activitate lucrativã. ART. 9 Membrii oficiului consular nu trebuie sa desfãşoare nici o activitate comercialã sau o alta activitate cu scop lucrativ pe teritoriul statului de resedinta. ART. 10 1. Funcţiile unui membru al oficiului consular iau sfîrşit îndeosebi, prin: a) notificarea de cãtre statul trimiţãtor statului de resedinta a faptului ca funcţiile unui membru al oficiului consular au luat sfîrşit; b) retragerea exequaturului; c) notificarea de cãtre statul de resedinta statului trimiţãtor ca înceteazã sa mai considere persoana respectiva ca membru al oficiului consular. 2. Statul de resedinta poate în orice moment sa notifice statului trimiţãtor ca un funcţionar consular este persoana non grata sau ca un angajat consular sau un membru al personalului de serviciu nu este acceptabil. Într-o asemenea situaţie, statul trimiţãtor va dispune, dupã caz, fie rechemarea funcţionarului consular, fie încetarea activitãţii angajatului consular sau a membrului personalului de serviciu al oficiului consular. 3. Dacã statul trimiţãtor nu executa obligaţiile care îi revin ca urmare a notificãrii, statul de resedinta va putea, dupã caz, sa retragã exequaturul şefului oficiului consular sau sa înceteze de a mai considera persoana în cauza ca membru al personalului consular, dupã ce a notificat aceasta hotãrîre statului trimiţãtor pe cale diplomaticã. 4. În cazurile menţionate la pct. 2 şi 3 ale prezentului articol, statul de resedinta nu este obligat sa comunice statului trimiţãtor motivele hotãrîrii sale.
CAP. 2 Funcţii consulare ART. 11 1. Funcţiile consulare sînt exercitate de cãtre functionarii consulari ai statului trimiţãtor. Ele pot sa fie exercitate, în caz de nevoie, de asemenea, de cãtre agenţii diplomatici din cadrul misiunii diplomatice a statului trimiţãtor în statul de resedinta. În acest caz, drepturile şi îndatoririle agenţilor diplomatici vor fi respectate. 2. Funcţiile consulare vor fi exercitate în limitele circumscripţiei consulare. Functionarii consulari nu pot exercita funcţiile lor în afarã circumscripţiei consulare, decît cu consimţãmîntul statului de resedinta. 3. Funcţiile consulare prevãzute în prezentul capitol, precum şi orice alta funcţie consularã încredinţatã de statul trimiţãtor, se exercita cu respectarea legilor statului de resedinta şi în limitele admise de dreptul internaţional. ART. 12 În exercitarea funcţiilor consulare, functionarii consulari se pot adresa: a) autoritãţilor locale competente din circumscripţia consularã; b) autoritãţilor centrale ale statului de resedinta, dacã şi în mãsura în care aceasta este admisã de legile, regulamentele şi uzanţele statului de resedinta sau de acordurile internaţionale în materie. ART. 13 Functionarii consulari sînt abilitaţi: a) sa favorizeze dezvoltarea relaţiilor de prietenie între statul trimiţãtor şi statul de resedinta şi sa promoveze dezvoltarea relaţiilor economice, comerciale, culturale, stiintifice şi turistice între ele; b) sa protejeze şi sa apere în circumscripţia lor şi în conformitate cu legile şi regulamentele statului de resedinta interesele statului trimiţãtor şi drepturile şi interesele cetãţenilor sãi, persoane fizice şi juridice. În acest scop, ei se pot adresa autoritãţilor competente din circumscripţia lor şi, în absenta reprezentantului diplomatic al statului trimiţãtor şi cu condiţia ca statul de resedinta sa nu se opunã la aceasta, administraţiei centrale a acestui stat; c) sa se informeze prin toate mijloacele licite, despre condiţiile şi evoluţia vieţii comerciale, economice, culturale, ştiinţifice şi turistice din statul de resedinta. ART. 14 Sub rezerva practicii şi procedurii în vigoare în statul de resedinta, functionarii consulari pot, fãrã procura specialã, sa reprezinte pe cetãţenii statului trimiţãtor sau sa ia mãsuri pentru a asigura reprezentarea lor în fata tribunalelor sau a altor autoritãţi ale statului de resedinta pentru a cere, în conformitate cu legile şi reglementãrile statului de resedinta, luarea de mãsuri provizorii în vederea apãrãrii drepturilor şi intereselor acestor cetãţeni, cînd datoritã absentei lor sau cînd, datoritã oricãrei alte cauze, ei nu sînt în mãsura sa-şi apere în timp util drepturile şi interesele lor. ART. 15 Functionarii consulari au dreptul: a) sa înregistreze pe cetãţenii statului trimiţãtor. Aceasta înregistrare nu scuteşte pe aceştia de obligaţia de a respecta legile şi reglementãrile statului de resedinta în ceea ce priveşte şederea strãinilor: b) sa elibereze, sa reînnoiascã şi sa prelungeascã valabilitatea paşapoartelor şi a altor documente de cãlãtorie cetãţenilor statului trimiţãtor; c) sa elibereze vize de intrare sau de tranzit persoanelor care doresc sa meargã în statul trimiţãtor sau sa-l tranziteze. ART. 16 Functionarii consulari pot, fata de cetãţenii statului trimiţãtor, sa transmitã acte judiciare şi extrajudiciare sau sa execute, în materie civilã şi comercialã, comisii rogatorii conform acordurilor internaţionale în vigoare sau, în lipsa unor astfel de acorduri, tot ce este compatibil cu legile şi regulamentele statului de resedinta. ART. 17 Dacã autoritãţile competente ale statului de resedinta deţin informaţii corespunzãtoare, ele sînt obligate sa notifice fãrã intirziere oficiului consular competent toate cazurile în care este necesarã numirea unui tutor sau curator pentru un cetãţean minor sau incapabil al statului trimiţãtor. Aplicarea legilor şi regulamentelor statului de resedinta rãmîne totodatã, în vigoare în ceea ce priveşte numirea tutorelui sau curatorului. ART. 18 1. Functionarii consulari au dreptul sa întocmeascã, sa transcrie sau sa transmitã acte de stare civilã privind naşterea şi decesul cetãţenilor statului trimiţãtor şi sa elibereze certificate corespunzãtoare. Aceste dispoziţiuni nu scutesc persoanele interesate sa facã declaraţii şi înregistrãri cerute de legile statului de resedinta. 2. Functionarii consulari au dreptul sa încheie cãsãtorii între cetãţenii statului trimiţãtor şi sa elibereze certificate corespunzãtoare. Ei vor informa, fãrã intirziere, autoritãţile competente ale statului de resedinta, dacã legislaţia acestuia o cere. 3. În mãsura în care autoritãţile statului de resedinta au cunostinta ca un cetãţean al statului trimiţãtor a decedat pe teritoriul statului de resedinta, acestea vor informa, fãrã intirziere, oficiul consular. ART. 19 1. În mãsura în care legislaţia statului de resedinta sau a statului trimiţãtor nu se opune, functionarii consulari pot, în circumscripţia consularã (în localurile consulare sau la domiciliul cetãţenilor statului trimiţãtor, la bordul navelor şi aeronavelor statului trimiţãtor) sa exercite urmãtoarele activitãţi: a) sa primeascã, sa certifice, sa legalizeze şi sa autentifice declaraţii ale cetãţenilor statului trimiţãtor; b) sa întocmeascã, sa autentifice şi sa primeascã în depozit testamente ale cetãţenilor statului trimiţãtor; c) sa primeascã, sa întocmeascã şi sa autentifice acte juridice încheiate de, sau între cetãţenii statului trimiţãtor dacã sînt destinate sa producã efecte în afarã teritoriului statului de resedinta şi dacã ele nu privesc imobile situate în statul de resedinta sau drepturi reale asupra unor astfel de imobile; d) sa certifice data documentelor şi sa legalizeze semnãturile cetãţenilor statului trimiţãtor de pe acestea; e) sa certifice copiile şi extrasele de pe documente şi sa legalizeze traducerile, la cererea cetãţenilor statului trimiţãtor; f) sa vizeze certificatele de origine a mãrfurilor şi orice alte documente; g) sa legalizeze semnãturile şi sigiliile de pe documente, care sînt emise de autoritãţile statului de resedinta şi sînt destinate sa producã efecte juridice în statul trimiţãtor; h) sa primeascã în depozit documente de la cetãţenii statului trimiţãtor sau destinate acestora. 2. Actele şi documentele enumerate la pct. 1 al prezentului articol au în statul de resedinta aceeaşi valoare juridicã şi forta probanta ca actele şi documentele autentificate, legalizate sau certificate de autoritãţile competente ale acestui stat. ART. 20 1. În cazul în care un cetãţean al statului trimiţãtor a decedat pe teritoriul statului de resedinta, autoritãţile competente ale acestuia vor notifica, fãrã intirziere, decesul, oficiului consular şi îi va comunica toate informaţiile de care dispune cu privire la moştenitori, legatari, domiciliul sau resedinta lor şi activul succesoral. Ele vor informa, dacã este cazul, de existenta unui testament. În cazul în care autoritãţile statului de resedinta au cunostinta ca defunctul a lãsat o succesiune pe teritoriul unui stat terţ, ele vor informa, de asemenea, oficiul consular al statului trimiţãtor. 2. Autoritãţile competente ale statului de resedinta vor informa, fãrã intirziere, oficiul consular al statului trimiţãtor, atunci cînd moştenitorul, titularul de drepturi sau legatarul cãruia îi revine o succesiune deschisã pe teritoriul statului de resedinta este un cetãţean al statului trimiţãtor, care nu domiciliazã pe teritoriul statului de resedinta şi nu este legal reprezentat. 3. La cererea funcţionarului consular, autoritatea competenta a statului de resedinta va informa, fãrã intirziere, oficiul consular al statului trimiţãtor de mãsurile care s-au luat pentru conservarea şi administrarea bunurilor succesorale care au rãmas teritoriul statului de resedinta, ca urmare a decesului unui cetãţean al statului trimiţãtor. Funcţionarul consular poate sa-şi dea concursul, direct sau prin intermediul unui delegat, la punerea în execuţie a mãsurilor prevãzute la alineatul precedent. El poate, de asemenea: a) sa apere interesele cetãţenilor, persoanelor fizice şi juridice, ale statului trimiţãtor, în succesiunile de pe teritoriul statului de resedinta, conform legilor şi regulamentelor statului de resedinta; b) sa urmãreascã ca sumele de bani, valorile sau alte bunuri mobile ale cetãţenilor statului trimiţãtor provenite din succesiuni deschise pe teritoriul statului de resedinta, sa fie transmise acestora. Transmiterea se va face cu respectarea legilor statului de resedinta. 4. Dacã, dupã îndeplinirea formalitãţilor privind succesiunea pe teritoriul statului de resedinta, bunurile mobile ale succesiunii sau suma rezultatã din vînzarea bunurilor mobile sau imobile aparţin unui moştenitor, titular de drepturi sau legatar, cetãţean al statului trimiţãtor, care nu domiciliazã în statul de resedinta, care nu a participat la procedura succesoralã şi care nu a desemnat un mandatar, aceste bunuri sau sumele rezultate din vînzare vor fi încredinţate oficiului consular al statului trimiţãtor, în scopul de a fi remise moştenitorului, titularului de drepturi sau legatarului, cu condiţia ca: a) autoritãţile statului de resedinta sa fi autorizat, dacã este cazul, remiterea bunurilor succesorale sau a sumelor rezultate din vînzarea lor; b) toate datoriile moştenirii declarate în termenul prevãzut de legislaţia statului de resedinta sa fi fost plãtite sau garantate; c) sa fie doveditã calitatea de moştenitor, titular de drepturi sau legatar; d) drepturile (taxele) de moştenire sa fi fost plãtite sau garantate. 5. În cazul cînd un cetãţean al statului trimiţãtor se afla provizoriu pe teritoriul statului de resedinta şi decedeazã pe teritoriul acestuia, lucrurile personale şi sumele de bani rãmase de la defunct şi care nu sînt pretinse de un moştenitor prezent, vor fi predate, fãrã alta formalitate, oficiului consular al statului trimiţãtor, cu titlu provizoriu, pentru a li se asigura pãstrarea, cu respectarea dreptului autoritãţilor administrative sau judiciare ale statului de resedinta de a le prelua în interesul justiţiei. Oficiul consular va trebui sa predea aceste bunuri personale şi sume de bani autoritãţii statului de resedinta care va fi desemnatã pentru a asigura administrarea sau lichidarea lor. Oficiul consular va trebui sa respecte legislaţia statului de resedinta în privinta exportului bunurilor personale şi transferului de sume de bani. 6. Dispoziţiile art. 14 al prezentei convenţii sînt, de asemenea, aplicabile şi în materie de succesiuni, dacã prezentul articol nu dispune altfel. ART. 21 1. Functionarii consulari au dreptul sa acorde asistenta navelor statului trimiţãtor şi care intra sau se gãsesc într-un port din circumscripţia lor consularã. 2. În mãsura în care legile statului trimiţãtor le permit, functionarii consulari au dreptul sa ia legatura cu echipajele navelor statului trimiţãtor, sa le viziteze, sa verifice şi sa vizeze documentele de bord, precum şi documentele cu privire la incarcatura şi, în general, sa asigure aplicarea pe aceste nave a legilor de navigaţie ale statului trimiţãtor. Fãrã a aduce atingere competentei autoritãţilor statului de resedinta şi, în mãsura în care legislaţia statului trimiţãtor îi autoriza, functionarii consulari au, de asemenea, dreptul sa ia mãsurile necesare pentru asigurarea ordinii şi disciplinei pe aceste nave. 3. Autoritãţile statului de resedinta nu vor interveni în nici o cauza care a survenit la bordul navei, cu excepţia dezordinelor care sînt de natura sa tulbure liniştea şi ordinea publica pe uscat sau în port ori sa aducã prejudicii sãnãtãţii şi securitãţii publice, sau în care s-ar gãsi implicate persoane strãine de echipaj. 4. În cazul cînd autoritãţile statului de resedinta înţeleg sa ia, potrivit competentei lor, mãsuri de asigurare ori executare sau de constringere la bordul navelor statului trimiţãtor, vor înştiinţa în prealabil oficiul consular, pentru ca un funcţionar consular sa poatã asista la executarea unor astfel de mãsuri. Dacã, în cazurile urgente, înştiinţarea oficiului consular nu a fost posibila, iar funcţionarul consular nu a fost prezent la luarea mãsurilor de executare, autoritãţile statului de resedinta vor informa neîntîrziat oficiul consular cu privire la mãsurile luate. Oficiul consular va fi înştiinţat şi în cazul cînd membrii echipajului navei urmeazã sa fie interogati de cãtre autoritãţile statului de resedinta. Dispoziţiile prezentului punct nu se referã la controlul vamal, sanitar şi de paşapoarte. ART. 22 1. Dacã o nava a statului trimiţãtor suferã o avarie, eşuare sau naufragiu în apele interioare sau teritoriale ale statului de resedinta, autoritãţile competente ale acestui stat vor informa imediat oficiul consular cel mai apropiat de locul accidentului şi-l vor înştiinţa despre mãsurile întreprinse în vederea salvãrii şi ocrotirii navei, echipajului, pasagerilor, încãrcãturii şi proviziilor. Aceste autoritãţi vor acorda, de asemenea, funcţionarilor consulari sprijinul necesar în luarea tuturor mãsurilor ce se impun ca urmare a avariei, eşuãrii sau naufragiului. În mãsura în care legislaţia statului de resedinta nu se opune, autoritãţile competente ale acestui stat vor invita funcţionarul consular sa asiste la ancheta deschisã pentru determinarea cauzelor avariei, eşuãrii sau naufragiului. Functionarii consulari pot sa ceara autoritãţilor statului de resedinta sa ia mãsurile necesare în vederea salvãrii şi ocrotirii navei, echipajului, pasagerilor, încãrcãturii şi proviziilor. 2. Dacã proprietarul sau armatorul navei care a suferit o avarie, o eşuare sau un naufragiu sau orice alta persoana indreptatita sa acţioneze în numele lor nu poate lua mãsurile necesare în legatura cu nava, incarcatura sau proviziile acesteia, functionarii consulari pot lua aceste mãsuri în numele proprietarului, armatorului sau persoanei îndreptãţite. Functionarii consulari pot, de asemenea, lua astfel de mãsuri în legatura cu orice obiecte aparţinînd unor cetãţeni ai statului trimiţãtor provenind din incarcatura sau proviziile aduse în port sau gãsite pe coasta, în apropierea coastei sau pe nava care a eşuat sau naufragiat. Nici un fel de taxe vamale nu vor fi percepute pentru nava care a naufragiat, pentru incarcatura sau proviziile sale, afarã de cazul în care acestea au fost puse în consumaţie sau folosite în statul de resedinta. ART. 23 Fãrã a incalca legile şi regulamentele statului trimiţãtor şi statului de resedinta, functionarii consulari pot primi orice declaraţii şi pot elibera orice document în legatura cu: a) înmatricularea unei nave a statului trimiţãtor sau radierea unei înmatriculãri; b) orice mutaţie în legatura cu proprietatea asupra unei nave a statului trimiţãtor; c) armarea sau dezarmarea unei nave înmatriculate în statul trimiţãtor; d) pierderea, naufragiul sau avarierea unei nave înmatriculate în statul trimiţãtor. ART. 24 Fãrã a incalca legile şi regulamentele statului de resedinta şi fãrã a aduce atingere convenţiilor în vigoare între cele doua pãrţi contractante, functionarii consulari pot exercita drepturile de control şi inspecţie prevãzute de legile şi regulamentele statului trimiţãtor pe aeronavele înmatriculate în acest stat, precum şi asupra echipajelor acestora. ART. 25 Dispoziţiile art 21, 22, 23 şi 24 ale prezentei convenţii nu sînt aplicabile navelor de rãzboi şi aeronavelor militare. ART. 26 În afarã funcţiilor enumerate în prezenta convenţie, functionarii consulari sînt autorizaţi sa exercite orice alte funcţii consulare încredinţate de statul trimiţãtor şi admise în mod expres de statul de resedinta sau la care statul de resedinta, informat în prealabil, nu se opune.
CAP. 3 Facilitãţi, privilegii şi imunitãţi ART. 27 1. Statul de resedinta faciliteazã îndeplinirea funcţiilor consulare şi ia toate mãsurile corespunzãtoare pentru a permite membrilor oficiului consular sa-şi desfãşoare activitatea lor şi sa se bucure de imunitãţile şi privilegiile acordate prin prezenta convenţie. 2. Statul de resedinta va trata pe functionarii consulari cu respectul datorat calitãţii lor şi va lua toate mãsurile corespunzãtoare pentru a impiedica orice atingere a persoanei, libertãţii şi demnitãţii lor. ART. 28 1. Stema statului trimiţãtor, precum şi inscripţia corespunzãtoare care denumeste oficiul consular, redactatã în limbile celor doua pãrţi contractante, pot fi aşezate pe clãdirea localurilor consulare şi pe resedinta şefului oficiului consular. 2. Drapelul naţional al statului trimiţãtor poate fi arborat la sediul oficiului consular, la resedinta şefului oficiului consular şi, de asemenea, pe mijloacele de transport ale şefului oficiului consular, atunci cînd acesta le foloseşte în exercitarea funcţiilor sale oficiale. 3. În exercitarea drepturilor acordate de prezentul articol, se va tine seama de legile, regulamentele şi uzanţele statului de resedinta. ART. 29 Statul de resedinta va înlesni, conform cu legislaţia sa, dobindirea pe teritoriul sau, pentru statul trimiţãtor, a localurilor necesare oficiului consular sau va ajuta statul trimiţãtor sa obţinã aceste localuri într-un alt mod. Statul de resedinta va sprijini, de asemenea, oficiul consular în obţinerea de locuinţe corespunzãtoare pentru membrii oficiului consular. ART. 30 1. Localurile consulare şi locuinta şefului oficiului consular sînt inviolabile. 2. Autoritãţile statului de resedinta nu pot pãtrunde în localurile consulare sau în locuinta şefului oficiului consular decît cu consimţãmîntul şefului oficiului consular al statului trimiţãtor, al şefului misiunii diplomatice a acestui stat sau a unei persoane desemnate de cãtre unul dintre aceştia. Acest consimtamint poate fi prezumat în caz de incendiu sau alt sinistru, care fac necesare mãsuri de protecţie imediate. 3. Statul de resedinta are obligaţia sa ia toate mãsurile corespunzãtoare pentru a asigura securitatea localurilor consulare, pentru a impiedica ca localurile consulare sa fie invadate sau deteriorate şi pentru a impiedica ca liniştea oficiului consular sa fie tulburata ori demnitatea sa-i fie ştirbitã. 4. Localurile consulare, mobilierul şi bunurile oficiului consular, precum şi mijloacele de transport ale acestuia nu pot face obiectul oricãrei forme de rechiziţie în scopul apãrãrii naţionale sau de utilitate publica. În cazul în care o expropriere ar fi necesarã în aceste scopuri, vor fi luate toate mãsurile corespunzãtoare în scopul evitãrii de a se impiedica exercitarea funcţiilor consulare şi o indemnizaţie prompta, adecvatã şi efectivã va fi acordatã statului trimiţãtor. ART. 31 1. Imobilele în care statul trimiţãtor este proprietar sau chiriaş şi care sînt folosite pentru îndeplinirea activitãţii consulare ori servesc ca locuinţe funcţionarilor consulari sînt scutite de orice impozite şi taxe de orice natura, naţionale, regionale, provinciale sau comunale, cu excepţia taxelor percepute pentru remunerarea serviciilor speciale prestate. 2. Scutirea fiscalã prevãzutã la pct. 1 al prezentului articol nu se aplica la impozite şi taxe dacã, dupã legile şi regulamentele statului de resedinta, sînt în sarcina persoanei cu care a contractat statul trimiţãtor sau cu persoana care acţioneazã în contul acestui stat. 3. Fãrã a incalca dispoziţiile art. 44 al prezentei convenţii, excepţiile prevãzute la pct. 1 se aplica, de asemenea, mijloacelor de transport, proprietate a statului trimiţãtor, destinate utilizãrii în exercitarea activitãţii consulare. ART. 32 Arhivele consulare sînt inviolabile în orice moment şi în orice loc s-ar gãsi. ART. 33 1. Statul de resedinta permite şi înlesneşte libertatea de comunicare oficiului consular al statului trimiţãtor cu guvernul sau, precum şi cu misiunile diplomatice şi cu alte oficii consulare ale acelui stat, care sînt situate în statul de resedinta sau în alte state. În acest scop, oficiile consulare pot folosi toate mijloacele publice de comunicare, curierii diplomatici sau consulari, valiza diplomaticã sau consularã şi mesajele în clar sau cifrate. Totuşi, oficiul consular nu poate instala şi utiliza un post emitator de radio decît cu asentimentul statului de resedinta. 2. Corespondenta oficialã a oficiului consular este inviolabilã. Prin expresia corespondenta oficialã se înţelege orice corespondenta privitoare la oficiul consular şi la funcţiile sale. 3. Valiza consularã nu trebuie sa fie nici deschisã, nici reţinutã. Totuşi, dacã autoritãţile competente ale statului de resedinta au motive serioase sa creadã ca valiza conţine alte obiecte decît corespondenta, documente şi obiecte prevãzute la pct. 4 al prezentului articol, ele pot cere ca valiza sa fie retrimisa la locul de origine. 4. Valiza consularã, care poate fi formatã din unul sau mai multe colete, trebuie sa fie sigilatã şi sa aibã semne exterioare vizibile ale caracterului ei; ea nu poate conţine decît corespondenta oficialã sau documente şi obiecte privind exclusiv activitatea oficiului consular. 5. Curierul consular trebuie sa posede un document oficial atestind calitatea sa şi precizînd numãrul coletelor care constituie valiza consularã. Curierul consular nu poate fi un cetãţean al statului de resedinta, nici un rezident permanent în acel stat. În exercitarea funcţiilor sale, curierul este protejat de statul de resedinta. El se bucura de inviolabilitatea personalã şi nu poate fi arestat şi nici supus oricãrei alte forme de deţinere ori de limitare a libertãţii sale personale. ART. 34 1. Functionarii consulari au dreptul, în limitele circumscripţiei lor consulare, sa comunice cu cetãţenii statului trimiţãtor, sa-i viziteze, sa-i îndrume şi, atunci cînd este necesar, sa ia mãsuri pentru a le asigura asistenta juridicã şi reprezentarea lor în justiţie. Cetãţenii statului trimiţãtor pot sa comunice cu functionarii consulari şi sa-i viziteze. 2. Autoritãţile statului de resedinta trebuie sa informeze, fãrã intirziere şi în orice caz într-un termen de la 1 la 8 zile, oficiul consular al statului trimiţãtor cînd în circumscripţia sa consularã un cetãţean al acestui stat a fost arestat sau supus oricãrei alte forme de limitare a libertãţii personale. 3. Funcţionarul consular are dreptul de a primi corespondenta sau orice alte comunicãri din partea unui cetãţean al statului trimiţãtor care se gãseşte în stare de arest preventiv sau supus oricãrei alte forme de limitare a libertãţii personale sa-l viziteze şi sa comunice cu el. Exercitarea dreptului prevãzut în prezentul punct nu poate fi amînatã de autoritãţile statului de resedinta peste un termen de 2 pînã la 18 zile. 4. Dacã, dupã condamnare, cetãţeanul statului trimiţãtor executa o pedeapsa privativã de libertate, functionarii consulari au dreptul sa comunice cu el şi sa-l viziteze. 5. Drepturile prevãzute la pct. 3 şi 4 ale prezentului articol se exercita conform modului de aplicare prevãzut de legile şi regulamentele statului de resedinta privind vizitele şi comunicãrile cu deţinuţi. 