Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET nr. 389 din 27 octombrie 1977 pentru ratificarea unor tratate internationale
ART. 1 Se ratifica Convenţia privind colaborarea în cercetarea şi utilizarea spaţiului extrtmosferic în scopuri paşnice, încheiatã la Moscova la 13 iulie 1976. ART. 2 Se ratifica Acordul comercial de lungã durata dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Arabe Egipt, semnat la Cairo la 13 mai 1977. ART. 3 Se ratifica Acordul comercial pe termen lung dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Mali, semnat la Bamako la 24 mai 1977. ART. 4 Se ratifica Acordul dintre guvernul Republicii Socialiste România şi Jamahiria Arabã Libiana Populara Socialistã în domeniul asigurãrilor sociale, semnat la Tripoli la 18 aprilie 1977. ART. 5 Se ratifica Acordul general de cooperare dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Burundi, încheiat la Bucureşti la 14 iulie 1977. ART. 6 Se ratifica Acordul privind crearea Marii comisii mixte de cooperare romano-ivoriana, semnat la Abidjan la 1 martie 1977. ART. 7 Se ratifica Convenţia privind echivalarea actelor de studii şi a diplomelor de conferire a titlurilor ştiinţifice acordate în Republica Socialistã România şi Republica Populara Bulgaria, semnatã la Bucureşti la 4 august 1977. ART. 8 Se ratifica Convenţia dintre Republica Socialistã România şi Regatul Danemarca privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi avere, semnatã la Copenhaga la 13 decembrie 1976.
ANEXA 1
CONVENŢIE privind colaborarea în cercetarea şi utilizarea spaţiului extrtmosferic în scopuri paşnice
ART. 1 Pãrţile contractante vor contribui prin toate mijloacele la dezvoltarea în continuare a colaborãrii organizaţiilor interesate din ţãrile lor în cercetarea şi utilizarea spaţiului extrtmosferic în scopuri paşnice. ART. 2 În continuarea şi dezvoltarea programului de cercetãri spatiale comune, adoptat în anul 1967 (programul "Intercosmos"), colaborarea se va desfasura în urmãtoarele direcţii de baza: - studiul proprietãţilor fizice ale spaţiului extrtmosferic; - meteorologie spatiala; - biologie şi medicina spatiala; - telecomunicaţii spatiale; - studiul mediului natural cu ajutorul mijloacelor spatiale. ART. 3 Colaborarea în principalele direcţii, enumerate la art. 2 al prezentei convenţii, se poate realiza sub urmãtoarele forme: a) lansarea de obiecte spatiale cu destinaţie ştiinţificã sau aplicativa; b) crearea de aparatura pentru efectuarea de cercetãri spatiale comune; c) experimente pe rachete geofizice şi meteorologice; d) efectuarea în comun de observaţii, de cercetãri experimentale şi teoretice pe tematica spatiala; e) prelucrarea, analiza şi utilizarea rezultatelor cercetãrilor spatiale comune în scopuri ştiinţifice şi aplicative, de asemenea pregãtirea de publicaţii comune; f) efectuarea de cãtre ţãrile interesate de consultaţii şi acordarea de asistenta ştiinţificã şi tehnica, conform unei înţelegeri speciale, inclusiv schimbul de tehnologii pentru unele teme şi proiecte în domeniul cercetãrii şi utilizãrii spaţiului extrtmosferic în scopuri paşnice; g) organizarea de simpozioane, conferinţe, seminarii şi alte consfatuiri; h) schimb de documentaţie şi informaţii ştiinţifice şi tehnice. ART. 4 Pãrţile contractante pot stabili alte direcţii şi forme de colaborare în cercetarea şi utilizarea spaţiului extrtmosferic în scopuri paşnice. ART. 5 Coordonarea lucrãrilor pentru realizarea prezentei convenţii în fiecare ţara este de competenta organului de coordonare a colaborãrii în cercetarea şi utilizarea spaţiului extrtmosferic (denumit în continuare organ naţional). ART. 6 Colaborarea organizaţiilor interesate ale pãrţilor contractante trebuie sa se realizeze în baza programelor şi planurilor convenite, care stabilesc condiţiile de efectuare a experimentelor şi cercetãrilor spatiale concrete. La programele şi planurile menţionate pot lua parte, în funcţie de interesul lor, organizaţiile tuturor pãrţilor contractante sau ale citorva dintre acestea. Fiecare parte contractantã finanţeazã lucrãrile şi acţiunile pe care organizaţiile sale le întreprind în baza documentelor menţionate în acest articol, dacã nu se prevede altfel în convenţii speciale. ART. 7 Adoptarea de hotãrîri şi recomandãri privind programele şi planurile de lucrãri comune, efectuate în conformitate cu prezenta convenţie, de asemenea, examinarea problemelor de organizare a colaborãrii, inclusiv crearea şi activitatea grupelor de lucru permanente mixte, se realizeazã de cãtre Consfatuirea conducãtorilor organelor naţionale (denumita în continuare consfatuire). Sesiunile consfatuirii au loc nu mai rar de o data pe an, de regula, pe rind, în ţãrile participante la prezenta convenţie. Preşedintele sesiunii ordinare a consfatuirii este conducãtorul organului naţional al tarii în care are loc aceasta sesiune. În perioada dintre sesiunile consfatuirii, coordonarea generalã a activitãţii organelor naţionale pentru realizarea prezentei convenţii o îndeplineşte organul naţional al tarii depozitare. ART. 8 Hotãrîrile şi recomandãrile consfatuirii se adopta cu majoritatea de voturi ale conducãtorilor organelor naţionale şi se perfecteazã într-un protocol corespunzãtor. Conducãtorul fiecãrui organ naţional are la consfatuire dreptul la un singur vot. Hotãrîrile şi recomandãrile consfatuirii nu sînt obligatorii pentru acele pãrţi contractante care nu s-au pronunţat pentru adoptarea lor. Totuşi, aceste pãrţi, în cazul cointeresarii lor, se pot ralia ulterior la aceste hotãrîri şi recomandãri. Problemele referitoare numai la colaborarea citorva dintre pãrţile contractante se soluţioneazã cu acordul conducãtorilor organelor naţionale ale acestor pãrţi. ART. 9 Realizarea experimentelor şi cercetãrilor spatiale convenite se efectueazã de cãtre organizaţiile interesate, în cadrul grupelor de lucru permanente mixte pentru principalele direcţii ale colaborãrii. ART. 10 Rezultatele ştiinţifice ale experimentelor şi cercetãrilor spatiale comune, prin înţelegere între toate ţãrile participante la acestea, se pot pune la dispoziţia oamenilor de ştiinţa şi organizaţiilor şi instituţiilor ştiinţifice din alte tari. ART. 11 Prezenta convenţie nu afecteazã drepturile şi obligaţiile ce decurg pentru pãrţile contractante din alte convenţii internaţionale încheiate de acestea, de asemenea, nici dreptul pãrţilor contractante sa încheie între ele sau cu terţe state alte convenţii multilaterale sau bilaterale în probleme de colaborare în cercetarea şi utilizarea spaţiului extrtmosferic în scopuri paşnice. ART. 12 Prezenta convenţie se supune ratificãrii sau aprobãrii, conform legislaţiei pãrţilor contractante. Actele de ratificare sau documentele privind aprobarea se dau spre pãstrare guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, care se desemneazã ca depozitar al convenţiei. Prezenta convenţie intra în vigoare dupã predarea spre pãstrare a actelor de ratificare sau a documentelor privind aprobarea de cãtre şase pãrţi contractante. Pentru pãrţile contractante ale cãror acte de ratificare sau documente de aprobare se vor da spre pãstrare dupã intrarea în vigoare a convenţiei, aceasta va intra în vigoare în ziua predãrii spre pãstrare a actelor lor de ratificare sau a documentelor de aprobare. ART. 13 Cu acordul pãrţilor contractante, la prezenta convenţie pot adera şi alte tari. Declaraţia scrisã privind aderarea se trimite depozitarului, care înştiinţeazã despre aceasta toate pãrţile contractante. Aderarea la convenţie se considera infaptuita la data primirii acordului scris pentru aceasta de la doua treimi dintre pãrţile contractante. ART. 14 Prezenta convenţie va fi valabilã timp de 10 ani. Pentru fiecare dintre pãrţile contractante care nu va renunţa la participarea sa la convenţie cu 6 luni înainte de expirarea termenului de 10 ani menţionat şi a urmãtoarelor perioade de 5 ani, ea va rãmîne valabilã pentru fiecare 5 ani urmãtori. ART. 15 Orice parte contractantã se poate retrage din prezenta convenţie, trimiţînd cu 12 luni înainte înştiinţarea scrisã despre aceasta depozitarului, care va anunta imediat despre o asemenea înştiinţare pãrţile contractante. ART. 16 Originalul prezentei convenţii va fi dat spre pãstrare în arhivele depozitarului, care va trimite corespunzãtor copiile autentificate ale prezentei convenţii tuturor pãrţilor contractante. Încheiatã în oraşul Moscova la 13 iulie 1976 într-un exemplar în limba rusa.
