Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET Nr. 40 din 11 februarie 1988 privind ratificarea Conventiei dintre Guvernul Republicii Socialiste Romania si Guvernul Republicii Arabe Siriene pentru evitarea dublei impuneri in materie de impozite pe venit si pe avere, semnata la Bucuresti la 1 decembrie 1987
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã:
ARTICOL UNIC Se ratifica Convenţia dintre Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Arabe Siriene pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi pe avere, semnatã la Bucureşti la 1 decembrie 1987.
NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Republicii Socialiste România
CONVENŢIE între Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Arabe Siriene pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi pe avere
Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Arabe Siriene, în dorinta de a promova şi întãri relaţiile economice între cele doua tari pe baza egalitãţii în drepturi, respectãrii principiilor suveranitãţii şi independentei naţionale, neamestecului în treburile interne şi avantajului reciproc, au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii privind evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi pe avere:
ART. 1 Definiţii generale 1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita: a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant indica, dupã caz, Republica Socialistã România sau Republica Arabã Siriana; b) termenul România înseamnã Republica Socialistã România şi, folosit în sens geografic, desemneazã teritoriul Republicii Socialiste România, inclusiv marea sa teritorialã, precum şi zona economicã exclusiva şi platoul continental asupra cãrora România exercita drepturi suverane, în conformitate cu dreptul internaţional şi propria sa legislaţie, privind explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale existente în apele, în solul şi subsolul marii; c) termenul Siria, folosit în sens geografic, desemneazã teritoriul Republicii Arabe Siriene, inclusiv marea teritorialã, platoul continental şi orice alte regia situate în afarã marii teritoriale a Siriei, asupra cãrora Siria îşi exercita drepturile suverane, în conformitate cu dreptul internaţional şi cu propria sa legislaţie nationala, în scopul explorãrii şi exploatãrii resurselor lor naturale, biologice şi minerale care se gãsesc în apele, în solul şi subsolul marii; d) termenul persoana cuprinde persoanele fizice şi persoanele juridice şi orice alte grupãri de persoane; e) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi respectiv o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant; f) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã, inclusiv o societate mixtã constituitã în conformitate cu legislaţia celor doua state contractante sau orice entitate care este consideratã ca o persoana juridicã în vederea impozitãrii; g) expresia autoritate competenta înseamnã: 1) în România, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau legal autorizat; 2) în Siria, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau legal autorizat; h) prin trafic internaţional se înţelege orice transport efectuat de cãtre o nava, o aeronava, un vehicul rutier sau feroviar exploatat de cãtre o întreprindere care are sediul conducerii efective (principale) situat într-unul dintre statele contractante, cu excepţia cazului cînd nava, aeronava sau vehiculul rutier ori feroviar sînt exploatate între puncte situate în celãlalt stat contractant; i) termenul nationali înseamnã: 1) orice persoana fizica care poseda cetãţenia unuia dintre statele contractante; 2) orice persoana juridicã, societãţile de persoane sau asociaţiile constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare într-unul din statele contractante; j) expresia sediu permanent indica un loc fix de afaceri în care întreprinderea îşi exercita, în totalitate sau în parte, activitatea sa. 2. În ce priveşte aplicarea convenţiei de cãtre fiecare dintre statele contractante, orice termen care nu este astfel definit va avea, dacã contextul nu cere o interpretare diferita, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplica. ART. 2 Persoane vizate Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unui stat contractant sau ale ambelor state contractante. ART. 3 Impozite vizate 1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe avere percepute în contul fiecãruia dintre statele contractante, al unitãţilor lor administrativ-teritoriale şi al autoritãţilor lor locale, indiferent de sistemul de percepere. 2. Sînt considerate impozite pe venit şi pe avere impozitele percepute pe venit, pe averea totalã sau pe elementele de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile sau imobile, precum şi impozitele asupra creşterii valorii, în cazul în care aceste ultime impozite exista într-unul din cele doua state contractante. 