6. Autoritãţile competente ale statului de resedinta trebuie sa informeze cetãţeanul statului trimiţãtor care se afla în stare de arest preventiv sau este supus oricãrei alte forme de limitare a libertãţii personale, de posibilitatea de comunicare pe care o are potrivit prezentului articol. ART. 35 Sub rezerva legilor şi regulamentelor referitoare la zonele în care accesul este interzis sau reglementat din motive de securitate nationala, statul de resedinta asigura, în conformitate cu reglementãrile sale, libertatea de deplasare şi de circulaţie pe teritoriul sau oricãrui membru al oficiului consular. ART. 36 1. Oficiul consular poate sa încaseze pe teritoriul statului de resedinta drepturi şi taxe pe care legile şi regulamentele statului trimiţãtor le prevãd pentru serviciile consulare. 2. Sumele încasate cu titlu de drepturi şi taxe, prevãzute la pct. 1 al prezentului articol, sînt scutite de orice impozit şi taxa în statul de resedinta. ART. 37 1. Membrii oficiului consular nu sînt supuşi jurisdicţiei autoritãţilor judiciare sau administrative ale statului de resedinta pentru actele îndeplinite în exercitarea funcţiilor lor. Totuşi, dispoziţiile alineatului precedent nu se aplica în cazul unei acţiuni civile: a) rezultatã din prevederile unui contract încheiat de un membru al oficiului consular în situaţia în care nu a precizat expres sau implicit ca este un mandatar al statului trimiţãtor sau b) intentatã de un terţ pentru pagube rezultate dintr-un accident savirsit în statul de resedinta de cãtre un vehicul, o nava sau aeronava. 2. Functionarii consulari nu pot fi arestaţi sau deţinuţi preventiv ori supuşi oricãrei alte forme de privare sau limitare a libertãţii lor personale, decît în cazul cînd sînt învinuiţi de autoritatea judiciarã competenta de o crima grava, sau cînd fac obiectul unei hotãrîri judiciare definitive de condamnare. 3. Prin crima grava trebuie sa se înţeleagã, în sensul prezentului articol, orice infracţiune comisã cu intenţie şi pentru care legile statului de resedinta prevãd o pedeapsa privativã de libertate de cel puţin cinci ani. 4. Cînd o procedura penalã este angajata impotriva unui funcţionar consular, acesta este obligat sa se prezinte în fata autoritãţilor competente. Totuşi, procedura trebuie sa fie condusã cu consideraţia datoratã funcţionarului consular, avînd în vedere poziţia sa oficialã, în asa fel încît sa stînjeneascã cît mai puţin posibil exercitarea funcţiilor consulare. Atunci cînd în împrejurãrile menţionate la pct. 2 al prezentului articol s-a ivit necesitatea punerii unui funcţionar consular în stare de detenţie preventivã, procedura îndreptatã contra lui trebuie sa fie deschisã în termenul cel mai scurt. 5. În cazul luãrii unei mãsuri privative de libertate impotriva unui membru al oficiului consular sau de urmãrire penalã îndreptatã impotriva lui, statul de resedinta este obligat sa previnã despre aceasta pe şeful de oficiu consular, cît mai curînd posibil. Dacã acesta din urma este el însuşi vizat de una din aceste mãsuri, statul de resedinta trebuie sa informeze despre aceasta statul trimiţãtor, pe cale diplomaticã. ART. 38 1. Membrii unui oficiu consular pot fi chemaţi sa rãspundã ca martori în cursul unor proceduri judiciare sau administrative. Dacã un funcţionar consular refuza sa depunã mãrturie, nici o mãsura coercitivã sau alta sancţiune nu-i poate fi aplicatã. În afarã cazurilor menţionate la pct. 3 al prezentului articol, angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu nu trebuie sa refuze a rãspunde ca martori. 2. Autoritatea statului de resedinta care primeşte mãrturia trebuie sa evite sa stînjeneascã pe funcţionarul consular sau pe angajatul consular în desfãşurarea activitãţii lor oficiale. Ea poate sa primeascã depozitia funcţionarului consular în localul oficiului consular sau la locuinta acestuia sau sa accepte o declaraţie în scris din partea sa. 3. Membrii oficiului consular nu sînt ţinuţi sa depunã mãrturie asupra faptelor care au legatura cu desfãşurarea activitãţii lor de serviciu şi nici sa prezinte corespondenta sau alte materiale din arhiva consularã. 4. Functionarii consulari chemaţi sa depunã mãrturie pot face o declaraţie fãrã a presta jurãmînt. 5. Membrii oficiului consular nu sînt ţinuţi sa efectueze expertize. ART. 39 1. Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu ai oficiului consular care sînt cetãţeni ai statului de resedinta sau cetãţeni ai statului trimiţãtor rezidenţi permanenţi în statul de resedinta, nu beneficiazã de imunitãţile şi privilegiile prevãzute la art. 37 pct. 1 şi art. 38 pct. 3 din prezenta convenţie. 2. Membrii de familie ai membrilor oficiului consular beneficiazã, în mod corespunzãtor, de privilegiile recunoscute acestora din urma, cu condiţia sa nu fie cetãţeni ai statului de resedinta, sa nu fie rezidenţi permanenţi ai acestui stat sau sa nu exercite o activitate particularã cu caracter lucrativ. 3. Statul de resedinta trebuie sa-şi exercite jurisdicţia asupra persoanelor menţionate la pct. 1 şi 2 ale prezentului articol, de asa maniera încît sa nu împiedice activitatea oficiului consular. ART. 40 1. Statul trimiţãtor poate renunţa fata de un membru al oficiului consular la imunitãţile şi privilegiile prevãzute în art. 37 şi art. 38. 2. Renunţarea trebuie sa fie de fiecare data expresã, sub rezerva dispoziţiilor pct. 3 al prezentului articol şi trebuie comunicatã în scris statului de resedinta. 3. Dacã un membru al oficiului consular, într-una din materiile în care ar beneficia de imunitatea de jurisdicţie în virtutea art. 37 pct. 1, angajeazã o procedura, acesta nu va putea invoca imunitatea de jurisdicţie cu privire la orice cerere reconvenţionalã direct legatã de cererea principala. 4. Renunţarea la imunitatea de jurisdicţie pentru o acţiune civilã sau administrativã nu implica renunţarea la imunitate privind mãsurile de executare a hotãrîrii, pentru care este necesarã o renunţare distinctã. ART. 41 1. Membrii oficiului consular beneficiazã de privilegiile şi imunitãţile prevãzute în prezenta convenţie din momentul trecerii frontierei statului de resedinta pentru a-şi ocupa postul, iar dacã se gãsesc deja pe acest teritoriu, de la intrarea lor în funcţie la oficiul consular. 2. Membrii de familie ai membrilor oficiului consular beneficiazã de privilegiile prevãzute de prezenta convenţie în condiţiile urmãtoare: a) din momentul în care membrul oficiului consular începe sa se bucure de imunitãţi conform pct. 1; b) din momentul trecerii frontierei statului de resedinta, dacã au intrat pe acest teritoriu ulterior datei prevãzute la lit. a); c) din momentul cînd au devenit membri de familie ai membrului oficiului consular, dacã au dobîndit aceasta calitate ulterior momentului prevãzut la lit. a) şi b). 3. Atunci cînd activitatea unui membru al oficiului consular ia sfîrşit, imunitãţile şi privilegiile sale, precum şi privilegiile membrilor familiei sale, înceteazã în momentul în care persoana în cauza pãrãseşte teritoriul statului de resedinta sau la expirarea unui termen rezonabil care îi este acordat în acest scop. Imunitãţile şi privilegiile angajaţilor consulari sau ale membrilor personalului de serviciu care sînt cetãţeni ai statului de resedinta sau care au domiciliul lor în statul de resedinta, înceteazã în momentul în care persoana în cauza pierde calitatea sa de angajat consular sau de membru al personalului de serviciu. 4. Privilegiile acordate membrilor de familie înceteazã, de asemenea, din momentul cînd aceste persoane nu mai fac parte din familia unui membru al oficiului consular. Totuşi, dacã aceste persoane declara ca înţeleg sa pãrãseascã teritoriul statului de resedinta într-un termen rezonabil, privilegiile lor subzistã pînã în momentul plecãrii lor. 5. În cazul decesului unui membru al oficiului consular, membrii familiei sale continua sa se bucure de privilegiile recunoscute de prezenta convenţie pînã la pãrãsirea teritoriului statului de resedinta sau pînã la expirarea unui termen rezonabil care le va fi acordat în acest scop. 6. Membrii personalului privat beneficiazã de drepturile şi facilitãţile care le sînt acordate prin prezenta convenţie pe timpul cît sînt angajaţi în aceasta calitate. 7. Pentru actele îndeplinite de membrii oficiului consular în exercitarea funcţiilor lor oficiale, imunitatea de jurisdicţie subzistã fãrã limita de durata. ART. 42 Membrii oficiului consular şi membrii lor de familie, care sînt cetãţeni ai statului trimiţãtor, sînt scutiţi în statul de resedinta de orice serviciu naţional şi orice sarcini cu caracter militar, de prestaţii personale de orice natura, precum şi de contribuţiile ce le-ar înlocui. Ei sînt, de asemenea, scutiţi de toate obligaţiile prevãzute de legile şi regulamentele acestui stat în materie de înregistrare a strãinilor şi permis de şedere. ART. 43 1. În conformitate cu legile şi regulamentele în vigoare, statul de resedinta autoriza intrarea şi acorda scutirea de orice drepturi vamale, taxe şi orice alte drepturi similare pentru obiectele destinate: a) folosinţei oficiale a oficiului consular; b) folosinţei personale a funcţionarilor consulari şi membrilor lor de familie care trãiesc la domiciliul lor, inclusiv bunurilor destinate instalãrii lor. Articolele de consum nu trebuie sa depãşeascã cantitãţile necesare pentru folosirea directa de cãtre cei interesaţi. Scutirile, astfel recunoscute, nu privesc cheltuielile de depozit, de transport şi alte cheltuieli aferente unor servicii analoge. 2. Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu beneficiazã de privilegiile şi scutirile prevãzute la lit. b) a pct. 1 din prezentul articol pentru obiectele importate cu ocazia primei lor instalãri. 3. Bagajele personale care însoţesc functionarii consulari şi ale membrilor lor de familie sînt scutite de control vamal. Ele nu pot fi supuse controlului decît dacã exista motive temeinice sa se banuiasca ca ar conţine alte obiecte decît cele indicate la lit. b) a pct. 1 sau obiecte interzise la import sau export de cãtre legile şi regulamentele statului de resedinta ori sînt supuse legilor şi regulamentelor de carantina. Acest control nu poate avea loc decît în prezenta funcţionarului consular sau a membrului familiei sale interesat. ART. 44 1. Functionarii consulari şi angajaţii consulari, precum şi membrii lor de familie care trãiesc la domiciliul lor, sînt scutiţi de orice impozite şi taxe, personale şi reale, naţionale, regionale şi comunale, cu excepţia: a) impozitelor indirecte cum ar fi cele care sînt în mod normal cuprinse în preţul mãrfurilor sau serviciilor; b) impozitelor şi taxelor asupra bunurilor imobile şi particulare situate pe teritoriul statului de resedinta, sub rezerva dispoziţiilor art. 31; c) drepturilor de succesiune şi orice mutaţii de bunuri, percepute de cãtre statul de resedinta, sub rezerva dispoziţiilor pct. b) al art. 45; d) impozitelor şi taxelor asupra veniturilor particulare, care-şi au sursa în statul de resedinta; e) drepturilor de înregistrare, de grefa, de ipoteca şi de timbru, sub rezerva dispoziţiilor art. 31. 2. Membrii personalului de serviciu sînt scutiţi de impozite şi taxe pe salariile primite pentru activitatea lor oficialã. 3. Membrii oficiului consular care folosesc persoane ale cãror retribuţii sau salarii nu sînt scutite de impozitul pe venit în statul de resedinta trebuie sa respecte obligaţiile pe care legile şi regulamentele acestui stat le impun în materie de percepere a impozitului pe venit. ART. 45 În cazul decesului unui membru al oficiului consular sau al unui membru al familiei sale care trãieşte la domiciliul sau, statul de resedinta este obligat: a) sa permitã exportul bunurilor mobile ale defunctului, cu excepţia celor dobîndite în statul de resedinta şi care fac obiectul unei prohibiţii la export în momentul decesului; b) sa nu se prevaleze de drepturile naţionale, regionale sau comunale de succesiune şi nici de mutaţii asupra bunurilor mobile a cãror prezenta în statul de resedinta este datoratã numai de prezenta în acest stat a defunctului în calitate de membru al oficiului consular sau a membrului de familie al unui membru al oficiului consular. ART. 46 1. Sub rezerva dispoziţiilor pct. 3, membrii oficiului consular sînt exceptaţi, în ceea ce priveşte serviciile pe care ei le aduc statului trimiţãtor, de la dispoziţiile privind asigurãrile sociale, care pot fi în vigoare în statul de resedinta. 2. Scutirile prevãzute la pct. 1 se aplica, de asemenea, şi membrilor personalului privat care se afla în serviciul exclusiv al membrilor oficiului consular, dacã: a) nu sînt cetãţeni ai statului de resedinta sau nu sînt rezidenţi permanenţi în acest stat; b) sînt supuşi dispoziţiilor referitoare la asigurãrile sociale în statul trimiţãtor sau într-un stat terţ. 3. Membrii oficiului consular, care au în serviciul lor persoane cãrora scutirea prevãzutã la pct. 2 nu li se aplica, trebuie sa respecte obligaţiile pe care dispoziţiile privind asigurãrile sociale ale statului de resedinta le impun celui care angajeazã. 4. Scutirea prevãzutã la pct. 1 şi 2 nu impiedica participarea voluntara la regimul asigurãrilor sociale ale statului de resedinta, cu condiţia ca ea sa fie admisã de acest stat. ART. 47 Sînt notificate Ministerului Afacerilor Externe al statului de resedinta: a) sosirea şi plecarea definitiva a unui membru de familie al unui membru al oficiului consular şi, dacã este cazul, faptul ca o persoana devine sau înceteazã sa mai fie membru de familie; b) sosirea şi plecarea definitiva a membrilor personalului privat şi, dacã este cazul, încetarea serviciului lor în aceasta calitate; c) angajarea şi încetarea angajãrii persoanelor ca domiciliazã în statul de resedinta în calitate de angajaţi consulari, membri ai personalului de serviciu sau ca membri ai personalului privat. ART. 48 1. Fãrã a aduce atingere privilegiilor şi imunitãţilor prevãzute de prezenta convenţie, toate persoanele care beneficiazã de aceste privilegii şi imunitãţi au obligaţia de a respecta legile şi regulamentele statului de resedinta şi de a nu se amesteca în treburile interne ale acestui stat. 2. Facilitãţile, privilegiile şi imunitãţile membrilor oficiului consular nu vor fi folosite de aceştia decît în scopul îndeplinirii obligaţiilor lor oficiale. 3. Localurile consulare nu vor fi folosite într-un mod incompatibil cu exercitarea funcţiilor consulare. ART. 49 Mijloacele de transport proprietate a statului trimiţãtor şi care sînt folosite de oficiile consulare, precum şi cele care aparţin membrilor oficiului consular sau membrilor lor de familie, trebuie sa fie asigurate pentru daune cauzate terţilor.
CAP. 4 Dispoziţii finale ART. 50 1. Prezenta convenţie va fi ratificatã conform dispoziţiilor constituţionale în vigoare în fiecare dintre pãrţile contractante. Schimbul instrumentelor de ratificare va avea loc cît mai curînd posibil. 2. Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a celei de a doua luni urmãtoare de la data schimbului instrumentelor de ratificare. Ea va rãmîne în vigoare timp de 10 ani, cît şi dupã aceasta perioada, dacã ea nu va fi denunţatã în condiţiile prevãzute la pct. 3 al prezentului articol. 3. Fiecare dintre pãrţile contractante pot sa denunţe prezenta convenţie la sfîrşitul perioadei iniţiale de 10 ani sau ulterior, notificind în scris şi cu un preaviz de un an celeilalte pãrţi contractante. Drept care, plenipotenţiarii respectivi au semnat prezenta convenţie şi au aplicat sigiliile lor. Facuta la Alger la data de 28 octombrie 1978, în trei exemplare originale, fiecare în limbile romana, arabã şi franceza, toate trei textele fãcînd deplina credinţa.
Pentru Republica Socialistã România Ion Lazarescu
Pentru Republica Algeriana Democratica şi Populara Ali Salah
CONVENŢIE de asistenta juridicã în materie civilã, familialã şi penalã între Republica Socialistã România şi Republica Algeriana Democratica şi Populara
Republica Socialistã România şi Republica Algeriana Democratica şi Populara, în dorinta de a dezvolta raporturile de prietenie dintre cele doua popoare şi de a facilita asistenta juridicã în materie civilã, familialã şi penalã între cele doua state, în spiritul respectãrii suveranitãţii, independentei naţionale, egalitãţii în drepturi, neamestecului în treburile interne şi avantajului reciproc, au convenit sa încheie prezenta convenţie. În acest scop, au desemnat ca plenipotentiari: Republica Socialistã România, pe Constantin Statescu, ministrul justiţiei; Republica Algeriana Democratica şi Populara, pe Lahcence Soufi, ministrul justiţiei, care, dupã schimbul deplinelor puteri, recunoscute în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra dispoziţiilor ce urmeazã:
CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 1 1. Cetãţenii fiecãrei pãrţi contractante se bucura pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, în ceea ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridicã ca şi cetãţenii proprii. Cetãţenii fiecãrei pãrţi contractante, pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, au acces liber la organele judiciare şi la alte organe competente în materie civilã, familialã şi penalã, denumite în prezenta convenţie prin expresia instanţe judiciare, precum şi dreptul de a angaja o procedura în fata acestor instanţe pentru a-şi ocroti drepturile lor personale şi patrimoniale. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica şi persoanelor juridice înfiinţate în conformitate cu legile partii contractante pe teritoriul cãreia îşi au sediul. ART. 2 1. Nu se poate cere cetãţenilor uneia dintre cele doua pãrţi contractante care se prezintã în fata instanţelor judiciare ale celeilalte pãrţi contractante în calitate de reclamanţi sau intervenienţi, nici un fel de cauţiune pentru motivul ca sînt strãini sau ca nu au nici domiciliul, nici resedinta pe acest teritoriu. 2. Prevederile paragrafului 1 se aplica şi persoanelor juridice. ART. 3 Sub rezerva dispoziţiilor contrare cuprinse în prezenta convenţie, orice transmiteri de acte şi comunicãri între instanţele judiciare ale celor doua pãrţi contractante se fac prin intermediul ministerelor de justiţie respective. ART. 4 1. Cererile de asistenta juridicã, precum şi actele anexate la cereri se redacteazã în limba partii contractante solicitante şi sînt însoţite de o traducere în limba franceza. Cererile trebuie sa poarte sigiliul oficial. 2. Traducerea este certificatã de un traducãtor oficial al autoritãţii de la care emana actul ori de cãtre reprezentanta diplomaticã sau consularã a uneia dintre pãrţile contractante. ART. 5 La cerere, ministerele de justiţie ale pãrţilor contractante îşi comunica reciproc informaţii referitoare la dispoziţiile legale actuale sau anterioare în materie de drept civil, familial şi penal, de procedura civilã şi penalã.
CAP. 2 Acordarea asistenţei juridice ART. 6 1. Cetãţenii uneia dintre pãrţile contractante se bucura, în fata instanţelor judiciare ale celeilalte pãrţi contractante, de asistenta juridicã gratuita, de dispensa sau de reducere a taxelor de timbru, acordate cetãţenilor acesteia din urma, ţinînd cont de situaţia lor materialã, în aceeaşi mãsura şi în aceleaşi condiţii. 2. Înlesnirile menţionate la paragraful 1, acordate cetãţenilor uneia dintre pãrţile contractante într-o acţiune intentatã în fata unei instanţe judiciare a celeilalte pãrţi contractante, se aplica şi efectuari de comisii rogatorii, precum şi comunicãrii de acte. ART. 7 1. Atestarea referitoare la situaţia materialã necesarã pentru obţinerea înlesnirilor prevãzute la art. 6 se elibereazã de autoritatea competenta a partii contractante pe teritoriul cãreia solicitantul îşi are domiciliul sau resedinta. 2. Dacã domiciliul sau resedinta solicitantului se gãseşte pe teritoriul unui stat terţ, va fi consideratã ca suficienta atestarea eliberata de reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al cãrui cetãţean este teritorial competent în privinta domiciliului sau reşedinţei. ART. 8 Instanta judiciarã cãreia i s-a solicitat asistenta juridicã gratuita şi înlesnirile prevãzute la art. 6 hotãrãşte în conformitate cu legile statului sau şi poate, în caz de nevoie, sa se adreseze instanţelor judiciare competente ale celeilalte pãrţi contractante pentru obţinerea de informaţii suplimentare. ART. 9 1. Dacã cetãţeanul uneia dintre pãrţile contractante, domiciliat sau avînd resedinta pe teritoriul dintre pãrţile contractante, doreşte sa beneficieze în fata unei instanţe judiciare a celeilalte pãrţi contractante de înlesnirile prevãzute la art. 6, poate sa ceara acestea în scris instanţei judiciare competente fata de domiciliul sau resedinta sa, în conformitate cu legile acestui stat. Instanta judiciarã care transmite cererea solicitantului asigura traducerea, în limba franceza, a cererii, a atestarii prevãzute la art. 7 şi a eventualelor anexe. 2. Instanta judiciarã care, conform paragrafului 1, a fost sesizatã cu aceasta cerere, o adreseazã, împreunã cu atestarea prevãzutã la art. 7 şi eventualele anexe, instanţei judiciare competente a celeilalte pãrţi contractante.
CAP. 3 Comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare şi efectuarea de comisii rogatorii ART. 10 1. Sub rezerva dispoziţiilor referitoare la extrãdare, pãrţile contractante efectueazã transmiterea de acte şi comisii rogatorii în materie civilã, familialã şi penalã prin intermediul ministerelor de justiţie. 2. Cu toate acestea, pãrţile contractante pot remite direct prin reprezentantele lor diplomatice ori oficiile consulare orice acte judiciare sau extrajudiciare destinate cetãţenilor lor, dacã aceştia accepta sa le primeascã. ART. 11 Cererea de transmitere de acte sau de efectuare a comisiei rogatorii trebuie sa conţinã urmãtoarele elemente: a) obiectul cererii, cu urmãtoarele precizãri: - în cazul transmiterii de acte: adresa destinatarului; - în cazul comisiilor rogatorii: întrebãrile care trebuie sa fie puse martorilor; b) numele şi prenumele pãrţilor, calitatea sau funcţia, domiciliul sau resedinta; pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor; c) în materie penalã: calificarea infracţiunii comise; d) eventual: numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor pãrţilor. ART. 12 Atunci cînd actele ce fac obiectul transmiterii sînt redactate în limba destinatarului, instanta judiciarã solicitatã le notifica potrivit dispoziţiilor legale în vigoare ale statului sau; aceste acte trebuie sa fie însoţite de o traducere în limba franceza. ART. 13 1. Dacã adresa persoanei care urmeazã sa fie chematã pentru a depune mãrturie sau sa primeascã un act, nu este indicatã precis sau este inexactã, instanta judiciarã solicitatã trebuie sa stabileascã, pe cît posibil, adresa exactã. 2. Dacã instanta judiciarã solicitatã nu este competenta sa rezolve cererea, ea o va transmite din oficiu instanţei judiciare competente şi informeazã despre aceasta instanta judiciarã solicitanta. ART. 14 Notificarea actelor trebuie probatã fie printr-o dovada de inminare, cu precizarea datei la care aceasta a avut loc şi purtind semnatura destinatarului, a persoanei care a efectuat notificarea, precum şi ştampila instituţiei judiciare, fie printr-un proces-verbal al acesteia, indicind data şi modul notificãrii. ART. 15 1. Instanta judiciarã cãreia i s-a solicitat o comisie rogatorie o îndeplineşte folosind, cînd este necesar, aceleaşi mijloace de constringere ca şi cînd aceasta i-ar fi fost cerutã de cãtre autoritãţi ale statului sau. 2. Instanta judiciarã solicitanta este informatã, la cerere, asupra datei şi locului fixate pentru luarea mãsurilor cerute, astfel încît partea interesatã sa poatã asista ori sa poatã fi reprezentatã. ART. 16 În cazul în care cererea nu s-a putut satisface, se vor restitui actele. Motivele pentru care cererea nu a putut fi satisfacuta sau pentru care a fost refuzatã trebuie comunicate partii solicitante. ART. 17 1. Cheltuielile ocazionate de satisfacerea cererii nu sînt rambursabile între pãrţile contractante, cu excepţia onorariilor experţilor şi a cheltuielilor legate de efectuarea expertizelor. 2. Cuantumul şi natura cheltuielilor sînt comunicate instanţei judiciare solicitante. ART. 18 Asistenta juridicã poate fi refuzatã de cãtre partea contractantã solicitatã dacã executarea cererii este contrarã principiilor fundamentale ale legislaţiei sale, suveranitãţii, securitãţii sau ordinii sale publice.