ANEXA 2 ACORD COMERCIAL DE LUNGĂ DURATA între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Arabe Egipt
ART. 1 Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Arabe Egipt se obliga sa incurajeze şi sa faciliteze dezvoltarea schimburilor de mãrfuri şi a serviciilor dintre Republica Socialistã România şi Republica Arabã Egipt, în conformitate cu legile şi reglementãrile în vigoare în cele doua tari pe timpul valabilitãţii acestui acord. ART. 2 Cele doua pãrţi contractante îşi vor acorda în mod necondiţionat (exceptind cazurile menţionate în art. 3 de mai jos) tratamentul naţiunii celei mai favorizate privind toate problemele legate de relaţiile lor comerciale reciproce. Pãrţile contractante garanteazã aplicarea tratamentului menţionat mai sus, în mod particular la: a) vama, taxe vamale şi alte taxe sau cheltuieli de orice fel aplicate mãrfurilor exportate pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante sau importate de acolo, ori fiind în tranzit pe teritoriul lor; b) regulile şi formalitãţile vamale privind importurile, exporturile, tranzitul, depozitarea şi încãrcarea mãrfurilor importate, exportate sau în tranzit, precum şi taxele legate de acestea; c) acordarea licenţelor de import şi export. Nici una dintre pãrţile contractante nu va impune restrictii sau prohibiţii la importul oricãror produse din teritoriul celeilalte pãrţi contractante sau la exportul oricãror mãrfuri destinate teritoriului celeilalte pãrţi contractante, cu excepţia acelor restrictii sau prohibiţii aplicate tuturor celorlalte tari. Navele, avioanele, echipajele şi incarcatura acestora aparţinînd fiecãrei pãrţi contractante vor primi în porturi, aeroporturi şi în apele teritoriale ale celeilalte pãrţi acelaşi tratament ca şi navele, avioanele, echipajele şi incarcaturile ţãrilor care se bucura de tratamentul naţiunii celei mai favorizate. Prevederile de mai sus nu se vor aplica navigaţiei de coasta şi pescuitului în apele teritoriale ale pãrţilor contractante. Pãrţile contractante se obliga sa accepte ca valabile toate documentele emise sau aprobate de cãtre autoritãţile respective ale celeilalte pãrţi privind naţionalitatea navelor, registrul de tonaj, identitatea echipajului şi alte documente legate de nave şi incarcatura acestora. ART. 3 Tratamentul naţiunii celei mai favorizate prevãzut în art. 2 nu se va aplica: a) avantajelor pe care una dintre pãrţile contractante le-a acordat sau le va acorda ţãrilor vecine pentru facilitarea comerţului de frontiera şi a traficului; b) preferintelor rezultate din uniuni vamale şi/sau zone libere de comerţ la care una dintre pãrţi este sau va deveni membra; c) preferintelor pe care Republica Arabã Egipt le-a acordat sau le poate acorda în viitor oricãrei tari arabe. ART. 4 Pãrţile contractante se obliga sa emita, în cadrul legilor şi reglementãrilor în vigoare în cele doua tari, licenţe de import şi export atît timp cît astfel de licenţe sînt cerute, pentru mãrfurile de origine, importate din sau exportate pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante. ART. 5 În cadrul legilor şi reglementãrilor în vigoare în ţãrile lor, pãrţile contractante vor excepta: a) de vama, de taxe vamale, mostrele şi materialele publicitare necesare obţinerii de comenzi şi în scop de reclama; b) de vama, taxe vamale şi alte taxe (timbre, cheltuieli impuse de licentele de import şi export), mãrfurile şi articolele menţionate mai jos, în cazul importului temporar al acestora: 1. scule şi alte articole care vor fi importate în scop de asamblare sau care sînt trimise pentru asamblarea sau terminarea de obiective; 2. maşini şi echipamente destinate numai pentru probe; 3. mãrfurile şi articolele ce urmeazã a fi expuse în tîrguri naţionale şi internaţionale şi în expoziţii, fie temporare fie permanente; 4. ambalajele de materiale marcate destinate ambalarii mãrfurilor importate care vor trebui sa fie reexportate dupã o anumitã perioada. Mãrfurile şi articolele menţionate în paragraful b) al prezentului articol pot, dupã expirarea perioadei de import temporar, sa fie reexportate sau consumate în ţara dupã plata taxelor vamale şi a altor taxe, dacã reglementãrile în vigoare permit aceasta. ART. 6 Toate plãţile, legate de schimburile comerciale dintre cele doua tari, se vor efectua în valute liber convertibile. Preţurile din contractele încheiate în baza acestui acord şi legate de schimbul de mãrfuri şi servicii, precum şi în toate celelalte obligaţii, vor fi exprimate în valuta liber convertibilã. Condiţiile trecerii de la plãţile în clearing la cele în valuta liber convertibilã, precum şi condiţiile de reglementare a creanţelor existente şi viitoare, sînt guvernate de protocolul semnat la 5 aprilie 1976, formând parte integrantã a prezentului acord. ART. 7 Livrãrile de mãrfuri şi servicii în cadrul prezentului acord se vor efectua conform contractelor ce se vor încheia între persoane fizice şi juridice din cele doua tari, autorizate sa îndeplineascã activitãţi de comerţ exterior. ART. 8 Preţurile mãrfurilor şi serviciilor care urmeazã a fi schimbate în cadrul prezentului acord se vor baza pe preţurile pieţei mondiale, avînd în vedere competiţia internationala. ART. 9 Pãrţile contractante vor depune eforturi pentru echilibrarea schimburilor comerciale reciproce. Pãrţile, de asemenea, vor promova schimburile comerciale şi cooperarea industriala şi vor promova încheierea între persoane fizice şi juridice din cele doua tari de contracte pe termen lung pentru livrãri de mãrfuri şi servicii. ART. 10 1. Pãrţile contractante vor facilita şi promova participarea la tîrguri şi expoziţii internaţionale, precum şi organizarea de expoziţii individuale ţinute pe teritoriul celeilalte pãrţi. 2. Pãrţile contractante îşi vor acorda reciproc, în cadrul legilor şi reglementãrilor în vigoare din ţãrile lor, toate facilitãţile privind organizarea sau participarea la astfel de tîrguri şi expoziţii. ART. 11 Pãrţile contractante asigura reciproc recunoaşterea şi aplicarea deciziilor tribunalelor de arbitraj convenite în contractele comerciale în cadrul prezentului acord dintre persoane fizice şi juridice ale celor doua tari, în caz de litigii privind aceste contracte. ART. 12 Prevederile acestui acord vor comunica, chiar dupã expirarea sa, sa guverneze contractele încheiate în cadrul sau şi în timpul valabilitãţii sale. ART. 13 Prezentul acord reziliazã, începînd cu data intrãrii sale în vigoare. Acordul comercial pe termen lung dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republiciii Arabe Unite, semnat la 5 martie 1970. ART. 14 Prezentul acord este valabil cu condiţia aprobãrii de cãtre autoritãţile competente ale fiecãrei pãrţi contractante, conform procedurii în vigoare în fiecare dintre cele doua pãrţi. El va intra în vigoare provizoriu la data semnãrii şi final la data schimbãrii notelor care sa confirme aprobarea. ART. 15 Prezentul acord va rãmîne valabil pentru o perioada de 5 ani de la data intrãrii sale în vigoare şi va fi în mod automat reînnoit pentru perioade succesive a cîte un an, dacã nici una dintre pãrţi nu va notifica în scris terminarea valabilitãţii sale, cu cel puţin 90 de zile înainte de expirare. Fãcut şi semnat la Cairo la 13 mai 1977, în doua originale în limbile romana, arabã şi engleza. Toate textele sînt în mod egal autentice. În caz de diferenţe, textul englez va fi de referinta.