3. Impozitele actuale care cad sub incidenta prezentei convenţii sînt: a) În ce priveşte România: - impozitul pe veniturile persoanelor fizice şi juridice; - impozitul pe veniturile societãţilor mixte constituite cu participarea organizaţiilor economice romane şi a partenerilor strãini; - impozitul pe veniturile din activitãţi agricole (denumite în continuare impozit roman). b) În ce priveşte Siria: - impozitul pe veniturile persoanelor fizice, juridice şi pe autoturisme; - impozitul pe veniturile societãţilor mixte constituite ca sedii sau societãţi siriene ale asociaţiilor sau societãţilor strãine; - impozitul pe veniturile realizate din activitãţi agricole (denumite în continuare impozit sirian). 4. Avînd în vedere paragraful 5 al art. 28, convenţia se va aplica, de asemenea, impozitelor viitoare identice sau similare care se vor adauga impozitelor existente sau care le vor înlocui. Autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc modificãrile importante aduse legislatiilor fiscale respective. ART. 4 Domiciliu fiscal 1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana care, în virtutea legislaţiei acelui stat, este subiect de impunere în acel stat datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau oricãrui alt criteriu de natura similarã. 2. Cînd, conform prevederilor paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a fiecãrui stat contractant, atunci acest caz se rezolva dupã urmãtoarele reguli: a) persoana va fi consideratã rezidenţã a statului în care dispune de o locuinta permanenta. Dacã dispune de o locuinta permanenta în fiecare dintre statele contractante, ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale); b) dacã statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã nu dispune de o locuinta permanenta în nici unul din statele contractante, atunci va fi consideratã rezidenţã a statului în care locuieşte în mod obişnuit; c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în fiecare din statele contractante sau dacã nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul din ele, va fi consideratã rezidenţã a statului contractant a cãrui naţionalitate o are; d) dacã aceasta persoana are naţionalitatea fiecãruia din statele contractante sau dacã nu are naţionalitatea nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante rezolva problema de comun acord. 3. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este rezidenţã a fiecãruia din statele contractante, se considera rezidenţã a statului contractant unde este situat sediul conducerii sale efective (principale). ART. 5 Sediu permanent 1. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi: a) un sediu de conducere; b) o sucursala; e) un birou; f) o uzina; e) un atelier; f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale; g) un şantier de construcţii sau de montaj, dacã durata şederii depãşeşte 180 de zile din momentul începerii activitãţii efective a lucrãrilor prevãzute în contract. 2. Nu se considera sediu permanent: a) folosirea de instalaţii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrãrii de mãrfuri aparţinînd întreprinderii; b) pãstrarea mãrfurilor aparţinînd întreprinderii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrãrii; c) pãstrarea mãrfurilor aparţinînd întreprinderii numai în scopul de a fi prelucrate de o alta întreprindere; d) vînzarea mãrfurilor aparţinînd unei întreprinderi, care au fost expuse la un tirg comercial sau la o expoziţie, la închiderea tirgului sau expoziţiei; e) menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a cumpara mãrfuri ori de a stringe informaţii pentru întreprindere; f) menţinerea, pentru întreprindere, a unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de reclama, de a furniza informaţii, pentru cercetãri ştiinţifice sau activitãţi analoage care au un caracter preparator sau auxiliar. 3. O persoana - alta decît un agent cu statut independent în sensul paragrafului 4 - care activeazã într-unul din statele contractante în contul unei întreprinderi din celãlalt stat contractant se considera ca are un sediu permanent în primul stat contractant dacã dispune în acest prim stat de puteri pe care le exercita în mod obişnuit, care îi permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, cu excepţia cazului cînd activitatea acestei persoane se limiteazã la cumpãrarea de mãrfuri pentru întreprindere. 4. Nu se considera ca o întreprindere a unui stat contractant are un sediu permanent în celãlalt stat contractant numai pentru faptul ca aceasta îşi exercita activitatea prin intermediul unui curtier, al unui comisionar general sau al oricãrui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul obişnuit al activitãţii mai sus arãtate. ART. 6 Venituri imobiliare 1. Veniturile provenind din bunurile imobile, inclusiv veniturile din exploatãri agricole sau forestiere, sînt impozabile în conformitate cu legislaţia fiscalã a statului contractant în care aceste bunuri sînt situate. 