CAP. 4 Protecţia martorilor şi experţilor ART. 19 Un martor sau un expert, oricare i-ar fi cetãţenia, care se prezintã, într-o cauza civilã, familialã sau penalã, în fata instanţelor judiciare ale partii contractante solicitante ca urmare a unei citaţii ce i-a fost notificatã de o instanta judiciarã a partii contractante solicitate, nu poate fi supus unei urmãriri judiciare şi nici arestat pentru infracţiunea care face obiectul cauzei în care a fost citat ori pentru o infracţiune comisã înainte de a fi trecut frontiera partii contractante solicitante, nici fortat sa execute o pedeapsa în virtutea unei hotãrîri judecãtoreşti anterioare. ART. 20 1. Martorul sau expertul îşi pierde protecţia ce îi este acordatã potrivit art. 19 dacã, deşi a avut posibilitatea, nu a pãrãsit teritoriul partii contractante solicitante în termen de 15 zile de la data cînd i s-a comunicat ca prezenta sa nu mai este necesarã. 2. Perioada în care martorul sau expertul nu a putut pãrãsi teritoriul acestei pãrţi contractante, din motive independente de vointa sa, nu se include în termenul prevãzut la paragraful 1. CAP. 5 Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor ART. 21 1. În condiţiile stipulate de prezenta convenţie, cele doua pãrţi contractante recunosc şi executa, pe teritoriul lor, urmãtoarele hotãrîri pronunţate pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante: a) hotãrîrile judecãtoreşti pronunţate în materie civilã şi familialã, precum şi hotãrîrile referitoare la cheltuieli judiciare; b) hotãrîrile judecãtoreşti pronunţate în materie penalã, referitoare la cererile de despãgubiri şi restituirea de obiecte; c) hotãrîrile arbitrale pronunţate în materie comercialã. 2. Se considera, de asemenea, hotãrîri judecãtoreşti, în sensul paragrafului 1, hotãrîrile în materie de succesiuni, pronunţate de instanţele judiciare ale pãrţilor contractante care, potrivit legilor lor, au competenta în materie succesoralã. ART. 22 Hotãrîrile prevãzute la art. 21 din prezenta convenţie sînt recunoscute şi executate în urmãtoarele condiţii: a) dacã hotãrîrea este definitiva şi executorie potrivit legii partii contractante pe teritoriul cãreia s-a pronunţat; b) dacã instanta judiciarã a partii contractante pe teritoriul cãreia s-a pronunţat hotãrîrea a fost pronunţatã avea competenta materialã, potrivit legislaţiei partii contractante pe teritoriul cãreia recunoaşterea sau executarea sînt cerute; c) dacã partea impotriva cãreia s-a pronunţat hotãrîrea şi care nu a fost prezenta la proces a fost citata la timp, în buna şi cuvenitã forma, potrivit legilor partii contractante pe teritoriul cãreia s-a pronunţat hotãrîrea şi dacã a fost legal reprezentatã, în caz de incapacitate de a acţiona în justiţie; d) dacã, în aceeaşi cauza nu s-a pronunţat anterior o hotãrîre definitiva, între aceleaşi pãrţi, avînd acelaşi obiect şi temei, de o instanta judiciarã competenta a partii contractante pe teritoriul cãreia hotãrîrea urmeazã a fi recunoscuta şi executatã; e) dacã recunoaşterea sau executarea hotãrîrii nu este contrarã principiilor fundamentale ale legislaţiei sau ordinii publice a partii contractante pe teritoriul cãreia hotãrîrea urmeazã a fi executatã. ART. 23 1. Cererea de exequatur a unei hotãrîri poate fi facuta direct instanţei judiciare competente a partii contractante pe teritoriul cãreia hotãrîrea urmeazã a fi executatã ori la instanta judiciarã care a soluţionat cauza, cererea fiind transmisã instanţei celeilalte pãrţi contractante potrivit dispoziţiilor art. 3 din prezenta convenţie. 2. Cererea trebuie sa fie însoţitã de: a) originalul sau copia certificatã a hotãrîrii, la care se alãturã o adeverinta din care rezulta ca este definitiva şi executorie, dacã aceasta nu rezulta din hotãrîre; b) un certificat care sa ateste ca partea impotriva cãreia s-a pronunţat hotãrîrea şi care nu a asistat la proces a fost citata la timp, în buna şi cuvenitã forma, şi a putut, în caz de incapacitate de a acţiona în justiţie, sa fie reprezentatã în mod valabil; c) o traducere certificatã, în limba franceza, a documentelor menţionate la lit. a) şi b), redactate în limba partii contractante pe teritoriul cãreia trebuie sa fie executatã hotãrîrea. 3. Cererea de executare poate fi facuta odatã cu cererea de exequatur. ART. 24 1. Instanta judiciarã a partii contractante pe teritoriul cãreia hotãrîrea urmeazã sa fie recunoscuta sau executatã o executa în conformitate cu legile statului sau. 2. Instanta judiciarã care hotãrãşte asupra cererii de exequatur se limiteazã la a constata dacã condiţiile prevãzute de art. 22 şi 23 ale prezentei convenţii sînt îndeplinite. ART. 25 Hotãrîrile judecãtoreşti definitive, pronunţate de instanţele judiciare ale uneia dintre pãrţile contractante în cauzele referitoare la statutul personal al propriilor cetãţeni, între ei, sînt recunoscute şi produc efecte pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante fãrã nici o procedura de recunoaştere. ART. 26 1. Dacã partea, scutitã de cautio judicatum solvi potrivit art. 2 din prezenta convenţie, este obligatã la restituirea cheltuielilor de procedura aferente unei hotãrîri judecãtoreşti definitive, pronunţatã de o instanta judiciarã a uneia dintre pãrţile contractante, hotãrîrea este executatã la cererea beneficiarului pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante cu scutire de taxe. 2. Instanta de judecata care urmeazã sa se pronunţe asupra executãrii hotãrîrii prevãzute la paragraful 1 se limiteazã, în privinta cheltuielilor judiciare, sa verifice dacã aceasta este definitiva şi executorie. 3. Dispoziţiile art. 23 din prezenta convenţie se aplica şi cererilor de exequatur, precum şi documentelor anexate la cerere. ART. 27 Hotãrîrile arbitrale sînt recunoscute şi executate dacã, în afarã condiţiilor prevãzute de art. 22-24 din prezenta convenţie, sînt îndeplinite şi urmãtoarele condiţii: a) hotãrîrea a fost pronunţatã ca urmare a unui acord scris stabilind competenta unei jurisdicţii arbitrale pentru un anumit litigiu sau pentru litigii viitoare izvorind dintr-un raport juridic determinat, iar organul de jurisdicţie arbitralã a pronunţat hotãrîrea sa în raport cu atribuţiile convenite. Litigiile trebuie sa priveasca raporturi juridice, care sînt considerate a fi comerciale de cãtre legislaţia ambelor pãrţi contractante; b) acordul prevãzut la lit. a), referitor la recunoaşterea competentei unei jurisdicţii arbitrale, a fost încheiat ţinînd seama de legislaţia celor doua pãrţi contractante. ART. 28 Dispoziţiile prezentei convenţii referitoare la executarea hotãrîrilor judecãtoreşti şi arbitrale nu afecteazã dispoziţiile legale ale pãrţilor contractante referitoare la transferul sumelor de bani sau la exportul de bunuri, obţinute printr-o execuţie judiciarã.
CAP. 6 Dispoziţii speciale în materie penalã
I. Asistenta judiciarã ART. 29 Cele doua pãrţi contractante se angajeazã sa realizeze asistenta judiciarã în materie penalã dintre autoritãţile lor judiciare, în condiţiile stabilite de prezenta convenţie. ART. 30 Asistenta judiciarã în materie penalã cuprinde transmiterea de documente şi acte justificative, precum şi îndeplinirea de acte de procedura, cum ar fi interogatoriul inculpaţilor, audierea martorilor şi experţilor, expertizele, percheziţiile domiciliare şi percheziţiile corporale. ART. 31 Pãrţile contractante se informeazã reciproc asupra condamnãrilor înscrise în cazierul judiciar, pronunţate de instanţele lor impotriva cetãţenilor celeilalte pãrţi. Fiecare parte contractantã, în cazul unui proces penal existent în fata uneia din instanţele sale judiciare, poate obţine de la cealaltã parte contractantã un certificat de cazier judiciar referitor la persoana supusã urmãririi sau judecaţii. În alte cazuri decît urmãrirea penalã sau judecata, dacã una dintre pãrţile contractante doreşte un cazier judiciar deţinut de cealaltã parte contractantã, ea îl obţine în cazurile şi în limitele prevãzute de legislaţia partii contractante solicitate.
II. Extrãdarea ART. 32 Pãrţile contractante se obliga sa-şi extrãdeze reciproc, potrivit dispoziţiilor prezentei convenţii, persoanele care se gãsesc pe teritoriul lor şi care fac obiectul unei urmãriri penale, judecãrii sau executãrii de pedeapsa, pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante. ART. 33 1. Extrãdarea în vederea urmãririi penale sau judecãrii nu se admite decît în cazul infracţiunilor care, potrivit legilor celor doua pãrţi contractante, prevãd o pedeapsa privativã de libertate mai mare de doi ani. 2. Extrãdarea în vederea executãrii unei pedepse nu se admite decît dacã fapta constituie infracţiune potrivit legilor ambelor pãrţi contractante şi dacã persoana în cauza a fost condamnata la o pedeapsa privativã de libertate mai mare de un an. ART. 34 Nu pot fi extrãdate: a) persoanele care, la data primirii cererii de extrãdare, sînt cetãţeni ai partii contractante solicitate; b) persoanele fãrã cetãţenie domiciliate pe teritoriul partii contractante solicitate; c) persoanele care au obţinut drept de azil pe teritoriul partii contractante solicitate. ART. 35 Extrãdarea nu se admite: a) dacã fapta a fost sãvîrşitã pe teritoriul partii contractante solicitate; b) dacã infracţiunea pentru care se cere extrãdarea a fost sãvîrşitã în afarã teritoriului partii contractante solicitante, iar legislaţia partii contractante solicitate nu prevede urmãrirea unei astfel de infracţiuni cînd este sãvîrşitã în afarã teritoriului ei sau nu admite extrãdarea pentru infracţiunile care fac obiectul cererii de extrãdare; c) dacã, potrivit legilor ambelor pãrţi contractante, acţiunea penalã nu poate fi pusã în mişcare decît la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate; d) dacã fapta pentru care se cere extrãdarea este, potrivit legislaţiei uneia dintre pãrţile contractante, prescrisã sau amnistiatã ori exista o alta cauza legalã care impiedica punerea în mişcare a acţiunii penale sau executarea pedepsei; e) dacã impotriva persoanei a carei extrãdare se cere s-a pronunţat o hotãrîre definitiva ori instanţele judiciare ale partii contractante solicitate au pus capãt urmãririi penale, pentru aceeaşi fapta. ART. 36 1. Dacã o persoana a carei extrãdare se cere este implicata într-un proces penal ori a fost condamnata pe teritoriul partii contractante solicitate pentru o alta infracţiune comisã, extrãdarea poate fi amînatã pînã la soluţionarea procesului penal iar, în caz de condamnare, pînã la executarea pedepsei. 2. Dacã amînarea extrãdãrii atrage prescripţia acţiunii penale sau impiedica grav desfãşurarea procedurii judiciare deschise impotriva persoanei a carei extrãdare se cere, se poate admite extrãdarea temporarã, la cererea special motivatã a uneia dintre pãrţile contractante. Partea contractantã solicitanta se obliga, în acest caz, sa înapoieze persoana extrãdatã dupã îndeplinirea actelor procesuale pentru care s-a acordat extrãdarea. ART. 37 Persoana extrãdatã nu poate fi urmãritã sau judecata pentru o alta infracţiune decît cea pentru care s-a obţinut extrãdarea; ea nu poate fi supusã la executarea altei pedepse decît cea pentru care s-a obţinut extrãdarea şi nu poate fi predatã unui stat terţ decît: a) dacã exista acordul prealabil al partii contractante solicitate; b) dacã, avînd posibilitatea sa o facã, ea nu a pãrãsit teritoriul partii contractante solicitante în termen de 30 de zile de la sfîrşitul procesului penal sau de la executare pedepsei sau dacã, pãrãsind acel teritoriu, a revenit de bunãvoie. ART. 38 Cererea şi comunicãrile referitoare la extrãdare se transmit pe cale diplomaticã. ART. 39 1. La cererea de extrãdare, adresatã partii contractante solicitate se anexeazã: a) copia certificatã a mandatului de arestare, iar cînd extrãdarea se cere pentru executarea pedepsei, copia certificatã a hotãrîrii definitive. În cazul în care mandatul de arestare nu menţioneazã fapta cu indicarea locului şi momentului sãvîrşirii ei, nici calificarea ei legalã, aceste date vor fi arãtate într-o anexa certificatã; b) copia textelor de lege aplicabile în cauza; c) datele privind durata pedepsei neexecutate, în cazul cererii de extrãdare a unei persoane condamnate care a executat numai o parte din pedeapsa; d) orice date care pot servi pentru identificarea persoanei a carei extrãdare se cere. 2. Partea contractantã solicitatã poate cere date şi documente suplimentare dacã indicaţiile prevãzute în paragraful 1 sînt incomplete. Partea contractantã solicitanta trebuie sa rãspundã la aceasta cerere în termen de cel mult doua luni. ART. 40 În cazul în care condiţiile de forma ale extrãdãrii sînt îndeplinite, partea contractantã solicitatã, dupã primirea cererii de extrãdare, procedeazã neîntîrziat la arestarea persoanei vizate prin cererea de extrãdare cu excepţia cazurilor cînd, potrivit prezentei convenţii, extrãdarea nu poate avea loc. ART. 41 O persoana poate fi arestata provizoriu înainte de primirea cererii de extrãdare, dacã instanta judiciarã competenta a partii contractante solicitante cere expres luarea acestei mãsuri şi invoca un mandat de arestare sau o hotãrîre definitiva, indicind ca cererea de extrãdare va fi trimisa ulterior. Aceasta cerere expresã de arestare provizorie poate fi transmisã prin posta, telegraf sau orice alt mijloc care lasa urma scrisã. Arestarea, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, trebuie adusã de îndatã la cunostinta partii contractante solicitante. ART. 42 1. Dacã datele suplimentare cerute nu sînt transmise în termenul fixat la art. 39 al acestei convenţii, partea contractantã solicitatã suspenda imediat procedura extrãdãrii şi pune în libertate persoana arestata. 2. O persoana arestata potrivit dispoziţiilor art. 41 este pusã în libertate dacã cererea nu este primitã în termen de o luna de la data cînd arestarea a fost adusã la cunostinta celeilalte pãrţi contractante. ART. 43 1. Partea contractantã solicitatã face cunoscut partii contractante solicitante hotãrîrea sa asupra extrãdãrii. 2. Partea contractantã solicitatã care admite extrãdarea informeazã partea solicitanta despre locul şi data extrãdãrii persoanei în cauza. 3. O persoana a carei extrãdare a fost acordatã este pusã în libertate dacã partea contractantã solicitanta nu a preluat-o în termen de 15 zile de la data fixatã pentru extrãdare. În acest caz, dacã cererea de extrãdare este repetatã, ea poate fi respinsã. ART. 44 Dacã mai multe state cer extrãdarea aceleiaşi persoane, pentru una sau mai multe infracţiuni, partea contractantã solicitatã hotãrãşte la care anume din cereri va da curs. ART. 45 Dacã o persoana extrãdatã se sustrage, indiferent în ce mod, de la urmãrirea penalã, de la judecata ori de la executarea pedepsei şi se afla pe teritoriul partii deja solicitate, ea este extrãdatã ca urmare a unei cereri de extrãdare, fãrã a se mai transmite actele menţionate la art. 39 din prezenta convenţie. ART. 46 1. La cererea partii contractante solicitante, partea contractantã solicitatã transmite: a) obiectele care pot servi ca mijloc de proba în procesul penal; aceste obiecte se transmit şi în cazul cînd extrãdarea nu poate avea loc din cauza morţii, sustragerii sau din alte împrejurãri; b) obiectele care provin în mod vadit din infracţiune ori au servit la sãvîrşirea acesteia. Predarea obiectelor se face sub luare de dovada. 2. Dacã obiectele cerute sînt necesare partii contractante solicitate într-un proces penal, ele pot fi reţinute provizoriu sau predate cu condiţia de a fi restituite cît mai curînd posibil partii contractante solicitate. 3. Drepturile partii contractante solicitate sau terţilor asupra acestor obiecte sînt rezervate. Obiectele supuse unor asemenea drepturi sînt remise cît mai curînd posibil şi fãrã cheltuieli partii contractante solicitate, spre a fi restituite eventual celor în drept. Dacã cei îndreptãţiţi sa le primeascã se afla pe teritoriul partii contractante solicitante, aceasta poate sa li le restituie direct, cu condiţia ca partea contractantã solicitatã sa-şi dea acordul. 4. Transferul sumelor de bani sau remiterea de obiecte se face în conformitate cu legislaţia partii contractante solicitate. ART. 47 1. Cele doua pãrţi contractante autoriza, la cerere, tranzitul pe teritoriul lor al persoanelor extrãdate uneia dintre ele de cãtre un stat terţ. Partea contractantã solicitatã nu este obligatã sa garanteze tranzitul în cazurile în care extrãdarea nu este admisã potrivit prezentei convenţii. 2. O cerere de tranzit se depune şi se rezolva potrivit aceloraşi modalitãţi ca şi o cerere de extrãdare. 3. Partea contractantã solicitatã autoriza tranzitul pe teritoriul sau în modul care i se pare cel mai potrivit. ART. 48 Cheltuielile de extrãdare sînt în sarcina partii contractante pe al carei teritoriu au fost efectuate. Cheltuielile de tranzit sînt în sarcina partii contractante solicitante. ART. 49 Partea contractantã care cere extrãdarea informeazã contractantã solicitatã despre rezultatul procedurii penale urmate impotriva persoanei extrãdate. Dacã persoana extrãdatã este condamnata, partea contractantã va expedia şi o copie a hotãrîrii judecãtoreşti rãmase definitiva.
CAP. 7 Dispoziţii finale ART. 50 1. Prezenta convenţie va fi ratificatã. 2. Instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Alger, cît mai curînd posibil. ART. 51 1. Prezenta convenţie va intra în vigoare dupã 30 de zile de la schimbul instrumentelor de ratificare. 2. Prezenta convenţie se încheie pe o durata nelimitatã. Oricare parte contractantã poate sa o denunţe. Aceasta denunţare produce efecte dupã şase luni de la data notificãrii hotãrîrii de denunţare cãtre cealaltã parte contractantã. Facuta la Bucureşti la 28 iunie 1979, în doua exemplare originale, fiecare în limbile romana, arabã şi franceza, cele trei texte avînd aceeaşi valoare. În caz de divergenta în interpretarea dispoziţiilor acestei convenţii, textul în limba franceza va prevala. Drept care, plenipotenţiarii pãrţilor contractante au semnat prezenta convenţie şi au aplicat sigiliile lor.
Pentru Republica Socialistã România Constantin Statescu
Pentru Republica Algeriana Democratica şi Populara Lahcene Soufi
CONVENŢIE între Republica Socialistã România şi Republica Democrata Germanã privind soluţionarea şi prevenirea cazurilor de dubla cetãţenie
Republica Socialistã România şi Republica Democrata Germanã, în dorinta de a dezvolta în continuare relaţiile de prietenie dintre cele doua state în spiritul Tratatului de prietenie, colaborare şi asistenta mutuala din 12 mai 1972 şi de a soluţiona şi preveni cazurile de dubla cetãţenie pe baza liberei alegeri a unei cetãţenii de cãtre persoanele care sînt considerate de cãtre ambele pãrţi contractante ca cetãţeni ai lor, au convenit sa încheie aceasta convenţie. În acest scop, au numit ca împuterniciţi: Din partea Republicii Socialiste România: Cornel Pacoste, adjunct al ministrului afacerilor externe; Din partea Republicii Democrate Germane: prof. dr. Siegfried Bock, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar, care, dupã schimbul deplinelor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au hotãrît asupra celor ce urmeazã: ART. 1 1. Persoanele majore care au domiciliul pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante şi care, potrivit legislaţiei Republicii Socialiste România, respectiv Republicii Democrate Germane, la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii, au cetãţenia ambelor pãrţi contractante, pot opta printr-o declaraţie scrisã pentru cetãţenia uneia dintre pãrţile contractante, în condiţiile prevãzute în prezenta convenţie. 2. Declaraţiile de opţiune pentru cetãţenie prevãzute la pct. 1 se depun în termen de un an de la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii. 3. Sînt considerate majore, în sensul prezentei convenţii, persoanele care la data depunerii declaraţiei de opţiune pentru cetãţenie au împlinit virsta de 18 ani. ART. 2 Persoanele majore care nu au depus o declaraţie de opţiune pentru cetãţenie, potrivit art. 1, pãstreazã numai cetãţenia partii contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã la data expirãrii termenului de depunere a declaraţiei. ART. 3 Cetãţenii uneia dintre pãrţile contractante care pînã la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii au obţinut, la cerere, cetãţenia celeilalte pãrţi contractante, fãrã a pierde cetãţenia anterioarã, pãstreazã numai cetãţenia partii contractante pe care au dobîndit-o, ulterior, la cerere. ART. 4 1. Pentru copiii minori care au cetãţenia ambelor pãrţi contractante, nãscuţi înainte de intrarea în vigoare a prezentei convenţii, pãrinţii - unul avînd cetãţenia unei pãrţi contractante, iar celãlalt cetãţenia celeilalte pãrţi contractante - pot opta, de comun acord, printr-o declaraţie scrisã, în termen de un an de la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii, pentru cetãţenia uneia dintre pãrţile contractante. 2. Copiii minori care la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii au cetãţenia ambelor pãrţi contractante urmeazã cetãţenia pãrinţilor, dacã aceştia sînt sau devin, în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii, cetãţeni ai aceleiaşi pãrţi contractante. 3. Pentru copiii minori, nãscuţi dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, pãrinţii - unul avînd cetãţenia unei pãrţi contractante, iar celãlalt cetãţenia celeilalte pãrţi contractante - pot opta, de comun acord, printr-o declaraţie scrisã, în termen de 3 luni de la data naşterii copilului, pentru cetãţenia uneia dintre pãrţile contractante. ART. 5 Copiii minori, pentru care pãrinţii nu au depus declaraţia de opţiune pentru cetãţenie în termenele prevãzute la art. 4 pct. 1 şi 3, pãstreazã numai cetãţenia partii contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã la data expirãrii termenului. ART. 6 1. Declaraţiile de opţiune pentru cetãţenie se întocmesc în scris, în doua exemplare, în conformitate cu reglementãrile în vigoare ale partii contractante pentru a carei cetãţenie s-a optat. 2. Sînt competente sa primeascã declaraţiile prevãzute la art. 1 şi 4: a) autoritãţile de la locul de domiciliu: - în Republica Socialistã România - oficiile de stare civilã; - în Republica Democrata Germanã - consiliile raionale, secţiile de afaceri interne, dacã se alege cetãţenia partii contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã persoanele care opteazã; b) reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al partii contractante pentru a carei cetãţenie se opteazã, dacã persoanele care fac opţiunea au domiciliul pe teritoriul unei pãrţi contractante şi aleg cetãţenia celeilalte pãrţi contractante; c) organele competente sa primeascã declaraţiile de opţiune de la domiciliul copilului minor, dacã pãrinţii nu au domiciliul comun. ART. 7 1. Copiii minori pãstreazã cetãţenia partii contractante pe care o are unul dintre pãrinţi, dacã celãlalt pãrinte, la data expirãrii termenului de depunere a declaraţiei de opţiune prevãzutã la art. 4 pct. 1 şi 3, este decedat, nu are domiciliul cunoscut sau este decãzut din drepturile pãrinteşti. 2. Copiii minori ai cãror pãrinţi sînt decedati, nu au domiciliul cunoscut sau sînt decãzuţi din drepturile pãrinteşti, pãstreazã cetãţenia partii contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã la data expirãrii termenului de depunere a declaraţiei de opţiune prevãzutã la art. 4 pct. 1 şi 3. ART. 8 1. Pãrţile contractante îşi vor transmite, reciproc, pe cale diplomaticã: a) în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor prevãzute la art. 1 pct. 2 şi art. 4 pct. 1, listele cu datele personale şi adresele persoanelor care au depus declaraţie de opţiune pentru cetãţenie sau pentru care a fost depusa o astfel de declaraţie de cãtre pãrinţi; b) trimestrial, liste cu datele personale şi adresele copiilor minori nãscuţi dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii şi pentru care pãrinţii au depus în trimestrul precedent declaraţie de opţiune pentru cetãţenie, conform art. 4 pct. 3. 2. Listele prevãzute la pct. 1 vor fi însoţite de cîte un exemplar al declaraţiilor de opţiune pentru cetãţenie. ART. 9 Declaraţia de opţiune pentru cetãţenie şi orice alte acte întocmite în aplicarea prezentei convenţii sînt scutite de taxe. ART. 10 1. Cetãţenia persoanelor care, potrivit art. 1 pct. 1, au depus declaraţie de opţiune pentru cetãţenie sau pentru care s-au depus declaraţii conform art. 4, pct. 1, se considera dobindita de la data primirii listelor prevãzute la art. 8. 2. Cetãţenia copiilor minori nãscuţi dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii se considera dobindita de la data naşterii copilului. ART. 11 Dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, fiecare parte contractantã va conditiona acordarea cetateniei sale unei persoane care are cetãţenia celeilalte pãrţi contractante de prezentarea unei dovezi scrise, care sa confirme ca nu mai are cetãţenia acestei pãrţi contractante. ART. 12 Orice problema care se va ridica în legatura cu aplicarea şi interpretarea prezentei convenţii va fi rezolvatã pe cale diplomaticã. ART. 13 1. Prezenta convenţie este supusã ratificãrii şi va intra în vigoare dupã 30 de zile de la schimbul instrumentelor de ratificare care se va efectua la Berlin, în timpul cel mai scurt posibil. 2. Prezenta convenţie rãmîne în vigoare pînã expirarea unui termen de 6 luni de la data primirii comunicãrii denunţãrii de cãtre una dintre pãrţile contractante. 3. Pãrţile contractante vor publica textul prezentei convenţii. Prezenta convenţie a fost întocmitã la Bucureşti la data de 20 aprilie 1979, în doua exemplare, fiecare în limba romana şi limba germanã, ambele texte avînd aceeaşi valoare.