ANEXA 3
ACORD COMERCIAL PE TERMEN LUNG între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Mali
ART. 1 Pãrţile contractante decid sa promoveze dezvoltarea relaţiilor comerciale între ele, în cadrul prezentului acord şi al legilor şi reglementãrilor în vigoare în fiecare din cele doua tari. ART. 2 În vederea incurajarii şi facilitãrii schimburilor comerciale, fiecare parte contractantã va acorda celeilalte pãrţi tratamentul naţiunii celei mai favorizate pentru tot ceea ce priveşte taxele vamale şi impozitele de orice natura care se percep la import şi export, aceasta dispoziţie extinzindu-se la modul de percepere a acestor taxe şi impozite, precum şi la reglementarea şi la formalitãţile aferente importurilor şi exporturilor. Dispoziţiile menţionate la paragraful de mai sus nu se aplica decît produselor originare din una sau din cealaltã parte contractantã. Orice avantaje, privilegii sau imunitãţi care au fost sau care vor fi acordate de cãtre o parte contractantã pentru orice produs originar dintr-o ţara terta, privind prevederile mai sus menţionate, vor fi imediat şi fãrã condiţii acordate produselor similare, originare de pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante. ART. 3 Tratamentul naţiunii celei mai favorizate menţionat la art. 2 al prezentului acord nu se va aplica: a) avantajelor pe care fiecare dintre cele doua pãrţi le acorda sau le va acorda ţãrilor limitrofe pentru a facilita comerţul de frontiera; b) avantajelor acordate de fiecare dintre cele doua pãrţi ca rezultat al asocierii lor la o unitate vamalã sau la o zona de liber schimb. ART. 4 Tranzacţiile comerciale în cadrul prezentului acord vor fi încheiate între persoanele juridice independente din Republica Socialistã România, autorizate de legile româneşti sa activeze în domeniul comerţului exterior, pe de o parte, şi persoanele juridice şi fizice activind în sectorul comercial în Republica Mali, conform legilor maliene, pe de alta parte. ART. 5 Pãrţile contractante îşi vor acorda toate facilitãţile posibile pentru tranzitul pe teritoriul lor al mãrfurilor celeilalte pãrţi contractante. ART. 6 Tranzacţiile de reexport sau tranzacţiile multilaterale nu vor putea fi efectuate în cadrul prezentului acord fãrã acordul prealabil al exportatorului. ART. 7 Pentru a facilita dezvoltarea schimburilor comerciale între cele doua tari, pãrţile contractante, în cadrul legilor şi reglementãrilor în vigoare în ţãrile lor şi în condiţii convenite de cãtre autoritãţile competente ale celor doua pãrţi, vor permite, reciproc, organizarea, pe teritoriul lor, de tîrguri şi expoziţii permanente sau temporare şi îşi vor acorda reciproc asistenta necesarã pentru organizarea şi buna funcţionare de astfel de manifestãri. ART. 8 Pãrţile contractante, conform legilor şi reglementãrilor în vigoare în ţãrile lor, vor permite importul şi exportul, scutite de taxe vamale şi alte taxe similare, al urmãtoarelor produse: a) mostrele comerciale; b) produsele, utilajele şi materialele destinate lucrãrilor de montaj ale tirgurilor şi expozitiilor permanente sau temporare, cu condiţia ca aceste produse sa nu fie vîndute; c) mãrfurile destinate probelor şi experimentarilor. ART. 9 Autoritãţile competente ale celor doua pãrţi contractante vor lua toate mãsurile posibile pentru a permite vaselor celor doua pãrţi contractante sau vaselor afretate în time-charter, de cãtre fiecare dintre pãrţile contractante, sa transporte mãrfuri care vor face obiectul schimburilor comerciale în cadrul prezentului acord, într-o proporţie cît mai mare posibila. ART. 10 Plãţile mãrfurilor şi prestaţiilor de servicii în cadrul prezentului acord, precum şi alte plati admise conform legilor şi reglementãrilor în materie de control de devize în vigoare în Republica Socialistã România şi Republica Mali, vor fi efectuate în devize liber convertibile. ART. 11 O comisie mixtã, compusa din reprezentanţii pãrţilor contractante, se creeazã şi va fi insarcinata sa vegheze la aplicarea dispoziţiilor prezentului acord şi sa propunã, dacã va fi cazul, recomandãri privind rezolvarea problemelor survenite în aplicarea acestui acord. Comisia mixtã se va reuni la cererea uneia sau alteia dintre pãrţile contractante, alternativ, pe teritoriul Republicii Socialiste România şi pe cel al Republicii Mali. ART. 12 Prezentul acord se încheie pentru o perioada de 5 ani şi se va reînnoi, dupã aceasta perioada iniţialã, anual, prin tacitã reconducţiune, în afarã de denunţarea expresã de cãtre una dintre pãrţile contractante dupã notificarea în scris cãtre cealaltã parte contractantã, cu 3 luni înaintea expirãrii fiecãrei perioade de valabilitate. ART. 13 Prevederile prezentului acord vor fi, de asemenea, aplicate tuturor contractelor încheiate în acest cadru, dar care nu au fost în întregime executate înaintea expirãrii validitãţii acestui acord. ART. 14 Prezentul acord înlocuieşte Acordul comerciale şi de plati dintre Republica Populara Romana şi Republica Mali, semnat la Bamako la 23 decembrie 1963, a cãrui valabilitate înceteazã din ziua intrãrii în vigoare a prezentului acord. Eventualul sold existent la data intrãrii în vigoare a prezentului acord va fi lichidat de cãtre partea debitoare, în conformitate cu prevederile art. 13 al Acordului comercial şi de plati dintre Republica Populara Romana şi Republica Mali din 23 decembrie 1963. ART. 15 Prezentul acord va intra provizoriu în vigoare în ziua semnãrii sale şi definitiv dupã schimbarea instrumentelor de ratificare între pãrţile contractante. Fãcut la 24 mai 1977 la Bamako, în doua exemplare, fiecare redactat în limba romana şi în limba franceza, cele doua texte fiind egal autentice.
ANEXA 4
ACORD între guvernul Republicii Socialiste România şi Jamahiria Arabã Libiana Populara Socialistã în domeniul asigurãrilor sociale
ART. 1 Lucrãtorii permanenţi dintr-o întreprindere a unei pãrţi contractante, care executa o lucrare pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, vor fi supuşi asigurãrii sociale obligatorii şi se vor plati contribuţii pentru aceste asigurãri în baza legislaţiei tarii în care se executa lucrarea respectiva. ART. 2 Lucrãtorii la care se face referire în art. 1 din prezentul acord vor fi exceptaţi de la asigurarea socialã obligatorie în ţara unde se executa lucrarea, în ceea ce priveşte toate felurile de pensii şi alte ajutoare legate de pensii, care se referã la batrinete, accidente de munca sau boli profesionale, ori de cîte ori aceştia sînt asiguraţi în baza legislaţiei din ţara lor de domiciliu. La sfîrşitul fiecãrui an calendaristic, partea din totalul contribuţiilor plãtite pentru toate felurile de pensii va fi restituitã întreprinderii, în decurs de cel mult 3 luni de la data cererii de returnare, dupã terminarea anului calendaristic. În cazul în care o întreprindere termina execuţia unei lucrãri înainte de sfîrşitul anului calendaristic, cererea de returnare se va inainta dupã plata ultimei contribuţii cuvenite şi va fi executatã în termen de 3 luni de la data inaintarii ei. ART. 3 Lucrãtorii asiguraţi care intra sub incidenta acestui acord, precum şi urmaşii lor, vor prezenta cereri şi-şi vor exercita drepturile la toate felurile de pensii la instituţiile de securitate socialã şi asigurãri sociale din ţara de unde au fost trimişi. Aceste drepturi nu vor fi exercitate fata de instituţiile de securitate socialã şi de asigurãri socialã ale partii contractante pe teritoriul cãreia se executa lucrarea respectiva. ART. 4 La cererea unui lucrator permanent asigurat, indemnizaţiile în numerar care se datoreazã acestuia, în decursul concediului medical pe care-l efectueazã în ţara de domiciliu, vor fi transferate în contul pe care-l stabileşte organul competent din ţara sa de domiciliu. ART. 5 Întreprinderea unei pãrţi contractante care executa o lucrare pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante va emite un certificat cãtre instituţia de securitate socialã şi asigurãri sociale competente din ţara în care se executa lucrarea, menţionînd numele persoanelor asigurate cãrora li se aplica acest acord. Acest certificat va purta, de asemenea, semnatura lucrãrilor în cauza. ART. 6 Pentru executarea acestui acord, instituţiile de securitate socialã şi asigurãri sociale competente, din cele doua tari, vor asigura urmãtoarele: 1) vor conveni asupra procedurilor necesare de aplicare; 2) vor lua legatura direct pentru a stabili procedurile de aplicare; 3) îşi vor asigura reciproc asistenta administrativã, gratuit; 4) vor face schimburi de texte legislative, privitoare la asigurãrile sociale şi la modificãrile acestora. ART. 7 Orice diferend care se va ivi din aplicarea sau interpretarea acestui acord va fi soluţionat de cãtre un comitet format din 4 membri, fiecare parte contractantã numind cîte 2 dintre ei. ART. 8 Acest acord va fi supus ratificãrii, în conformitate cu legislatiile fiecãrei pãrţi contractante, şi va rãmîne în vigoare pe o perioada de 3 ani de la data intrãrii în vigoare, adicã din prima zi a lunii urmãtoare celei în care au fost schimbate instrumentele de ratificare. Dupã acest termen, valabilitatea acordului se prelungeşte automat de la an la an, atît timp cît nici unul dintre cele doua guverne nu îl denunta printr-un preaviz scris cu cel puţin 3 luni înainte de expirarea prevederii lui. ART. 9 Acest acord a fost întocmit şi semnat în 6 exemplare originale, doua în limba romana, doua în limba arabã şi doua în limba engleza. Toate exemplarele vor avea acelaşi efect. În caz de neconcordanta cu privire la interpretare, textul englez va fi considerat hotaritor. Întocmit la Tripoli la 18 aprilie 1977, corespunzind cu 29 Rabi Al Thani 1397.
