Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Republicare facuta în temeiul art. X din Decretul 378 publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunãri Naţionale nr. 22 din 20 octombrie 1960.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Procedura succesoralã reglementatã prin prezentul Decret este de competenta Notariatului de Stat al raionului în raza cãruia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu.
În cazul decesului unei persoane care nu a avut domiciliu în ţara este competent Notariatul de Stat al raionului în raza cãruia se gãsesc bunurile cele mai importante ale acesteia.
ART. 2
Renunţarea expresã la succesiune se face în fata notarului de stat competent, potrivit art. 1 şi se înregistreazã într-un registru special ţinut la biroul Notariatului de Stat.
Renunţarea expresã la succesiune poate fi facuta şi prin înregistrarea, potrivit alin. 1, a unei declaraţiuni autentice, facuta în alta parte.
ART. 3
Notariatele de stat deschid procedura succesoralã şi procedeazã la întocmirea inventarului şi la luarea celorlalte mãsuri de conservare a bunurilor rãmase de pe urma defunctului, la cererea oricãrei persoane interesate, a procurorului sau a comitetului executiv al sfatului popular. Tot astfel, în interesul statului, al moştenitorilor sau pentru apãrarea altor interese legitime, ele pot proceda şi din oficiu.
Comitetul executiv al sfatului popular al ultimului domiciliu al defunctului este obligat sa ceara deschiderea procedurii succesorale, atunci când are cunostinta ca moştenirea cuprinde bunuri imobile.
CAP. 2
Mãsuri de conservare
ART. 4
Notarul de stat poate face singur inventarierea sau sa delege pe secretarul Notariatului de Stat.
În cazul când în localitatea unde a avut loc decesul nu exista Notariat de Stat, precum şi în cazuri urgente, inventarierea poate fi efectuatã, din oficiu sau la cererea Notariatului de Stat, şi de un delegat al comitetului executiv al sfatului popular local.
Secretariatul Notariatului de Stat sau delegatul comitetului executiv al sfatului popular local se vor conformã, în cazurile arãtate mai sus, dispoziţiilor art. 5, 6 şi 10.
Celelalte mãsuri de conservare se iau numai de Notariatul de Stat.
ART. 5
În cazurile prevãzute de art. 3 Notariatul de Stat se transporta la ultimul domiciliu al celui decedat şi ia informaţii despre numele şi domiciliul moştenitorilor, despre bunurile succesorale şi locul unde se gãsesc, precum şi despre existenta vreunui testament.
ART. 6
Notariatul de Stat întocmeşte un inventar al bunurilor succesorale aflate la locuinta celui decedat sau în aceesi localitate. Inventarul va cuprinde enumerarea, descrierea şi preţurile dupã pãrerea unui expert.
Inventarul se semneazã de cel care îl întocmeşte, precum şi de rudele aflate la locuinta defunctului, iar în lipsa acestora sau dacã refuza a semna, de o alta persoana care locuieşte acolo, ori de un vecin.
În cazul în care au rãmas bunuri în alta localitate, întocmirea inventarului se face prin delegaţie de organul competent, potrivi art. 4.
Dacã s-a fãcut o inventariere de un alt organ al statului sau de administratorul de clãdire, notarul de stat verifica acest inventar, putându-l menţine sau completa.
Dacã la locuinta defunctului se gãseşte un testament, el este depus la Notariatul de Stat raional competent.
ART. 7
Dacã exista pericol de înstrãinare sau pierdere, bunurile succesorale sau parte dintre ele sunt date de notarul de stat în custodie, cu sau fãrã punere de sigilii, iar obiectele din metale preţioase, pietrele preţioase, valutele, sumele de bani, cecurile şi altele asemenea sunt depuse, dupã caz, la C.E.C. sau la Banca de Stat a Republicii Populare Romane.
Din sumele de bani se lasa, dupã caz, moştenitorilor sau celor care locuiau cu defunctul, sumele necesare pentru:
a) acoperirea cheltuielilor fãcute cu îngrijirea în timpul bolii celui decedat şi cu inmormantarea lui;
b) întreţinerea persoanelor care erau în sarcina celui decedat;
c) plata sumelor datorate în temeiul contractelor de munca sau pentru plata asigurãrii sociale;
d) acoperirea cheltuielilor necesare pentru pãstrarea şi administrarea averii succesorale, survenite pana la data facerii inventarului.
În cazul când ulterior, conservarea şi administrarea bunurilor succesorale necesita îndeplinirea anumitor operaţiuni şi cheltuieli, acestea vor fi fãcute de custodele, numit potrivit primului alineat, cu încuviinţarea prealabilã a notarului de stat, de un curator special, numit de notarul de stat în lipsa custodelui.