2. Expresia bunuri imobile este definitã în conformitate cu legislaţia statului contractant în care sînt situate bunurile în discuţie. Expresia cuprinde, în orice caz, drepturile asupra cãrora se aplica dispoziţiile dreptului comun privind proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor bogatii ale solului. Navele şi aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile în sensul prezentei convenţii. 3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirieri ca şi din orice alta forma de folosire a proprietãţii imobiliare. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi, precum şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii independente şi altele. ART. 7 Beneficiile întreprinderilor 1. Beneficiile unei întreprinderi care se afla într-un stat contractant sînt impozabile numai în acest stat contractant, în afarã de cazul în care întreprinderea exercita activitatea sa în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel celãlalt stat. Dacã întreprinderea exercita activitatea sa în acest mod, beneficiile întreprinderii sînt impozabile în celãlalt stat, dar numai în mãsura în care acestea sînt de atribuit acelui sediu permanent. 2. Cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, se atribuie, în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent situat în acel celãlalt stat beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitind activitãţi identice sau analoage, în condiţii identice sau analoage şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este. 3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent sînt admise la scãdere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, fie în statul contractant în care se afla acest sediu permanent, fie în alta parte, în mãsura în care acestea sînt atribuite în mod rezonabil sediului permanent. 4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile de atribuit unui sediu permanent sa fie determinate prin repartizarea beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei pãrţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu impiedica acest stat contractant sa determine beneficiile impozabile în conformitate cu repartiţia uzualã; totuşi, metoda de repartizare adoptatã trebuie sa fie, ca rezultat, în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol. 5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent a cumpãrat mãrfuri pentru întreprindere. 6. În vederea aplicãrii paragrafelor precedente, beneficiile de atribuit unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive valabile şi suficiente de a proceda altfel. 7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acestor articole nu sînt afectate de dispoziţiile prezentului articol. ART. 8 Întreprinderi de transport 1. Beneficiile provenind din exploatarea în trafic internaţional a navelor, a aeronavelor sau a vehiculelor rutiere sau feroviare sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective (principale) a întreprinderii. 2. Dacã locul conducerii efective (principale) a unei întreprinderi de transporturi navale se afla la bordul unei nave, acest loc se considera situat în statul contractant în care este situat portul de înregistrare a navei. ART. 9 Întreprinderi asociate Atunci cînd: a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau cînd b) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; şi cînd, şi în unul şi în celãlalt caz, cele doua întreprinderi sînt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, beneficiile care, fãrã aceste condiţii, ar fi fost obţinute de cãtre una din întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinta. ART. 10 Dividende 1. Termenul dividende folosit în prezentul articol indica veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni sau din drepturi de folosinta, din pãrţi miniere, din pãrţi de fondator, ca şi veniturile din alte pãrţi sociale asimilate veniturilor din acţiuni de cãtre legislaţia fiscalã a statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare. Acest termen desemneazã, de asemenea, veniturile distribuite asociaţiilor lor de cãtre societãţile mixte constituite în conformitate cu legislaţia romana sau legislaţia siriana. 2. Ţinînd seama de dispoziţiile art. 7, dividendele (cotele-pãrţi) plãtite de o societate rezidenţã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant în conformitate cu propria sa legislaţie fiscalã. 3. Aceste dividende nu pot fi supuse, în statul contractant în care este rezidenţã societatea care plãteşte beneficiile, altor impozite decît cele plãtite în conformitate cu art. 7 al acestei convenţii. Dispoziţiile acestui paragraf nu se referã la impozitarea societãţii pentru beneficiile din care se plãtesc dividendele. 