Pentru Republica Socialistã România Cornel Pacoste
Pentru Republica Democrata Germanã S. Bock
CONVENŢIE între Republica Socialistã România şi Republica Populara Ungara privind soluţionarea şi prevenirea cazurilor de dubla cetãţenie. Republica Socialistã România şi Republica Populara Ungara, în dorinta de a dezvolta în continuare relaţiile de prietenie dintre ele în spiritul Tratatului de prietenie, colaborare şi asistenta mutuala, semnat la Bucureşti la 24 februarie 1972, de a soluţiona şi de a preveni cazurile de dubla cetãţenie pe baza liberei alegeri a persoanelor interesate, au hotãrît sa încheie prezenta convenţie, în care scop au numit ca împuterniciţi ai lor: Preşedintele Republicii Socialiste România, pe Cornel Pacoste, adjunct al ministrului afacerilor externe; Consiliul Prezidential al Republicii Populare Ungare, pe Rajnai Sandor, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Populare Ungare la Bucureşti, care, dupã schimbul deplinelor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra celor ce urmeazã:
ART. 1 1. Persoana majorã care are domiciliul pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante şi care, potrivit legislaţiei fiecãrei pãrţi contractante, este consideratã, la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii, cetãţean al lor, poate opta printr-o declaraţie scrisã pentru una din cele doua cetãţenii, în condiţiile prevãzute de prezenta convenţie. 2. Declaraţia de opţiune prevãzutã la alin. 1 se depune în termen de un an de la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii. ART. 2 Persoana care nu a depus declaraţia de opţiune în termen de un an de la intrarea în vigoare a convenţiei pãstreazã numai cetãţenia acelei pãrţi contractante pe al carei teritoriu îşi are domiciliul la data expirãrii termenului de opţiune. ART. 3 Copilul minor urmeazã cetãţenia pãrinţilor dacã aceştia devin, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, cetãţeni ai aceleiaşi pãrţi contractante. ART. 4 1. Pentru copilul minor nãscut înainte de intrarea în vigoare a prezentei convenţii, pãrinţii - dintre care unul fiind cetãţean al unei pãrţi contractante, iar celãlalt cetãţean al celeilalte pãrţi contractante - pot opta printr-o declaraţie comuna, pentru una din cele doua cetãţenii în termen de un an şi jumãtate de la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii. 2. Pentru copilul minor nãscut dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, pãrinţii - dintre care unul fiind cetãţean al unei pãrţi contractante, iar celãlalt cetãţean al celeilalte pãrţi contractante - pot opta, printr-o declaraţie comuna, pentru una din cele doua cetãţenii în termen de un an de la data naşterii copilului. 3. Pentru copilul minor considerat ca cetãţean al lor de cãtre fiecare parte contractantã ca urmare a stabilirii paternitãţii prin hotãrîre judecãtoreascã sau prin recunoaştere, pãrinţii pot opta pentru una din cele doua cetãţenii în termen de un an de la data cînd hotãrîrea judecãtoreascã a rãmas definitiva, respectiv de la data recunoaşterii paternitãţii. ART. 5 Dacã pãrinţii nu depun declaraţia comuna de opţiune pentru copilul minor în termenele prevãzute de art. 4, copilul minor pãstreazã numai cetãţenia acelei pãrţi contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã la data expirãrii termenelor de opţiune. ART. 6 1. Dacã unul dintre pãrinţi nu mai este în viata, nu are domiciliul cunoscut sau este decãzut din drepturile pãrinteşti, copilul minor pãstreazã numai cetãţenia celuilalt pãrinte. 2. Copilul minor ai cãrui pãrinţi sînt decedati, nu au domiciliul cunoscut sau sînt decãzuţi din drepturile pãrinteşti pãstreazã cetãţenia partii contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã. ART. 7 1. Dispoziţiile art. 1-6 se aplica, dupã caz, şi persoanelor care, la data intrãrii în vigoare a convenţiei, nu domiciliau pe teritoriul vreuneia dintre pãrţile contractante, dar care îşi stabilesc ulterior domiciliul pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante. 2. Termenele de opţiune pentru persoanele prevãzute în alin. 1 curg de la data stabilirii domiciliului. ART. 8 1. Declaraţia de opţiune trebuie întocmitã în scris, în doua exemplare, în conformitate cu reglementãrile în vigoare ale partii contractante pentru a carei cetãţenie a optat persoana în cauza. 2. Dacã persoanele care fac opţiunea, pentru ele sau pentru copiii lor minori, au domiciliul pe teritoriul partii contractante pentru a carei cetãţenie opteazã, declaraţia se depune la autoritatea de stare civilã a locului de domiciliu. 3. Dacã persoanele care fac opţiunea, pentru ele sau pentru copiii lor minori, au domiciliul pe teritoriul unei pãrţi contractante şi aleg cetãţenia celeilalte pãrţi contractante, declaraţia se depune la reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al partii contractante pentru a carei cetãţenie opteazã. 4. Pentru copilul minor ai cãrui pãrinţi nu au domiciliul comun, declaraţia comuna de opţiune se depune la autoritatea competenta de la locul de domiciliu al minorului. ART. 9 1. Pãrţile contractante îşi vor transmite, reciproc, pe cale diplomaticã, liste cuprinzînd datele personale şi adresa celor care au depus declaraţii de opţiune sau, dupã caz, ale copiilor minori pentru care s-au depus declaraţii de opţiune, dupã cum urmeazã: a) în cel mult 6 luni de la data expirãrii termenelor prevãzute la art. 1 alin. 2 şi art. 4 alin. 1; b) în fiecare an calendaristic, pînã la 31 martie, pentru persoanele care se încadreazã în prevederile art. 4 alin. 2 şi 3, precum şi în art. 7, care au depus sau pentru care s-a depus declaraţia de opţiune în anul precedent. 2. Listele vor fi însoţite de cîte un exemplar al declaraţiei de opţiune, pe care se va mentiona şi data înregistrãrii. ART. 10 1. Cetãţenia persoanelor prevãzute în art. 1 alin. 2, art. 4 alin. 1 şi 3 şi art. 7, care au depus sau pentru care s-a depus declaraţia de opţiune, se considera menţinutã de la data primirii listelor prevãzute la art. 9 alin. 1. 2. Persoanele care nu au depus sau pentru care nu s-au depus declaraţii de opţiune îşi menţin cetãţenia stabilitã, conform prevederilor convenţiei, de la data expirãrii termenului de opţiune. 3. Cetãţenia stabilitã potrivit prezentei convenţii pentru copilul minor prevãzut la art. 4 alin. 2 se considera menţinutã de la data naşterii copilului. ART. 11 De la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii, nici una dintre pãrţile contractante nu va acorda cetãţenia sa unui cetãţean al celeilalte pãrţi contractante, decît dacã acesta prezintã o dovada scrisã ca nu mai este cetãţean al partii contractante a carei cetãţenie a avut-o anterior. ART. 12 Declaraţiile de opţiune şi orice alte acte încheiate în aplicarea prezentei convenţii sînt scutite de taxe. ART. 13 Orice problema ce se va ridica în legatura cu interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii va fi soluţionatã de cãtre pãrţile contractante pe cale diplomaticã. ART. 14 1. Prezenta convenţie este supusã ratificãrii şi va intra în vigoare în a treizecea zi de la data schimbului instrumentelor de ratificare. Schimbul instrumentelor de ratificare va avea loc la Budapesta, în cel mai scurt timp posibil. 2. Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare timp de 5 ani şi se prelungeşte pe noi perioade de cîte 5 ani, dacã nici una dintre pãrţile contractante nu o denunta cu 6 luni înainte de expirarea termenului de valabilitate. Facuta la Bucureşti la 13 iunie 1979, în doua exemplare originale, fiecare în limba romana şi în limba ungara, ambele texte avînd aceeaşi valoare.
Pentru Republica Socialistã România Cornel Pacoste
Pentru Republica Populara Ungara Rajnai Sandor
CONVENŢIE
între Republica Socialistã România şi Republica Islamica Pakistan privind evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Islamice Pakistan, dorind sa încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, pe baza suveranitãţii naţionale şi a egalitãţii în drepturi, în vederea promovãrii şi intaririi relaţiilor economice între cele doua tari, au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1 Persoane vizate Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante. ART. 2 Impozite vizate 1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit stabilite în contul fiecãruia dintre statele contractante, indiferent de felul în care sînt percepute. 2. Sînt considerate ca impozite pe venit impozitele stabilite pe venitul total sau pe elemente de venit, inclusiv impozitele asupra cistigurilor provenite din înstrãinarea bunurilor mobile sau imobile. 3. Impozitele care cad sub incidenta prezentei convenţii sînt urmãtoarele: a) în ce priveşte România: - impozitul pe veniturile obţinute de persoane fizice sau juridice; - impozitul pe veniturile societãţilor mixte constituite cu participarea unor organizaţii economice romine şi a unor parteneri strãini; - impozitul pe veniturile realizate din activitãţi agricole (mai jos denumite impozit roman); b) în ce priveşte Pakistan: - impozitul pe venit; - impozitul complimentar (the super tax) şi - impozitul suplimentar (surcharge) (mai jos denumite impozit pakistanez). 4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricãror impozite de natura identicã sau analoagã care se vor institui dupã data semnãrii prezentei convenţii în locul impozitelor existente sau se vor adauga la acestea de cãtre fiecare stat contractant. La finele fiecãrui an autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc modificãrile importante ce au fost aduse în legislatiile fiscale respective. 5. În cazul unor modificãri importante în sistemul de impunere al fiecãrui stat contractant, statele contractante se pot consulta în vederea adaptãrii prezentei convenţii la astfel de modificãri. ART. 3 Definiţii 1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita: a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Pakistan, dupã cum cere contextul; b) termenul România, folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul Republicii Socialiste România şi orice arie în afarã apelor teritoriale ale României asupra cãrora România poate exercita, în conformitate cu dreptul internaţional şi cu propria sa legislaţie, drepturi suverane cu privire la fundul marii, subsolul şi resursele lor naturale; c) termenul Pakistan, folosit în sens geografic, înseamnã Pakistanul asa cum este definit în constituţia Republicii Islamice Pakistan şi cuprinde, de asemenea, orice arie în afarã apelor teritoriale ale Pakistanului care, în conformitate cu dreptul internaţional şi cu legislaţia Pakistanului, este o arie în interiorul cãreia pot fi exercitate drepturile Pakistanului cu privire la fundul marii, subsolul şi resursele lor naturale; d) expresia autoritate competenta indica: (1) în România: Ministerul Finanţelor; (2) în Pakistan: Consiliul Central al Veniturilor; e) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indica, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant sau o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant; f) termenul societate (company) indica orice persoana juridicã, inclusiv o societate mixtã constituitã în conformitate cu prevederile legislaţiei romane sau orice entitate consideratã ca persoana juridicã în vederea impozitãrii; g) termenul persoana cuprinde o persoana fizica, o societate (company), o societate de persoane (partnership) şi orice alta entitate consideratã ca unitate impozabilã. h) termenul naţional înseamnã: (i) orice persoana fizica care are cetãţenia unui stat contractant; (ii) orice persoana juridicã, societate de persoane (partnership) şi asociaţie constituitã în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant; i) termenul trafic internaţional înseamnã orice transport fãcut cu o nava, o aeronava sau un vehicul rutier exploatat de cãtre o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului cînd un atare transport este efectuat numai între doua locuri situate în celãlalt stat contractant; j) expresia subdiviziune politica înseamnã o subdiviziune politica în Pakistan; k) expresia subdiviziune teritorial-administrativã înseamnã o subdiviziune teritorial-administrativã în România. 2. Pentru aplicarea convenţiei de cãtre un stat contractant, orice expresie care nu este altfel definitã, şi dacã contextul nu cere altfel, are sensul ce i se atribuie de cãtre legislaţia acelui stat contractant cu privire la impozitele fãcînd obiectul convenţiei. ART. 4 Domiciliu fiscal 1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant indica o persoana care în virtutea prevederilor legale ale acelui stat este subiect de impunere în acest stat datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau oricãrui alt criteriu de natura analoagã. 2. Cînd, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana fizica este consideratã rezidenţã în ambele state contractante, atunci statutul ei juridic va fi determinat în conformitate cu urmãtoarele reguli: a) persoana va fi consideratã rezidenţã a statului în care dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa. Dacã dispune de o locuinta permanenta în fiecare din statele contractante, ea va fi consideratã ca rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt cele mai strinse (în cele ce urmeazã menţionat ca centrul intereselor sale vitale); b) dacã statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul din statele contractante, atunci ea va fi consideratã ca rezidenţã a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit; c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau dacã nu locuieşte în nici unul din ele, ea va fi consideratã ca rezidenţã a statului contractant a cãrui cetãţenie o are; d) dacã aceasta persoana are cetãţenia ambelor state contractante sau dacã nu are cetãţenia nici unuia din ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor transa problema de comun acord. 3. Cînd, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o societate (company) este consideratã ca rezidenţã a ambelor state contractante, atunci regimul ei juridic va fi determinat în conformitate cu urmãtoarele reguli: a) va fi consideratã ca rezidenţã a statului contractant a cãrui naţionalitate o are; b) dacã nu are naţionalitatea nici unuia din statele contractante, va fi consideratã a fi rezidenţã a statului contractant în care este situat locul conducerii efective. 4. Cînd, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica sau o societate (company), este rezidenţã a ambelor state contractante, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve problema de comun acord şi sa stabileascã modul de aplicare a convenţiei unei asemenea persoane. ART. 5 Sediu permanent 1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent indica un loc fix de afaceri în care întreprinderea exercita, în total sau în parte, activitatea sa. 2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi: a) un sediu de conducere; b) o sucursala; c) un birou; d) o uzina; e) un atelier; f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale; g) o expoziţie permanenta cu vînzare; h) un şantier de construcţie sau de montaj a cãrui durata depãşeşte 12 luni. 3. Nu se considera sediu permanent: a) folosirea de instalaţii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrãrii, ca urmare a unui contract extern de vînzare de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii; b) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinînd întreprinderii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrãrii; c) întreţinerea unui loc stabil de afaceri în scopul exclusiv de a cumpara produse sau mãrfuri ori de a stringe informaţii pentru întreprindere; d) întreţinerea unui loc stabil de afaceri în scopul exclusiv de a face reclama, de a furniza informaţii, pentru cercetãri ştiinţifice sau activitãţi analoage, care au caracter preparator sau auxiliar pentru întreprindere; e) menţinerea unor produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii în scopul exclusiv de a fi prelucrate de cãtre o alta întreprindere; f) vînzarea în cadrul unui tirg sau al unei expoziţii ocazionale-temporare, în cursul închiderii unui atare tirg sau expoziţii, a produselor sau a mãrfurilor aparţinînd întreprinderii. 4. Termenul sediu permanent se considera ca include o persoana care acţioneazã într-unul dintre statele contractante pentru sau în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, dacã: (i) dispune de o împuternicire generalã pe care o exercita în mod obişnuit în primul stat contractant menţionat, care îi permite sa negocieze şi sa încheie contracte pentru şi în numele întreprinderii, în afarã de cazul cînd activitatea acestei persoane este limitatã la cumpãrarea de produse sau de mãrfuri pentru întreprindere; (ii) primeşte comenzi în mod obişnuit în primul stat contractant menţionat, în totalitate sau aproape în totalitate, pentru întreprinderea însãşi. 5. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi consideratã ca are un sediu permanent în celãlalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercita activitatea în acel celãlalt stat prin intermediul unui curtier (broker), a unui comisionar general sau a oricãrui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite. 6. Faptul ca o societate rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de cãtre o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care exercita activitatea sa (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una din aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte. ART. 6 Venituri imobiliare 1. Veniturile provenind din bunuri imobile sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate. 2. Expresia bunuri imobile este definitã în conformitate cu legislaţia statului contractant în care bunurile în discuţie sînt situate. Expresia va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile bunurilor imobile, drepturile asupra cãrora se aplica dreptul comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor bogatii naturale ale solului; navele şi aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile. 3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere. ART. 7 Beneficiile întreprinderilor 1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, în afarã de cazul cînd întreprinderea exercita activitatea sa în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat. Dacã întreprinderea exercita activitatea sa în acel celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat, beneficiile întreprinderii se impun în acel celãlalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibila acelui sediu permanent. 2. Cu excepţia prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa şi în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã exercitind activitãţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al sediu permanent este. 3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent se vor admite ca deduceri cheltuielile fãcute pentru scopurile urmãrite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare fãcute ca atare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se afla sediul permanent sau în alta parte. Cu toate acestea, nici o asemenea deducere nu se va admite dacã este vreuna cu privire la sumele plãtite (pentru alte motive decît pentru restituirea cheltuielilor reale), de cãtre sediul permanent, sediului central al întreprinderii sau oricãror alte unitãţi ale acestuia sub forma de redevenţe sau orice alte plati similare în schimbul folosirii unui brevet sau alte drepturi sau pentru know-how tehnic ori sub forma de comision de conducere sau, cu excepţia cazului unei întreprinderi bancare, sub forma de dobinzi pentru împrumuturi bãneşti cãtre sediul permanent. 4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte sa se determine beneficiile de atribuit unui sediu permanent pe baza unei repartizari a beneficiilor totale ale întreprinderii cãtre diversele ei pãrţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu impiedica acest stat de a determina beneficiile impozabile în conformitate cu o asemenea repartiţie, în mãsura în care este uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie, în orice caz, sa fie - ca rezultat - în concordanta cu principiile cuprinse în prezentul articol. 5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent pentru considerentul simplei cumpãrãri de cãtre acest sediu permanent de produse sau mãrfuri pentru întreprindere. 6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile de atribuit sediului permanent vor fi determinate prin aceeaşi metoda în fiecare an, în afarã de cazul cînd exista motive suficiente şi valabile de a proceda altfel. 7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu sînt afectate de prevederile prezentului articol. ART. 8 Întreprinderi de transport internaţionale 1. Beneficiile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor ori a vehiculelor rutiere vor fi impozabile numai în acel stat contractant. 2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1 al prezentului articol sau ale art. 7, beneficiile obţinute din exploatarea navelor, aeronavelor sau a vehiculelor rutiere folosite între doua locuri situate într-un stat contractant se pot impune în acel stat. 3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 se vor aplica, de asemenea, beneficiilor menţionate în acele paragrafe, obţinute de o întreprindere a unui stat contractant prin participarea ei într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi. ART. 9 Întreprinderi asociate Atunci cînd: a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant sau cînd b) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi cînd, într-un caz sau în celãlalt caz, între cele doua întreprinderi se stabilesc sau se impun condiţii în relaţiile lor comerciale sau financiare care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficii care, dacã nu ar fi fost acele condiţii, ar fi revenit uneia dintre întreprinderi, dar, datoritã acelor condiţii nu i-au revenit ca atare, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi şi impuse în mod corespunzãtor. ART. 10 Dividende 1. Dividendele plãtite de o societate rezidenţã a unui stat contractant unei persoane rezidente a celuilalt stat contractant se pot impune în acest celãlalt stat. 2. Totuşi, asemenea dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat, numai dacã societatea primitoare este beneficiarul efectiv al dividendelor; impozitul astfel stabilit va fi: a) 5 la suta din suma bruta a dividendelor, dacã societatea primitoare deţine direct cel puţin 20 la suta din capitalul societãţii plãtitoare de dividende şi aceasta din urma societate desfãşoarã activitate printr-o întreprindere industriala; b) 10 la suta din suma bruta a dividendelor în celelalte cazuri. 3. a) Termenul dividende, asa cum este folosit în prezentul articol, înseamnã venituri din acţiuni, acţiuni sau titluri de folosinta, pãrţi miniere, pãrţi de fondator sau alte drepturi care nu sînt titluri de creanta, participari la beneficii, precum şi venituri din alte pãrţi sociale care sînt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia fiscalã a statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor. În acest context, beneficiile distribuite de societãţile mixte subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor. b) Expresia întreprindere industriala, asa cum este folositã în prezentul articol, înseamnã o întreprindere care activeazã în: (i) prelucrarea produselor sau materialelor sau supunerea produselor sau materialelor oricãrui proces din care rezulta o schimbare importanta a stãrii lor originale; (ii) construcţii navale; (iii) electricitate, forta hidraulica, furnizare de gaz şi apa; (iv) minerit, inclusiv exploatarea unui put de petrol sau a surselor oricãrui depozit mineral; şi (v) orice alta întreprindere care poate fi declarata de autoritatea competenta a fi o întreprindere industriala în scopurile prezentului articol. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã afaceri în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, printr-un sediu permanent situat în acel celãlalt stat, sau desfãşoarã în acel celãlalt stat activitate profesionalã printr-o baza fixa situata acolo şi dividendele plãtite sînt în directa legatura cu un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În asemenea caz se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz. 5. Cînd o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã beneficii sau venituri din celãlalt stat contractant, acest celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate persoanelor care nu sînt rezidente ale acestui celãlalt stat, nici sa preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite reprezintã, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acest celãlalt stat. 6. Prevederile prezentului articol nu vor afecta impunerea societãţii cu privire la beneficiile din care sînt plãtite dividendele. ART. 11 Dobinzi 1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat. 2. Totuşi, asemenea dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar numai dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dobinzilor; impozitul astfel stabilit va fi de 10 la suta din suma bruta a dobinzilor. 3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, dobinzile provenind dintr-un stat contractant de la un împrumut acordat de celãlalt stat contractant, o subdiviziune politica a sa sau o subdiviziune teritorial-administrativã ori o instituţie financiarã oricãrui rezident al primului stat contractant menţionat vor fi scutite în acel prim stat cînd un atare împrumut şi condiţiile lui de plata sînt aprobate de guvernul acelui prim stat. 4. Termenul dobinzi, asa cum este folosit în prezentul articol, înseamnã venituri din efecte publice, din titluri de obligaţiuni, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la beneficii şi din creanţe de orice natura, precum şi orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate de legislaţia fiscalã a statului contractant din care provin veniturile, inclusiv primele şi premiile ce se dau la asemenea efecte publice sau obligaţiuni. 5. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul dobinzilor, rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din care provin dobinzile un sediu permanent sau desfãşoarã în acel celãlalt stat activitãţi profesionale printr-o baza fixa situata în acel celãlalt stat şi creanţele sînt legate efectiv de un atare sediu permanent sau baza fixa. În asemenea caz se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz. 6. Dobinda va fi consideratã ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este acel stat însuşi, o subdiviziune politica sau teritorial-administrativã, o autoritate localã sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, cînd persoana plãtitoare a dobinzii, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legatura cu care a fost contractatã creanta asupra cãreia se plãteşte dobinda şi o atare dobinda se suporta de sediul permanent respectiv, atunci acea dobinda se va considera ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent. 7. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi terţe persoane, suma dobinzilor plãtite, ţinînd cont de creanta pentru care ele sînt vãrsate, excede pe aceea asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii. ART. 12 Comisioane 1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant. 2. Totuşi, asemenea comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit va fi de 10 la suta din suma bruta a comisionului. 3. Termenul comision, asa cum este folosit în prezentul articol, înseamnã o plata facuta unui intermediar (broker), unui agent comercial general plãtit cu comision (general commission agent) sau oricãrei persoane asimilate unui atare intermediar (broker) sau agent comercial (agent) de cãtre legislaţia de impozite a statului contractant în care asemenea plati iau naştere. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul comisionului, fiind rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din provin comisioanele un sediu permanent sau desfãşoarã în acel celãlalt stat activitate profesionalã prin intermediul unei baze fixe situate în acel stat şi dobindirea comisionului este legatã direct de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În asemenea caz se vor a prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz. 5. Comisionul va fi considerat ca provenind din stat contractant cînd debitorul este acel stat însuşi, o subdiviziune politica sau teritorial-administrativã, o autoritate localã sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, cînd persoana plãtitoare a comisionului, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legatura cu care a fost contractatã obligaţia plãţii comisionului şi un atare comision este suportat de sediul permanent respectiv, atunci un atare comision se va considera ca provine din statul contractant în care este situat sediul permanent. ART. 13 Redevenţe 1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant, plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar numai dacã primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor; impozitul astfel stabilit va fi de 12,50 la suta din suma bruta a redevenţelor, asa cum sînt definite la paragraful 3. 3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã plati de orice natura primite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de-al lor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice (inclusiv filmele de cinematograf şi filmele şi benzile magnetice destinate televiziunii sau radiodifuziunii), a unui brevet de invenţie, a unei mãrci de fabrica, a unui desen sau model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret sau pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţiile relative la experienta cistigata în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific. 4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul redevenţelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele un sediu permanent sau desfãşoarã în acel celãlalt stat contractant activitate profesionalã printr-o baza fixa situata în acel stat. În aceasta situaţie se aplica dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15 dupã caz. 5. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este acel stat, o subdiviziune politica sau teritorial-administrativã, o autoritate localã sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, dacã debitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent pentru care a fost încheiat contractul dind naştere la obligaţia plãţii redevenţelor şi sarcina plãţii acestor redevenţe este suportatã de acel sediu permanent, atunci atari redevenţe sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent. 6. Dacã, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o alta persoana, suma redevenţelor plãtite, ţinînd cont de prestarea pentru care ele sînt plãtite (folosirea, concesionarea folosirii sau informaţii), excede suma asupra cãreia s-ar fi convenit de debitor şi creditor în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinînd cont şi de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii. ART. 14 Cistiguri din capital 1. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile numai în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri. 2. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a bunurilor mobile ţinînd de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesiuni libere, inclusiv cistigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a unei asemenea baze fixe, se impun în celãlalt stat. Cu toate acestea, cistigurile provenind din înstrãinarea navelor şi a aeronavelor, asa cum se menţioneazã la paragraful 1 al art. 8, ale unui stat contractant şi bunurile mobile ţinînd de exploatarea unor atari nave şi aeronave sînt impozabile numai în acel stat contractant. 3. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, sînt impozabile numai în statul contractant al cãrui rezident este cel care înstrãineazã. ART. 15 Profesiuni independente 1. Veniturile obţinute de cãtre un rezident al unui contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesii libere sau din alte activitãţi independente cu un caracter analog sînt impozabile numai în acel stat. Cu toate acestea, în urmãtoarele împrejurãri asemenea venituri pot fi impuse în celãlalt stat contractant: a) dacã are o baza fixa la dispoziţia sa în mod regulat în celãlalt stat contractant în scopul desfãşurãrii activitãţii sale; în acest caz se poate impune în celãlalt stat contractant numai acea parte a venitului care este atribuibila acelei baze fixe; sau b) dacã şederea sa în celãlalt stat contractant este pentru o perioada sau perioade care insumate depãşesc în total 183 de zile în anul fiscal; sau c) dacã remuneraţiile pentru serviciile sale în celãlalt stat contractant obţinute de la rezidenţi ai acelui stat contractant depãşesc o suma în rupii pakistaneze sau în lei româneşti egala cu 4000 dolari S.U.A. în anul impozabil, fãrã a tine seama ca şederea sa în acel stat are loc pe o perioada sau perioade care insumeaza mai puţin de 183 de zile în cursul anului fiscal. 