ART. 8
Dacã printre moştenitori se gãsesc persoane incapabile sau cu capacitate restrânsã, Notariatul de Stat va sesiza organul tutelar competent.
ART. 9
În cazul când exista un testament, notarul de stat va proceda la deschiderea lui şi va incunostiinta pe legatari; dacã a fost instituit un executor testamentar, va incunostiinta şi pe acesta.
ART. 10
La întocmirea inventarului, notarul de stat încheie un proces-verbal, care va cuprinde toate operaţiunile efectuate potrivit articolelor precedente, precum şi toate obiecţiile ridicate de cei interesaţi. Procesul-verbal se întocmeşte în dublu exemplar, dintre care unul este lãsat persoanelor care locuiau cu defunctul, iar al doilea împreunã cu toate înscrisurile care intereseazã succesiunea se depune de îndatã la biroul de Notariat de Stat.
În cazul art. 8, o copie de pe procesul-verbal, certificatã de notarul de stat, se înainteazã organului titular competent.
ART. 11
Notarul de stat este obligat sa încunoştiinţeze deindata pe moştenitorii şi legatarii care nu au fost fata la inventariere, despre deces şi mãsurile care au fost luate.
ART. 12
Oricine este vãtãmat prin inventarul întocmit sau prin mãsurile de conservare a bunurilor succesorale poate cere tribunalului popular al raionului, în raza cãruia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu, ridicarea acestor mãsuri sau modificarea lor.
Tribunalul popular judeca cererea cu citarea celor interesaţi.
CAP. 3
Stabilirea drepturilor succesorale şi eliberarea certificatului de moştenitor
ART. 13
Notarul de stat, dupã ce a constatat ca de pe urma persoanei decedate au rãmas bunuri, cheamã înaintea sa pe toţi moştenitorii presupusi şi pe legatari.
ART. 14
La termenul fixat, notarul de stat stabileşte numãrul şi calitatea moştenitorilor, compunerea mesei succesorale, precum şi întinderea drepturilor acestora. Stabilirea numãrului şi calitãţii moştenitorilor se poate face prin declaraţii de martori date în fata notarului de stat.
ART. 15
Dacã toţi moştenitorii se prezintã, îşi dovedesc calitatea şi se învoiesc asupra împãrţelii, notarul de stat va redacta, potrivit învoielii lor, actul de imparteala.
ART. 16
Dacã moştenitorii contesta calitatea ori întinderea dreptului vreunuia dintre ei sau compunerea masei succesorale, notarul de stat constata printr-o încheiere neînţelegerile ivite, indruma pãrţile sa ceara soluţionarea lor pe cale judecãtoreascã şi suspenda procedura succesoralã începutã.
În cazul în care, în termen de doua luni de la suspendarea procedurii succesorale, moştenitorii nu fac dovada ca s-au adresat instanţei judecãtoreşti, sunt aplicabile dispoziţiile art. 21 alin. II. Dupã soluţionarea de cãtre instanta judecãtoreascã a neintelegerilor dintre moştenitori, ei pot cere redeschiderea procedurii succesorale şi eliberearea certificatului de moştenitor.
Procedura succesoralã poate fi de asemenea redeschisã, dacã moştenitorii, în urma înţelegerii intervenite între ei, renunţa la acţiune şi sunt de acord sa ceara eliberarea certificatului de moştenitor.
ART. 17
Dacã la termenul fixat nu se prezintã toţi moştenitorii, notarul de stat consemneazã într-un proces-verbal declaraţiile moştenitorilor prezenţi şi suspenda procedura; aceasta poate fi reluatã la cererea oricãrei pãrţile interesate, pana la expirarea termenului de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.
ART. 18
Dupã 6 luni de la deschiderea succesiunii moştenitorii care au acceptat-o în acest termen, pot cere Notariatului de Stat competent, potrivit art. 1, sa li se elibereze certificatul de moştenitor, chiar dacã Notariatul de Stat nu a întocmit inventarul bunurilor.
ART. 19
Dacã moştenitorii sunt cunoscuţi, au acceptat moştenirea şi este neîndoielnic ca nu exista alţi moştenitori, notarul de stat poate elibera certificatul de moştenitor şi mai înainte de împlinirea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii.
De asemenea notarul de stat poate elibera de îndatã certificatul moştenitorilor rezervatari.
ART. 20
În cazul art. 16 alin. 1 şi 2, precum şi în cazul în care moştenitorii, care nu se înţeleg, s-au adresat direct instanţei judecãtoreşti în vederea împãrţirii moştenirii, eliberarea certificatului de moştenitor se face la cerere de notarul de stat pe baza hotãrârii judecãtoreşti rãmasã definitiva, în care scop instanta va comunica hotãrârea notariatului de stat competent.