4. Dispoziţiile paragrafelor 2 şi 3 nu se aplica cînd beneficiarul dividendelor, rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende un sediu permanent de care este legatã efectiv participarea generatoare de dividende. În acest caz se aplica prevederile art. 7. 5. Dacã o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã beneficii sau venituri din celãlalt stat contractant, acest celãlalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de societate persoanelor care nu sînt rezidente ale acelui celãlalt stat, nici sa preleve vreun impozit cu titlu de impunere asupra beneficiilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite reprezintã, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acest celãlalt stat. ART. 11 Dobinzi 1. Termenul dobinzi înseamnã veniturile provenind din efecte şi din scrisori de creanţe guvernamentale de orice fel, fie ca sînt sau nu însoţite de garanţii ipotecare reale, fie ca înglobeazã un drept de participare la beneficii sau alte creanţe, ca şi orice alte venituri provenind dintr-o suma împrumutatã, în conformitate cu legislaţia fiscalã a statului contractant din care provin veniturile. Penalizãrile pentru neplata în termen nu sînt considerate dobinzi în sensul prezentului articol. 2. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãţile unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat. 3. Totuşi, aceste dobinzi sînt impozabile în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, însã impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 7,5 la suta din suma bruta a dobinzilor. 4. Dobinzile plãtite în baza împrumuturilor sau creditelor acordate sau garantate de unul din statele contractante sau de un organism public al acestui stat nu sînt impozabile în nici unul din cele doua state contractante. 5. Dispoziţiile paragrafelor 2 şi 3 nu se aplica cînd beneficiarul efectiv al dobinzilor, rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din care provin aceste venituri un sediu permanent de care se leagã efectiv dobinzile. În acest caz se aplica dispoziţiile art. 7. 6. Dobinzile sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul lor este acest stat, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, cînd debitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant un sediu permanent pentru care a fost contractatã creanta generatoare de dobinzi şi care suporta sarcina acestor dobinzi, atunci aceste venituri sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent. 7. Dacã, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau pe care şi unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma dobinzilor achitate ţinînd seama de creanta pentru care acestea sînt plãtite depãşeşte pe cea asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant şi tinindu-se seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii. ART. 12 Comisioane 1. Termenul comisioane folosit în prezentul articol indica remuneraţiile plãtite oricãrei persoane pentru serviciile prestate în calitate de intermediar; acest termen nu cuprinde remuneraţiile plãtite cu titlu de venituri din profesii libere prevãzute la art. 15 sau de venituri din profesii dependente prevãzute la art. 16. 2. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat. 3. Totuşi, aceste comisioane sînt impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat; dacã persoana care primeşte comisioanele este beneficiara efectivã a acestora, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 15 la suta din suma lor bruta. 4. Dispoziţiile paragrafelor 2 şi 3 nu se aplica în cazul cînd beneficiarul efectiv al comisioanelor, rezident al unui stat contractant, exercita în celãlalt stat contractant din care provin comisioanele fie o activitate industriala sau comercialã prin intermediul unui sediu permanent care este situat acolo, fie o profesie libera prin intermediul unei baze fixe care este situata acolo, de care se leagã efectiv plata comisioanelor. În aceasta situaţie sînt aplicabile dispoziţiile art. 7 sau 15, dupã caz. 5. Comisioanele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd plãtitorul lor este acest stat, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd plãtitorul comisioanelor, fie ca este sau nu rezident în celãlalt stat contractant, are într-unul din statele contractante un sediu permanent pentru care a fost contractatã obligaţia de a plati comisioane şi care suporta plata acestora, atunci aceste comisioane sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent. 6. Dacã, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau a relaţiilor pe care şi unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma comisioanelor, ţinînd seama de serviciile pentru care sînt datorate, depãşeşte pe cea asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a comisioanelor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant şi ţinînd seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii. ART. 13 Redevenţe 1. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol indica remuneraţiile şi sumele de orice fel plãtite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filmele de cinematograf şi filmele şi benzile magnetice de televiziune sau de radiodifuziune, a unui brevet de invenţie, a unei mãrci de fabrica sau de comerţ, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, ca şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific şi pentru informaţiile relative la experienta cistigata în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific. 2. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile numai în acest celãlalt stat. 3. Totuşi, aceste redevenţe sînt impozabile în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din remuneraţiile filmelor cinematografice, filmelor şi benzilor magnetice de televiziune, radio şi 15 la suta din suma plãtitã pentru celelalte drepturi menţionate la paragraful 1 al acestui articol. 4. Dispoziţiile paragrafelor 2 şi 3 nu se aplica în cazul cînd beneficiarul efectiv al redevenţelor, rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele un sediu permanent, de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz. 5. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul lor este acest stat, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, cînd plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident în celãlalt stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care se leagã efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe şi care suporta sarcina redevenţelor, atunci aceste redevenţe sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent. 6. Dacã, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau pe care şi unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma redevenţelor plãtite, ţinînd seama de serviciul pentru care sînt datorate, depãşeşte pe cea asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant şi tinindu-se seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii. ART. 14 Cistiguri din înstrãinãri de bunuri 1. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate. 2. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a bunurilor mobile aparţinînd unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii libere, inclusiv asemenea cistiguri provenind din înstrãinarea acestui sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe, sînt impozabile în acest celãlalt stat. Cu toate acestea, cistigurile provenind din înstrãinarea navelor, aeronavelor sau a vehiculelor rutiere sau feroviare exploatate în trafic internaţional, precum şi a bunurilor mobile necesare exploatãrii lor, sînt impozabile potrivit art. 8 din aceasta convenţie. 3. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, sînt impozabile numai în statul contractant al cãrui rezident este cedentul. ART. 15 Profesii libere 1. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activitãţi independente de ordin ştiinţific, administrativ, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiei de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil. 2. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii libere sau a altor activitãţi similare cu caracter analog sînt impozabile numai în statul în care este exercitatã activitatea, în conformitate cu legislaţia în vigoare în acel stat. ART. 16 Profesii dependente 1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 17, 19 şi 20, retribuţiile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuitã sînt impozabile numai în acest stat, cu condiţia ca activitatea sa nu fie exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea este desfasurata în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite cu acest titlu sînt impozabile în acel celãlalt stat. 2. Independent de dispoziţiile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuitã exercitatã în celãlalt stat contractant sînt impozabile numai în primul stat contractant, dacã toate condiţiile urmãtoare sînt îndeplinite: a) beneficiarul rãmîne în celãlalt stat o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat; şi b) remuneraţiile sînt plãtite de o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã, care nu este rezidenţã a celuilalt stat; şi c) sarcina remuneraţiilor nu este suportatã de cãtre un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat. 3. Independent de dispoziţiile prezentului articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuitã exercitatã la bordul unei nave, aeronave sau vehicul rutier sau feroviar exploatate în trafic internaţional sînt impozabile în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective (principale). ART. 17 Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie sau de conducere Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau de conducere al unei societãţi rezidente a celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant. ART. 18 Artişti şi sportivi 1. Independent de prevederile art. 15 şi 16, veniturile pe care artiştii de spectacole, cum sînt artiştii de teatru, de cinema, de radiodifuziune sau de televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi sportivii, le obţin în aceasta calitate din activitãţile lor personale sînt impozabile în statul contractant în care aceste activitãţi sînt exercitate. 