Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET nr. 343 din 14 iulie 1970 pentru aderarea Republicii Socialiste Romania la Conventia cu privire la privilegiile si imunitatile institutiilor specializate, aprobata de Adunarea generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 21 noiembrie 1947
Republica Socialistã România este membrã a unui numãr de nouã instituţii specializate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, care prin activitatea lor contribuie la dezvoltarea cooperãrii internaţionale dintre state în diferite domenii: Organizaţia Internaţionalã a Muncii, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agriculturã, Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţã şi Culturã, Organizaţia Mondialã a Sãnãtãţii, Uniunea Poştalã Universalã, Uniunea Internaţionalã a Telecomunicaţiilor, Organizaţia Meteorologicã Mondialã şi Organizaţia Interguvernamentalã Consultativã a Navigaţiei Maritime. Relaţiile ţãrii noastre cu instituţiile specializate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite au cunoscut în ultima perioadã o creştere continuã şi multilateralã, prin acordarea de asistenţã tehnicã, executarea unor proiecte pe linia asistenţei tehnice acordate ţãrii noastre de alte organisme ale O.N.U., organizarea de reuniuni pe teritoriul român. Dezvoltarea în continuare a acestor relaţii, în care ţara noastrã este interesatã, face necesarã adoptarea cadrului juridic corespunzãtor care sã reglementeze drepturile şi obligaţiile statului român şi ale instituţiilor specializate în raporturile reciproce. Convenţia cu privire la privilegiile şi imunitãţile instituţiilor specializate din 1947 reglementeazã unele probleme pe care colaborarea dintre state şi instituţiile specializate le ridicã. Astfel, convenţia prevede cã aceste instituţii au personalitate juridicã, au capacitatea de a încheia contracte, a dobîndi şi dispune de bunuri imobile şi mobile şi de a sta în justiţie; ele se bucurã, pentru bunurile şi activul lor, de imunitate de jurisdicţie, de scutiri de impozite şi taxe vamale, iar localurile şi arhivele lor sînt inviolabile. În exercitarea atribuţiilor lor, instituţiile specializate pot, potrivit convenţiei, sã deţinã fonduri, aur sau devize, şi sã le transfere dintr-o ţarã în alta; ele se bucurã, pe teritoriul fiecãrui stat în parte, de un tratament nu mai puţin favorabil decît cel aplicat fiecãrui guvern strãin şi misiunii sale diplomatice cu privire la tarife şi taxe poştale, cablograme, telegrame, radiotelegrame, comunicãri telefonice şi alte comunicãri. Reprezentanţii statelor membre, participanţi la reuniuni ale instituţiilor specializate, şi funcţionarii acestor instituţii se bucurã, în statele care devin pãrţi la convenţie, de imunitãţile şi privilegiile necesare îndeplinirii atribuţiilor lor (imunitate de jurisdicţie pentru actele îndeplinite în calitatea lor oficialã, scutire de formalitãţi de înregistrare a strãinilor, înlesniri de schimb, înlesniri cu privire la bagajele personale etc.). În ceea ce priveşte reglementarea diferendelor, convenţia prevede cã problema de a se şti dacã s-a produs un abuz al unui privilegiu sau imunitãţi acordate, precum şi contestaţiile privind interpretarea sau aplicarea convenţiei şi diferendele dintre instituţiile specializate şi statele membre, sînt supuse Curţii Internaţionale de Justiţie, care dã avize cu caracter obligatoriu pentru pãrţi. Convenţia instituie, prin urmare, o formã de jurisdicţie obligatorie, ceea ce contravine poziţiei constante a ţãrii noastre, conform cãreia un litigiu nu poate fi supus jurisdicţiei fãrã acordul tuturor pãrţilor. De aceea, prin alãturatul decret de aderare se formuleazã şi rezerva corespunzãtoare la aceste clauze.
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã:
ART. 1 Republica Socialistã România aderã la Convenţia cu privire la privilegiile şi imunitãţile instituţiilor specializate, aprobatã de Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 21 noiembrie 1947, cu urmãtoarea rezervã: "Republica Socialistã România declarã cã nu se considerã legatã de prevederile secţiunilor 24 şi 32, conform cãrora problema de a se şti dacã s-a produs un abuz al unui privilegiu sau al unei imunitãţi, precum şi contestaţiile privind interpretarea sau aplicarea convenţiei şi diferendele dintre instituţiile specializate şi statele membre, sînt supuse Curţii Internaţionale de Justiţie. Poziţia Republicii Socialiste România este aceea cã asemenea probleme, contestaţii sau diferende ar putea fi supuse Curţii Internaţionale de Justiţie numai cu consimţãmîntul pãrţilor în litigiu pentru fiecare caz în parte". ART. 2 Conform secţiunii 43 a convenţiei, Republica Socialistã România se angajeazã sã aplice prevederile convenţiei urmãtoarelor instituţii specializate: Organizaţia Internaţionalã a Muncii; Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agriculturã (al doilea text revizuit al Anexei II); Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale; Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţã şi Culturã; Organizaţia Mondialã a Sãnãtãţii (al treilea text revizuit al Anexei VII); Uniunea Poştalã Universalã; Uniunea Internaţionalã a Telecomunicaţiilor; Organizaţia Meteorologicã Mondialã; Organizaţia Interguvernamentalã Consultativã a Navigaţiei Maritime (text revizuit al Anexei XII).
Preşedintele Consiliului de Stat, NICOLAE CEAUŞESCU
CONVENŢIE cu privire la privilegiile şi imunitãţile instituţiilor specializate, aprobatã de Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 21 noiembrie 1947*)
*) Traducere.
Considerînd cã Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat la 13 februarie 1946 o rezoluţie în vederea unificãrii, în mãsura posibilitãţilor, a privilegiilor şi imunitãţilor de care se bucurã Organizaţia Naţiunilor Unite şi diferitele instituţii specializate; considerînd cã au avut loc consultãri între Organizaţia Naţiunilor Unite şi instituţiile specializate pentru a pune în aplicare rezoluţia sus-menţionatã; în consecinţã, prin rezoluţia 179 (II) adoptatã la 21 noiembrie 1947, Adunarea generalã a aprobat convenţia de mai jos, care este supusã spre acceptare instituţiilor specializate şi spre aderare oricãrui membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi oricãrui alt stat membru al uneia sau mai multor instituţii specializate.