ANEXA 5
ACORD GENERAL DE COOPERARE între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Burundi
ART. 1 Cele doua pãrţi contractante vor extinde, întãri şi adinci relaţiile lor reciproce de prietenie şi cooperare în domeniile politic, economic, ştiinţific, tehnologic, cultural, artistic, turistic şi uman, în interesul celor doua popoare, precum şi al cauzei pãcii şi securitãţii internaţionale. ART. 2 Cele doua pãrţi contractante vor favoriza dezvoltarea contractelor şi schimbului de experienta între instituţiile şi organizaţiile de stat sau obşteşti, în toate domeniile de activitate, în vederea adincirii cunoaşterii reciproce şi apropierii dintre popoarele roman şi burundez. ART. 3 Cele doua pãrţi contractante vor incuraja şi sprijini dezvoltarea diversificata a relaţiilor lor reciproce în domeniile economic, social şi tehnico-ştiinţific, pentru asigurarea utilizãrii depline a potenţialului economiilor lor naţionale. ART. 4 Pãrţile contractante au hotãrît, în spiritul unei depline înţelegeri şi avantajului reciproc, sa foloseascã forme adecvate de cooperare economicã şi tehnica. ART. 5 Partea romana va acorda asistenta tehnica de specialitate pentru realizarea unor obiective economice, elaborarea de studii şi proiecte privind dezvoltarea de ansamblu a economiei burundeze sau a diferitelor ramuri şi sectoare de activitate, inclusiv pentru formarea şi perfecţionarea cadrelor naţionale, în vederea asigurãrii unei valorificari rationale a resurselor materiale ale Republicii Burundi. ART. 6 Pãrţile contractante vor incuraja creşterea volumului şi diversificarea schimburilor lor în domeniul comercial, pe baza de condiţii reciproc avantajoase, acordindu-şi reciproc clauza naţiunii celei mai favorizate, în totalã concordanta cu prevederile Acordului general pentru tarife şi comerţ (G.A.T.T.). ART. 7 Cele doua pãrţi contractante se angajeazã ca, prin mijloacele de care dispun, sa acorde asistenta necesarã şi tot sprijinul organizaţiilor, întreprinderilor şi firmelor din cele doua tari pentru încheierea contractelor de cooperare. ART. 8 Pãrţile contractante convin sa studieze posibilitatea de a încheia acorduri pentru garantarea investiţiilor de capital în Burundi şi pentru evitarea dublei impozitãri. ART. 9 În vederea examinãrii problemelor privind aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor prezentului acord general, guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Burundi vor dezvolta şi vor intensifica contactele dintre ele la toate nivelurile, folosind sesiunile anuale ale Comisiei mixte guvernamentale de cooperare economicã şi tehnica, intilnirile ministrilor, precum şi pe cale diplomaticã obişnuitã. ART. 10 Prezentul acord va fi supus ratificãrii, în conformitate cu prevederile legislative ale fiecãrei tari, şi va intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare. Acordul se încheie pe o perioada de 15 ani şi se va prelungi prin tacitã reconducţiune pentru noi perioade de câte 5 ani, dacã nici una dintre pãrţile contractante nu îl denunta, în scris, pe cale diplomaticã, cu cel puţin un an înainte de expirarea fiecãrei perioade de valabilitate. Încheiat la Bucureşti la 14 iulie 1977, în doua exemplare originale, fiecare în limba romana şi în limba franceza, ambele texte avînd valoarea egala.
ANEXA 6
ACORD privind crearea Marii comisii mixte de cooperare romano-ivoriana ART. 1 Pãrţile contractante instituie prin prezentul acord o Mare comisie mixtã de cooperare romano-ivoriana, denumita, în cele ce urmeazã, marea comisie. ART. 2 Marea comisie este compusa din miniştrii şi şefii de departamente care conduc sectoare de interes pentru cooperarea dintre cele doua tari, asistaţi de experţii lor. Ea este prezidata de miniştrii afacerilor externe. ART. 3 Marea comisie are ca misiune studierea cãilor şi mijloacelor pentru promovarea şi întãrirea cooperãrii în toate domeniile de interes comun între cele doua state mai ales în domeniile juridicã, economic, ştiinţific, tehnic, turistic şi cultural. ART. 4 Marea comisie este compusa din comitete specializate de lucru, dupã cum urmeazã: Comitetul de lucru I - Probleme economice şi financiare; Comitetul de lucru II - Mine, geologie, energie; Comitetul de lucru III - Probleme juridice şi politice; Comitetul de lucru IV - Probleme de transporturi şi telecomunicaţii; Comitetul de lucru V - Probleme sociale şi culturale. Marea comisie va putea institui, în caz de nevoie, comitete ad-hoc pentru studierea aprofundata a problemelor specifice. ART. 5 Marea comisie se reuneste o data pe an, în sesiune ordinarã, alternativ în unul sau în celãlalt stat, sau în sesiune extraordinarã, la cererea uneia dintre pãrţi. ART. 6 Marea comisie examineazã şi adopta hotãrîri în legatura cu rezultatele lucrãrilor comitetelor de lucru menţionate la art. IV. ART. 7 Concluziile reuniunilor marii comisii sînt supuse aprobãrii guvernelor celor doua tari. ART. 8 Prezentul acord devine aplicabil de la data semnãrii sale. Cele doua pãrţi îşi vor notifica reciproc îndeplinirea procedurii prevãzute de legislaţia interna din fiecare ţara privind intrarea în vigoare a acordului. El va intra definitiv în vigoare la data ultimei notificãri. ART. 9 Acordul va putea fi amendat, de comun acord, pe baza propunerii uneia dintre pãrţile contractante. Amendamentul va intra în vigoare în aceleaşi condiţii ca cele prevãzute la art. VIII. ART. 10 Fiecare dintre pãrţile contractante va putea, în orice moment, sa denunţe prezentul acord. Aceasta denunţare va avea efect 6 luni dupã notificarea ei celeilalte pãrţi. Fãcut la Abidjan la 1 martie 1977, în doua originale în limbile romana şi franceza, fiecare dintre cele doua texte avînd aceeaşi valoare.