2. Cînd venitul provenind din activitãţile personale în aceasta calitate ale artistului de spectacole sau sportivului nu revin artistului sau sportivului, ci altei persoane, acest venit poate, independent de dispoziţiile art. 7, 15 şi 16, sa fie impus în statul contractant în care se desfãşoarã activitatea artistului sau sportivului. 3. Independent de prevederile paragrafului 1, veniturile obţinute din activitãţi exercitate de artiştii de spectacole sau de sportivii care sînt rezidenţi ai unuia din statele contractante sînt impozabile numai în acest stat, dacã activitãţile sînt exercitate în celãlalt stat contractant în cadrul unui program de schimburi culturale sau sportive aprobate de statele contractante. ART. 19 Pensii 1. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru o munca desfasurata anterior sînt impozabile numai în acest stat. 2. Independent de prevederile paragrafului 1 al acestui articol, dacã un rezident dintr-un stat contractant primeşte plati cu titlu de pensie de întreţinere pentru copil de la un rezident al celuilalt stat contractant, asemenea plati sînt scutite de impozit în ambele state contractante. Expresia pensie de întreţinere, astfel cum este folositã în acest articol, înseamnã plati periodice pentru întreţinerea unui minor pe baza unei hotãrîri de divorţ sau pe baza unui acord de întreţinere separator sau baza unui acord mutual de întreţinere sau de separare. 3. Rentele viagere sau de alta natura primite de un rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat contractant. ART. 20 Funcţii publice a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plãtite de stat contractant, de o unitate administrativ-teritorialã sau de o autoritate localã unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, acelei unitãţi sau acelei autoritãţi locale din acest stat sînt impozabile numai în acest stat şi cuprind remuneraţiile plãtite celor care lucreazã în domeniul transportului internaţional, terestru, maritim şi aerian. b) Totuşi, aceste remuneraţii sînt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sînt prestate în acest stat şi dacã beneficiarul remuneraţiei este rezident al acestui stat care: i) poseda naţionalitatea acestui stat, sau ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor. 2. a) Pensiile plãtite de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorialã sau o autoritate localã, fie direct fie prin prelevarea din fondurile pe care le-a constituit, unei persoane fizice, pentru serviciile prestate acestui stat sau acelor unitãţi sau autoritãţi, sînt impozabile numai în acest stat. b) Totuşi, aceste pensii sînt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã beneficiarul este rezident al acestui stat şi dacã poseda naţionalitatea acestuia. c) Prevederile art. 16, 17 şi 19 se aplica remuneraţiilor plãtite pentru serviciile prestate în cadrul activitãţii comerciale sau industriale exercitate de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorialã sau o autoritate localã. ART. 21 Profesori 1. Remuneraţiile primite de profesori şi alţi membri ai personalului didactic, rezidenţi ai unui stat contractant, care predau într-o universitate sau în orice alta instituţie de învãţãmînt din celãlalt stat contractant, sînt impozabile numai în primul stat, pe durata unei perioade care nu depãşeşte un an de la prezenta acestora în statul în care predau; dupã aceasta perioada remuneraţiile se impoziteazã numai în celãlalt stat contractant. 