ART. I Definiţii şi cîmp de aplicare
SECŢIUNEA 1
În înţelesul prezentei convenţii: i) Cuvintele clauze-standard se referã la dispoziţiile articolelor II - IX. ii) Cuvintele instituţii specializate se referã la: a) Organizaţia Internaţionalã a Muncii; b) Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agriculturã; c) Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţã şi Culturã; d) Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale; e) Fondul Monetar Internaţional; f) Banca Internaţionalã pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare; g) Organizaţia Mondialã a Sãnãtãţii; h) Uniunea Poştalã Universalã; i) Uniunea Internaţionalã a Telecomunicaţiilor; j) Orice altã instituţie legatã de Organizaţia Naţiunilor Unite conform articolelor 57 şi 63 ale Cartei. iii) Cuvîntul convenţie, în mãsura în care se aplicã unei instituţii specializate determinate, se referã la clauzele standard modificate prin textul final (sau revizuit) al anexei transmise de cãtre acea instituţie în conformitate cu secţiunile 36 şi 38. iv) În sensul articolului III, cuvintele bunuri şi activ cuprind de asemenea bunurile şi fondurile administrate de o instituţie specializatã în exercitarea funcţiilor sale organice. v) În sensul articolelor V şi VII, expresia reprezentanţii membrilor va fi consideratã ca incluzînd pe toţi reprezentanţii, reprezentanţii supleanţi, consilierii, experţii tehnici şi secretarii delegaţiilor. vi) În sensul secţiunilor 13, 14, 15 şi 25, expresia reuniuni convocate de o instituţie specializatã se referã la reuniunile: 1) adunãrii sale sau ale organului sãu executiv (oricare ar fi termenul folosit pentru a le desemna); 2) oricãrei comisii prevãzute de actul sãu constitutiv; 3) oricãrei conferinţe internaţionale convocate de aceasta; 4) oricãrei comisii a unuia dintre organele precedente. vii) Termenul director general desemneazã pe funcţionarul principal al instituţiei specializate în cauzã, indiferent cã are titlul de director general sau orice alt titlu.
SECŢIUNEA 2
Orice stat parte la prezenta convenţie va acorda, în ceea ce priveşte orice instituţie specializatã cuprinsã în aderarea sa şi pentru care prezenta convenţie a devenit aplicabilã potrivit secţiunii 37, privilegiile şi imunitãţile prevãzute de clauzele-standard în condiţiile specificate de acestea, sub rezerva oricãror modificãri aduse acestor clauze prin dispoziţiile textului final (sau revizuit) al anexei referitoare la aceastã instituţie, transmisã conform secţiunilor 36 sau 38.
ART. II Personalitate juridicã
SECŢIUNEA 3
Instituţiile specializate au personalitate juridicã. Ele au capacitatea: a) de a încheia contracte, b) de a dobîndi şi a dispune de bunuri imobile şi mobile şi c) de a sta în justiţie.
ART. III Bunuri, fonduri şi activ
SECŢIUNEA 4
Instituţiile specializate, bunurile şi activul lor, oriunde s-ar gãsi şi oricine le-ar deţine, se bucurã de imunitate de jurisdicţie în mãsura în care nu au renunţat în mod expres la aceastã imunitate într-un anumit caz. Se înţelege totuşi cã renunţarea nu poate fi extinsã la mãsuri de executare.
SECŢIUNEA 5
Localurile instituţiilor specializate sînt inviolabile. Bunurile şi activul lor, oriunde s-ar afla şi oricine le-ar deţine, nu pot face obiectul percheziţiei, rechiziţiei, confiscãrii, exproprierii sau a oricãrei forme de constrîngere executivã, administrativã, judiciarã sau legislativã.
SECŢIUNEA 6
Arhivele instituţiilor specializate şi, în general, toate documentele care le aparţin sau sînt deţinute de ele sînt inviolabile oriunde s-ar afla.
SECŢIUNEA 7
Fãrã a fi supuse vreunui control, vreunei reglementãri sau vreunui moratoriu de ordin financiar: a) instituţiile specializate pot sã deţinã fonduri, aur sau devize de orice naturã şi sã aibã conturi în orice monedã; b) instituţiile specializate pot transfera în mod liber fondurile, aurul sau devizele lor dintr-o ţarã în alta sau în interiorul oricãrei ţãri şi sã converteascã orice devize pe care le deţin în orice altã monedã.
SECŢIUNEA 8
În exercitarea drepturilor care îi sînt acordate în conformitate cu secţiunea 7 de mai sus, fiecare instituţie specializatã va ţine seama de orice sesizãri care i s-ar face de cãtre guvernul oricãrui stat parte la prezenta convenţie, în mãsura în care va socoti cã le poate da curs fãrã sã-şi prejudicieze propriile interese. Secţiunea 9 Instituţiile specializate, activul, veniturile şi alte bunuri ale lor sînt scutite: a) de orice impozit direct; se înţelege totuşi cã instituţiile specializate nu vor pretinde sã fie scutite de impozitele care în fapt nu sînt mai mari decît simpla remunerare a serviciilor de utilitate publicã; b) de orice taxã vamalã şi de orice prohibiţii şi restricţii la import sau export privind obiectele importate sau exportate de instituţiile specializate pentru folosinţa lor oficialã; se înţelege totuşi cã obiectele astfel importate, cu scutire de taxe vamale, nu vor fi vîndute pe teritoriul ţãrii în care au fost introduse, afarã de cazul în care aceasta s-ar face în condiţii acceptate de guvernul acestei ţãri; c) de orice taxã vamalã şi de orice prohibiţii şi restricţii la import sau export cu privire la publicaţiile lor.
SECŢIUNEA 10
Cu toate cã instituţiile specializate nu revendicã, de regulã, scutirea de taxe de accize şi de taxe asupra vînzãrii cuprinse în preţul bunurilor mobile sau imobile, totuşi, atunci cînd ele fac, pentru folosinţa lor oficialã, cumpãrãturi importante al cãror preţ cuprinde drepturi şi taxe de aceastã naturã, statele pãrţi la prezenta convenţie vor stabili, de fiecare datã cînd va fi posibil, aranjamentele administrative adecvate, în vederea restituirii sau rambursãrii sumei reprezentînd aceste drepturi şi taxe.
ART. IV Înlesnirile comunicaţiilor
SECŢIUNEA 11
Fiecare instituţie specializatã va beneficia, pentru comunicãrile sale oficiale, pe teritoriul oricãrui stat parte la prezenta convenţie în ceea ce priveşte aceastã instituţie, de un tratament cel puţin tot atît de favorabil ca tratamentul acordat de guvernul acelui stat oricãrui alt guvern, inclusiv misiunii sale diplomatice, cu privire la prioritãţi, tarife şi taxe poştale, cablograme, telegrame, radiotelegrame, telefotografii, comunicãri telefonice şi alte comunicãri, precum şi cu privire la tarifele de presã pentru informaţiile prin presã şi radio.