ANEXA 7
CONVENŢIE privind echivalarea actelor de studii şi a diplomelor de conferire a titlurilor ştiinţifice acordate în Republica Socialistã România şi Republica Populara Bulgaria
ART. 1 Actele de studii, eliberate în Republica Socialistã România şi Republica Populara Bulgaria, dupã absolvirea clasei a VIII-a a şcolii generale, se considera echivalente. ART. 2 Actele de studii, eliberate în Republica Socialistã Romana la absolvirea şcolilor profesionale (cu durata de studii de 2 ani dupã absolvirea clasei a VIII-a) şi în Republica Populara Bulgaria dupã absolvirea şcolilor profesional-tehnice (cu durata de studii de 2 ani dupã absolvirea clasei a VIII-a), se considera echivalente. ART. 3 Actele de studii, eliberate în Republica Socialistã România dupã absolvirea liceului (XII-XIII clase) şi actele de studii eliberate în Republica Populara Bulgaria dupã absolvirea şcolilor medii de cultura generalã şi a şcolilor medii profesional-tehnice (XI clase), precum şi a tehnicumurilor şi şcolilor medii cu program special (XII clase), se considera echivalente pentru acelaşi tip şi profil de şcoala. ART. 4 Actele de studii, eliberate în Republica Socialistã România dupã absolvirea şcolilor de specializare post-liceala, cu durata de studii de 1-3 ani, şi actele de studii, eliberate în Republica Populara Bulgaria dupã absolvirea instituţiilor postmedii, cu durata de studii de 1-3 ani, se considera echivalente pentru aceeaşi specialitate. ART. 5 Actele de studii, eliberate în Republica Socialistã România şi în Republica Populara Bulgaria de instituţiile de învãţãmînt care pregãtesc cadre didactice pentru învãţãmîntul preşcolar, primar şi gimnazial - clasele V - VIII în Republica Socialistã România, respectiv IV - VIII în Republica Populara Bulgaria se considera echivalente în specialitatea respectiva. ART. 6 Actele de studii, eliberate în Republica Socialistã România şi în Republica Populara Bulgaria dupã absolvirea instituţiilor de învãţãmînt superior (universitãţi, institute, academii, conservatoare), cu durata de studii nu mai puţin de patru ani pentru cursuri de zi şi cinci ani la fãrã frecventa sau seral, se considera echivalentul pentru tipul respectiv de institut de învãţãmînt superior şi specialitate. ART. 7 Referitor la titlurile ştiinţifice: - diploma de "doctor", eliberata în Republica Socialistã România şi diploma de "candidat în ştiinţe", eliberata în Republica Populara Bulgaria, se considera echivalente; - diploma de "doctor-docent în ştiinţe", eliberata în Republica Socialistã România, şi diploma de "doctor în ştiinţe", eliberata în Republica Populara Bulgaria, se considera echivalente. ART. 8 Echivalarea actelor care fac obiectul prezentei convenţii se va face potrivit reglementãrilor în vigoare în fiecare ţara. ART. 9 Organele competente din Republica Socialistã România şi Republica Populara Bulgaria vor face schimb reciproc de informaţii necesare pentru punerea în aplicare a acestei convenţii. ART. 10 Convenţia va fi supusã ratificãrii în conformitate cu legislaţia interna a fiecãrei tari şi va intra în vigoare la data ultimei notificãri prin care se comunica ratificarea. Prezenta convenţie se încheie pe o perioada nelimitatã şi va ieşi din vigoare la un an de la data denunţãrii ei de cãtre una dintre pãrţi. Modificãrile convenţiei se pot face cu acordul celor doua pãrţi şi vor intra în vigoare la data îndeplinirii procedurii stipulate la paragraful 1 al prezentului articol. Semnatã la Bucureşti la data de 4 august 1977, în doua exemplare originale în limbile romana şi bulgara, ambele texte avînd valoare egala.
ANEXA 8
CONVENŢIE între Republica Socialistã România şi Regatul Danemarca privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi avere
ART. 1 Persoane vizate Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante. ART. 2 Impozite vizate 1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe avere stabilite în numele fiecãrui stat contractant sau al subdiviziunilor administrative ori al autoritãţilor locale ale acestora, indiferent de modul cum sînt percepute. 2. Sînt considerate ca impozite pe venit şi pe avere impozitele percepute pe venitul total, pe averea totalã sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile sau imobile, precum şi impozitele asupra creşterii valorii averii. 3. Impozitele care cad sub incidenta prezentei convenţii sînt urmãtoarele: a) În ceea ce priveşte România: - impozitul pe veniturile din salarii, din lucrãri de litere, arta şi ştiinţa, din colaborãri la publicaţii sau la spectacole, din expertize şi din alte surse asemãnãtoare; - impozitul pe veniturile realizate din România de persoanele fizice şi juridice nerezidente; - impozitul pe beneficiile societãţilor mixte constituite în România, cu participare romana şi strãinã; - impozitul pe veniturile din activitãţi lucrative (meserii, profesii libere), precum şi din întreprinderi, altele decît cele de stat; - impozitul pe veniturile din închirieri de clãdiri şi terenuri; - impozitul pe veniturile realizate din activitãţi agricole (mai jos denumite impozit roman). b) În ceea ce priveşte Danemarca: 1. impozitul pe venit perceput la nivel de stat (indkomstskat tentil staten); 2. impozitul municipal pe venit (den kommunale indkomstskat); 3. impozitul pe venit cãtre municipalitatile din judeţ (den amtskommunale indkomstskat); 4. contribuţiile pentru pensii de batrinete (folkepension-sbidragene); 5. impozitul marinarilor (somandsskatten); 6. impozitul special pe venit (den saerlige indkomstskat); 7. impozitul pentru biserica (kirkeskatten); 8. impozitul asupra dividendelor (udbytteskatten); 9. contribuţia "per diem" la fondul pentru cazuri de imbolnavire (bidrag til dagpengefonden) şi 10. impozitul pe capital perceput la nivel de stat (formueskatten til staten); (mai jos denumite impozit danez). 4. Convenţia se va aplica, de asemenea, impozitelor de natura identicã sau analoagã care se vor adauga ulterior celor existente sau care le vor înlocui. Autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc, la finele fiecãrui an, modificãrile importante aduse legislaţiei fiscale respective. ART. 3 Definiţii generale 1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita: a) termenul România înseamnã teritoriul Republicii Socialiste România, fundul marii şi subsolul ariilor submarine situate în afarã apelor teritoriale asupra cãrora România exercita drepturi suverane în conformitate cu dreptul internaţional şi cu propria sa legislaţie cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale ale unor astfel de arii; b) termenul Danemarca indica Regatul Danemarca, inclusiv orice arie înãuntrul cãreia, în conformitate cu legislaţia Danemarcei şi în conformitate cu dreptul internaţional, Danemarca poate exercita drepturi suverane cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale ale platformei continentale. Termenul nu cuprinde insulele Faeroe şi Groenlanda; c) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant indica, dupã cum cere contextul, România sau Danemarca; d) termenul persoana cuprinde o persoana fizica, o societate şi orice alta grupare de persoane; e) termenul societate indica orice persoana juridicã, inclusiv o societate mixtã constituitã în conformitate cu prevederile legislaţiei romane sau oricare entitate consideratã ca persoana juridicã în vederea impozitãrii; f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indica, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant sau o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant; g) expresia autoritate competenta indica: 1) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat legal; 2) în cazul Danemarcei ministrul veniturilor interne, taxelor vamale şi al impozitelor indirecte sau reprezentantul sau autorizat; h) termenul nationali înseamnã toate persoanele fizice care au cetãţenia unui stat contractant şi toate persoanele juridice sau alte entitãţi create în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant; i) termenul trafic internaţional înseamnã orice transport fãcut de cãtre o nava, aeronava, un vehicul feroviar sau rutier exploatat de cãtre o întreprindere care are locul conducerii efective într-unul dintre statele contractante, cu excepţia cazului cînd un atare transport este efectuat numai între doua locuri situate în celãlalt stat contractant. 2. Pentru aplicarea convenţiei de cãtre un stat contractant, orice expresie care nu este altfel definitã are sensul ce i se atribuie de cãtre legislaţia statului menţionat guvernind impozitele care fac obiectul convenţiei numai dacã contextul nu cere o interpretare diferita. ART. 4 Domiciliu fiscal 1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant desemneazã orice persoana care, în virtutea prevederilor legale ale acelui stat, este subiect de impunere în acel stat datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau pe baza oricãrui alt criteriu de natura analoagã. Termenul nu cuprinde însã nici o persoana care este supusã impozitului în acel stat contractant numai datoritã venitului pe care îl realizeazã din surse sau capital situate în acel stat. 2. Cînd, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana fizica este consideratã rezidenţã în ambele state contractante, atunci acest caz se rezolva dupã regulile ce urmeazã: a) persoana va fi consideratã rezidenţã a statului în care dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa. Dacã dispune de o locuinta permanenta în fiecare dintre statele contractante, ea va fi consideratã ca rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale); b) dacã statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã aceasta persoana nu are o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, atunci este consideratã ca rezidenţã a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit; c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în fiecare dintre statele contractante sau dacã nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã ca rezidenţã a statului contractant al cãrui naţional este; d) dacã aceasta persoana este un naţional al ambelor state contractante sau al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante transeaza problema de comun acord. 