ART. 21
În cazul când la trei termene succesive sorocite de notarul de stat, dintre care ultimul a fost fixat dupã trecerea a 6 luni de la deschiderea moştenirii, nu se prezintã nici unul dintre moştenitori, deşi aceştia au fost regulat citaţi, dar se constata ca cel puţin unul dintre ei a acceptat moştenirea expres sau tacit, notarul de stat stabileşte printr-o încheiere cine sunt moştenitorii acceptaţi, care este averea rãmasã şi suspenda procedura succesoralã.
Pe baza încheierii, notarul de stat procedeazã la stabilirea taxei de îndeplinire a procedurii succesorale şi la comunicarea debitului cãtre organele financiare pentru încasarea taxei stabilite.
Moştenitorii pot cere oricând Notariatului de Stat redeschiderea procedurii şi eliberarea certificatului de moştenitor.
ART. 22
Certificatul de moştenitor trebuie sa cuprindã data eliberãrii, arãtarea organului care îl elibereazã, numele şi ultimul domiciliu al defunctului, data decesului, menţionarea moştenitorilor şi domiciliul lor, bunurile succesorale, cota sau bunurile ce revin fiecãruia dintre moştenitori, indicarea sumei percepute drept taxa de timbru, semnatura notarului de stat, precum şi ştampila biroului de Notariat de Stat. În cazul când inventarul bunurilor nu a fost întocmit se va face menţiune de aceasta în certificat.
La cererea moştenitorilor, notarul de stat elibereazã un certificat pentru aceste bunuri şi un altul pentru restul bunurilor.
În cazul în care moştenitorii şi-au împãrţit bunurile succesorale prin act notarial, certificatul de moştenitor va cuprinde pe lângã menţiunile din alin. 1 şi o menţiune despre actul de împãrţire a bunurilor.
ART. 23
În cazul în care prin testament a fost instituit un executor testamentar, notarul de stat elibereazã un certificat constatând aceasta calitate.
ART. 24
În cazul în care notarul de stat constata ca nu au fost cuprinse toate bunurile succesorale în certificatul de moştenitor, el poate, cu consimţãmântul tuturor moştenitorilor, sa facã un supliment de certificat pentru aceste bunuri, fãcându-se menţiune despre acesta în certificatul de moştenitor şi în exemplarele eliberate moştenitorilor.
Dacã moştenitorii vor sa refacã imparteala, în acest caz vor cere instanţei judecãtoreşti anularea certificatului de moştenitor şi refacerea împãrţelii.
ART. 25
Dupã eliberarea certificatului de moştenitor nu se mai poate elibera alt certificat. Acei care au pretenţii la moştenire, ori au fost prejudiciati în alt fel prin eliberarea ori cuprinsul certificatului, pot cere în justiţie anularea lui şi stabilirea drepturilor lor.
Pana la anularea prin hotãrâre judecãtoreascã, certificatul de moştenitor face dovada deplina în ce priveşte calitatea de moştenitor şi cota sau bunurile ce revin fiecãrui moştenitor.
În cazul anulãrii certificatului de moştenitor, Notariatul de Stat va elibera un nou certificat, potrivit hotãrârii definitive a instanţei.
ART. 26
Dacã dupã trecerea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii, notarul de stat nu constata existenta vreunui moştenitor care sa fi acceptat succesiunea, el elibereazã la cererea organului financiar certificat ca succesiunea este vacanta.
Dispoziţiile art. 25 se aplica în mod corespunzãtor şi în cazul certificatului eliberat potrivit prezentului articol.
CAP. 4
Dispoziţii finale şi tranzitorii
ART. 27
Pe data punerii în aplicare a prezentului Decret, articolele 620-624 inclusiv din Codul de procedura civilã, art. 695 din Codul civil, precum şi orice alte dispoziţiuni contrare, se abroga.
ART. 28
Dezbaterile succesorale care se gãsesc în fata instanţelor judecãtoreşti pe baza Legii nr. 478 din 1 octombrie 1938 , a Legii nr. 543 din 11 iunie 1946 şi a Decretului nr. 109 din 23 iunie 1948 , vor fi trimise din oficiu Notariatului de Stat competent, potrivit Decretului de fata.
ART. 29
Modul de aplicare a prezentului Decret se va stabili pe cale de ordine şi instrucţiuni ale Ministerului Justiţiei.
ART. 30
Prezentul Decret intra în vigoare pe data publicãrii.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