SECŢIUNEA 12
Corespondenţa oficialã şi celelalte comunicãri oficiale ale instituţiilor specializate nu vor putea fi cenzurate. Instituţiile specializate vor avea dreptul sã foloseascã coduri cifrate, precum şi sã expedieze şi sã primeascã corespondenţa lor prin curieri sau valize sigilate, beneficiind de aceleaşi privilegii şi imunitãţi ca şi curierii şi valizele diplomatice. Prezenta secţiune nu va putea primi nici o interpretare în sensul interzicerii de a se adopta mãsuri de securitate adecvate, care vor fi determinate prin acord între statul parte la prezenta convenţie şi o instituţie specializatã.
ART. V Reprezentanţii membrilor
SECŢIUNEA 13
Reprezentanţii membrilor la reuniunile convocate de o instituţie specializatã beneficiazã, în timpul exercitãrii funcţiilor lor şi în cursul cãlãtoriilor spre destinaţie sau la întoarcerea de la locul reuniunii, de urmãtoarele privilegii şi imunitãţi: a) imunitate de arestare sau detenţie şi de sechestrare a bagajelor personale, iar în privinţa actelor îndeplinite în calitatea lor oficialã (oral sau în scris), imunitate de orice jurisdicţie; b) inviolabilitatea tuturor hîrtiilor şi documentelor; c) dreptul de a folosi coduri cifrate şi de a primi documente sau corespondenţã prin curieri sau prin valize sigilate; d) scutire pentru ei şi soţii lor de orice mãsuri restrictive referitoare la imigraţie, de orice formalitãţi de înregistrare a strãinilor şi de orice obligaţii de serviciu naţional în ţãrile vizitate sau traversate de ei în exerciţiul funcţiilor lor; e) aceleaşi înlesniri cu privire la restricţiile monetare sau de schimb ca şi cele acordate reprezentanţilor guvernelor strãine în misiune oficialã temporarã; i) aceleaşi imunitãţi şi înlesniri cu privire la bagajele lor personale ca şi cele acordate membrilor misiunilor diplomatice cu grad comparabil.
SECŢIUNEA 14
În scopul de a asigura reprezentanţilor membrilor instituţiilor specializate la reuniunile convocate de ele o libertate deplinã a cuvîntului şi o independenţã completã în îndeplinirea funcţiilor lor, imunitatea de jurisdicţie cu privire la cuvintele, înscrisurile sau actele care emanã de la ei în îndeplinirea funcţiilor lor va continua sã le fie acordatã chiar dupã expirarea mandatului acestor persoane.
SECŢIUNEA 15
În cazul cînd vreun impozit se aplicã în funcţie de reşedinţa contribuabilului, perioadele în care reprezentanţii membrilor instituţiilor specializate la reuniunile convocate de acestea se vor afla pe teritoriul unuia dintre membri spre a-şi exercita funcţiile nu vor fi considerate ca perioade de reşedinţã.
SECŢIUNEA 16
Privilegiile şi imunitãţile sînt acordate reprezentanţilor membrilor nu pentru folosul lor personal, ci în scop de a asigura, în deplinã independenţã, exercitarea funcţiilor lor cu privire la instituţiile specializate. În consecinţã, un membru are nu numai dreptul dar şi îndatorirea de a ridica imunitatea reprezentantului sãu în toate cazurile în care, dupã pãrerea sa, imunitatea ar împiedica mersul justiţiei şi cînd imunitatea poate fi ridicatã fãrã a dãuna scopului pentru care ea a fost acordatã.
SECŢIUNEA 17
Dispoziţiile secţiunilor 13, 14 şi 15 nu sînt opozabile autoritãţilor statului al cãrui cetãţean este persoana ori pe care ea îl reprezintã sau l-a reprezentat.
ART. VI Funcţionarii
SECŢIUNEA 18
Fiecare instituţie specializatã va determina categoriile de funcţionari cãrora li se aplicã dispoziţiile prezentului articol, precum şi cele ale articolului VIII. Ea le va comunica guvernelor tuturor statelor pãrţi la prezenta convenţie în ceea ce priveşte instituţia respectivã, precum şi secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Numele funcţionarilor fãcînd parte din aceste categorii vor fi comunicate periodic guvernelor sus-menţionate.
SECŢIUNEA 19
Funcţionarii instituţiilor specializate: a) vor beneficia de imunitate de jurisdicţie pentru actele îndeplinite de ei în calitate oficialã (oral sau în scris); b) vor beneficia, în ceea ce priveşte salariile şi cîştigurile care li se plãtesc de instituţiile specializate, de aceleaşi scutiri de impozite ca şi cele de care beneficiazã funcţionarii Organizaţiei Naţiunilor Unite, şi în aceleaşi condiţii; c) nu vor fi supuşi nici ei, nici soţii şi alţi membri de familie aflaţi în sarcina lor, mãsurilor restrictive referitoare la imigrare şi formalitãţilor de înregistrare a strãinilor; d) vor beneficia, cu privire la înlesnirile de schimb, de aceleaşi privilegii ca şi membrii misiunilor diplomatice cu grad comparabil; e) vor beneficia în perioade de crizã internaţionalã, atît ei cît şi soţii lor şi alţi membri de familie aflaţi în sarcina lor, de aceleaşi înlesniri de repatriere ca şi membrii misiunilor diplomatice cu grad comparabil; f) vor beneficia de dreptul de a importa, cu scutire de taxe vamale, mobilierul şi efectele lor cu ocazia primei intrãri în funcţie în ţara respectivã.
SECŢIUNEA 20
Funcţionarii instituţiilor specializate vor fi scutiţi de orice obligaţii în legãturã cu serviciul naţional. Totuşi, cu privire la statele ai cãror cetãţeni sînt, aceastã scutire va fi limitatã la acei dintre funcţionarii instituţiilor specializate care, ţinînd seama de funcţiile lor, vor fi anume desemnaţi pe o listã întocmitã de directorul general al instituţiei specializate şi aprobatã de statul ai cãror cetãţeni sînt. În cazul cînd alţi funcţionari ai instituţiilor specializate ar fi chemaţi la serviciul naţional, statul interesat va acorda, la cererea instituţiei specializate, amînãrile care ar putea fi necesare spre a evita întreruperea unui serviciu esenţial.
SECŢIUNEA 21
În afarã de privilegiile şi imunitãţile prevãzute la secţiunile 19 şi 20, directorul general al fiecãrei instituţii specializate, precum şi oricare funcţionar care acţioneazã în numele lui cît timp acesta lipseşte, va beneficia, atît în privinţa sa cît şi a soţului şi copiilor sãi minori, de privilegiile, imunitãţile, scutirile şi înlesnirile acordate, conform dreptului internaţional, trimişilor diplomatici.