2. Aceasta dispoziţie se aplica, de asemenea, remuneraţiilor pe care o persoana fizica, rezidenţã a unuia dintre statele contractante, le primeşte pentru lucrãri de cercetare executate în celãlalt stat contractant, dacã aceste lucrãri sînt întreprinse în interesul public şi nu în vederea realizãrii unui avantaj special de care profita o întreprindere sau o persoana. ART. 22 Studenţi, stagiari şi persoane în curs de pregãtire profesionalã 1. Sumele pe care le primeşte un student sau un stagiar, inclusiv orice persoana în curs de perfecţionare profesionalã, care este sau a fost imediat anterior venirii sale rezident al unui stat contractant şi care locuieşte în celãlalt stat contractant numai în scopul de a-şi continua studiile sau de a se forma într-o perioada de 6 ani, pentru a-şi acoperi cheltuielile de întreţinere, de studii sau de instruire, nu pot fi impuse în acel celãlalt stat, cu condiţia ca sumele sa provinã din surse situate în afarã acelui celãlalt stat. 2. Persoanele prevãzute la paragraful 1 care exercita o activitate remuneratã în celãlalt stat pentru a-şi completa resursele necesare întreţinerii şi pentru acoperirea cheltuielilor de studii sau de instruire nu sînt supuse impozitãrii pentru o perioada limitatã la doi ani de la sosirea în acest din urma stat. ART. 23 Impunerea averii 1. Averea constituitã din bunuri imobile, astfel cum acestea sînt definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilã în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri, în conformitate cu legislaţia sa fiscalã. 2. Averea constituitã din bunuri imobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau din bunuri mobile aparţinînd unei baze fixe servind la exercitarea unei profesii libere este impozabilã în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa, în conformitate cu legislaţia sa fiscalã. 3. Navele, aeronavele şi vehiculele rutiere sau feroviare exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatãrii navelor, aeronavelor şi vehiculelor rutiere sau feroviare, sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii, în conformitate cu legislaţia sa fiscalã. 4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, în conformitate cu legislaţia sa fiscalã. ART. 24 Alte venituri 1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, despre care nu se trateazã în articolele precedente ale prezentei convenţii sînt impozabile numai în acest stat. 2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica dacã beneficiarul venitului, rezident al unui stat contractant, desfãşoarã în celãlalt stat contractant fie o activitate industriala sau comercialã prin intermediul unui sediu permanent care este situat în acel celãlalt stat, fie o profesie libera prin intermediul unei baze fixe situata în acel celãlalt stat, şi dacã dreptul sau bunul generator de venit este legat efectiv de acestea. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz. ART. 25 Asistenta la încasãri 1. Fiecare stat contractant se va strãdui sa încaseze, în numele celuilalt stat contractant, impozitele stabilite de acel celãlalt stat contractant. 2. Acest articol nu va fi, în nici un caz, interpretat în sensul ca impune unui stat contractant obligaţia de a lua mãsuri contrare legislaţiei sau practicii administrative a oricãrui stat contractant cu privire la încasarea impozitelor proprii. ART. 26 Dispoziţii privind evitarea dublei impuneri 1. În ce priveşte România, dubla impunere este evitata în modul urmãtor: - impozitul sirian plãtit de un rezident roman pentru veniturile impozabile în Siria, în aplicarea prezentei convenţii, se va scãdea din suma impozitului sau beneficiilor datorate bugetului roman în conformitate cu legislaţia fiscalã romana. 2. În ce priveşte Siria, dubla impunere este evitata în modul urmãtor: - impozitul roman plãtit de un rezident sirian pentru veniturile impozabile în România, în aplicarea prezentei convenţii, se va scãdea din suma impozitului sirian, exigibilã în conformitate cu legislaţia fiscalã siriana. ART. 27 Nediscriminarea 1. Nationalii unui stat contractant, indiferent ca sînt sau nu rezidenţi ai unuia dintre statele contractante, nu sînt supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere, diferita sau mai împovãrãtoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuşi nationalii acestui celãlalt stat contractant, aflaţi în aceeaşi situaţie. 2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu se va face în acest celãlalt stat în condiţii mai puţin avantajoase decît impozitarea întreprinderilor acestui celãlalt stat care desfãşoarã aceeaşi activitate. Nici o dispoziţie a prezentului articol nu poate fi interpretatã ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant deduceri personale, scutiri şi reduceri de impozite, în funcţie de situaţia sau de sarcinile familiale pe care le acorda propriilor sãi rezidenţi. 3. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este, în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat de unu sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu sînt supuse în primul stat contractant la nici un impozit sau obligaţie legatã de impunere diferita sau mai împovãrãtoare decît acelea la care sînt sau vor putea fi supuse alte întreprinderi de acelaşi fel ale primului stat. 4. Termenul impozitare indica în prezentul articol impozitele de orice natura sau denumire. ART. 28 Procedura amiabila 1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciazã ca mãsurile luate de un stat contractant sau de fiecare din cele doua state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformã cu prezenta convenţie, el poate, independent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului al cãrui rezident este. Cazul va trebui supus în termen de trei ani urmãtori primei notificãri a mãsurii care atrage impozitarea care nu este în conformitate cu prevederile convenţiei. 