3. Cînd, dupã dispoziţiile paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este socotitã ca rezidenţã a fiecãruia dintre statele contractante, ea este consideratã ca rezidenţã a statului în care este situat sediul conducerii sale efective. ART. 5 Sediu permanent 1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent indica o instalatie fixa de afaceri în care întreprinderea exercitatã în total sau în parte activitatea sa. 2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi: a) un sediu de conducere; b) o sucursala; c) un birou; d) o uzina; e) un atelier; f) o mina, un put petrolifer, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale; g) un şantier de construcţie sau de montaj a cãrui durata depãşeşte 12 luni. 3. Nu se considera sediu permanent: a) folosirea de instalaţii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrãrii produselor sau mãrfurilor aparţinînd întreprinderii; b) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrãrii; c) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii numai în scopul de a fi prelucrate de cãtre o alta întreprindere; d) produsele sau mãrfurile, aparţinînd întreprinderii, expuse în cadrul unui tirg sau expoziţii temporare ocazionale, care sînt vîndute dupã închiderea acelui tirg sau expoziţii; e) menţinerea unui loc stabil de afaceri în scopul exclusiv de a cumpara produse sau mãrfuri ori de a stringe informaţii pentru întreprindere; f) menţinerea unui loc stabil de afaceri în scopul exclusiv de a face reclama, de a furniza informaţii, pentru cercetãri ştiinţifice sau activitãţi analoage, care au caracter preparator sau auxiliar, pentru întreprindere. 4. O persoana - alta decît un agent cu statut independent în sensul paragrafului 5 - activind într-unul dintre statele contractante în numele unei întreprinderi din celãlalt stat contractant se considera sediu permanent în primul stat contractant, dacã dispune de puteri pe care le exercita în mod obişnuit în acest stat, care îi permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, în afarã de cazul cînd activitatea acestei persoane este limitatã la cumpãrarea de produse sau mãrfuri pentru întreprindere. 5. Nu se considera ca o întreprindere a unui stat contractant are un sediu permanent în celãlalt stat contractant numai prin faptul ca acesta îşi exercita activitatea în acest celãlalt stat contractant prin intermediul unui curier (broker), a unui comisionar general sau a oricãrui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite. 6. Faptul ca o societate rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de cãtre o societate rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care exercita activitatea în acel celãlalt stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din oricare dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte. ART. 6 Venituri imobiliare 1. Venitul provenind din bunuri imobile, inclusiv cele din exploatãri agricole sau forestiere, este impozabil în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate. 2. Expresia bunuri imobile se defineste în conformitate cu legislaţia statului contractant în care bunurile menţionate sînt situate. Expresia va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile, inventarul viu şi mort al exploatarilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica dreptul comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor bogatii naturale ale solului; navele şi aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile. 3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesiuni libere. ART. 7 Beneficiile întreprinderilor 1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, în afarã de cazul cînd întreprinderea exercita activitatea sa în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat. Dacã întreprinderea exercita activitatea sa în acest mod, printr-un sediu permanent, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai în mãsura în care acestea sînt atribuibile acelui sediu permanent. 2. Cu excepţia prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa şi în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã exercitind activitãţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al cãrui sediu permanent este. 3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent sînt admise ca deduceri cheltuielile fãcute pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se afla sediul permanent sau în alta parte. 4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile unui sediu permanent sa fie determinate prin repartizarea beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei pãrţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu impiedica acest stat contractant de a determina beneficiile impozabile în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie, în orice caz, sa fie - ca rezultat - în concordanta cu principiile cuprinse în prezentul articol. 5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere. 6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu permanent trebuie determinate în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive suficiente şi valabile de a proceda altfel. 7. Când beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu sînt afectate de dispoziţiile prezentului articol. ART. 8 Întreprinderi de transport 1. Beneficiile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor ori a vehiculelor de transport feroviar sau rutier vor fi impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii. 2. Dacã locul conducerii efective a unei întreprinderi de transporturi navale se afla la bordul unei nave, atunci se va considera ca acesta se afla în statul contractant în care este situat portul de armare sau, dacã nu exista un atare port de armare, în statul contractant în care cel care exploateazã nava este rezident. 3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, beneficiilor obţinute din participarea întreprinderilor statelor contractante într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi. 4. Referitor la beneficiile obţinute de cãtre consortiul de transporturi aeriene danez, norvegian şi suedez, cunoscut sub denumirea de Scandinavian Airlines System (SAS), prevederile paragrafului 1 se vor aplica numai acelei pãrţi a beneficiilor care corespunde pachetului de acţiuni din consortiu deţinute de Det Danske Luftfartsselskab (DDL), partenerul danez în Scandinavian Airlines System (SAS). ART. 9 Întreprinderi asociate Atunci cînd: a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau cînd b) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi fie într-un caz, fie în celãlalt, între cele doua întreprinderi s-au stabilit ori impus condiţii în relaţiile lor comerciale sau financiare, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficii, care ar fi revenit uneia dintre întreprinderi dacã n-ar fi fost acele condiţii, dar datoritã acelor condiţii nu i-au mai revenit, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi şi impozitate în mod corespunzãtor. ART. 10 Dividende 1. Dividendele plãtite de cãtre o societate care este rezidenţã a unui stat contractant cãtre o persoana rezidenţã a celuilalt stat contractant se impun în acest celãlalt stat. 2. Totuşi, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depãşi: a) 10 la suta din suma bruta a dividendelor, dacã primitorul este o societate (se exclud societãţile de persoane) care deţine direct cel puţin 25 la suta din capitalul societãţii plãtitoare de dividende; b) în toate celelalte cazuri, 15 la suta din suma bruta a dividendelor. Prevederile acestui paragraf nu afecteazã impozitarea societãţii privitoare la beneficiile din care se plãtesc dividendele. 3. Termenul dividende folosit în acest articol indica veniturile provenind din acţiuni, acţiuni sau titluri de folosinta, pãrţi miniere, pãrţi de fondator sau din alte pãrţi care nu sînt creanţe, participare la beneficii, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale asimilate veniturilor din acţiuni de cãtre legislaţia fiscalã a statului contractant în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor. În acest context, beneficiile repartizate de societãţile mixte romane subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica cînd beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, are, în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, un sediu permanent de care este legatã în mod efectiv deţinerea pachetului de acţiuni generator de dividende. În acest caz se aplica prevederile art. 7. 5. Cînd o societate rezidenţã a unui stat contractant obţine beneficii sau venituri din celãlalt stat contractant, acest celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate persoanelor care nu sînt rezidente ale acestui celãlalt stat, nici sa preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite reprezintã, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acest celãlalt stat. ART. 11 Dobinzi 1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant. 2. Totuşi, aceste dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din suma dobinzilor. 3. Termenul dobinzi, folosit în prezentul articol, indica venituri din efecte publice, din titluri de obligaţiuni, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la beneficii şi din creanţe de orice natura, precum şi orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate, de legislaţia fiscalã a statului contractant din care provin veniturile. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul dobinzilor, rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din care provin dobinzile un sediu permanent de care sînt legate creanţele generatoare a dobinzilor. În acest caz se vor aplica prevederile art. 7. 5. Dobinzile vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant cînd debitorul este acest stat, o subdiviziune administrativã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Cînd, cu toate acestea, persoana plãtitoare a dobinzii, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legatura cu care a fost contractatã creanta asupra cãreia se plãteşte dobinda şi atare dobinda se suporta de sediul permanent respectiv, atunci se va considera ca acea dobinda provine din statul contractant în care este situat sediul permanent. 6. Dacã, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau a relaţiilor pe care şi unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma dobinzilor plãtite, ţinînd cont de creanta pentru care ele sînt vãrsate, excede pe aceea asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii. 7. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2, dobinzile obţinute de un stat contractant sau de cãtre un oficiu public al acelui stat contractant, oficiu care nu este supus impozitului asupra venitului de acel stat contractant, sau obţinute de un rezident al unui atare stat contractant cu privire la datorii garantate, asigurate sau finanţate indirect de cãtre acel stat contractant sau un oficiu public al acestuia, vor fi scutite de impozit de cãtre celãlalt stat contractant. ART. 12 Comisioane 1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant, plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Asemenea comisioane pot fi impuse, cu toate acestea, în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, însã impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 4 la suta din suma comisioanelor. 3. Termenul comisioane, folosit în prezentul articol, indica plati fãcute unui intermediar (broker), unui reprezentant comisionar general sau oricãrei alte persoane asimilate unui astfel de intermediar sau reprezentant de cãtre legislaţia de impozite a statului contractant din care provine o asemenea plata. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã primitorii comisioanelor, fiind rezidenţi ai unui stat contractant, un sediu permanent de care este legatã efectiv activitatea care genereazã comisioanele. În asemenea caz se vor aplica prevederile art. 7. 5. Comisioanele vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este statul însuşi, o subdiviziune administrativã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuşi, persoana plãtitoare a comisioanelor, indiferent dacã este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care se leagã activitãţile pentru care este facuta plata şi aceste comisioane sînt suportate de sediul permanent, atunci comisioanele vor fi considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent. 6. Cînd datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi primitor sau între ambii şi alta persoana, suma comisioanelor plãtite, ţinînd seama de activitãţile pentru care s-au plãtit, excede suma asupra cãreia ar fi convenit plãtitorul şi primitorul în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii. ART. 13 Redevenţe 1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acest celãlalt stat. 2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, însã impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din suma redevenţelor. 3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol indica remuneraţiile de orice natura plãtite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv drepturi de autor pentru filme de cinematograf ori filme sau benzi magnetice destinate emisiunilor de radio sau televiziune, a unui brevet de invenţie, a unei mãrci de fabrica sau alte asemenea drepturi, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret sau pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii relative la experienta cistigata în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica cînd beneficiarul redevenţelor, rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant, din care provin redevenţele, un sediu permanent de care se leagã în mod efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe. În acest caz se aplica dispoziţiile art. 7. 5. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant dacã debitorul este acest stat, o subdiviziune administrativã, o autoritate localã sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, dacã debitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-unul dintre statele contractante un sediu permanent de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator al redevenţelor şi care suporta sarcina acestor redevenţe, atunci aceste redevenţe sînt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent. 6. Dacã, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau relaţiilor pe care ambii le întreţin cu terţe persoane, cuantumul redevenţelor plãtite, ţinînd cont de prestarea pentru care ele sînt vãrsate, excede pe acelea asupra cãrora s-ar fi convenit de debitor şi creditor în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinînd cont şi de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii. ART. 14 Cistiguri din capital 1. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri. 2. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a bunurilor mobile ţinînd de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesiuni libere, inclusiv cistigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe sînt impozabile în celãlalt stat. Cu toate acestea, cistigurile provenind din înstrãinarea vapoarelor, a avioanelor, a vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional şi a bunurilor mobile ţinînd de exploatarea unor astfel de vapoare şi avioane sînt impozabile numai în statul contractant în care, urmare prevederilor art. 8, sînt impozabile beneficiile din atare activitãţi. 3. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, sînt impozabile numai în statul contractant al cãrui rezident este cel care înstrãineazã. ART. 15 Profesiuni independente 1. Veniturile realizate de cãtre un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesiuni libere sau a altor activitãţi independente cu un caracter analog sînt impozabile numai în acel stat, dacã rezidentul nu dispune cu regularitate pentru exercitarea activitãţii sale în celãlalt stat contractant de o baza fixa sau este prezent în celãlalt stat contractant perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat. Dacã dispune de o astfel de baza fixa sau dacã este prezent în condiţiile susmenţionate, veniturile sînt impozabile în celãlalt stat contractant, dar numai în mãsura în care acestea sînt atribuibile acelei baze fixe sau prezentei sale. 2. Expresia profesiuni libere cuprinde, în special, activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil. ART. 16 Profesiuni dependente 1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru activitate salariata sînt impozabile numai în acest stat, cu condiţia ca activitatea salariata sa nu fie exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite sînt impozabile în acel celãlalt stat. 2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat contractant, dacã: a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat, şi b) remuneraţiile sînt plãtite de cãtre sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat, şi c) remuneraţiile nu sînt suportate de cãtre un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat. 3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pentru activitatea salariata exercitatã la bordul unei nave, unei aeronave sau la bordul unui vehicul feroviar sau rutier în trafic internaţional se impun în statul contractant în care se afla situat locul conducerii efective a întreprinderii. În cazul cînd un rezident al Danemarcei primeşte remuneraţii pentru munca salariata prestatã la bordul unui avion exploatat în trafic internaţional de cãtre consortiul Scandinavian Airlines System (SAS), asemenea remuneraţii sînt impozabile numai în Danemarca. ART. 17 Tantieme Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte retribuţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau de supraveghere sau ale unui organ analog al unei societãţi rezidente în celãlalt stat contractant sînt impozabile în acel celãlalt stat. ART. 18 Artişti şi sportivi 1. Prin derogare de la prevederile art. 15 şi 16, veniturile pe care profesioniştii de spectacole, cum sînt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau de televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi sportivii, le obţin din activitatea lor personalã desfasurata în aceasta calitate, sînt impozabile în statul contractant în care acele activitãţi sînt exercitate. 2. Cînd veniturile în legatura cu activitãţile personale ale unor astfel de artişti sau sportivi nu revin acestora, ci altor persoane, prin derogare de la prevederile art. 7, 15 şi 16, acele venituri sînt impozabile în statul contractant în care se desfãşoarã activitatea artiştilor sau sportivilor mentionati. 3. Veniturile realizate din activitãţi desfãşurate în cadrul acordului culturale încheiate între cele doua state contractante sînt impozabile numai în statul trimiţãtor. ART. 19 Pensii, anuitati, contribuţii de asigurãri sociale 1. Pensiile (altele decît pensiile a cãror impunere este reglementatã de prevederile paragrafului 2 al art. 20) şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfasurata în trecut şi orice anuitate plãtitã unui atare rezident vor fi impozabile numai în acel stat. 2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, plãţile fãcute în cadrul sistemului public de asigurãri sociale al unui stat contractant sînt impozabile în acel stat. 3. Termenul anuitate înseamnã o suma determinata, platibila în mod periodic la scadente fixe, în timpul vieţii sau în timpul unei perioade specificate sau determinabile în virtutea unui angajament de efectuare a plãţilor, în schimbul unor contraprestatii depline şi corespunzãtoare fãcute în bani sau evaluabile în bani. ART. 20 Funcţii guvernamentale 1. a) Remuneraţia, alta decât o pensie plãtitã de un stat contractant, o subdiviziune administrativã sau de o autoritate localã din acel stat oricãrei persoane fizice în legatura cu servicii prestate acelui stat, subdiviziune sau autoritate localã, este impozabilã numai în acel stat. b) Cu toate acestea, o astfel de remuneraţie este impozabilã numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sînt prestate în acel stat, iar primitorul este rezident al acelui celãlalt stat contractant şi dacã: i) este un naţional al acelui stat; sau ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor. 2. a) Orice pensie plãtitã de cãtre sau din fonduri create de un stat contractant, o subdiviziune administrativã sau o autoritate localã din acesta oricãrei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, subdiviziune sau autoritate localã din acesta este impozabilã numai în acel stat. b) Cu toate acestea, atare pensie va fi impozabilã numai în celãlalt stat contractant, dacã primitorul este un naţional sau un rezident al acelui stat. 3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor cu privire la serviciile prestate în cadrul unei activitãţi industriale sau comerciale desfãşurate de un stat contractant sau o subdiviziune administrativã sau o autoritate din acesta. ART. 21 Profesori 1. Un profesor rezident al unui stat contractant, care preda sau efectueazã cercetãri la o universitate sau în orice alta instituţie de învãţãmînt autorizata legal a celuilalt stat contractant, va fi impozabil numai în primul stat contractant, pentru toate remuneraţiile primite în legatura cu activitatea desfasurata pe o perioada care nu depãşeşte 2 ani de la data începerii activitãţii. 