SECŢIUNEA 22
Privilegiile şi imunitãţile sînt acordate funcţionarilor exclusiv în interesul instituţiilor specializate şi nu pentru beneficiul lor personal. Fiecare instituţie specializatã va putea şi va trebui sã ridice imunitatea acordatã unui funcţionar în toate cazurile în care, dupã pãrerea ei, aceastã imunitate ar împiedica mersul justiţiei şi cînd imunitatea poate fi ridicatã fãrã a prejudicia interesele instituţiei specializate.
SECŢIUNEA 23
Fiecare instituţie specializatã va colabora în permanenţã cu autoritãţile competente ale statelor membre spre a facilita buna administrare a justiţiei, a asigura respectarea regulamentelor de poliţie şi a evita orice abuz la care ar putea da naştere privilegiile, imunitãţile şi înlesnirile enumerate în prezentul articol.
ART. VII Abuzul de privilegii
SECŢIUNEA 24
În cazul în care un stat parte la prezenta convenţie considerã cã s-a produs un abuz de privilegiu sau de imunitate acordate prin prezenta convenţie, între acest stat şi instituţia specializatã interesatã vor avea loc consultãri pentru a stabili dacã un astfel de abuz s-a produs şi, în caz afirmativ, pentru a încerca sã previnã repetarea lui. Dacã asemenea consultãri nu duc la un rezultat satisfãcãtor pentru stat şi instituţia specializatã interesatã, problema de a şti dacã s-a produs un abuz al unui privilegiu sau al unei imunitãţi va fi supusã Curţii Internaţionale de Justiţie, în conformitate cu secţiunea 32. În cazul în care Curtea Internaţionalã de Justiţie constatã cã un asemenea abuz s-a produs, statul parte la prezenta convenţie afectat prin acest abuz va avea - dupã ce notificã aceasta instituţiei specializate interesate - dreptul sã înceteze sã acorde în raporturile sale cu aceastã instituţie beneficiul privilegiului sau imunitãţii de care s-a abuzat.
SECŢIUNEA 25
1. Reprezentanţii membrilor la reuniunile convocate de instituţiile specializate, precum şi funcţionarii vizaţi la secţiunea 18, nu vor fi constrînşi de autoritãţile teritoriale, în timpul exercitãrii funcţiilor lor şi în cursul cãlãtoriilor lor spre destinaţie sau la întoarcerea de la locul reuniunii, sã pãrãseascã ţara în care îşi exercitã funcţiile, pe motivul unor activitãţi exercitate de ei în calitatea lor oficialã. Totuşi, dacã o asemenea persoanã ar abuza de privilegiul de reşedinţã exercitînd în aceastã ţarã activitãţi fãrã legãturã cu funcţiile sale oficiale, ea va putea fi constrînsã sã pãrãseascã ţara de cãtre guvernul acesteia, sub rezerva dispoziţiilor urmãtoare: 2. I) Reprezentanţii membrilor sau persoanelor care beneficiazã de imunitate diplomaticã potrivit secţiunii 21 nu vor fi constrînşi sã pãrãseascã ţara decît în conformitate cu procedura diplomaticã aplicabilã trimişilor diplomatici acreditaţi în aceastã ţarã. II) În cazul unui funcţionar cãruia nu-i este aplicabilã secţiunea 21, nici o hotãrîre de expulzare nu va fi luatã fãrã aprobarea ministrului afacerilor externe al ţãrii în cauzã, aprobare care nu va fi datã decît dupã consultarea cu directorul general al instituţiei specializate interesate; dacã se va porni o procedurã de expulzare împotriva unui funcţionar, directorul general al instituţiei specializate va avea dreptul sã intervinã în aceastã procedurã în favoarea persoanei împotriva cãreia aceasta a fost pornitã.
ART. VIII Legitimaţii de liberã trecere
SECŢIUNEA 26
Funcţionarii instituţiilor specializate vor avea dreptul sã foloseascã legitimaţiile de liberã trecere ale Naţiunilor Unite, potrivit unor aranjamente administrative care vor fi negociate între secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi autoritãţile competente ale instituţiilor specializate, cãrora le vor fi delegate împuternicirile speciale de a elibera legitimaţiile de liberã trecere. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica fiecãrui stat parte la prezenta convenţie aranjamentele administrative care vor fi încheiate.
SECŢIUNEA 27
Legitimaţiile de liberã trecere ale Naţiunilor Unite, eliberate funcţionarilor instituţiilor specializate, vor fi recunoscute şi acceptate ca document valabil de cãlãtorie de cãtre statele pãrţi la prezenta convenţie.
SECŢIUNEA 28
Cererile de vize (atunci cînd vizele sînt necesare) emanînd de la funcţionarii instituţiilor specializate, titulari de legitimaţii de liberã trecere ale Naţiunilor Unite şi însoţite de un certificat atestînd cã aceşti funcţionari cãlãtoresc în interesul unei instituţii specializate, vor trebui examinate în cel mai scurt timp posibil. De asemenea, titularilor acestor legitimaţii de liberã trecere li se vor acorda înlesniri de cãlãtorie rapidã.
SECŢIUNEA 29
Înlesniri asemãnãtoare celor menţionate la secţiunea 28 vor fi acordate experţilor şi altor persoane care, fãrã a avea o legitimaţie de liberã trecere a Naţiunilor Unite, vor poseda un certificat atestînd cã ele cãlãtoresc în interesul unei instituţii specializate.
SECŢIUNEA 30
Directorii generali ai instituţiilor specializate, directorii generali adjuncţi, directorii de departament şi alţi funcţionari avînd rang cel puţin egal cu cel de director de departament al instituţiilor specializate, cãlãtorind în interesul instituţiilor specializate şi care posedã o legitimaţie de liberã trecere a Naţiunilor Unite, vor beneficia de aceleaşi înlesniri de cãlãtorie ca şi membrii misiunilor diplomatice cu grad comparabil.
ART. IX Reglementarea diferendelor
SECŢIUNEA 31
Fiecare instituţie specializatã va trebui sã prevadã moduri de reglementare adecvate pentru: a) diferendele în materie de contracte sau alte diferende de drept privat în care instituţia specializatã ar fi parte; b) diferendele în care ar fi implicat un funcţionar al unei instituţii specializate, care din cauza situaţiei sale oficiale beneficiazã de imunitate, dacã aceastã imunitate nu a fost ridicatã conform dispoziţiilor secţiunii 22.
SECŢIUNEA 32
Orice contestaţie privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii va fi supusã Curţii Internaţionale de Justiţie, cu excepţia situaţiei în care, într-un caz anumit, pãrţile se înţeleg sã recurgã la un alt mod de reglementare. Dacã va apãrea un diferend între una dintre instituţiile specializate de o parte şi un stat membru de altã parte, în conformitate cu articolul 96 al Cartei şi cu articolul 65 al Statutului Curţii, precum şi cu dispoziţiile corespunzãtoare din acordurile încheiate între Naţiunile Unite şi instituţia specializatã interesatã, se va cere un aviz consultativ asupra oricãrei probleme de drept care se ridicã. Avizul Curţii va fi acceptat de pãrţi ca decisiv.