2. Expresia profesiuni libere cuprinde, în special, activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi activitatea independenta a medicilor, avocaţilor, inginerilor, arhitectilor, dentistilor şi contabililor. ART. 16 Profesiuni dependente 1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19 şi 20, retribuţiile (salaries, wages) şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru servicii prestate ca persoana incadrata în munca (employment) sînt impozabile numai în acest stat, cu condiţia ca prestarea serviciilor sa nu fie efectuatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite sînt impozabile în acel celãlalt stat. 2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru servicii prestate ca persoana incadrata în munca (employment) în celãlalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat contractant dacã: a) beneficiarul rãmîne în celãlalt stat o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat, şi b) remuneraţiile sînt plãtite de cãtre o persoana care încadreazã în munca personal muncitor sau în numele acesteia şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat, şi c) remuneraţiile nu sînt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care persoana care încadreazã în munca personal muncitor (employer) o are în celãlalt stat. 3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pentru servicii prestate ca personal încadrat în munca la bordul unei nave sau aeronave a unei întreprinderi a unui stat contractant, asa cum se menţioneazã la paragraful 1 al art. 8, vor fi impuse numai în acel stat. ART. 17 Remuneraţiile membrilor consiliilor de administraţie sau de conducere Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii similare primite de cãtre un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administraţie sau al unui organ similar al unei societãţi rezidente în celãlalt stat contractant vor fi impuse numai în acel celãlalt stat. ART. 18 Artişti şi sportivi 1. Prin derogare de la prevederile art. 15 şi 16, veniturile obţinute de profesioniştii de spectacole, cum sînt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi sportivii, din activitatea lor personalã desfasurata în aceasta calitate, vor fi impozabile numai în statul contractant în care aceste activitãţi sînt exercitate. 2. Prin derogare de la prevederile art. 7, cînd activitãţile menţionate la paragraful 1 al prezentului articol sînt exercitate într-un stat contractant de cãtre o întreprindere a celuilalt stat contractant, beneficiile obţinute din realizarea acestor activitãţi de cãtre o atare întreprindere pot fi impuse în primul stat contractant menţionat. 3. Veniturile obţinute din activitãţi exercitate în cadrul acordurilor culturale încheiate între cele doua state contractante vor fi scutite de impozite în statul contractant în care aceste activitãţi sînt exercitate. ART. 19 Pensii 1. Pensiile, anuitatile şi alte remuneraţii similare provenind dintr-un stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat. 2. Pensiile, anuitatile şi alte remuneraţii similare vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este statul însuşi, o subdiviziune politica sau teritorial-administrativã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. 3. Termenul pensie, anuitate şi alta remuneraţie similarã, asa cum este folosit în prezentul articol, înseamnã plati fãcute periodic dupã pensionare, ţinînd seama de munca prestatã ca personal încadrat în munca, în trecut sau sub forma de compensaţii pentru vãtãmãri survenite în legatura cu munca prestatã în trecut ca personal încadrat în munca. ART. 20 Funcţii publice 1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plãtite de un stat contractant, de o subdiviziune politica sau de o subdiviziune teritorial-administrativã ori de o autoritate localã din acel stat unei persoane fizice pentru servicii prestate acelui stat, subdiviziuni politice ori subdiviziuni teritorial-administrative sau autoritate localã, în îndeplinirea unor funcţii publice, se vor impune numai în acel stat. b) Cu toate acestea, o astfel de remuneraţie va fi impozabilã numai în celãlalt stat contractant dacã serviciile sînt prestate în acel stat, iar primitorul este rezident al acelui celãlalt stat contractant şi dacã: (i) nu este cetãţean al statului contractant menţionat la paragraful 1 a); şi (ii) nu a devenit rezident al celuilalt stat contractant numai în scopul prestãrii serviciilor. 2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplica remuneraţiei pentru serviciile prestate în legatura cu o activitate comercialã sau industriala exercitatã de unul din statele contractante sau de una din subdiviziunile sale politice ori teritorial-administrative sau de o autoritate localã. ART. 21 Profesori şi studenţi 1. Un rezident al unuia din statele contractante care este prezent în mod temporar în celãlalt stat contractant numai: a) ca student la o universitate, academie sau şcoala în celãlalt stat contractant, b) ca practicant pentru a dobîndi calificarea tehnica, profesionalã sau de afaceri de la o persoana, alta decît aceea la care este angajat sau o organizaţie menţionatã la lit. c) de mai jos, c) ca beneficiar al unei burse, alocaţii sau premiu în scopul principal de a studia sau de a face cercetãri ştiinţifice, acordate de o organizaţie a primului stat, sau d) în calitate de cursant în cadrul aranjamentelor încheiate cu guvernul celuilalt stat contractant sau cu oricare organism ori agenţie din acel celãlalt stat contractant în scopul instruirii, studiilor sau orientarii profesionale, nu va fi impus în celãlalt stat contractant pentru remiterile primite din strãinãtate în scopul întreţinerii sale, pentru învãţãtura ori instruire sau ca bursa pentru continuarea studiilor. Celãlalt stat nu va impune remuneraţiile plãtite acestuia pentru servicii prestate în acel celãlalt stat cu condiţia ca asemenea servicii sa fie în legatura cu studiile sale sau cu instruirea practica ori sînt necesare în scopul întreţinerii sale. 2. Un rezident al unui stat contractant care viziteaza celãlalt stat contractant pentru o perioada care nu depãşeşte 2 ani, în scopul de a preda ori de a întreprinde cercetãri la un institut de cercetãri, colegiu, şcoala sau alta instituţie de învãţãmînt în celãlalt stat contractant, va fi scutit de impozit în acel celãlalt stat contractant în legatura cu sumele pe care le primeşte pentru o atare activitate. ART. 22 Venituri nemenţionate în mod expres Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de locul din care provin, care nu au fost reglementate prin articolele precedente ale prezentei convenţii, se impun numai în acel stat. ART. 23 Evitarea dublei impuneri 1. Cînd se plãtesc impozite pe venit în Pakistan de cãtre un rezident al României, asemenea impozite se vor deduce din impozitul plãtibil în România în conformitate cu prevederile legislaţiei de impozite din România. 2. Sub condiţia prevederilor legii de impozite pe venit din Pakistan (Pakistan Income Tax Act) cu privire la acordarea ca un credit fata de impozitul pakistanez a impozitului plãtibil într-o ţara în afarã Pakistanului, impozitul plãtit în România de cãtre o persoana rezidenţã în Pakistan, asupra oricãrui venit, se va acorda ca un credit fata de orice impozit pakistanez plãtibil cu privire la acel venit. 3. În sensul prezentului articol, profiturile, venitul sau cistigurile unui rezident al unui stat contractant care sînt impuse în celãlalt stat contractant în conformitate cu prezenta convenţie sînt considerate ca provin din surse din acel celãlalt stat. 4. Prin derogare de la prevederile paragrafelor precedente ale prezentului articol, dacã pentru oricare an se acorda scutire de impozit, fie totalã fie parţialã, asupra oricãrui venit, de cãtre unul din statele contractante, atunci celãlalt stat contractant va acorda credit pentru impozitul astfel scutit, fata de impozitul pe asemenea venituri plãtibil în acel celãlalt stat. ART. 24 Nediscriminarea 1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere, diferite sau mai împovãrãtoare decît acelea la care sînt sau pot fi supuşi nationalii acelui celãlalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie. 2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu se va face în acest celãlalt stat în condiţii mai puţin avantajoase decît impozitarea întreprinderilor acestui celãlalt stat desfasurind aceleaşi activitãţi. 3. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este, în totalitate sau în parte, deţinut sau controlat, direct sau indirect, de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere, care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decît acelea la care sînt sau ar putea fi supuse întreprinderile de acelaşi fel ale celui prim stat menţionat. 4. Nici o prevedere a prezentului articol nu va fi interpretatã: a) ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personalã, înlesniri, scãzãminte şi reduceri legate de impunere pe considerentul statutului civil sau al obligaţiilor de ordin familial pe care le acorda rezidenţilor proprii; b) ca afectind vreo prevedere în legislaţia Pakistanului care acorda scaderi de impozite societãţilor care îndeplinesc anumite condiţii cu privire la declararea şi plata dividendelor. 5. În prezentul articol, termenul impunere înseamnã impozite care constituie obiectul prezentei convenţii. ART. 25 Procedura amiabila 1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciazã ca mãsurile luate de un stat contractant sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformã cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala a acelor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului al cãrui rezident este sau dacã cazul sau intra sub incidenta prevederilor paragrafului 1 al art. 24, va supune cazul autoritãţii competente a statului contractant al cãrui naţional este. Acest caz trebuie înaintat în termen de 2 ani de la prima comunicare privind mãsura prin care s-a stabilit impunerea ce nu este conformã cu prevederile convenţiei. 2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa aducã o soluţionare corespunzãtoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este conformã cu convenţia. Orice acord realizat se va aduce la îndeplinire fãrã a se tine seama de nici o limita de termen prevãzutã de legislatiile naţionale ale statelor contractante. 3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultãţi sau dubii ce iau naştere cu privire la interpretarea sau aplicarea convenţiei şi, de asemenea, se pot consulta cu privire la repartizarea beneficiilor cãtre un rezident al unui stat contractant şi sediul sau permanent situat în celãlalt stat contractant sau pentru repartizarea venitului între un rezident al unui stat contractant şi oricare persoana asociata prevãzutã la art. 9. 4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizãrii unei înţelegeri în sensul prevederilor paragrafelor precedente. Cînd, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb oral de vederi, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii compuse din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante. ART. 96 Schimb de informaţii 1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii cum sînt de pilda cele necesare aplicãrii prevederilor prezentei convenţii şi ale legilor interne din statele contractante privitoare la impozitele vizate de prezenta convenţie, în mãsura în care perceperea impozitelor mai jos menţionate este conformã cu prezenta convenţie şi, în special, pentru prevenirea fraudei şi evaziunii fiscale. Autoritãţile competente vor promova, prin consultãri, condiţii, metode şi procedee tehnice corespunzãtoare privitoare la problemele în legatura cu care se face un asemenea schimb, precum şi, atunci cînd este oportun, schimb de informaţii în legatura cu evitarea impozitelor. Orice informaţie astfel obţinutã va fi tratata ca secret şi nu va fi divulgatã nici unei persoane sau autoritãţi altele decît cele însãrcinate cu stabilirea, încasarea sau executarea impozitelor vizate de prezenta convenţie. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia din statele contractante obligaţia: a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii sau cu practica administrativã a unuia sau a celuilalt stat contractant; b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute în baza prevederilor legislaţiei proprii sau a practicii administrative obişnuite a unuia sau a celuilalt stat contractant; c) de a furniza informaţii prin care s-ar divulga un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial; d) de a furniza informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã suveranitãţii sale, securitãţii sau ordinii publice. ART. 27 Funcţionari diplomatici şi consulari Prevederile prezentei convenţii nu aduc nici o atingere privilegiilor fiscale de care beneficiazã functionarii diplomatici sau consulari în virtutea fie a regulilor generale ale dreptului internaţional, fie a prevederilor acordurilor speciale. ART. 28 Dispoziţii diverse Prevederile prezentei convenţii nu vor fi interpretate ca limitind, într-un mod oarecare, necuprinderea în baza impozabilã scutirile, deducerile, creditele de impozite, reducerile sau alte înlesniri care sînt acordate în prezent sau se vor acorda în viitor: a) de cãtre legislaţia unuia din statele contractante la determinarea impozitului prelevat de acel stat contractant, sau b) prin orice alt acord încheiat între statele contractante. ART. 29 Intrarea în vigoare 1. Prezenta convenţie va fi ratificatã şi schimbul instrumentelor de ratificare se va face la Bucureşti, cît mai curînd posibil. 2. Convenţia va intra în vigoare la data schimbãrii instrumentelor de ratificare şi prevederile ei se vor aplica: a) În România: cu privire la România, asupra oricãrui venit care ia naştere în România la sau dupã 1 ianuarie al anului calendaristic în care are loc schimbul instrumentelor de ratificare. b) În Pakistan: cu privire la Pakistan, asupra oricãrui venit care ia naştere în Pakistan în, "anul precedent" (asa cum este definit de legislaţia de impozite a Pakistanului) începînd la sau dupã 1 ianuarie al anului calendaristic în care are loc schimbul instrumentelor de ratificare. Aplicarea prezentei convenţii de la o data mai recenta poate fi stabilitã prin intermediul prevederilor art. 25, numai în cazul beneficiilor menţionate la art. 8. ART. 30 Denunţarea Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare pe o durata nedeterminatã, dar oricare dintre statele contractante poate, la sau înainte de 30 iunie în orice an calendaristic începînd dupã expirarea unei perioade de 5 ani de la data intrãrii în vigoare, sa remitã pe cale diplomaticã nota de denunţare celuilalt stat contractant şi, într-o asemenea eventualitate, convenţia va inceta de a mai fi în vigoare: a) În România: cu privire la impozitele romane asupra venitului care ia naştere în România la sau dupã 1 ianuarie al anului calendaristic urmãtor datei în care s-a remis nota de denunţare. b) În Pakistan: cu privire la impozitul pakistanez asupra venitului care ia naştere în Pakistan pentru "anul precedent" (asa cum este definit de cãtre legislaţia de impozite a Pakistanului), începînd la sau dupã 1 ianuarie al anul calendaristic urmãtor datei la care s-a remis nota de denunţare. Drept care, subsemnaţii, împuterniciţi în buna şi cuvenitã forma de cãtre guvernele lor, au semnat prezenta convenţie. Facuta în dublu exemplar, la Islamabad, la 21 ianuarie 1978, în limbile romana şi engleza, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.
Pentru guvernul Republicii Socialiste România Florea Dumitrescu
Pentru guvernul Republicii Islamice Pakistan A. G. N. Kazi
CONVENŢIE între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Canadei pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Canadei, dorind sa promoveze şi sa întãreascã relaţiile economice între cele doua tari şi de a încheia o convenţie pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii: ART. 1 Persoane vizate Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia din statele contractante sau ale fiecãruia din cele doua state. ART. 2 Impozite vizate 1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe avere percepute în contul fiecãruia dintre statele contractante, indiferent de sistemul de percepere. 2. Sînt considerate impozite pe venit şi pe avere impozitele percepute pe venitul total, pe averea totalã sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile şi imobile, impozitele pe suma retributiilor plãtite de întreprinderi, precum şi impozitele asupra creşterii valorii. 3. Impozitele prezente care cad sub incidenta convenţiei sînt urmãtoarele: a) în ceea ce priveşte România: (i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice şi juridice; (ii) impozitul pe veniturile societãţilor mixte constituite cu participarea organizaţiilor economice romane şi a partenerilor strãini; (iii) impozitul pe veniturile realizate din activitãţi agricole (mai jos denumite impozit roman); b) în ceea ce priveşte Canada: impozitele pe venit percepute de guvernul Canadei (mai jos denumite impozit canadian). 4. Convenţia se va aplica, de asemenea, impozitelor identice sau analoage şi impozitelor pe avere, care ar intra în vigoare dupã data semnãrii prezentei convenţii şi care s-ar adauga celor existente sau care le-ar înlocui. Modificãrile importante aduse legislatiilor fiscale ale statelor contractante vor fi comunicate reciproc. ART. 3 Definiţii generale 1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita: a) (i) termenul România, folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul Republicii Socialiste România, inclusiv solul şi subsolul marin al regiunilor situate în afarã apelor teritoriale ale României, asupra cãrora România exercita drepturi suverane în conformitate cu dreptul internaţional şi cu legislaţia sa nationala, în scopul explorãrii şi exploatãrii resurselor naturale ale acestora; (ii) termenul Canada, folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul Canadei, inclusiv solul şi subsolul marin al regiunilor situate în afarã apelor teritoriale ale Canadei, asupra cãrora Canada exercita drepturi suverane în conformitate cu dreptul internaţional şi cu legislaţia sa nationala, în scopul explorãrii şi exploatãrii resurselor naturale ale acestora; b) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant indica, dupã context, România sau Canada; c) termenul persoana cuprinde persoanele fizice, societãţile şi orice alte grupãri de persoane şi, în ceea ce priveşte Canada, cuprinde de asemenea succesiunile (estates) şi fiduciile (trusts); d) termenul societate indica orice persoana juridicã sau orice entitate consideratã ca persoana juridicã în scopul de impunere; de asemenea, indica o societate mixtã în sensul dreptului roman şi o corporatie în sensul dreptului canadian; e) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indica, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant; f) expresia autoritate competenta indica: (i) în ceea ce priveşte România, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat; (ii) în ceea ce priveşte Canada, ministrul venitului naţional sau reprezentantul sau autorizat; g) termenul impozit indica, dupã context, impozit roman sau impozit canadian; h) termenul naţional înseamnã: (i) orice persoana fizica care poseda cetãţenia unui stat contractant; (ii) orice persoana juridicã, societate de persoane şi asociaţie, constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare în fiecare stat contractant. 2. Pentru aplicarea convenţiei de unul dintre statele contractante, orice expresie care nu este altfel definitã are sensul atribuit de legislaţia statului menţionat care reglementeazã impozitele fãcînd obiectul convenţiei, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita. ART. 4 Domiciliu fiscal 1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant indica orice persoana care în virtutea legislaţiei acelui stat este subiect de impunere în acest stat datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau pe baza oricãrui alt criteriu de natura analoagã. 2. Cînd, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana fizica este consideratã rezidenţã a fiecãruia din statele contractante cazul se rezolva dupã regulile ce urmeazã: a) aceasta persoana este consideratã rezidenţã a statului contractant în care dispune de o locuinta permanenta. Dacã dispune de o locuinta permanenta în fiecare din statele contractante, ea este consideratã rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt cele mai strinse (mai jos denumite centrul intereselor vitale); b) dacã statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta în nici unul din statele contractante, ea este consideratã rezidenţã a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit; c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în fiecare din statele contractante sau dacã nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul din ele, ea este consideratã ca rezidenţã a statului contractant a cãrui cetãţenie o are; d) dacã aceasta persoana are cetãţenia fiecãruia din statele contractante sau dacã nu are cetãţenia nici unuia din ele, autoritãţile competente ale statelor contractante transeaza problema de comun acord. 3. Cînd, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este socotitã rezidenţã a fiecãruia din statele contractante, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui de comun acord sa rezolve problema şi sa determine modalitãţile de aplicare a prezentei convenţii fata de acea persoana. ART. 5 Sediu stabil 1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu stabil indica un loc fix de afaceri în care întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa. 2. Expresia sediu stabil cuprinde îndeosebi: a) un sediu de conducere; b) o sucursala; c) un birou; d) o uzina; e) un atelier; f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracţie a bogãţiilor naturale; g) un şantier de construcţie a cãrui durata depãşeşte 12 luni; h) un şantier de montaj a cãrui durata depãşeşte 6 luni. 3. Se considera ca nu este sediu stabil cînd: a) se folosesc instalaţii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii mãrfurilor aparţinînd întreprinderii; b) mãrfurile aparţinînd întreprinderii sînt pãstrate numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii; c) mãrfurile aparţinînd întreprinderii sînt depozitate numai în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere; d) un loc fix de afaceri folosit numai în scopul de a cumpara mãrfuri sau de a stringe informaţii pentru întreprindere; e) un loc fix de afaceri folosit numai în scopuri de publicitate, de furnizare de informaţii, de cercetãri ştiinţifice sau activitãţi analoage care au caracter preparatoriu sau auxiliar pentru întreprindere; f) mãrfurile aparţinînd întreprinderii, care au fost expuse la un tirg sau expoziţie sînt vîndute de întreprindere la închiderea acelui tirg sau expoziţie. 4. O persoana - alta decît un agent care are un statut independent în sensul paragrafului 5 - activind într-unul din statele contractante în contul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant se considera sediu stabil în primul stat contractant, dacã ea dispune în acest stat de puteri pe care le exercita în mod obişnuit, care îi permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, cu condiţia ca activitatea acestei persoane sa nu fie limitatã la cumpãrarea de mãrfuri pentru întreprindere. 5. Nu se considera ca o întreprindere a unui stat contractant are un sediu stabil în celãlalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercita aici activitatea prin intermediul unui curtier, a unui comisionar general sau a oricãrui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul obişnuit al activitãţii lor. 6. Faptul ca o societate rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de cãtre o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care exercita acolo activitatea sa (prin intermediul unui sediu stabil sau nu) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una din aceste societãţi un sediu stabil al celeilalte. ART. 6 Venituri imobiliare 1. Veniturile provenind din bunuri imobile inclusiv veniturile din exploatãrile agricole şi forestiere, sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate. 2. În sensul prezentei convenţii, expresia bunuri imobile este definitã în conformitate cu legislaţia statului contractant în care sînt situate bunurile în discuţie. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile, inventarul viu sau mort al exploatarilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica dispoziţiile dreptului comun privind proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, surselor şi a altor bogatii ale solului; navele şi aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile. 3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica veniturilor provenind din exploatare directa, din închiriere sau arendare ca şi din orice alta forma de exploatare de bunuri imobile şi beneficiilor provenite din înstrãinarea unor asemenea bunuri. 4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din bunurile imobile unei întreprinderi, precum şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesiuni libere. ART. 7 Beneficiile întreprinderilor 1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant nu sînt impozabile decît în acest stat, cu condiţia ca întreprinderea sa nu exercite activitatea sa în celãlalt stat contractant printr-un sediu stabil situat în acel stat. Dacã întreprinderea exercita sau a exercitat activitatea sa în acest fel, beneficiile întreprinderii sînt impozabile în celãlalt stat, dar numai în mãsura în care acestea sînt atribuibile acelui sediu stabil. 2. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa în celãlalt stat contractant prin intermediul unui sediu stabil situat în acel stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu stabil, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã exercitind activitãţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al cãrui sediu stabil este. 3. La determinarea beneficiilor unui sediu stabil se iau în considerare cheltuielile deductibile fãcute pentru scopurile urmãrite de acest sediu stabil, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administraţie, fie ca s-au efectuat în statul în care se afla sediul stabil, fie în alta parte. 4. Nu se va atribui nici un beneficiu unui sediu stabil numai pentru faptul ca acest sediu stabil a cumpãrat mãrfuri pentru întreprindere. 5. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu stabil se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive valabile şi suficiente pentru a proceda altfel. 6. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu sînt afectate de dispoziţiile prezentului articol. ART. 8 Navigaţie maritima şi aerianã 1. Beneficiile pe care o întreprindere a unui contractant le obţine din exploatarea în trafic internaţional a navelor şi aeronavelor nu sînt impozabile decît în acel stat. 2. Prin excepţie de la dispoziţiile paragrafului 1 şi ale art. 7, beneficiile provenite din exploatarea navelor sau aeronavelor folosite în principal pentru transportul pasagerilor sau al mãrfurilor exclusiv între puncte situate într-un stat contractant sînt impozabile în acest stat. 3. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 se aplica, de asemenea, beneficiilor avute în vedere la paragrafele menţionate pe care o întreprindere a unui stat contractant le obţine din participarea sa la un pool, la o exploatare în comun sau la un organism internaţional de transporturi. ART. 9 Întreprinderi asociate 1. Atunci cînd: a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau cînd b) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi cînd, într-un caz şi în celãlalt, cele doua întreprinderi sînt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, beneficiile care, fãrã aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una din întreprinderi dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinta. 2. Cînd beneficiile pentru care o întreprindere a unui stat contractant a fost impusa în acest stat sînt de asemenea incluse în beneficiile unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi impuse în consecinta şi cînd beneficiile astfel incluse sînt beneficii care ar fi fost realizate de aceasta întreprindere din celãlalt stat, dacã condiţiile convenite între cele doua întreprinderi erau cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci primul stat va proceda la rectificarea corespunzãtoare a cuantumului impozitului pe care l-a perceput asupra acestor beneficii. Pentru determinarea ajustarii de fãcut, se va tine seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii referitoare la natura veniturilor. 3. Un stat contractant nu va rectifica beneficiile unei întreprinderi în cazurile avute în vedere la paragraful 1 dupã expirarea termenelor prevãzute de legislaţia sa nationala şi, în orice caz, dupã expirarea a 5 ani începînd de la sfîrşitul anului în curs de cînd beneficiile care ar face obiectul unei astfel de rectificari ar fi fost realizate de o întreprindere a acestui stat. Prezentul paragraf nu se aplica în caz de frauda, de omisiune voluntara sau de neglijenţa. ART. 10 Dividende 1. Dividendele plãtite de cãtre o societate care este rezidenţã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat. 2. Totuşi, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant al cãrui rezident este societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat; însã dacã persoana care încaseazã dividendele este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 15 la suta din suma bruta a acestor dividende. Dispoziţiile acestui paragraf nu privesc impozitarea societãţii asupra beneficiilor din care se plãtesc dividendele. 3. Termenul dividende, folosit în acest articol, indica veniturile provenind din acţiuni, acţiuni sau bonuri de folosinta, pãrţi miniere, pãrţi de fondator sau alte pãrţi cu excepţia creanţelor, beneficiile repartizate de societãţile mixte romane subscriitorilor de capital, precum şi veniturile asimilate veniturilor din acţiuni de legislaţia fiscalã a statului al cãrui rezident este societatea distribuitoare. 4. Dispoziţiile paragrafului 2 nu se aplica cînd beneficiarul dividendelor, rezident al unui stat contractant, exercita în celãlalt stat contractant al cãrui rezident este societatea plãtitoare a dividendelor fie o activitate comercialã sau industriala printr-un sediu stabil, fie o profesiune libera prin intermediul unei baze fixe şi de care se leagã efectiv participarea generatoare a dividendelor. În aceasta ipoteza sînt aplicabile, dupã caz, dispoziţiile art. 7 sau ale art. 14. 5. Cînd o societate este rezidenţã a unui stat contractant, celãlalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de societate, decît în mãsura în care aceste dividende sînt plãtite unui rezident al acestui celãlalt stat sau în mãsura în care participarea generatoare de dividende este legatã efectiv de un sediu stabil sau de o baza fixa situata în acest celãlalt stat, nici sa preleve vreun impozit cu titlu de impunere a beneficiilor nedistribuite, asupra beneficiilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite constau, în total sau în parte, din beneficii sau venituri provenind din acest celãlalt stat. 6. Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu poate fi interpretatã ca impiedicind un stat contractant sa perceapã, asupra veniturilor unei societãţi atribuibile unui sediu stabil din acest stat, un impozit care se adauga la impozitul ce ar fi aplicabil veniturilor unei societãţi care poseda naţionalitatea statului menţionat, cu condiţia ca impozitul adiţional astfel stabilit sa nu depãşeascã 15 la suta din suma veniturilor care nu au fost supuse impozitului adiţional menţionat în cursul anilor de impunere precedenti. În sensul acestei dispoziţii, termenul venituri indica beneficiile atribuibile unui sediu stabil dintr-un stat contractant, pentru anul sau pentru anii anteriori, dupã scãderea tuturor impozitelor, altele decît impozitul adiţional vizat în prezentul paragraf, prelevate de acest stat asupra beneficiilor menţionate; totuşi, acest termen nu cuprinde beneficiile atribuibile unui sediu stabil al unei societãţi situate într-un stat contractant şi care au fost obţinute în cursul unui an în care activitatea societãţii nu a fost exercitatã în principal în acest stat. ART. 11 Dobinzi 1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat. 2. Totuşi, aceste dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat; în cazul cînd dobinzile sînt impozabile în celãlalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 15 la suta din suma bruta a acestor dobinzi. 3. Termenul dobinzi, folosit în prezentul articol, indica veniturile din creanţe de orice natura, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la beneficiile debitorului şi în special veniturile din rente de stat şi de obligaţiuni de împrumut, inclusiv primele şi premiile decurgind din aceste titluri, precum şi orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate, de legislaţia fiscalã a statului din care provin veniturile, dar nu cuprinde veniturile prevãzute la art. 10. 