2. Aceasta autoritate competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa dea o soluţie satisfãcãtoare, sa rezolve problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri neconforme cu convenţia. 3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve pe calea procedurii amiabile orice dificultãţi sau dubii cu privire la interpretarea sau aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, sa se punã de acord în vederea evitãrii dublei impuneri cazurile neprevãzute de convenţie. 4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizãrii unei înţelegeri, astfel cum se prevede la paragrafele precedente. Cînd, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb oral de vederi, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante. 5. Autoritãţile competente ale celor doua state contractante se vor pune de acord reciproc pentru a decide dacã schimbãrile intervenite în legislaţia lor fiscalã necesita modificarea convenţiei. ART. 29 Schimb de informaţii 1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor schimba informaţiile de ordin fiscal de care dispun în mod normal şi care sînt necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii şi cele ale legilor interne ale celor doua state referitoare la impozitele vizate prin convenţie, în mãsura în care impozitarea pe care o stabilesc este conformã convenţiei. Orice informaţie astfel obţinutã va fi ţinuta secret şi nu va putea fi divulgatã decît reprezentanţilor autoritãţilor însãrcinate cu stabilirea sau cu încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un fel interpretate ca impunind unuia dintre statele contractante obligaţia: a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii sau practicii administrative a unuia sau a celuilalt stat contractant; b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza propriei sale legislaţii ori în cadrul practicii sale administrative normale sau a celei a celuilalt stat contractant; c) de a transmite informaţii care ar divulga un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial ori informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice. ART. 30 Functionarii diplomatici şi consulari 1. Dispoziţiile prezentei convenţii nu afecteazã privilegiile fiscale de care beneficiazã functionarii diplomatici sau consulari, ca şi functionarii altor reprezentante oficiale deschise de un stat contractant pe teritoriul celuilalt stat contractant în virtutea fie a regulilor generale ale dreptului internaţional, fie a dispoziţiilor din acordurile speciale. 2. Convenţia nu se aplica organizaţiilor internaţionale, organelor şi funcţionarilor acestora, nici persoanelor care sînt membre ale misiunilor diplomatice sau consulare ale statelor terţe, cînd se afla pe teritoriul unuia dintre statele contractante şi nu sînt considerate ca rezidenţi într-unul sau în celãlalt stat contractant în materie de impozite pe venit. ART. 31 Intrarea în vigoare 1. Prezenta convenţie va fi ratificatã în conformitate cu dispoziţiile constituţionale în vigoare în fiecare din cele doua state şi va intra în vigoare în a 30-a zi urmãtoare datei schimbului notificãrilor prin care se constata ca ambele pãrţi s-au conformat acestor prevederi. 2. Prezenta convenţie se va aplica în ambele state contractante veniturilor aferente fiecãrui an impozabil, începând cu 1 ianuarie al anului care va urma anului intrãrii în vigoare a prezentei convenţii. ART. 32 Denunţarea Aceasta convenţie va rãmîne în vigoare pe o durata nedeterminatã, fiecare stat putind sa o denunţe dupã expirarea a cinci ani începînd de la aplicare. Nota de denunţare se va prezenta pe cale diplomaticã pînã la 30 iunie al fiecãrui an care urmeazã dupã primii cinci ani. În acest caz, aplicarea convenţiei va inceta la 31 decembrie al anului în care se prezintã nota de denunţare. Drept care, subsemnaţii legal împuterniciţi în acest scop de cãtre guvernele respective au semnat prezenta convenţie. Facuta la Bucureşti la 1 decembrie 1987, în doua exemplare originale, redactate fiecare în limbile romana, arabã şi franceza, toate cele trei texte avînd aceeaşi valoare juridicã. În caz de divergenta în interpretarea dispoziţiilor acestei convenţii, textul în limba franceza are precãdere.
Pentru Guvernul Republicii Socialiste România, ministrul finanţelor
Pentru Guvernul Republicii Arabe Siriene, ministrul economiei şi comerţului exterior
----------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