ART. X Anexe şi aplicarea Convenţiei la fiecare instituţie specializatã
SECŢIUNEA 33
Clauzele-standard se vor aplica fiecãrei instituţii specializate, sub rezerva oricãrei modificãri rezultînd din textul final (sau revizuit) al anexei privind aceastã instituţie, astfel cum se prevede în secţiunile 36 şi 38.
SECŢIUNEA 34
Dispoziţiile convenţiei trebuie interpretate în privinţa fiecãrei instituţii specializate ţinîndu-se seama de atribuţiile care-i sînt date prin actul sãu organic.
SECŢIUNEA 35
Proiectele anexelor I - IX constituie recomandãri fãcute instituţiilor specializate nominal desemnate în anexe. În cazul unei instituţii specializate care nu este desemnatã în secţiunea 1, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va trimite acestei instituţii un proiect de anexã recomandat de Consiliul economic şi social.
SECŢIUNEA 36
Textul final al fiecãrei anexe va fi cel aprobat de instituţia specializatã interesatã, în conformitate cu procedura sa constituţionalã. Fiecare instituţie specializatã va transmite secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite o copie a anexei aprobatã de ea, care va înlocui proiectul menţionat la secţiunea 35.
SECŢIUNEA 37
Prezenta convenţie va deveni aplicabilã unei instituţii specializate atunci cînd aceasta va transmite secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite textul final al anexei care o priveşte şi îi va notifica acceptarea clauzelor-standard modificate prin anexã şi angajamentul sãu de a pune în aplicare secţiunile 8, 18, 22, 23, 24, 31, 32, 42 şi 45 (sub rezerva oricãror modificãri ale secţiunii 32 care ar putea fi necesare pentru ca textul final al anexei sã fie conform actului organic al instituţiei), precum şi orice dispoziţii din anexã care impun obligaţii instituţiei. Secretarul general va comunica tuturor membrilor Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi oricãror altor state membre ale instituţiilor specializate, copii certificate conforme ale tuturor anexelor transmise lui potrivit prezentei secţiuni, precum şi ale anexelor revizuite, transmise potrivit secţiunii 38.
SECŢIUNEA 38
Dacã o instituţie specializatã, dupã transmiterea textului final al unei anexe în conformitate cu secţiunea 36, adoptã potrivit procedurii sale constituţionale unele amendamente la aceastã anexã, ea va transmite textul revizuit al anexei secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
SECŢIUNEA 39
Dispoziţiile prezentei convenţii nu aduc nici o limitare şi nu prejudiciazã cu nimic privilegiile şi imunitãţile care au fost sau vor putea fi acordate de un stat unei instituţii specializate în legãturã cu stabilirea sediului sãu sau a birourilor sale regionale pe teritoriul acestui stat. Prezenta convenţie nu va putea fi interpretatã în sensul cã ar interzice încheierea între un stat parte şi o instituţie specializatã a unor acorduri adiţionale în scopul adaptãrii dispoziţiilor prezentei convenţii, al extinderii sau al limitãrii privilegiilor şi imunitãţilor pe care ea le acordã.
SECŢIUNEA 40
Se înţelege cã clauzele-standard modificate prin textul final al unei anexe transmise de o instituţie specializatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite potrivit secţiunii 36 (sau al unei anexe revizuite, transmisã în conformitate cu secţiunea 38) vor trebui sã fie în concordanţã cu dispoziţiile actului organic al instituţiei în vigoare în acel moment şi cã, dacã este necesar a se aduce în acest scop un amendament acestui act, un asemenea amendament va trebui sã intre în vigoare conform procedurii constituţionale a instituţiei înainte de transmiterea textului final (sau revizuit) al anexei. Nici o dispoziţie a actului organic al unei instituţii specializate, nici un drept sau obligaţie pe care aceastã instituţie le poate avea, dobîndi sau asuma în alt mod, nu vor putea fi abrogate ca efect al acestei convenţii, care nu va putea nici sã aducã vreo derogare de la acest act organic.
ART. XI Dispoziţii finale
SECŢIUNEA 41
Aderarea la prezenta convenţie de cãtre un membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi (sub rezerva secţiunii 42) de cãtre oricare stat membru al unei instituţii specializate se va face prin depunerea la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a unui instrument de aderare, care îşi va produce efectul la data depunerii sale.
SECŢIUNEA 42
Fiecare instituţie specializatã interesatã va comunica textul prezentei convenţii şi al anexelor care o privesc acelora dintre membrii sãi care nu sînt membri ai Organizaţiei Naţiunilor Unite; ea îi va invita sã adere la convenţie în ceea ce o priveşte prin depunerea la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau la directorul general al instituţiei menţionate a instrumentului de aderare cerut.
SECŢIUNEA 43
Oricare stat parte la prezenta convenţie va desemna în instrumentul sãu de aderare instituţia specializatã sau instituţiile specializate cãreia sau cãrora se obligã sã le aplice dispoziţiile prezentei convenţii. Oricare stat parte la prezenta convenţie va putea, printr-o notificare scrisã adresatã ulterior secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, sã se oblige a aplica dispoziţiile prezentei convenţii şi altei sau altor instituţii specializate. Aceastã notificare îşi va produce efectul la data primirii ei de cãtre secretarul general.
SECŢIUNEA 44
Prezenta convenţie va intra în vigoare între fiecare stat parte la aceastã convenţie şi oricare instituţie specializatã atunci cînd ea devine aplicabilã acestei instituţii în conformitate cu secţiunea 37 şi cînd statul parte îşi ia angajamentul de a aplica acestei instituţii dispoziţiile prezentei convenţii în conformitate cu secţiunea 43.
SECŢIUNEA 45
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va informa toate statele membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi toate statele membre ale instituţiilor specializate şi pe directorii generali ai instituţiilor specializate, despre depunerea fiecãrui instrument de aderare primit în conformitate cu secţiunea 41 şi a oricãror notificãri ulterioare primite în conformitate cu secţiunea 43. Directorul general al fiecãrei instituţii specializate va informa pe secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi membrii instituţiei interesate despre depunerea la el a oricãrui instrument de aderare în conformitate cu secţiunea 42.