4. Dispoziţiile paragrafului 2 nu se aplica cînd beneficiarul dobinzilor, rezident al unui stat contractant exercita în celãlalt stat contractant din care provin dobinzile fie o activitate comercialã sau industriala prin intermediul unui sediu stabil, fie o profesiune libera prin intermediul unei baze fixe şi de care sînt legate efectiv creanţele generatoare de dobinzi. În aceasta ipoteza sînt aplicabile dispoziţiile art. 7 sau ale art. 14, dupã caz. 5. Dobinzile sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este chiar acest stat, o subdiviziune politica, o subdiviziune administrativ-teritorialã, o colectivitate localã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd debitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu stabil sau o baza fixa în legatura cu care a fost contractat împrumutul generator de dobinzi şi care le suporta, aceste dobinzi sînt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul stabil sau baza fixa. 6. Dacã, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau relaţiilor pe care şi unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma dobinzilor plãtite, ţinînd seama de creanta pentru care ele sînt sînt vãrsate, excede pe aceea asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai acestei din urma sume. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã în conformitate cu legislaţia fiecãrui stat contractant şi ţinînd seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii. 7. Prin excepţie de la dispoziţiile paragrafului 2, dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile numai în celãlalt stat contractant dacã sînt plãtite pentru un împrumut fãcut, garantat sau asigurat de acest celãlalt stat sau de un organism public al acestui celãlalt stat desemnat şi acceptat prin schimb de scrisori între autoritãţile competente ale statelor contractante. ART. 12 Redevenţe 1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat. 2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat; în cazul cînd aceste redevenţe sînt impozabile în celãlalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 15 la suta din suma bruta a acestor redevenţe. 3. Prin excepţie de la dispoziţiile paragrafului 2, redevenţele cu titlu de drepturi de autor şi alte remuneraţii similare privind producerea sau reproducerea unei opere literare, dramatice, muzicale sau artistice, inclusiv redevenţele privind filmele cinematografice şi operele înregistrate pe film sau benzile destinate televiziunii sau radiodifuziunii, provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în statul din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat; impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din suma bruta a acestor redevenţe, dacã aceste redevenţe sînt impozabile în celãlalt stat contractant. 4. Termenul redevenţe, utilizat în prezentul articol, indica remuneraţiile de orice natura plãtite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor, a unui brevet, a unei mãrci de fabrica sau de comerţ, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, ca şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific şi pentru informaţii relative la o experienta dobindita în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific. 5. Dispoziţiile paragrafelor 2 şi 3 nu se aplica cînd beneficiarul redevenţelor, rezident al unui stat contractant, exercita în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele fie o activitate comercialã sau industriala prin intermediul unui sediu stabil, fie o profesiune libera prin intermediul unei baze fixe şi de care dreptul sau bunul generator de redevenţe este efectiv legat. În aceasta ipoteza sînt aplicabile dispoziţiile art. 7 sau ale art. 14, dupã caz. 6. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant dacã debitorul este chiar acest stat, o subdiviziune politica, o subdiviziune administrativ-teritorialã, o colectivitate localã sau un rezident al acelui stat. Cu toate acestea, cînd debitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu stabil sau o baza fixa prin care a fost încheiat contractul care da loc plãţii redevenţelor şi care suporta sarcina acestora, aceste redevenţe sînt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul stabil sau baza fixa. 7. Dacã, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau pe care unul sau celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma redevenţelor plãtite, ţinînd seama de prestarea pentru care ele sînt vãrsate, excede pe aceea asupra cãrora s-ar fi convenit de debitor şi creditor în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai acestei din urma sume. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã în conformitate cu legislaţia fiecãrui stat contractant şi ţinînd cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii. ART. 13 Cistiguri din înstrãinãri de bunuri 1. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor imobile sînt impozabile în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri. 2. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile fãcînd parte din activul unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant, sau a bunurilor mobile constitutive ale unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesiuni libere, inclusiv acele cistiguri provenind din înstrãinarea globalã a acestui sediu stabil (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe, sînt impozabile în acest celãlalt stat. Cu toate acestea, cistigurile provenind din înstrãinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional precum şi a bunurilor mobile afectate exploatãrii unor astfel de nave sau aeronave sînt impozabile numai în statul contractant în care aceste bunuri sînt impozabile în virtutea prevederilor art. 21 paragraful 3. 3. Cistigurile provenind din înstrãinarea de acţiuni, de pãrţi sau de drepturi analoage de capital ale unei societãţi ale carei bunuri sînt constituite în principal din bunuri imobile situate într-un stat contractant sînt impozabile în acest stat. Cistigurile provenind din înstrãinarea unei participatii într-o societate de persoane (partnership) sau într-o fiducie (trust) ale carei bunuri sînt constituite în principal din bunuri imobile situate într-un stat contractant sînt impozabile în acest stat. 4. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãror bunuri, altele decît cele menţionate în paragrafele 1, 2 şi 3, sînt impozabile numai în statul contractant al cãrui rezident este cedentul. 5. Dispoziţiile paragrafului 4 nu impieteaza asupra dreptului fiecãruia din statele contractante de a percepe conform legislaţiei sale un impozit asupra cistigurilor provenind din înstrãinarea unui bun şi realizate de o persoana fizica care este rezidenţã a celuilalt stat contractant şi care la un moment dat, în cursul a cinci ani imediat precedenti înstrãinãrii bunului, a fost rezidenţã a primului stat. ART. 14 Profesiuni independente 1. Veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le realizeazã dintr-o profesiune libera sau din alte activitãţi independente cu caracter analog sînt impozabile numai în acel stat, cu condiţia ca acest rezident sa nu dispunã în mod obişnuit în celãlalt stat contractant de o baza fixa pentru exercitarea activitãţii sale. Dacã dispune de o astfel de baza, veniturile sînt impozabile în celãlalt stat, dar numai în mãsura în care sînt atribuibile menţionatei baze fixe. Un rezident al unui stat contractant care exercita o profesiune libera sau alte activitãţi independente în celãlalt stat este considerat ca dispune de o asemenea baza fixa în acest celãlalt stat dacã sta o perioada sau perioade pe o durata totalã depasind 183 de zile în anului de impunere respectiv. 2. Expresia profesiuni libere cuprinde în special activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi activitatea independenta a medicilor, avocaţilor, inginerilor, arhitectilor, dentistilor şi contabililor. ART. 15 Profesiuni dependente 1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 16 şi 18, retribuţiile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuitã sînt impozabile numai în acest stat cu condiţia ca activitatea sa nu fie exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite cu acest titlu sînt impozabile în acest celãlalt stat. 2. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuitã exercitatã în celãlalt stat contractant sînt impozabile numai în primul stat contractant dacã: a) beneficiarul rãmîne în celãlalt stat contractant o perioada sau perioade care nu depãşeşte în total 183 de zile în cursul anului calendaristic considerat şi b) remuneraţiile sînt plãtite de cãtre o persoana sau în numele unei persoane care încadreazã în munca şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat şi c) sarcina acestor remuneraţii nu este suportatã de cãtre un sediu stabil sau de o baza fixa pe care persoana care încadreazã în munca o are în celãlalt stat. 3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale prezentului articol, remuneraţiile pentru o activitate retribuitã exercitatã la bordul unei nave sau aeronave exploatatã în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat. ART. 16 Tantieme Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte retribuţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau de conducere sau al unui organ analog al unei societãţi care este rezidenţã a celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat. ART. 17 Artişti şi sportivi 1. Prin derogare de la dispoziţiile art. 7, 14 şi 15, veniturile pe care artiştii de spectacole, cum sînt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi muzicienii, precum şi sportivii, le obţin din activitatea lor personalã desfasurata în aceasta calitate, sînt impozabile în statul contractant în care aceste activitãţi sînt exercitate. 2. Cînd venitul din activitãţile exercitate personal de un artist de spectacole sau de un sportiv este atribuit unei alte persoane decît artistul sau sportivul însuşi, prin derogare de la dispoziţiile art. 7, 14 şi 15, el poate fi impus în statul contractant în care se desfãşoarã activitãţile artistului sau sportivului. 3. Dispoziţiile paragrafului 2 nu se aplica dacã se stabileşte ca nici artistul de spectacole sau sportivul, nici persoanele care îi sînt asociate nu participa direct sau indirect la beneficiile persoanei vizate la mentionatul paragraf. 4. Veniturile pe care artiştii de spectacole sau sportivii rezidenţi ai unui stat contractant le realizeazã cu ocazia unor activitãţi desfãşurate în celãlalt stat contractant în cadrul schimburilor culturale stabilite prin convenţii culturale încheiate între cele doua state contractante sînt scutite de impozit în acest celãlalt stat contractant. ART. 18 Funcţii publice 1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plãtite de un stat contractant sau de una din subdiviziunile sale politice, subdiviziunile administrativ-teritoriale sau de colectivitatile locale unei persoane fizice pentru servicii prestate acestui stat, subdiviziune sau colectivitãţi, nu sînt impozabile decît în acest stat. b) Cu toate acestea, asemenea remuneraţii nu sînt impozabile decît în statul contractant al cãrui rezident este beneficiarul, dacã serviciile sînt prestate în acel stat şi dacã beneficiarul remuneraţiei nu a devenit rezident al statului menţionat numai în scopul de a presta serviciile. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se aplica remuneraţiilor primite pentru servicii prestate în cadrul unei activitãţi comerciale sau industriale exercitate de unul din statele contractante sau de una din subdiviziunile politice, subdiviziunile administrativ-teritoriale sau colectivitãţi locale ale acestuia. ART. 19 Studenţi şi persoane în curs de perfecţionare Sumele pe care un student, un practicant sau un ucenic, inclusiv orice persoana în curs de perfecţionare sau de specializare, care este sau a fost imediat anterior venirii sale într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat numai în scopul de a continua studiile sau pregãtirea sa, le primeşte pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere, studii sau pregãtire, nu sînt impozabile în primul stat, cu condiţia ca ele sa provinã din surse aflate din afarã acestui stat. ART. 20 Venituri care nu au fost expres menţionate 1. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2 al prezentului articol, elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sînt în mod expres menţionate în articolele precedente ale prezentei convenţii, sînt impozabile numai în acest stat contractant. 2. Totuşi, dacã aceste venituri încasate de un rezident al unui stat contractant provin din surse aflate în celãlalt stat contractant, ele pot fi impuse în statul de unde provin şi potrivit legislaţiei acestui stat. Dar, în cazul unui venit provenind dintr-o succesiune (estate) sau fiducii (trust) şi în cazul unei plati periodice a unei pensii, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 15 la suta din suma bruta a venitului, dacã acesta este impozabil în statul contractant al cãrui rezident este beneficiarul. ART. 21 Avere 1. Averea constituitã din bunuri imobile este impozabilã în statul contractant unde sînt situate aceste bunuri. 2. Averea constituitã din bunuri mobile fãcînd parte din activul unui sediu stabil al unei întreprinderi sau din bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe servind la exercitarea unei profesiuni libere este impozabilã în statul contractant unde este situat sediul stabil sau baza fixa. 3. Navele şi aeronavele exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant, precum şi bunurile mobile afectate exploatãrii lor, nu sînt impozabile decît în acest stat. 4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant nu sînt impozabile decît în acest stat. ART. 22 Evitarea dublei impuneri 1. În ce priveşte România, impozitul plãtit de un rezident roman asupra veniturilor impozabile în Canada, în aplicarea prezentei convenţii, va fi dedus din suma impozitului roman exigibil în conformitate cu legislaţia fiscalã romana. Beneficiile vãrsate de întreprinderile de stat romane la bugetul statului sînt considerate ca impozit roman. 2. În ce priveşte Canada, dubla impunere va fi evitata în modul urmãtor: a) Sub rezerva dispoziţiilor existente în legislaţia canadiana cu privire la deducerea impozitului plãtit într-un teritoriu din afarã Canadei din impozitul plãtibil în Canada şi a oricãror modificãri ulterioare ale acestor dispoziţii care nu ar afecta principiul general şi fãrã a renunţa la o deducere sau degrevare mai importanta prevãzutã de legislaţia canadiana, impozitul roman datorat în funcţie de beneficii, venituri sau cistiguri provenind din România se deduce din oricare impozit canadian datorat pentru aceleaşi beneficii, venituri sau cistiguri. b) Sub rezerva dispoziţiilor existente în legislaţia canadiana privind determinarea surplusului scutit al unei societãţi strãine filiala şi a oricãror modificãri ulterioare ale acestor dispoziţii care nu ar afecta principiul general, o societate rezidenţã în Canada poate, în legatura cu impozitul canadian, sa scada, cu ocazia calculãrii venitului sau impozabil, orice dividend primit provenind din surplusul scutit al unei societãţi strãine filiala rezidenţã în România. 3. Pentru aplicarea paragrafului 2 a), impozitul roman datorat de un rezident al Canadei: a) pentru beneficiile imputabile unei activitãţi industriale sau comerciale pe care o exercita în România sau b) pentru dividendele, dobinzile sau redevenţele pe care le primeşte de la o societate care este rezidenţã a României, se considera ca cuprinde suma care ar fi fost platibila cu titlu de impozit roman pentru anul respectiv dacã nu ar fi existat o scutire sau o reducere de impozit acordatã pentru acest an sau pentru o perioada a acestuia conform: (i) dispoziţiilor art. 5 din Decretul nr. 276 din 11 mai 1973 pentru reglementarea impunerii unor venituri realizate din Republica Socialistã România de persoanele fizice şi juridice nerezidente, în mãsura în care acesta era în vigoare la data semnãrii prezentei convenţii şi nu a fost modificat de atunci sau nu a suferit decît modificãri minore, care nu îi afecteazã caracterul general şi numai în mãsura în care aceasta dispoziţie are drept efect sa scuteascã o categorie de venituri sau sa-i usureze impunerea pentru o perioada care depãşeşte 10 ani; sau (ii) cu orice alta dispoziţie adoptatã ulterior care acorda o scutire sau o reducere a impozitului care, potrivit acordului autoritãţilor competente ale statelor contractante, este de natura analoagã, dacã aceasta dispoziţie nu a fost modificatã posterior sau nu a suferit decît modificãri minore care nu îi afecteazã caracterul general. 4. Pentru aplicarea prezentului articol, beneficiile, veniturile sau cistigurile unui rezident al unui stat contractant, care a suportat impozitul celuilalt stat contractant în conformitate cu prezenta convenţie, sînt considerate ca provenind din surse aflate în acest celãlalt stat. ART. 23 Nediscriminarea 1. Nationalii unui stat contractant nu sînt supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere, diferita sau mai împovãrãtoare decît aceea la care sînt sau ar putea fi supuşi nationalii acelui celãlalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie. 2. Impozitarea unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu se va stabili în acest celãlalt stat în condiţii mai puţin avantajoase decît impozitarea întreprinderilor acestui celãlalt stat care desfãşoarã aceeaşi activitate. 3. Nici o dispoziţie a prezentului articol nu poate fi interpretatã ca obliga un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant deduceri cu caracter personal, degrevari şi reduceri de impozit, în funcţie de situaţia sau de greutatile familiale pe care le acorda propriilor sãi rezidenţi. 4. Întreprinderile unui stat contractant al cãror capital este în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat, de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu sînt supuse în primul stat nici unei impozitãri sau obligaţii legate de aceasta care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decît aceea la care sînt sau ar putea fi supuse alte întreprinderi de aceeaşi natura ale acestui prim stat al capital este în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat de unul sau mai mulţi rezidenţi ai unui terţ stat. 5. Termenul impozitare indica, în prezentul articol, impozitele vizate prin prezenta convenţie. 6. Impozitele pe venit, beneficii şi avere, precum şi vãrsãmintele de beneficii la bugetul statului, care, conform dreptului roman, sînt în sarcina unitãţilor socialiste nu se aplica decît acestor unitãţi. ART. 24 Procedura amiabila 1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciazã ca mãsurile luate de un stat contractant sau de fiecare din cele doua state îi atrag sau îi vor atrage o impozitare neconforma cu prezenta convenţie, poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala a acestor state, sa adreseze autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este o cerere scrisã şi motivatã de revizuire a acestei impuneri. Pentru a fi admisibilã, cererea respectiva trebuie fie prezentatã într-un termen de 2 ani începînd de la prima notificare a mãsurii care are ca efect o impozitare care nu este conformã cu convenţia. 2. Autoritatea competenta vizata la paragraful 1 se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa dea o soluţie satisfãcãtoare, sa rezolve problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este conformã cu convenţia. 3. Un stat contractant nu va majorã baza impozabilã a unui rezident a unuia sau a celuilalt stat contractant incluzind elemente de venit care au fost deja impuse în celãlalt stat contractant, dupã expirarea termenelor prevãzute de legislaţia sa nationala şi în orice caz dupã expirarea a cinci ani de la încheierea perioadei impozabile în cursul cãreia au fost realizate veniturile în cauza. Prezentul paragraf nu se aplica în caz de frauda, de omisiune intenţionatã sau de neglijenţa. 4. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui, pe cale de înţelegere amiabila, sa rezolve dificultãţile sau sa înlãture dubiile la care pot da loc interpretarea sau aplicarea convenţiei. 5. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc în vederea evitãrii dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie. ART. 25 Schimb de informaţii 1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor schimba informaţiile necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii şi cele ale legilor interne ale statelor contractante relative la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impozitarea pe care ele o prevãd este conformã cu convenţia. Orice informaţie astfel schimbatã va fi ţinuta secret şi nu va putea fi comunicatã decît persoanelor sau autoritãţilor însãrcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu pot în nici un caz fi interpretate ca impunind unuia din statele contractante obligaţia: a) de a lua mãsuri administrative care deroga de la legislaţia proprie sau de la practica administrativã a unuia sau a celuilalt stat contractant; b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza propriei sale legislaţii sau în cadrul practicii administrative normale a unuia sau a celuilalt stat contractant; c) de a transmite informaţii care ar divulga un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice. ART. 26 Funcţionari diplomatici şi consulari Dispoziţiile prezentei convenţii nu afecteazã privilegiile fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice sau consulare, fie în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional, fie a prevederilor unor acorduri speciale. ART. 27 Dispoziţii diverse 1. Dispoziţiile prezentei convenţii nu vor putea fi interpretate ca limitind într-un anumit fel exonerarile, degrevarile, deducerile, creditele sau alte facilitãţi care sînt sau vor fi acordate: a) prin legislaţia unui stat contractant pentru determinarea impozitului prelevat de acest stat, sau b) prin orice alt acord încheiat de un stat contractant. 2. Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu poate fi interpretatã ca ar impiedica aplicarea dispoziţiilor legislaţiei interne a fiecãrui stat contractant referitoare la impunerea veniturilor persoanelor realizate din participarea lor în societãţi nerezidente sau referitoare la evaziunea fiscalã. 3. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în vederea aplicãrii prezentei convenţii. 4. În sensul prezentei convenţii, orice menţiune "o subdiviziune politica, o subdiviziune administrativ-teritorialã" a unui stat contractant trebuie sa fie inteleasa ca "o subdiviziune politica" dacã statul contractant la care se referã este Canada şi ca "o subdiviziune administrativ-teritorialã" dacã statul contractant la care se referã este România. ART. 28 Intrarea în vigoare 1. Prezenta convenţie va fi ratificatã şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Bucureşti. 2. Prezenta convenţie va intra în vigoare imediat dupã schimbul instrumentelor de ratificare şi dispoziţiile sale vor fi aplicabile: a) cu privire la impozitul reţinut la sursa asupra sumelor plãtite nerezidentilor sau virate în contul lor, începînd de la 1 ianuarie 1978, şi b) cu privire la celelalte impozite, pentru fiecare an de impunere, începînd de la 1 ianuarie 1978. ART. 29 Denunţarea Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare pe o durata nedeterminatã, însã fiecare stat contractant va putea, pînã la 30 iunie inclusiv al fiecãrui an calendaristic posterior anului 1980, sa transmitã o nota de denunţare celuilalt stat contractant şi, în acest caz, convenţia va inceta sa fie aplicabilã: a) în legatura cu impozitul reţinut la sursa asupra sumelor plãtite nerezidentilor sau virate în contul lor, începînd cu 1 ianuarie al anului calendaristic imediat urmãtor celui în care s-a dat nota; şi b) în legatura cu celelalte impozite, pentru fiecare an de impunere, începînd de la 1 ianuarie al anului calendaristic imediat urmãtor celui în care s-a dat nota. Drept care, subsemnaţii, autorizaţi legal în acest scop, au semnat prezenta convenţie. Facuta în dublu exemplar în Ottawa la 20 noiembrie 1978, în limbile romana, franceza şi engleza, fiecare versiune avînd aceeaşi valabilitate. Pentru guvernul Republicii Socialiste România Barbu Popescu
Pentru guvernul Canadei Don Jamieson
CONVENŢIE între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Spaniei pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Spaniei, în dorinta de a promova şi de a întãri relaţiile economice între cele doua tari pe baza respectãrii suveranitãţii independentei naţionale, a egalitãţii în drepturi, a avantajului reciproc şi a neamestecului în treburile interne, au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere:
ART. 1 Persoane vizate Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unui stat contractant sau ale fiecãruia dintre cele doua state. ART. 2 Impozite vizate 1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe avere percepute în contul fiecãruia dintre statele contractante, indiferent de sistemul de percepere. 2. Sînt considerate ca impozite pe venit şi pe avere impozitele percepute pe venitul total, pe averea totalã sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile sau imobile. 3. Impozitele actuale la care se aplica convenţia sînt urmãtoarele: a) în ceea ce priveşte România: - impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice şi juridice; - impozitul pe veniturile societãţilor mixte constituite cu participarea organizaţiilor economice romane şi a partenerilor strãini; - impozitul pe veniturile realizate din activitãţi agricole (denumite în cele ce urmeazã impozit roman); b) în ceea ce priveşte Spania: - impozitul pe venitul persoanelor fizice; - impozitul pe venitul societãţilor şi al altor persoane juridice; - prelevarile anticipate în contul: contribuţiei funciare, agricole şi urbane; impozitului pe veniturile din munca personalã; impozitului pe veniturile din capital şi impozitului pe activitãţile şi beneficiile industriale şi comerciale; - redevenţele privind superficia şi impozitul pe beneficiile comerciale prevãzute de Legea din 27 iunie 1974, pentru întreprinderile care au ca obiect cercetarea şi exploatarea hidrocarburilor; - impozitul extraordinar asupra bunurilor persoanelor fizice şi impozitul extraordinar asupra anumitor venituri realizate din munca personalã, reglementate de Legea nr. 50 din 14 noiembrie 1977 asupra mãsurilor urgente de reforma fiscalã (denumite în cele ce urmeazã impozit spaniol). 4. Convenţia se va aplica, de asemenea, impozitelor de natura identicã sau analoagã şi impozitelor pe avere care vor intra în vigoare dupã data semnãrii prezentei convenţii şi care s-ar adauga celor existente sau care le vor înlocui. Statele contractante îşi vor comunica reciproc modificãrile aduse legislaţiei lor fiscale respective. ART. 3 Definiţii generale 1. a) (i) Termenul România indica teritoriul Republicii Socialiste România, precum şi zonele situate în afarã apelor teritoriale ale României, asupra cãrora, în conformitate cu dreptul internaţional şi potrivit legislaţiei sale, România exercita drepturi suverane referitoare la solul şi subsolul marii şi la resursele naturale ale acestora; (ii) termenul Spania indica statul spaniol şi zonele adiacente apelor teritoriale ale Spaniei, asupra cãrora, în conformitate cu dreptul internaţional şi potrivit legislaţiei sale, Spania poate exercita drepturile privitoare la fundul marii, la subsolul marin şi la resursele naturale ale acestora; b) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant indica, dupã context, România sau Spania; c) termenul persoana cuprinde persoanele fizice, societãţile şi orice alte grupãri de persoane; d) termenul societate indica orice persoana juridicã - inclusiv o societate mixtã constituitã în conformitate cu prevederile legislaţiei romane - sau oricare entitate care este consideratã ca o persoana juridicã în vederea impozitãrii; e) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indica, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant; f) expresia autoritate competenta indica: (i) în ceea ce priveşte România, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat; (ii) în ceea ce priveşte Spania, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat; g) termenul impozit indica, dupã context, impozitul roman sau impozitul spaniol; h) termenul naţional indica: (i) orice persoane fizice care poseda dupã caz, naţionalitatea spaniola sau cetãţenia romana; (ii) orice persoane juridice, societãţi de persoane şi asociaţii constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant; i) prin trafic internaţional se înţelege orice transport efectuat de cãtre o nava, aeronava sau un vehicul rutier exploatat de cãtre o întreprindere care are sediul conducerii efective situat într-un stat contractant, cu excepţia cazului cînd nava, aeronava sau vehiculul rutier sînt exploatate numai între puncte situate în celãlalt stat contractant; j) expresia o unitate administrativ-teritorialã se referã la România. 2. Pentru aplicarea convenţiei de cãtre un stat contractant, orice expresie care nu este altfel definitã are sensul atribuit de legislaţia statului menţionat care reglementeazã impozitele ce fac obiectul convenţiei, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita. ART. 4 Domiciliu fiscal 1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant indica orice persoana care, în virtutea legislaţiei acelui stat, este subiect de impunere în acest stat datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau pe baza oricãrui alt criteriu de natura analoagã. Totuşi, aceasta expresie nu cuprinde persoanele care sînt impozabile în acest stat numai pentru venitul pe care îl obţin din surse situate în statul menţionat sau pentru averea pe care o poseda în acest stat. 2. Cînd, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana fizica este consideratã rezidenţã a fiecãruia dintre statele contractante, situaţia sa se reglementeazã în modul urmãtor: a) persoana va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care dispune de o locuinta permanenta. Dacã ea dispune de o locuinta permanenta în fiecare dintre statele contractante, va fi consideratã rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale); b) dacã statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã nu dispune de o locuinta permanenta în nici unul dintre statele contractante, atunci va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit; c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în fiecare dintre statele contractante sau dacã nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant a cãrui cetãţenie o are; d) dacã aceasta persoana are cetãţenia fiecãruia dintre statele contractante sau dacã nu are cetãţenia nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante rezolva problema de comun acord. 3. Cînd, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este consideratã ca rezidenţã a fiecãruia dintre statele contractante, ea este consideratã ca rezidenţã a statului contractant unde se gãseşte sediul conducerii sale efective. ART. 5 Sediu permanent 1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent indica un loc fix de afaceri unde întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa. 2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi: a) un sediu de conducere; b) o sucursala; c) un birou; d) o uzina; e) un atelier; f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracţie a bogãţiilor naturale; g) un şantier de construcţii sau de montaj, a cãrui durata depãşeşte 12 luni. 3. Nu se considera ca exista sediu permanent dacã: a) se folosesc instalaţii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii mãrfurilor aparţinînd întreprinderii; b) mãrfurile aparţinînd întreprinderii sînt pãstrate numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii; c) mãrfurile aparţinînd întreprinderii sînt pãstrate numai în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere; d) un loc fix de afaceri este folosit numai în scopul de a cumpara mãrfuri sau de a stringe informaţii pentru întreprindere; e) un loc fix de afaceri este folosit pentru întreprindere numai în scopuri de publicitate, de a furniza informaţii, de cercetãri ştiinţifice sau activitãţi analoage care au caracter preparatoriu sau auxiliar; f) mãrfurile aparţinînd întreprinderii şi expuse la un tirg comercial sau la o expoziţie sînt vîndute de cãtre întreprindere la închiderea acelui tirg sau expoziţie. 4. O persoana activind într-un stat contractant în contul unei întreprinderi din celãlalt stat contractant - alta decît un agent cu un statut independent în sensul paragrafului 5 - se considera sediu permanent în primul stat dacã ea dispune în acest stat de puteri pe care le exercita în mod obişnuit, permitindu-i sa încheie contracte în numele întreprinderii, cu condiţia ca activitatea acestei persoane sa nu fie limitatã la cumpãrarea de mãrfuri pentru întreprindere. 