2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica dacã lucrãrile de cercetare nu sînt întreprinse în interes general, ci în primul rind în interesul personal al uneia sau mai multor persoane determinate. ART. 22 Studenţi şi stagiari 1. Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau instruire un student, un practicant sau un stagiar care este sau a fost, imediat anterior venirii sale într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat numai în scopul educãrii sau instruirii, vor fi scutite de impozit în primul stat menţionat, cu condiţia ca astfel de sume sa provinã din surse din afarã acelui stat. 2. Aceeaşi scutire se va aplica venitului obţinut de cãtre o persoana din cele mai sus menţionate, din munca salariata pe care o presteazã în acel prim stat contractant, pentru a-şi suplimenta mijloacele sale pentru întreţinere, educare, instruire, pentru o perioada limitatã la 5 ani de la sosirea sa în acel stat. ART. 23 Alte venituri Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, de oriunde provin, care n-au fost menţionate în articolele precedente ale prezentei convenţii, sînt impozabile numai în acel stat. ART. 24 Impunerea averii 1. Averea constituitã din bunuri imobile, asa cum sînt ele definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilã în statul contractant unde aceste bunuri sînt situate. 2. Averea constituitã din bunuri mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau din bunuri mobile ţinînd de o baza fixa servind la exercitarea unei profesiuni libere este impozabilã în statul contractant unde este situat sediul permanent sau baza fixa. 3. Navele, aeronavele şi vehiculele feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile ţinînd de exploatarea unor astfel de mijloace de transport, sînt impozabile numai în statul contractant care, în conformitate cu prevederile art. 8, are dreptul sa impunã beneficiile obţinute din atare exploatare. 4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat. ART. 25 Eliminarea dublei impuneri Dubla impunere va fi evitata în modul urmãtor: 1. În ce priveşte România, impozitele plãtite în Danemarca de rezidenţi ai României asupra veniturilor obţinute sau capitalurilor deţinute care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, pot fi impuse în Danemarca, vor fi scãzute din impozitele datorate statului roman. Beneficiile vãrsate de întreprinderile de stat romane la bugetul statului sînt considerate în acest articol ca impozit al Republicii Socialiste România. 2. În ce priveşte Danemarca: a) Sub rezerva prevederilor subparagrafului c), cînd un rezident al Danemarcei realizeazã venituri sau poseda capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sînt impozabile în România, Danemarca va acorda: 1) ca o deducere din impozitul pe venit al acelei persoane, o suma egala cu impozitul pe venit plãtit în România; 2) ca o deducere din impozitul pe capital al acelei persoane, o suma egala cu impozitul pe capital plãtit în România. b) Deducerea, în fiecare caz, nu va depãşi totuşi acea parte a impozitului pe venitul sau capitalul respectiv, asa cum a fost calculat înainte ca deducerea sa fie acordatã, şi care este corespunzãtoare, dupã caz, venitului sau capitalului impozabil în România. c) Cînd un rezident al Danemarcei obţine venit sau poseda capital care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, sînt impozabile numai în România, Danemarca poate include acest venit sau capital în baza de impunere, dar va acorda ca deducere din impozitul pe venit sau capital acea parte a impozitului pe venitul sau capitalul respectiv care este corespunzãtoare, dupã caz, venitului obţinut sau capitalului posedat în România. ART. 26 Nediscriminarea 1. Nationalii unui stat contractant, fie ca sînt sau nu rezidenţi ai unuia dintre statele contractante, nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere diferita sau mai împovãrãtoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuşi nationalii acelui celãlalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie. 2. Impozitele unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu se va face în acest celãlalt stat în condiţii mai puţin avantajoase decît impozitarea întreprinderilor acestui celãlalt stat desfasurind aceleaşi activitãţi. 3. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este, în totalitate sau în parte, deţinut sau controlat, direct sau indirect, de unu sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat la nici un impozit sau obligaţie legatã de impunere care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decât aceea la care sînt sau ar putea fi supuse întreprinderile de acelaşi fel ale acestui prim stat menţionat. 4. Termenul impozitare indica în prezentul articol impozitele de orice natura sau denumire. ART. 27 Procedura amiabila 1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciazã ca mãsurile luate de unul sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformã cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului al cãrui rezident este. Cazul trebuie supus, în 3 ani care urmeazã, primei notificãri a mãsurii care îi atrage o impozitare ce nu este în conformitate cu convenţia. 2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa aducã o rezolvare corespunzãtoare, sa soluţioneze problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este conformã cu convenţia. 3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve, pe calea înţelegerii amiabile, orice dificultãţi sau dubii rezultind din interpretarea sau din aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, sa se consulte în vederea evitãrii dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie. 4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizãrii unei înţelegeri în vederea aplicãrii prevederilor prezentei convenţii. Cînd, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb oral sau de vederi, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante. 5. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili procedura de aplicare a prezentei convenţii şi, în special, formalitãţile care trebuie îndeplinite de rezidentii unui stat contractant pentru a li se acorda în celãlalt stat contractant scutirile sau reducerile de impozit la veniturile menţionate la art. 10, 11, 12 şi 13, obţinute în acel celãlalt stat. ART. 28 Schimb de informaţii 1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii de natura fiscalã pe care le deţin în mod obişnuit, în mãsura în care va fi necesar pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii şi cele ale legilor interne ale statelor contractante relative la impozitele vizate prin convenţie, în mãsura în care impozitarea pe care ele o prevãd este conformã cu convenţia. Orice informaţie astfel schimbatã va fi ţinuta secret şi nu va fi divulgatã nici unei persoane sau autoritãţi, altele decît cele însãrcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia dintre statele contractante obligaţia: a) de a îndeplini mãsuri administrative contrarii propriei legislaţii sau cu practica administrativã a unuia sau a celuilalt stat contractant; b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza legislaţiei sau în cadrul practicii sale administrative normale sau ale celuilalt stat contractant; c) de a furniza informaţii care ar divulga un secret comercial, industrial, profesional sau procedeu comercial sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice. ART. 29 Funcţionari diplomatici şi consulari Nici o prevedere din prezenta convenţie nu va afecta privilegiile funcţionarilor diplomatici şi consulari acordate în cadrul normelor dreptului internaţional sau în baza prevederilor unor acorduri speciale. ART. 30 Extinderea aplicabilitatii teritoriale a convenţiei Prezenta convenţie poate fi extinsã, fie în întregime, fie cu unele modificãri necesare, asupra oricãrei pãrţi a teritoriului Danemarcei, care, în mod expres, este exclusa de la aplicarea convenţiei şi care stabileşte impozite în mare mãsura cu caracteristici asemãnãtoare cu cele la care se aplica convenţia. O astfel de extensiune va intra în vigoare de la data şi sub rezerva modificãrilor şi condiţiilor, inclusiv a condiţiilor privitoare la denunţare, astfel cum se va preciza şi conveni între statele contractante prin note schimbate pe cai diplomatice. ART. 31 Intrarea în vigoare 1. Prezenta convenţie va fi aprobatã în conformitate cu dispoziţiile constituţionale în vigoare în fiecare dintre statele contractante şi va intra în vigoare din cea de a 30-a zi de la schimbul ultimei note din cele doua, prin care se arata ca ambele pãrţi s-au conformat acestor prevederi, cunoscindu-se ca prezenta convenţie se va aplica pentru prima data: a) în Republica Socialistã România, impozitelor aferente perioadei impozabile în curs, precum şi impozitelor plãtite sau reţinute cu începere de la 1 ianuarie 1974; b) în Regatul Danemarca: 1) cu privire la venitul care se impune în anul fiscal 1974 şi anii urmãtori; 2) cu privire la capitalul care se impune în anul calendaristic 1974 şi anii urmãtori. ART. 32 Denunţarea Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare pe o durata nedeterminatã. Fiecare stat contractant poate sa denunţe convenţia pînã la 30 iunie inclusiv al fiecãrui an calendaristic, începînd din cel de-al cincilea an urmãtor celui al intrãrii în vigoare a convenţiei, dind nota de denunţare pe cale diplomaticã; în acest caz, aplicarea prezentei convenţii înceteazã: a) cu privire la venitul care se impune începînd cu anul fiscal urmãtor aceluia în care s-a remis nota de denunţare şi anii urmãtori; b) cu privire la capitalul care se impune începînd cu anul calendaristic urmãtor aceluia în care s-a remis nota de renunţare şi anii urmãtori. Drept care subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma de cãtre guvernele lor, am semnat prezenta convenţie. Facuta la Copenhaga la 13 decembrie 1976, în doua exemplare originale, redactate fiecare în limbile romana, daneza şi engleza, cele trei texte avînd aceeaşi valabilitate. În caz de divergenţe în interpretarea dispoziţiilor acestei convenţii, textul în limba engleza are precãdere. --------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