SECŢIUNEA 46
Se înţelege cã atunci cînd un instrument de aderare sau o notificare ulterioarã sînt depuse în numele unui stat oarecare, acesta trebuie sã fie în mãsurã sã aplice, în baza propriului sãu drept, dispoziţiile prezentei convenţii astfel cum au fost modificate prin textele finale ale tuturor anexelor relative la instituţiile vizate prin aderãrile sau notificãrile sus-menţionate.
SECŢIUNEA 47
1. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafelor 2 şi 3 ale acestei secţiuni, oricare stat parte la prezenta convenţie se obligã sã aplice aceastã convenţie fiecãreia dintre instituţiile specializate menţionate de acest stat în instrumentul sãu de aderare sau într-o notificare ulterioarã, pînã în momentul cînd o convenţie sau o anexã revizuitã devine aplicabilã acestei instituţii şi acest stat acceptã convenţia sau anexa revizuitã. În cazul unei anexe revizuite, acceptarea statelor se va face printr-o notificare adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care îşi va produce efectul în ziua primirii ei de cãtre secretarul general. 2. Totuşi, oricare stat parte la prezenta convenţie, care nu este sau a încetat de a fi membru al unei instituţii specializate, poate adresa o notificare scrisã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi directorului general al instituţiei interesate pentru a-i informa cã înţelege sã înceteze a acorda acestei instituţii beneficiul prezentei convenţii cu începere de la o datã determinatã, care nu va putea fi mai devreme de trei luni de la data primirii acestei notificãri. 3. Oricare stat parte la prezenta convenţie poate refuza sã acorde beneficiul acestei convenţii unei instituţii specializate care înceteazã de a fi în legãturã cu Organizaţia Naţiunilor Unite. 4. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va informa toate statele membre pãrţi la prezenta convenţie despre orice notificare ce îi va fi transmisã potrivit dispoziţiilor prezentei secţiuni.
SECŢIUNEA 48
La cererea unei treimi a statelor pãrţi la prezenta convenţie, secretarul general al Naţiunilor Unite va convoca o conferinţã în vederea revizuirii convenţiei.
SECŢIUNEA 49
Secretarul general va trimite o copie de pe prezenta convenţie fiecãrei instituţii specializate şi guvernului fiecãrui membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ANEXA I
ORGANIZAŢIA INTERNAŢIONALĂ A MUNCII
Clauzele-standard se vor aplica Organizaţiei Internaţionale a Muncii sub rezerva dispoziţiilor urmãtoare: 1. Membrii şi membrii adjuncţi ai celor care angajeazã şi ai lucrãtorilor din Consiliul de administraţie al Organizaţiei Internaţionale a Muncii, precum şi supleanţii lor, vor beneficia de dispoziţiile articolului V (exceptînd cele ale paragrafului c din secţiunea 13) şi ale secţiunii 25, alineatele 1 şi 2 (I) din articolul VII, cu excepţia cã orice ridicare a imunitãţii unei asemenea persoane, potrivit secţiunii 16, va fi pronunţatã de consiliu. 2. Beneficiul privilegiilor, imunitãţilor, scutirilor şi avantajelor, menţionat în secţiunea 21 a clauzelor-standard, va fi de asemenea acordat oricãrui director general adjunct şi oricãrui subdirector general al Biroului Internaţional al Muncii. 3. i) Experţii (alţii decît funcţionarii menţionaţi la articolul VI), atunci cînd vor exercita funcţii pe lîngã comisiile Organizaţiei sau cînd vor îndeplini misiuni pentru aceasta, vor beneficia de privilegiile şi imunitãţile de mai jos, în mãsura în care le vor fi necesare pentru exercitarea efectivã a funcţiilor lor, inclusiv în cîmpul cãlãtoriilor efectuate cu ocazia exercitãrii funcţiilor lor pe lîngã aceste comisii sau în cursul acestor misiuni: a) imunitate de arestare sau de sechestrare a bagajelor personale; b) imunitate de orice urmãrire judiciarã în ceea ce priveşte actele îndeplinite de ei în exercitarea funcţiilor lor oficiale (oral sau în scris); persoanele interesate vor continua sã beneficieze de aceastã imunitate chiar dacã nu ar mai exercita vreo funcţie pe lîngã comisiile Organizaţiei sau dacã nu ar mai fi însãrcinate cu vreo misiune pentru aceasta; c) aceleaşi înlesniri cu privire la reglementãrile monetare şi de schimb şi cu privire la bagajele personale, ca şi cele acordate funcţionarilor guvernelor strãine aflaţi în misiune oficialã temporarã; d) inviolabilitatea tuturor hîrtiilor şi documentelor lor referitoare la lucrãrile pe care le efectueazã pentru Organizaţie. ii) Principiul enunţat în ultima frazã a secţiunii 12 a clauzelor-standard va fi aplicabil în ceea ce priveşte dispoziţiile alineatului d al paragrafului 3 de mai sus. iii) Privilegiile şi imunitãţile sînt acordate experţilor în interesul Organizaţiei şi nu în vederea avantajului lor personal. Organizaţia va putea şi va trebui sã ridice imunitatea acordatã unui expert în toate cazurile în care ea va socoti cã aceastã imunitate ar împiedica mersul justiţiei şi poate fi ridicatã fãrã a dãuna intereselor Organizaţiei.
ANEXA II
(Al doilea text revizuit al Anexei II. Adoptat de Conferinţa Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agriculturã la cea de-a XIII-a sesiune). Transmis secretarului general al O.N.U. la 28 decembrie 1965, înregistrat din oficiu la 3 martie 1966.