5. Nu se considera ca o întreprindere a unuia dintre statele contractante are un sediu permanent în celãlalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercita activitatea sa prin intermediul unui curtier, al unui comisionar general sau al oricãrui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul obişnuit al activitãţii lor. 6. Faptul ca o societate rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de cãtre o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care exercita activitatea sa (fie prin intermediul unui sediu permanent sau nu) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte. ART. 6 Venituri imobiliare 1. Veniturile provenind din bunuri imobile, inclusiv veniturile din exploatãrile agricole şi forestiere, sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate. 2. Expresia bunuri imobile este definitã în conformitate cu legislaţia statului contractant în care sînt situate bunurile în discuţie. Expresia cuprinde, în toate cazurile, accesoriile, inventarul viu sau mort al exploatarilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica dispoziţiile dreptului comun privind proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, surselor şi a altor bogatii ale solului; navele şi aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile. 3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica veniturilor provenind din exploatare directa, din închiriere sau din arendare, precum şi din orice alta forma de exploatare a bunurilor imobile. 4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi, precum şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere. ART. 7 Beneficiile întreprinderilor 1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, cu condiţia ca întreprinderea sa nu exercite activitatea sa în celãlalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent situat în acel stat. Dacã întreprinderea exercita activitatea sa în acest fel, beneficiile întreprinderii sînt impozabile în celãlalt stat, dar numai în mãsura în care acestea sînt atribuibile acelui sediu permanent. 2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa în celãlalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent situat în acel stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã exercitind activitãţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al cãrui sediu permanent este. 3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent sînt admise la scãdere cheltuielile destinate scopurilor urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, fie ca s-au efectuat în statul contractant în care se afla sediul permanent, fie în alta parte. 4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile atribuibile unui sediu permanent sa fie determinate pe baza unei repartizari a beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei pãrţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu impiedica acest stat contractant sa determine beneficiile impozabile potrivit repartiţiei uzuale; metoda de repartizare adoptatã trebuie sa fie totuşi de asa natura încît rezultatul obţinut sa fie conform cu principiile cuprinse în prezentul articol. 5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent a cumpãrat mãrfuri pentru întreprindere. 6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive valabile şi suficiente pentru a proceda altfel. 7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu sînt afectate de dispoziţiile prezentului articol. ART. 8 Întreprinderi de transport 1. Beneficiile provenind din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor sau a vehiculelor rutiere nu sînt impozabile decît în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii. 2. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1 şi ale art. 7, beneficiile provenite din exploatarea navelor, aeronavelor sau a vehiculelor rutiere folosite în principal pentru transportul pasagerilor sau al mãrfurilor exclusiv între puncte situate într-un stat contractant sînt impozabile în acest stat. 3. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 se aplica, de asemenea, beneficiilor avute în vedere la paragrafele respective pe care o întreprindere a unui stat contractant le obţine din participarea sa la un pool, la o exploatare în comun sau la un organism internaţional de transporturi. ART. 9 Întreprinderi asociate 1. Atunci cînd: a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau cînd b) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi cînd, într-un caz sau în celãlalt, cele doua întreprinderi sînt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, beneficiile care, fãrã aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinta. 2. Cînd beneficiile pentru care o întreprindere a unui stat contractant a fost impusa în acest stat sînt de asemenea incluse în beneficiile unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi impuse în consecinta şi cînd beneficiile astfel incluse sînt beneficii care ar fi fost realizate de aceasta întreprindere din celãlalt stat, dacã condiţiile convenite între cele doua întreprinderi erau cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci primul stat va proceda la modificarea corespunzãtoare a cuantumului impozitului pe care l-a perceput asupra acestor beneficii. Pentru determinarea modificãrii de fãcut se va tine seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii referitoare la natura veniturilor. 3. Un stat contractant nu va modifica beneficiile unei întreprinderi în cazurile avute în vedere la paragraful 1, dupã expirarea termenelor prevãzute de legislaţia sa nationala. ART. 10 Dividende 1. Dividendele plãtite de cãtre o societate care este rezidenţã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat. 2. Totuşi, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant al cãrui rezident este societatea plãtitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, numai dacã persoana care încaseazã dividendele este beneficiarul efectiv; impozitul astfel stabilit nu poate depãşi: a) 10 la suta din suma bruta a dividendelor, dacã beneficiarul dividendelor este o societate care dispune direct de cel puţin 25 la suta din capitalul societãţii plãtitoare a dividendelor; b) 15 la suta din suma bruta a dividendelor, în toate celelalte cazuri. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modalitãţile de aplicare a acestei limitãri. Prevederile acestui paragraf nu se referã la impozitarea societãţii pentru beneficiile din care au fost plãtite dividendele. 3. Termenul dividende folosit în prezentul articol indica veniturile provenind din acţiuni, acţiuni sau titluri de folosinta, pãrţi miniere, pãrţi de fondator sau alte pãrţi care dau dreptul la beneficiu, cu excepţia creanţelor, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale supuse aceluiaşi regim fiscal ca şi veniturile din acţiuni, de cãtre legislaţia fiscalã a statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare. Acest termen indica, de asemenea, beneficiile repartizate asociaţilor lor de societãţile mixte constituite în conformitate cu legislaţia romana. 4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica cînd beneficiarul dividendelor, rezident al unui stat contractant, exercita, în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, fie o activitate industriala sau comercialã prin intermediul unui sediu permanent situat în acel celãlalt stat, fie o profesie libera folosind o baza fixa situata în acel celãlalt stat şi de care se leagã în mod efectiv participarea generatoare de dividende. În aceasta situaţie sînt aplicabile, dupã caz, dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15. 5. Cînd o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã beneficii sau venituri din celãlalt stat contractant, acest celãlalt stat nu poate nici sa perceapã vreun impozit asupra dividendelor plãtite de societate, decît în mãsura în care aceste dividende sînt plãtite unui rezident al acestui celãlalt stat sau în mãsura în care participarea generatoare de dividende este legatã efectiv de un sediu permanent sau de o baza fixa situata în acest celãlalt stat, nici sa preleve vreun impozit cu titlu de impunere a beneficiilor nedistribuite, asupra beneficiilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite constau, în total sau în parte, din beneficii sau venituri provenind din acest celãlalt stat. ART. 11 Dobinzi 1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant. 2. Totuşi, aceste dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, numai dacã beneficiarul este titularul real al dreptului; impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din suma dobinzilor. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modalitãţile de aplicare a acestei limitãri. 3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2 de mai sus, dobinzile provenite din împrumuturi acordate direct sau garantate de un stat contractant nu sînt impozabile decît în acest stat. 4. Termenul dobinzi folosit în prezentul articol indica veniturile din creanţe de orice natura însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la beneficiile debitorului şi în special veniturile din fonduri publice şi din obligaţiuni de împrumut, inclusiv primele şi premiile decurgind din aceste titluri. Penalizãrile pentru plãţile cu intirziere nu sînt considerate ca dobinzi în sensul prezentului articol. 5. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul dobinzilor, rezident al unui stat contractant exercita, în celãlalt stat contractant din care provin dobinzile, fie o activitate comercialã sau industriala prin intermediul unui sediu permanent, fie o profesie libera prin mijlocirea unei baze fixe şi de care sînt legate efectiv creanţele generatoare de dobinzi. În aceasta situaţie sînt aplicabile, dupã caz, prevederile art. 7 sau ale art. 15. 6. Dobinzile sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este chiar acest stat, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorialã, o colectivitate localã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd debitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care a fost contractat împrumutul generator de dobinzi şi care suporta plata acestora, dobinzile respective sînt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa. 7. Dacã, urmare relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau relaţiilor pe care şi unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma dobinzilor plãtite, ţinînd cont de creanta pentru care ele sînt plãtite, depãşeşte pe aceea asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplica decît la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a dobinzilor rãmîne impozabilã în conformitate cu legislaţia fiecãrui stat contractant şi ţinînd seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii. ART. 12 Redevenţe 1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impuse în acest celãlalt stat. 2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat; însã, dacã primitorul este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din suma bruta a redevenţelor. 3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol indica remuneraţiile de orice natura plãtite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor, a unui brevet de invenţie, a unei mãrci de fabrica sau de comerţ, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, ca şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific şi pentru informaţiile relative la experienta cistigata în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific; acest termen cuprinde de asemenea remuneraţiile de orice natura privind filmele cinematografice şi operele înregistrate pe film şi benzile magnetice destinate televiziunii. 4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica cînd beneficiarul redevenţelor, rezident al unui stat contractant, exercita, în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, fie o activitate comercialã sau industriala prin intermediul unui sediu permanent, fie o profesie libera prin mijlocirea unei baze fixe şi de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe. În aceasta situaţie sînt aplicabile, dupã caz, dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15. 5. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este chiar acest stat, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorialã, o colectivitate localã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd debitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa pentru care a fost încheiat contractul care da loc plãţii redevenţelor şi care suporta sarcina acestora, redevenţele sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa. 6. Dacã, urmare relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau pe care unul sau celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma redevenţelor plãtite, ţinînd cont de prestarea pentru care ele sînt plãtite, depãşeşte pe aceea asupra cãrora ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplica decît la aceasta ultima suma. În acest caz partea excedentarã plãţilor rãmîne impozabilã în conformitate cu legislaţia fiecãrui stat contractant şi ţinînd cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii. ART. 13 Comisioane 1. Comisioanele provenind din unul dintre statele contractante şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat. 2. Totuşi, aceste comisioane pot fi impuse în statul contractant de unde provin, potrivit legislaţiei acestui stat, numai dacã persoana care încaseazã comisioanele este beneficiarul efectiv; impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 5 la suta din suma lor bruta. 3. Termenul comisioane folosit în prezentul articol indica remuneraţiile plãtite oricãrei persoane pentru serviciile pe care le-a prestat în calitate de intermediar; acest termen nu cuprinde remuneraţiile plãtite cu titlu de venituri din activitãţi independente menţionate la art. 15 sau venituri din profesii dependente menţionate la art. 16. 4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul de comisioane, rezident al unuia dintre statele contractante, exercita în celãlalt stat contractant de unde provin comisioanele fie o activitate industriala sau comercialã prin intermediul unui sediu permanent, astfel cum este definit la art. 5, care este situat acolo, fie o profesie libera prin folosirea unei baze fixe care este situata acolo şi de care sînt legate efectiv comisioanele. În aceasta situaţie sînt aplicabile, dupã caz, dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15. 5. Comisioanele sînt considerate ca provenind din unul dintre statele contractante dacã debitorul este chiar acest stat, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorialã, o colectivitate localã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, dacã debitorul comisioanelor, fie ca este sau nu rezident al unuia din statele contractante, are în unul din statele contractante un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care a fost contractatã obligaţia de a plati comisioanele şi care suporta sarcina plãţii acestora, comisioanele sînt considerate ca provin din statul contractant unde este situat sediul permanent sau baza fixa. 6. Dacã, urmare relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau pe care unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma comisioanelor, ţinînd seama de serviciile pentru care ele sînt plãtite, depãşeşte suma normalã asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor atari relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplica decît la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a comisioanelor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãruia dintre statele contractante şi ţinînd cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii. ART. 14 Cistiguri din capital 1. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul în care aceste bunuri sînt situate. 2. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau din bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii libere, inclusiv cistigurile provenind din înstrãinarea globalã a acestui sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe sînt impozabile în acest celãlalt stat. Cu toate acestea, cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile arãtate la paragraful 3 al art. 24 nu sînt impozabile decît în statul contractant în care bunurile respective sînt impozabile în virtutea acelui articol. 3. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, sînt impozabile numai în statul contractant al cãrui rezident este cedentul. ART. 15 Profesii independente 1. Veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le realizeazã dintr-o profesie libera sau din alte activitãţi independente cu caracter analog sînt impozabile numai în acel stat, cu condiţia ca acest rezident sa nu dispunã în mod obişnuit în celãlalt stat contractant de o baza fixa pentru exercitarea activitãţii sale. Dacã dispune de o astfel de baza, veniturile sînt impozabile în celãlalt stat contractant dar numai în mãsura în care acestea sînt atribuibile bazei fixe menţionate. 2. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi activitãţile independente ale medicilor, avocaţilor, inginerilor, arhitectilor, dentistilor şi contabililor. ART. 16 Profesii dependente 1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 17, 19 şi 20, retribuţiile (los salarios) şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuitã nu sînt impozabile decît în acest stat, cu condiţia ca activitatea sa nu fie exercitatã în celãlalt stat contractant; în acest ultim caz, remuneraţiile primite cu acest titlu sînt impozabile în acel celãlalt stat. 2. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuitã, exercitatã în celãlalt stat contractant, nu sînt impozabile decît în primul stat contractant, dacã: a) beneficiarul rãmîne în celãlalt stat o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat; b) remuneraţiile sînt plãtite de cãtre o persoana care încadreazã în munca sau în numele unei persoane care încadreazã în munca şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat; şi c) sarcina remuneraţiilor nu este suportatã de cãtre un sediu permanent sau de o baza fixa pe care persoana care încadreazã în munca o are în celãlalt stat. 3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pentru o activitate retribuitã exercitatã la bordul unei nave, aeronave sau al unui vehicul rutier în trafic internaţional sînt impozabile în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii. ART. 17 Membrii consiliilor de administraţie Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau de supraveghere a unei societãţi rezidenţã în celãlalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat. ART. 18 Artişti şi sportivi 1. Prin derogare de la dispoziţiile art. 15 şi 16, veniturile pe care artiştii de spectacole, cum sînt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi sportivii, le obţin din activitãţile lor personale exercitate în aceasta calitate, sînt impozabile în statul contractant în care aceste activitãţi sînt exercitate. 2. Cînd venitul din activitãţile exercitate personal de un artist de spectacole sau de un sportiv este atribuit unei alte persoane decît artistul sau sportivul însuşi, prin derogare de la dispoziţiile art. 7, 15 şi 16 el poate fi impus în statul contractant în care artistul sau sportivul exercita activitatea. 3. Veniturile pe care artiştii de spectacole sau sportivii, rezidenţi ai unui stat contractant, le realizeazã cu prilejul unor activitãţi desfãşurate în celãlalt stat contractant în cadrul schimburilor culturale stabilite prin acorduri culturale încheiate între cele doua state contractante nu sînt impozabile decît în primul stat contractant. ART. 19 Pensii 1. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 1 al art. 20 pensiile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru o activitate anterioarã prestatã ca personal muncitor nu sînt impozabile decît în acest stat. 2. Pensiile alimentare şi celelalte plati similare de întreţinere provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant, care este beneficiarul efectiv, nu sînt impozabile decît în acest celãlalt stat. ART. 20 Funcţii publice 1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plãtite de un stat contractant, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorialã sau o colectivitate localã unei persoane fizice, pentru servicii prestate acestui stat, unitãţi sau colectivitãţi nu sînt impozabile decît în acest stat. b) Totuşi, aceste remuneraţii nu sînt impozabile decît în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sînt prestate în acest stat şi dacã beneficiarul remuneraţiei este rezident al acestui stat care: (i) poseda cetãţenia acelui stat, sau (ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor. 2. a) Pensiile plãtite de cãtre un stat contractant sau de una dintre subdiviziunile sale politice ori unitãţile administrativ-teritoriale sau de o colectivitate localã, fie direct fie prin prelevarea din fondurile pe care le-au constituit, unei persoane fizice, pentru serviciile prestate acestui stat, subdiviziunilor, unitãţilor sau colectivitãţilor sale, nu sînt impozabile decît în acest stat. b) Totuşi, aceste pensii nu sînt impozabile decît în celãlalt stat contractant, dacã beneficiarul este rezident al acestui stat şi dacã poseda naţionalitatea acestuia. 3. Dispoziţiile art. 16, 17 şi 19 se aplica remuneraţiilor sau pensiilor plãtite pentru servicii prestate în cadrul unei activitãţi industriale sau comerciale exercitate de unul dintre statele contractante sau de una dintre subdiviziunile sale politice, unitãţile administrativ-teritoriale sau colectivitatile locale. ART. 21 Studenţi şi stagiari 1. Sumele pe care un student, un stagiar sau o persoana în curs de perfecţionare profesionalã, care este sau care a fost înainte rezident al unui stat contractant şi care locuieşte în celãlalt stat contractant numai în scopul de a-şi continua studiile sau pregãtirea, le primeşte pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere, studii sau de formare nu sînt impozabile în acest celãlalt stat, cu condiţia ea ele sa provinã din surse aflate în afarã acestui celãlalt stat. 2. În cazul cînd studenţii mentionati la paragraful 1 desfãşoarã o activitate remuneratã în ţara în care îşi urmeazã studiile, remuneraţia obţinutã cu acest titlu nu va fi impozabilã în acest din urma stat, cu condiţia ca durata acestei activitãţi sa nu depãşeascã 5 ani şi ca suma acestor remuneraţii sa nu depãşeascã anual 170.000 pesetas sau echivalentul în lei. ART. 22 Profesori 1. Orice remuneraţii ale profesorilor şi altor membri ai personalului didactic, alţii decît cei vizati la paragraful 2 al art. 15, rezidenţi ai unuia dintre statele contractante la începutul şederii în celãlalt stat contractant, care locuiesc temporar în acest ultim stat pentru a preda sau pentru a întreprinde cercetãri ştiinţifice, pe o perioada care nu depãşeşte 2 ani, la o universitate sau la o alta instituţie de învãţãmînt recunoscuta oficial, nu sînt impozabile decît în primul stat. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se aplica remuneraţiilor primite pentru o activitate de cercetãri, dacã aceste lucrãri sînt întreprinse, în principal, în interesul personal al uneia sau mai multor persoane. ART. 23 Alte venituri 1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, ori de unde ar proveni acestea, despre care nu se trateazã în articolele precedente ale prezentei convenţii, nu sînt impozabile decît în acest stat. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se vor aplica dacã beneficiarul venitului, rezident al unui stat contractant, exercita în celãlalt stat contractant fie o activitate industriala sau comercialã prin intermediul un sediu permanent situat în acel celãlalt stat, fie o profesie libera cu ajutorul unei baze fixe situate acolo şi dacã dreptul sau bunul generator de venit este legat efectiv de acestea. În aceasta situaţie sînt aplicabile dupã caz, dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15. ART. 24 Avere 1. Averea constind din bunuri imobile, asa cum sînt ele definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilã în statul contractant unde aceste bunuri sînt situate. 2. Averea constind din bunuri mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau din bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe servind la exercitarea unei profesii libere este impozabilã în statul contractant unde este situat sediul permanent sau baza fixa. 3. Navele, aeronavele şi vehiculele rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatãrii lor, nu sînt impozabile decît în statul contractant unde este situat sediul conducerii efective a întreprinderii. 4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant nu sînt impozabile decît în acest stat. ART. 25 Evitarea dublei impuneri 1. În ce priveşte România, dubla impunere este evitata dupã cum urmeazã: a) impozitul plãtit de un rezident roman asupra veniturilor impozabile în Spania, în aplicarea prezentei convenţii, va fi dedus din suma impozitului roman exigibil conform cu legislaţia fiscalã romana; b) beneficiile vãrsate de întreprinderile de stat romane la bugetul statului sînt considerate ca impozit roman. 2. În ce priveşte Spania, dubla impunere este evitata dupã cum urmeazã: a) cînd un rezident al Spaniei primeşte venituri care, în conformitate cu prevederile convenţiei, sînt impozabile în România, Spania, din impozitul pe care îl constituie asupra veniturilor acestui rezident, acorda o deducere egala cu suma impozitului plãtit în România. Suma astfel dedusã nu poate totuşi depãşi fracţiunea de impozit, calculatã anterior deducerii, corespunzind veniturilor primite din România şi aceasta deducere din impozitul spaniol se aplica atît impozitelor generale, cît şi prelevarilor anticipate; b) cînd veniturile unei societãţi rezidente în Spania cuprind dividende primite de la o societate rezidenţã în România, prima societate are dreptul la o scãdere identicã cu cea care ar fi aplicatã dacã cele doua societãţi ar fi rezidente în Spania. 3. Cînd, în conformitate cu vreo dispoziţie oarecare a convenţiei, veniturile primite de un rezident al unui stat contractant sau averea pe care o poseda sînt scutite de impozit în acel stat, acesta, totuşi, în vederea calculãrii sumei impozitului asupra restului veniturilor sau averii acestui rezident, poate tine cont de acele venituri sau de acea avere. 4. Pentru aplicarea prezentului articol, beneficiile, veniturile sau cistigurile unui rezident al unui stat contractant, care au suportat impozitul celuilalt stat contractant conform prezentei convenţii, sînt considerate ca provin din surse situate în acest celãlalt stat contractant. ART. 26 Nediscriminare 1. Nationalii unui stat contractant, fie ca sînt sau nu rezidenţi ai unuia dintre statele contractante, nu sînt supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere, diferita sau mai împovãrãtoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuşi nationalii acelui celãlalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie. 2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu se stabileşte în acest celãlalt stat în condiţii mai puţin favorabile decît impozitarea întreprinderilor acestui celãlalt stat care desfãşoarã aceeaşi activitate. Aceasta dispoziţie nu poate fi interpretatã ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant deduceri personale, scaderi şi reduceri de impozit în funcţie de situaţia sau de sarcinile familiale pe care le acorda propriilor sãi rezidenţi. 3. În afarã de cazul cînd se aplica dispoziţiile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 6 al art. 11 sau ale paragrafului 4 al art. 12, dobinzile, redevenţele şi alte speze plãtite de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident din celãlalt stat contractant sînt deductibile, pentru determinarea beneficiilor impozabile ale acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat. 4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este, în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat de unu sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu sînt supuse în primul stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere, diferita sau mai împovãrãtoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuse alte întreprinderi de aceeaşi natura din acest prim stat. 5. Impozitele pe venit, beneficii şi avere, precum şi vãrsãmintele de beneficii la bugetul statului care, în conformitate cu dreptul roman, sînt în sarcina unitãţilor socialiste nu se aplica decît acestor unitãţi. 6. Termenul impozitare indica în prezentul articol impozitele de orice natura sau denumire. ART. 27 Procedura amiabila 1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciazã ca mãsurile luate de un stat contractant sau de fiecare dintre cele doua state îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformã cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este. Cazul va fi sesizat în cei 2 ani urmãtori primei notificãri a mãsurii care antreneaza o impozitare neconforma cu convenţia. 2. Aceasta autoritate competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa dea o soluţie satisfãcãtoare, sa rezolve problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri neconforme cu convenţia. 3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve pe calea înţelegerii amiabile dificultãţile sau sa înlãture dubiile la care poate da loc interpretarea sau aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, sa se punã de acord în vederea evitãrii dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie. 4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în vederea realizãrii unei înţelegeri, asa cum se prevede în paragrafele precedente. Dacã se considera ca schimburile de vederi orale sînt de natura sa faciliteze înţelegerea, aceste schimburi de vederi pot avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante. ART. 28 Schimb de informaţii 1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor schimba informaţiile necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii şi cele ale legilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impozitarea pe care ele o prevãd este conformã cu convenţia. Orice informaţie astfel schimbatã va fi ţinuta secret şi nu va putea fi comunicatã decît persoanelor sau autoritãţilor însãrcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu pot fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia din statele contractante obligaţia: a) de a lua mãsuri administrative derogind de la propria sa legislaţie sau de la practica sa administrativã sau a celor ale celuilalt stat contractant; b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza propriei sale legislaţii sau în cadrul practicii sale administrative normale sau a celor ale celuilalt stat contractant; c) de a transmite informaţii care ar divulga un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial sau informaţii a cãror comunicare ar fi contrarã ordinii publice. ART. 29 Funcţionari diplomatici şi consulari Dispoziţiile prezentei convenţii nu afecteazã privilegiile fiscale de care beneficiazã functionarii diplomatici sau consulari în virtutea fie a regulilor generale ale dreptului internaţional, fie a dispoziţiilor din acordurile speciale semnate de cele doua state contractante. ART. 30 Intrarea în vigoare 1. Prezenta convenţie va fi ratificatã şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Bucureşti. 2. Prezenta convenţie va intra în vigoare imediat dupã schimbarea instrumentelor de ratificare şi dispoziţiile sale vor fi aplicabile: a) cu privire la impozitul reţinut la sursa asupra sumelor plãtite nerezidentilor sau virate în contul lor de la 1 ianuarie al anului în care s-au schimbat instrumentele de ratificare, şi b) cu privire la celelalte impozite, pentru orice an de impunere începînd de la 1 ianuarie al anului în care s-au schimbat instrumentele de ratificare. ART. 31 Denunţarea Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare pe o durata nedeterminatã; totuşi, începînd din cel de-al cincilea an urmãtor celui în cursul cãruia aceasta a intrat în vigoare, oricare dintre statele contractante va putea, pînã la 30 iunie inclusiv al fiecãrui an calendaristic, sa transmitã o nota de denunţare celuilalt stat contractant şi, în acest caz, convenţia va inceta sa fie aplicabilã: a) cu privire la impozitul reţinut la sursa asupra sumelor plãtite unor nerezidenti sau virate în contul lor începînd cu 1 ianuarie al anului imediat urmãtor celui în care s-a dat nota, şi b) cu privire la celelalte impozite, pentru orice an de impunere începînd de la 1 ianuarie al anului imediat urmãtor celui în care s-a dat nota. Drept care subsemnaţii, autorizaţi legal în acest scop, au semnat prezenta convenţie. Facuta în dublu exemplar în Madrid, la 24 mai 1979, în limbile romana şi spaniola, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.