ORGANIZAŢIA NAŢIUNILOR UNITE PENTRU ALIMENTAŢIE ŞI AGRICULTURĂ
În aplicarea lor în ceea ce priveşte Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agriculturã (desemnatã mai jos prin termenul Organizaţia) clauzele-standard vor fi valabile sub rezerva dispoziţiilor urmãtoare: 1. Articolul V şi secţiunea 25, alineatele 1 şi 2 (I) din articolul VII se vor aplica preşedintelui Consiliului Organizaţiei şi reprezentanţilor membrilor asociaţi, sub rezerva cã orice ridicare a imunitãţii preşedintelui, conform secţiunii 16, va fi efectuatã de Consiliul Organizaţiei. 2. (i) Experţii (alţii decît funcţionarii la care se referã articolul VI) care lucreazã în comitetele Organizaţiei sau sînt însãrcinaţi cu misiuni ale acesteia vor beneficia de privilegiile şi imunitãţile de mai jos, în mãsura în care le vor fi necesare pentru a-şi îndeplini în mod efectiv funcţiile lor, inclusiv pe timpul deplasãrilor în interesul acestor comitete sau misiuni: a) imunitate de arestare sau de sechestrare a bagajelor personale; b) imunitate de orice acţiune în justiţie în ceea ce priveşte declaraţiile lor orale sau scrise sau actele îndeplinite în exercitarea funcţiilor lor oficiale, aceastã imunitate continuînd sã fie aplicatã chiar dacã persoana interesatã nu mai lucreazã în comitetele Organizaţiei sau nu mai este însãrcinatã de ea cu misiuni; c) vor fi acordate, în ceea ce priveşte restricţiile în materie de schimb şi în ceea ce priveşte bagajele personale, aceleaşi scutiri ca şi cele de care beneficiazã reprezentanţii oficiali ai guvernelor strãine aflaţi în misiune temporarã cu caracter oficial; d) inviolabilitatea hîrtiilor şi documentelor lor referitoare la lucrãrile pe care le îndeplinesc pentru Organizaţie şi în vederea comunicãrii cu Organizaţia, dreptul de a folosi coduri cifrate şi de a primi documente sau corespondenţã prin curier sau valize diplomatice. ii) Referitor la alineatul d din paragraful 2 (i) de mai sus, se va aplica principiul enunţat în ultima frazã a secţiunii 12 a clauzelor-standard. iii) Privilegiile şi imunitãţile sînt acordate experţilor pentru a servi interesele Organizaţiei şi nu pentru a servi interesele personale ale beneficiarului. Organizaţia va avea dreptul şi chiar obligaţia de a renunţa la imunitatea oricãrui expert dacã, dupã pãrerea organizaţiei, aceastã imunitate ar împiedica mersul justiţiei şi dacã aceastã renunţare nu ar dãuna intereselor Organizaţiei. 3. Directorului general adjunct, precum şi subdirectorilor generali ai Organizaţiei, le vor fi acordate privilegiile, imunitãţile, scutirile şi înlesnirile menţionate la secţiunea 21 a clauzelor-standard.
ANEXA III
ORGANIZAŢIA AVIAŢIEI CIVILE INTERNAŢIONALE
Clauzele-standard se vor aplica Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale (desemnatã mai jos prin termenul Organizaţia) sub rezerva dispoziţiilor urmãtoare: 1. Beneficiul privilegiilor, imunitãţilor, scutirilor şi avantajelor menţionate în secţiunea 21 a clauzelor-standard va fi de asemenea acordat preşedintelui Consiliului Organizaţiei. 2. (i) Experţii (alţii decît funcţionarii menţionaţi la articolul VI), atunci cînd vor exercita funcţii pe lîngã comisiile Organizaţiei sau cînd vor îndeplini misiuni pentru aceasta, vor beneficia de privilegiile şi de imunitãţile de mai jos, în mãsura în care le vor fi necesare pentru exercitarea efectivã a funcţiilor lor, inclusiv în timpul cãlãtoriilor efectuate cu ocazia exercitãrii funcţiilor lor pe lîngã aceste comisii sau în cursul acestor misiuni: a) imunitate de arestare sau de sechestrare a bagajelor personale; b) imunitate de orice urmãrire judiciarã în ceea ce priveşte actele îndeplinite de ei în exercitarea funcţiilor lor oficiale (oral sau în scris); persoanele interesate vor continua sã beneficieze de aceastã imunitate, chiar dacã nu ar mai exercita vreo funcţie pe lîngã comisiile Organizaţiei sau dacã nu ar mai fi însãrcinate cu vreo misiune pentru aceasta; c) aceleaşi înlesniri cu privire la reglementãrile monetare şi de schimb şi cu privire la bagajele personale, ca şi cele care sînt acordate funcţionarilor guvernelor strãine aflaţi în misiune oficialã temporarã; d) inviolabilitatea tuturor hîrtiilor şi documentelor lor referitoare la lucrãrile pe care le efectueazã pentru Organizaţie. ii) Principiul enunţat în ultima frazã a secţiunii 12 a clauzelor-standard va fi aplicabil în ceea ce priveşte dispoziţiile alineatului d al paragrafului 2 de mai sus; iii) Privilegiile şi imunitãţile sînt acordate experţilor în interesul Organizaţiei şi nu în vederea avantajului lor personal. Organizaţia va putea şi va trebui sã ridice imunitatea acordatã unui expert în toate cazurile în care ea va socoti cã aceastã imunitate ar împiedica mersul justiţiei şi cã poate fi ridicatã fãrã dãuna intereselor Organizaţiei.
ANEXA IV
ORGANIZAŢIA NAŢIUNILOR UNITE PENTRU EDUCAŢIE, ŞTIINŢĂ ŞI CULTURĂ
Clauzele-standard se vor aplica Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţã şi Culturã (desemnatã mai jos prin termenul Organizaţia) sub rezerva dispoziţiilor urmãtoare: 1. Preşedintele Conferinţei şi membrii Consiliului de administraţie al Organizaţiei, supleanţii şi consilierii lor vor beneficia de dispoziţiile articolului V şi ale secţiunii 25, paragraful 2 (I) din articolul VII, cu excepţia cã orice ridicare a imunitãţii, în ceea ce îi priveşte, potrivit secţiunii 16, va fi pronunţatã de Consiliul de administraţie. 2. Directorul general adjunct al Organizaţiei, soţul (soţia) şi copiii sãi minori vor beneficia de asemenea de privilegiile, imunitãţile, scutirile şi înlesnirile acordate trimişilor diplomatici conform dreptului internaţional şi pe care articolul VI secţiunea 21 din convenţie le garanteazã directorului fiecãrei instituţii specializate. 3. (i) Experţii (alţii decît funcţionarii menţionaţi la articolul VI), atunci cînd vor exercita funcţii pe lîngã comisiile Organizaţiei sau cînd vor îndeplini misiuni pentru aceasta, vor beneficia de privilegiile şi imunitãţile de mai jos, în mãsura în care le vor fi necesare pentru exercitarea efectivã a funcţiilor lor, inclusiv în timpul cãlãtoriilor efectuate cu ocazia exercitãrii funcţiilor lor pe lîngã aceste comisii sau în cursul acestor misiuni: a) imunitate de arestare sau de sechestrare a bagajelor personale; b) imunitate de orice urmãrire judiciarã în ceea ce priveşte actele sãvîrşite de ei în exercitarea funcţiilor lor oficiale (oral sau în scris); persoanele interesate vor continua sã beneficieze de aceastã imunitate chiar dacã nu ar mai exercita vreo funcţie pe lîngã comisiile Organizaţiei sau dacã nu ar mai fi însãrcinate cu vreo misiune pentru aceasta din urmã; c) aceleaşi înlesniri cu privire la reglementãrile monetare şi de schimb şi cu privire la bagajele personale, ca şi cele care sînt acordate funcţionarilor guvernelor strãine aflaţi în misiune oficialã temporarã. ii) Privilegiile şi imunitãţile sînt acordate experţilor în interesul Organizaţiei şi nu în vederea avantajului lor personal. Organizaţia va putea şi va trebui sã ridice imunitatea acordatã unui expert în toate cazurile în care ea va socoti cã aceastã imunitate ar împiedica mersul justiţiei şi cã poate fi ridicatã fãrã a dãuna intereselor Organizaţiei.