Pentru guvernul Republicii Socialiste România Ştefan Andrei
Pentru guvernul Regatului Spaniei Marcelino Oreja Aguirre
ACORD între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Democratice Sudan privind promovarea şi garantarea reciprocã a investiţiilor de capital
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Democratice Sudan, denumit în cele ce urmeazã pãrţi contractante, în dorinta de a dezvolta relaţiile de cooperare economicã existente între cele doua tari, în dorinta de a crea condiţii favorabile pentru investiţiile de capital care vor fi efectuate de cãtre investitori din Republica Socialistã România pe teritoriul Republicii Democratice Sudan şi investiţiile de capital care vor fi efectuate de cãtre investitori din Republica Democratica Sudan pe teritoriul Republicii Socialiste România, recunoscind ca garantarea investiţiilor de capital conform acestui acord stimuleaza initiativa în acest domeniu, au convenit cele ce urmeazã:
ART. 1 1. Fiecare parte contractantã va promova pe teritoriul sau investiţiile de capital efectuate de investitori ai celeilalte pãrţi contractante. 2. Investiţiile de capital admise conform prevederilor legale ale partii contractante pe teritoriul cãreia se efectueazã investiţiile se vor bucura de protecţie şi garanţie, astfel cum se prevede în acest acord. ART. 2 În afarã de cazul cînd contextul cere altfel: a) investiţiile de capital înseamnã contribuţia la realizarea unui obiectiv economic cuprinzînd toate bunurile, serviciile şi mijloacele financiare ale participanţilor la investiţie; b) beneficii înseamnã acele sume care rezulta dintr-o investiţie de capital drept cistiguri, determinate potrivit legii partii contractante pe teritoriul cãreia se realizeazã investiţia; c) investitori înseamnã: 1. cu privire la Republica Socialistã România, unitãţi economice romane avînd personalitate juridicã şi care sînt stabilite conform legii romane; 2. cu privire la Republica Democratica Sudan, unitãţi economice sudaneze, particulare şi de stat, stabilite potrivit legilor Sudanului. ART. 3 1. Fiecare parte contractantã nu va supune pe teritoriul sau investiţiile de capital sau pe investitorii celeilalte pãrţi contractante la un tratament mai puţin favorabil decît cel acordat investiţiilor de capital sau investitorilor din terţe tari, cu care sînt încheiate acorduri similare. 2. Investiţiile de capital efectuate conform prezentului acord pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante vor beneficia de orice tratament mai favorabil decît cel prevãzut în acesta, dacã acest tratament mai favorabil este acordat altor state. 3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol nu se vor aplica privilegiilor pe care oricare parte contractantã le acorda investiţiilor sau investitorilor unui stat terţ, datoritã apartenentei sau asocierii sale la o uniune vamalã, piata comuna sau o zona de liber schimb sau o organizaţie economicã regionala. ART. 4 1. Investiţiile de capital efectuate de investitori ai unei pãrţi contractante pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante nu vor fi expropriate sau supuse altor mãsuri avînd un efect similar decît pentru interes public şi contra unei despãgubiri. Aceasta despãgubire va corespunde valorii investiţiei la data exproprierii, va fi efectiv realizabila şi vãrsatã fãrã intirziere. La data exproprierii se va prevedea o procedura adecvatã pentru stabilirea sumei şi a modului de plata a despãgubirii. La cererea partii interesate, cuantumul despãgubirii poate fi reevaluat de tribunalul competent din ţara în care investiţia a fost efectuatã. Dacã un diferend între un investitor şi partea contractantã pe teritoriul cãreia s-a realizat investiţia, cu privire la cuantumul despãgubirii, continua sa existe dupã hotãrîrea finala a tribunalului naţional, fiecare dintre aceştia este îndreptãţit sa supunã diferendul, potrivit procedurii prevãzute de Convenţia deschisã pentru semnare la Washington la 18 martie 1965, Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiţii, pentru conciliere şi arbitraj. 2. Investitorii unei pãrţi contractante, ale cãror investiţii au suferit pierderi ca urmare a unui rãzboi sau altui conflict armat sau unei stãri de urgenta nationala pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, vor obţine de la aceasta din urma despãgubirea justa care acoperã pierderile suferite. ART. 5 Potrivit legilor sale, fiecare parte contractantã garanteazã liberul transfer al beneficiilor rezultate din investiţiile de capital, dupã plata tuturor impozitelor şi taxelor datorate şi îndeplinirea tuturor obligaţiilor în legatura cu acele beneficii. În caz de lichidare sau înstrãinare, fiecare parte contractantã va garanta, în concordanta cu legile şi reglementãrile sale, retransferul capitalului importat iniţial din afarã teritoriului fiecãrei pãrţi contractante pentru investiţii. Capitalul va include şi beneficiile nete investite. ART. 6 Dacã una dintre pãrţile contractante, în virtutea unei garanţii date pentru o investiţie realizatã pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, efectueazã plati propriilor sãi investitori, ea este subrogatã în drepturile, obligaţiile şi acţiunile numitilor investitori. Subrogarea în drepturile şi obligaţiile investitorului asigurat se extinde, de asemenea, la drepturile şi obligaţiile menţionate în art. 4 şi 5 de mai sus. Partea contractantã plãtitoare nu va fi indreptatita sa dobindeasca drepturi sau sa-şi asume obligaţii mai mari decît cele ale investitorului asigurat. ART. 7 Transferurile potrivit art. 4, 5 şi 6 vor fi efectuate fãrã intirziere în valuta convertibilã în care a fost iniţial importat capitalul sau în orice alta valuta convertibilã, dacã s-a convenit astfel, la cursul oficial de schimb aplicabil la data transferului. ART. 8 Investiţiile efectuate pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante de cãtre investitori ai celeilalte pãrţi contractante înainte de intrarea în vigoare a acestui acord vor fi supuse prevederilor prezentului acord. ART. 9 1. Diferendele dintre pãrţile contractante privitoare la interpretarea şi aplicarea prezentului acord se soluţioneazã, pe cît posibil, prin tratative între cele doua pãrţi. Dacã un asemenea diferend nu poate fi rezolvat într-o perioada de 6 luni de la data începerii tratativelor, atunci - la cererea uneia dintre pãrţile contractante - diferendul este supus unui tribunal arbitral. 2. Tribunalul arbitral se constituie astfel: fiecare parte contractantã numeşte un arbitru, cei doi arbitri propun, de comun acord, ambelor pãrţi, un preşedinte care va fi cetãţean al unui stat terţ, desemnat de ambele pãrţi contractante. Arbitrii sînt numiţi în decurs de 3 luni, iar preşedintele, în decurs de 5 luni dupã ce una dintre pãrţile contractante a fãcut cunoscut celeilalte ca vrea sa supunã diferendul unui tribunal arbitral. Dacã arbitrii nu sînt numiţi în termenul convenit, atunci partea contractantã care nu şi-a numit arbitrul este de acord ca acesta sa fie numit de cãtre preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie. Dacã cele doua pãrţi contractante nu cad de acord asupra alegerii preşedintelui, atunci ele sînt de asemenea de acord ca acesta sa fie numit de preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie. 3. Tribunalul arbitral va adopta hotãrîrile sale pe baza prevederilor prezentului acord şi ale acordurilor similare încheiate de pãrţile contractante, precum şi dupã principiile dreptului internaţional public, acceptate de ambele pãrţi. Tribunalul arbitral hotãrãşte cu majoritate de voturi şi hotãrîrea sa este definitiva şi obligatorie. Numai cele doua pãrţi contractante au dreptul de a supune acţiuni tribunalului arbitral şi participa la dezbateri. 4. Fiecare parte contractantã suporta cheltuielile arbitrului desemnat de ea şi cele ale reprezentanţilor ei la dezbaterile tribunalului. Cheltuielile privind preşedintele şi celelalte cheltuieli vor fi suportate în pãrţi egale de cãtre pãrţile contractante. 5. Tribunalul arbitral îşi stabileşte propria sa procedura. ART. 10 1. Prezentul acord va fi supus ratificãrii conform cerinţelor constituţionale ale fiecãrei tari, iar schimbul instrumentelor de ratificare va avea loc cît mai curînd posibil. 2. Acordul va intra în vigoare la o luna dupã schimbul instrumentelor de ratificare. Acordul este încheiat pentru o perioada de 10 ani şi va rãmîne în vigoare dupã acest termen, afarã de cazul cînd una dintre pãrţile contractante l-a denunţat în scris, pe cale diplomaticã, cu un preaviz de un an. 3. În acest caz investiţiile deja efectuate vor continua sa fie supuse prevederilor prezentului acord. Drept care subsemnaţii, deplin împuterniciţi de guvernele lor respective, au semnat acest acord. Semnat la Bucureşti la 8 decembrie 1978, în doua exemplare originale în limbile romana şi engleza, ambele texte avînd aceeaşi valoare.
Pentru guvernul Republicii Socialiste România Gheorghe Brehuescu
Pentru guvernul Republicii Democratice Sudan Agil Mohamed Atael Mannan
ACORD între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Gaboneze privind încurajarea, promovarea şi garantarea investiţiilor
Guvernul Republicii Socialiste România, pe de o parte, şi guvernul Republicii Gaboneze, pe de alta parte, denumite în cele ce urmeazã pãrţi contractante, în dorinta de a dezvolta relaţiile de cooperare economicã între cele doua state, preocupate de a crea condiţii favorabile pentru investiţiile efectuate de cãtre investitori din Republica Socialistã România pe teritoriul Republicii Gaboneze şi de cãtre investitori din Republica Gaboneza pe teritoriul Republicii Socialiste România, recunoscind ca garantarea investiţiilor, conform prezentului acord, este de natura sa stimuleze initiativa în acest domeniu, au convenit cele ce urmeazã:
ART. 1 Încurajarea, promovarea şi garantarea investiţiilor 1) Fiecare parte contractantã se angajeazã sa incurajeze şi sa promoveze pe teritoriul sau investiţiile efectuate de cãtre investitori ai celeilalte pãrţi contractante. 2) Investiţiile, directe şi indirecte, admise conform prevederilor legale în vigoare pe teritoriul partii contractante unde se efectueazã investiţiile, se bucura de protecţia şi garanţiile prevãzute în acest acord. ART. 2 Definiţii În înţelesul acestui acord: 1) Investiţie înseamnã orice participare, directa sau indirecta, sau orice aport de orice natura la orice întreprindere sau activitate economicã, inclusiv toate bunurile şi mijloacele financiare ale participanţilor la investiţie, precum şi orice spor de valoare şi în special, dar nu exclusiv: a) acţiuni, pãrţi sau orice alte forme de participare la societãţi constituite pe teritoriul unei pãrţi contractante; b) beneficiile reinvestite, drepturile de creanta sau alte drepturi referitoare la prestãri avînd o valoare financiarã; c) bunuri mobile şi imobile, precum şi orice alte drepturi reale ca ipoteci, privilegii, cauţiuni şi orice alte drepturi analoage, astfel cum sînt definite în conformitate cu legea în vigoare pe teritoriul partii contractante unde bunurile respective sînt situate; d) drepturi de proprietate industriala, procedee tehnice, mãrci, drepturi de autor şi alte drepturi incorporale asemãnãtoare. 2) Prin beneficii se înţelege orice suma rezultind dintr-o investiţie sub forma de dividende şi alte venituri. 3) Prin investitori se înţeleg: a) cu referire la Republica Socialistã România, unitãţi economice româneşti avînd personalitate juridicã şi care, potrivit legii, au atribuţii de comerţ exterior şi de cooperare economicã cu strainatatea; b) cu referire la Republica Gaboneza, orice persoana fizica sau juridicã care are naţionalitate gaboneza, conform legilor în vigoare. 4) Pentru aplicarea prezentului acord: a) termenul participatii directe desemneazã participatiile deţinute de cãtre un investitor al unei pãrţi contractante într-o societate sau activitate economicã situata pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante; b) termenul participatii indirecte desemneazã participatiile deţinute de cãtre o societate avîndu-şi sediul social pe teritoriul unei pãrţi contractante, într-o alta societate sau activitate economicã situata tot pe acest teritoriu, cînd aceasta prima societate este constituitã cu participaţia la capital a unui investitor al celeilalte pãrţi contractante. ART. 3 Tratamentul naţiunii celei mai favorizate 1) Fiecare parte contractantã nu va supune, pe teritoriul sau, investiţiile sau pe investitorii celeilalte pãrţi contractante la un tratament mai puţin favorabil decît cel acordat investiţiilor şi investitorilor din terţe tari. 2) Dacã din legislaţia uneia dintre pãrţile contractante sau din obligaţii internaţionale existente sau care vor fi asumate în viitor de pãrţile contractante în afarã prezentului acord rezulta o reglementare prin care investiţiilor şi investitorilor celeilalte pãrţi contractante li se acorda un tratament mai favorabil decît cel prevãzut în prezentul acord, aceasta reglementare va fi aplicabilã. ART. 4 Alte obligaţii reciproce 1) Fiecare parte contractantã se angajeazã sa respecte orice alta obligaţie pe care şi-a asumat-o referitor la investiţiile efectuate pe teritoriul sau de investitori ai celeilalte pãrţi contractante. 2) Fiecare parte contractantã va incuraja proprii investitori, la cererea celeilalte pãrţi contractante, în vederea menţinerii şi continuãrii investiţiilor realizate pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, în cadrul proiectelor de cooperare considerate ca prioritare. ART. 5 Exproprierea şi despãgubirea 1) Investiţiile efectuate de investitori ai unei pãrţi contractante pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante nu vor putea fi expropriate sau supuse altor mãsuri avînd un efect similar, decît dacã sînt îndeplinite urmãtoarele condiţii: a) mãsurile sînt adoptate în interesul public şi printr-o procedura legalã; b) ele nu sînt discriminatorii; c) este prevãzutã o procedura adecvatã pentru stabilirea sumei şi modului de plata a despãgubirii. Despãgubirea va trebui sa corespundã valorii investiţiei la data exproprierii, sa fie efectiv realizabila, liber transferabila şi vãrsatã fãrã intirziere. 2) Diferendele între un investitor şi partea contractantã pe teritoriul cãreia investiţia a fost efectuatã, cu privire la cuantumul despãgubirii, vor fi supuse, în lipsa unui acord amiabil, tribunalelor competente ale tarii unde investiţia a fost realizatã. Dacã dezacordul continua sa existe dupã epuizarea cãilor interne de recurs ale acestei tari, diferendele vor fi supuse, pentru conciliere sau arbitraj, Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiţii, conform procedurii prevãzute de convenţia deschisã pentru semnare la Washington la 18 martie 1965. 3) Investitorii unei pãrţi contractante, ale cãror investiţii au suferit pierderi ca urmare a unui rãzboi sau altui conflict armat sau unei stãri de urgenta nationala, pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, vor beneficia din partea acesteia din urma, în ceea ce priveşte restituirile, despãgubirile, compensãrile sau alte reparaţii, de un tratament care nu va fi mai puţin favorabil decît cel acordat investitorilor oricãrui stat terţ. Sumele privind aceste despãgubiri vor fi liber transferabile. ART. 6 Repatrierea capitalurilor şi beneficiilor 1) Fiecare parte contractantã garanteazã, în legatura cu investiţiile investitorilor celeilalte pãrţi contractante, liberul transfer, în valuta utilizata pentru realizarea investiţiei sau într-o alta valuta convertibilã convenitã, al: a) capitalului investit sau produsului lichidãrii ori al înstrãinãrii totale sau parţiale a investiţiei; b) beneficiilor realizate şi al altor venituri provenind din investiţie; c) vãrsãmintelor efectuate pentru rambursarea creditelor pentru investiţii şi al dobinzilor cuvenite; d) cistigurilor cetãţenilor autorizaţi sa lucreze în cadrul unei investiţii realizate pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante; e) cuantumului despãgubirilor menţionate la art. 5 de mai sus. 2) Fiecare parte contractantã va acorda, dupã îndeplinirea obligaţiilor legale ce revin investitorilor, autorizaţiile necesare pentru a asigura executarea fãrã intirziere a transferurilor menţionate la paragraful 1 al acestui articol. 3) Transferurile vor fi efectuate la cursul de schimb în vigoare la data transferului. 4) Fãrã intirziere, în sensul paragrafului 2, sînt transferurile care se efectueazã într-un termen care este necesar, în mod normal, pentru întocmirea formalitãţilor de transfer. Termenul curge din ziua în care cererea şi documentele necesare au fost înaintate, în modul cuvenit, autoritãţilor competente; acest termen nu va depãşi, în nici un caz, trei luni. ART. 7 Subrogarea Dacã una din pãrţile contractante, în virtutea unei garanţii date pentru o investiţie realizatã pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, efectueazã vãrsãminte propriilor sãi investitori, ea este prin acest fapt subrogatã în drepturile, obligaţiile şi acţiunile numitilor investitori. Subrogarea în drepturile şi obligaţiile investitorului asigurat se extinde, de asemenea, la dreptul de transfer menţionat la art. 5 şi 6 de mai sus. Partea contractantã care a efectuat varsamintul nu va putea sa dobindeasca drepturi sau sa-şi asume obligaţii mai mari decît cele ale investitorului asigurat. ART. 8 Investiţii existente Investiţiile pe care investitorii uneia din pãrţile contractante le-au efectuat pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, înainte de intrarea în vigoare a acestui acord, sînt deopotrivã supuse dispoziţiilor prezentului acord. ART. 9 Diferendele dintre pãrţile contractante 1) Diferendele dintre pãrţile contractante referitoare la interpretarea şi aplicarea acestui acord vor fi soluţionate, pe cît posibil, prin tratative între cele doua pãrţi. Dacã un diferend nu poate fi reglementat într-un termen de şase luni de la data începerii tratativelor, atunci, la cererea uneia din pãrţile contractante, diferendul va fi supus unui tribunal arbitral. 2) Tribunalul arbitral se constituie astfel: fiecare parte contractantã desemneazã un arbitru; cei doi arbitri vor propune, de comun acord, celor doua pãrţi, un preşedinte care trebuie sa fie cetãţean al unui stat terţ, desemnat de cele doua pãrţi contractante. Arbitrii vor fi numiţi într-un termen de trei luni, iar preşedintele într-un termen de cinci luni, dupã ce una din pãrţile contractante a fãcut cunoscut celeilalte ca doreşte sa supunã diferendul unui tribunal arbitral. Dacã arbitrii nu sînt numiţi în termenul convenit, partea contractantã care nu şi-a numit arbitrul este de acord ca acesta sa fie numit de secretarul general al Naţiunilor Unite. Dacã cele doua pãrţi contractante nu pot sa se punã de acord asupra numirii preşedintelui, ele accepta, de asemenea, ca acesta sa fie numit de secretarul general al Naţiunilor Unite. 3) Tribunalul arbitral adopta hotãrîrile sale pe baza dispoziţiilor prezentului acord şi ale altor acorduri similare încheiate de pãrţile contractante precum şi dupã principiile şi normele dreptului internaţional. Tribunalul adopta hotãrîrile sale prin majoritate de voturi şi hotãrîrea sa este definitiva şi obligatorie. Numai cele doua pãrţi contractante pot supune acţiuni tribunalului arbitral şi participa la dezbateri. 4) Fiecare parte contractantã suporta cheltuielile arbitrului pe care l-a desemnat şi acelea efectuate de cãtre reprezentanţii sãi la dezbaterile tribunalului. Cheltuielile privind preşedintele şi celelalte cheltuieli vor fi suportate în pãrţi egale de pãrţile contractante. 5) Tribunalul arbitral îşi stabileşte propria procedura. ART. 10 Dispoziţii finale 1) Prezentul acord va fi ratificat conform procedurii constituţionale a fiecãrei tari. 2) El va intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare. 3) El va fi valabil pentru o durata de 10 ani şi va fi reînnoit, prin tacitã reconducţiune, pentru noi perioade de 5 ani, afarã de cazul cînd una dintre pãrţi a notificat în scris celeilalte pãrţi contractante intenţia sa de a-l denunta. 4) Acordul poate fi denunţat dupã expirarea perioadei iniţiale de 10 ani. Aceasta denunţare va avea efect dupã un an de la notificarea pe cale diplomaticã cãtre cealaltã parte contractantã. 5) Pãrţile contractante pot conveni sa modifice sau sa aducã amendamente prezentului acord. Acest modificãri sau amendamente vor intra în vigoare conform procedurii menţionate la paragraful 1 al prezentului articol. 6) Pentru investiţiile efectuate în perioada de valabilitate a acordului, dispoziţiile acestuia vor rãmîne aplicabile timp de 10 ani, începînd de la data expirãrii prezentului acord. Semnat la Libreville la 11 aprilie 1979, în doua exemplare originale, în limba romana şi limba franceza, ambele texte avînd aceeaşi valoare.
Pentru guvernul Republicii Socialiste România Ştefan Andrei
Pentru guvernul Republicii Gaboneze Martin Bongo
ACORD COMERCIAL PE TERMEN LUNG între guvernul Republicii Socialiste România şi Jamahiria Arabã Libiana Populara Socialistã
Guvernul Republicii Socialiste România şi Jamahiria Arabã Libiana Populara Socialistã, denumite mai jos pãrţi contractante, dorind sa întãreascã relaţiile prieteneşti existente între cele doua tari, pe baza principiilor respectãrii independentei şi suveranitãţii naţionale, neamestecului în treburile interne, egalitãţii în drepturi şi avantajului reciproc, dorind sa dezvolte şi sa întãreascã relaţiile comerciale şi economice dintre ele, au convenit urmãtoarele:
ART. 1 Pãrţile contractante vor lua toate mãsurile pentru a facilita şi dezvolta comerţul dintre cele doua tari, în conformitate cu prevederile acestui acord, precum şi cu legile şi reglementãrile în vigoare în cele doua tari. În listele A *) şi B *) - anexe la prezentul acord - sînt menţionate mãrfurile care vor face obiectul exporturilor celor doua tari. Listele respective au un caracter orientativ. --------------- *) Listele A şi B se comunica instituţiilor interesate.
ART. 2 Pãrţile contractante îşi acorda reciproc clauza naţiunii celei mai favorizate, cu privire la schimburile comerciale, inclusiv taxele vamale, impozitele şi alte taxe. ART. 3 Clauza naţiunii celei mai favorizate, prevãzutã în art. 2 din prezentul acord, nu se va aplica privilegiilor şi avantajelor acordate de oricare dintre pãrţi, acolo unde acestea exista, ţãrilor limitrofe pentru facilitarea comerţului de frontiera ca şi avantajelor şi privilegiilor decurgind din uniuni vamale sau zone ale comerţului liber, din care oricare din cele doua pãrţi contractante sînt sau ar putea deveni membre şi de asemenea avantajelor şi privilegiilor pe care Jamahiria Arabã Libiana Populara Socialistã le acorda sau le va acorda ţãrilor arabe. ART. 4 Ambele pãrţi contractante se angajeazã sa emita, în cadrul legilor şi reglementãrilor în vigoare în fiecare din cele doua tari, licenţe de import sau export pentru mãrfurile care fac obiectul schimburilor dintre cele doua tari. ART. 5 Cele doua pãrţi contractante îşi acorda tratamentul naţiunii celei mai favorizate în toate problemele relative la transportul maritim şi folosirea porturilor, în cadrul legilor şi reglementãrilor în vigoare în cele doua tari. ART. 6 Cele doua pãrţi contractante vor scuti de plata taxelor vamale şi a altor taxe: a) mostrele şi materialele publicitare; b) materialele şi structurile fixe, precum şi mãrfurile şi produsele importate temporar pentru participarea la expoziţiile şi tirgurile internaţionale organizate în cele doua tari; c) articolele şi echipamentele menţionate mai jos, în cazul importului lor temporar: - uneltele şi articolele care vor fi importate de contractanţii din cele doua tari pentru execuţia sau terminarea unor obiective; - articolele destinate încercãrilor. ART. 7 Livrarea mãrfurilor în cadrul acestui acord va fi efectuatã conform contractelor care vor fi încheiate între organizaţiile de specialitate din cele doua tari. Preţurile pentru mãrfurile livrate în cadrul prezentului acord se vor baza pe preţurile de pe piata mondialã. ART. 8 Toate plãţile relative la schimburile comerciale dintre cele doua tari se vor face în devize liber convertibile. ART. 9 Mãrfurile importate de cãtre una din cele doua tari din cealaltã ţara nu vor fi reexportate unei terţe tari fãrã consimţãmîntul scris prealabil al autoritãţilor competente din ţara exportatoare. ART. 10 Pãrţile contractante au convenit sa înlesneascã şi sa promoveze participarea la tîrguri şi expoziţii internaţionale şi la organizarea expozitiilor specializate pe teritoriul fiecãrei pãrţi. ART. 11 Pãrţile convin sa înfiinţeze o comisie mixtã pentru comerţ exterior, în scopul examinãrii îndeplinirii prezentului acord şi pentru a propune cãile şi mijloacele de dezvoltare şi diversificare a schimburilor dintre cele doua tari. Comisia mixtã se va intilni de doua ori pe an, alternativ la Bucureşti şi Tripoli, precum şi la cererea uneia din pãrţi. ART. 12 Prezentul acord se încheie pentru o perioada de 5 ani şi va fi reînnoit prin tacitã reconducţiune pentru noi perioade de 5 ani, dacã nici una din pãrţi nu îl va denunta sau solicita modificarea cu un preaviz scris de 6 luni înaintea expirãrii fiecãrei perioade. Dispoziţiile prezentului acord vor continua sa se aplice, şi dupã expirarea sa, la toate contractele dintre organizaţiile competente din cele doua tari încheiate în baza sa, anterior expirãrii valabilitãţii acestuia. ART. 13 Prezentul acord intra în vigoare provizoriu de la data semnãrii şi definitiv de la data schimbului instrumentelor de ratificare conform reglementãrilor din fiecare ţara. Încheiat la Benghazi la 9 aprilie 1979, corespunzind cu 11 Jamadi Al-Ula 1388, în doua exemplare originale, fiecare în limba romana, limba arabã şi limba engleza, ambele avînd aceeaşi valabilitate. În caz de diferenţe de interpretare, textul în limba engleza este hotaritor.
Pentru guvernul Republicii Socialiste România Virgil Trofin, viceprim-ministru al guvernului
Pentru Jamahiria Arabã Libiana Populara Socialistã Abu Bakr Sharrif, secretar pentru economie
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