ANEXA VII revizuitã
Adoptatã de cea de-a XI-a Adunare Mondialã a Sãnãtãţii, text transmis secretarului general al O.N.U. la 25 iulie 1958. Înregistratã din oficiu la 27 octombrie 1958.
ORGANIZAŢIA MONDIALĂ A SĂNĂTĂŢII
Clauzele-standard se vor aplica Organizaţiei Mondiale a Sãnãtãţii (desemnatã mai jos prin termenul Organizaţia) sub rezerva dispoziţiilor urmãtoare: 1. Persoanele desemnate pentru a face parte din Consiliul executiv al Organizaţiei, supleanţii şi consilierii lor vor beneficia de dispoziţiile articolului V şi ale secţiunii 25, paragrafele 1 şi 2 (I) din articolul VII, cu excepţia cã orice ridicare a imunitãţii în ceea ce îi priveşte, potrivit secţiunii 16, va fi pronunţatã de consiliu. 2. (i) Experţii (alţii decît funcţionarii menţionaţi în articolul VI) vor beneficia de privilegiile şi de imunitãţile de mai jos, atunci cînd vor exercita funcţii pe lîngã comisii ale Organizaţiei sau cînd vor îndeplini misiuni pentru aceasta din urmã, în mãsura în care aceste privilegii şi imunitãţi le vor fi necesare pentru exercitarea efectivã a funcţiilor lor, inclusiv în timpul cãlãtoriilor efectuate cu ocazia exercitãrii funcţiilor lor pe lîngã aceste comisii sau în cursul acestor misiuni: a) imunitate de arestare sau de sechestrare a bagajelor personale; b) imunitate de orice urmãrire judiciarã în ceea ce priveşte actele îndeplinite de ei în exercitarea funcţiilor lor oficiale (oral sau în scris); persoanele interesate vor continua sã beneficieze de aceastã imunitate chiar atunci cînd nu ar mai exercita funcţii pe lîngã comisiile Organizaţiei sau cînd nu ar mai fi însãrcinate cu misiuni pentru aceasta din urmã; c) aceleaşi înlesniri, în ceea ce priveşte restricţiile monetare şi de schimb şi în ceea ce priveşte bagajele personale, ca şi cele acordate funcţionarilor guvernelor strãine aflaţi în misiune oficialã temporarã; d) inviolabilitatea oricãror hîrtii şi documente; e) dreptul de a folosi coduri cifrate şi de a primi documente şi corespondenţã prin curier sau prin valize sigilate, în ceea ce priveşte comunicãrile lor cu Organizaţia. ii) Beneficiul privilegiilor şi imunitãţilor menţionate la alineatele b şi e de mai sus este acordat, în exercitarea funcţiilor lor, persoanelor care fac parte din grupurile consultative de experţi ale Organizaţiei. iii) Privilegiile şi imunitãţile sînt acordate experţilor în interesul Organizaţiei şi nu în vederea avantajului lor personal. Organizaţia va putea şi va trebui sã ridice imunitatea acordatã unui expert în toate cazurile în care ea va considera cã aceastã imunitate ar împiedica mersul justiţiei şi cã ea poate fi ridicatã fãrã a dãuna intereselor Organizaţiei. 3. Dispoziţiile articolului V şi ale secţiunii 25, paragrafele 1 şi 2 (I) din articolul VII se extind asupra reprezentanţilor membrilor asociaţi care participã la lucrãrile Organizaţiei, conform articolelor 8 şi 47 ale Constituţiei. 4. Beneficiul privilegiilor, imunitãţilor, scutirilor şi înlesnirilor menţionate la secţiunea 21 a clauzelor-standard este, de asemenea, acordat oricãrui director general adjunct, subdirector general şi director regional al Organizaţiei.
ANEXA VIII
UNIUNEA POŞTALĂ UNIVERSALĂ
Clauzele-standard se vor aplica fãrã modificãri.
ANEXA IX text final
Adoptat la cea de-a V-a sesiune, septembrie - octombrie 1950, a Consiliului de administraţie al Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor. Înregistrat la 16 ianuarie 1951.
UNIUNEA INTERNAŢIONALĂ A TELECOMUNICAŢIILOR
Clauzele-standard vor fi aplicate fãrã modificãri, cu excepţia cã Uniunea Internaţionalã a Telecomunicaţiilor nu va cere pentru ea însãşi sã beneficieze de tratamentul privilegiat prevãzut în secţiunea 11 a articolului IV pentru "Înlesnirile comunicaţiilor".
ANEXA XI
Text final al Anexei XI. Adoptat de primul Congres al Organizaţiei Meteorologice Mondiale ţinut la Paris în martie - aprilie 1951. Înregistrat la 29 decembrie 1951.
ORGANIZAŢIA METEOROLOGICĂ MONDIALĂ
Clauzele-standard se vor aplica fãrã modificãri.
ANEXA XII revizuitã
Text adoptat de Consiliul Organizaţiei Interguvernamentale Consultative a Navigaţiei Maritime la 16 mai 1968, înregistratã la 9 iulie 1968.
ORGANIZAŢIA INTERGUVERNAMENTALĂ CONSULTATIVĂ A NAVIGAŢIEI MARITIME
1. Secretarul general al Organizaţiei, secretarul general adjunct şi secretarul Comitetului securitãţii maritime vor beneficia de privilegiile, imunitãţile, scutirile şi înlesnirile menţionate în secţiunea 21 a articolului VI al clauzelor-standard, sub rezerva cã dispoziţiile prezentului paragraf nu vor obliga statul membru pe teritoriul cãruia se aflã sediul organizaţiei sã aplice naţionalilor sãi secţiunea 21 a articolului VI al clauzelor-standard. 2. a) Experţii (alţii decît funcţionarii vizaţi în articolul VI), atunci cînd vor exercita funcţii pe lîngã comisiile Organizaţiei sau cînd vor îndeplini misiuni pentru aceasta din urmã, vor beneficia de privilegiile şi imunitãţile de mai jos, în mãsura în care le vor fi necesare pentru exercitarea efectivã a funcţiilor lor, inclusiv în timpul cãlãtoriilor efectuate cu ocazia exercitãrii funcţiilor lor pe lîngã aceste comisii sau în cursul acestor misiuni: i) imunitate de arestare sau de sechestrare a bagajelor personale; ii) imunitate de orice urmãrire judecãtoreascã în ceea ce priveşte actele îndeplinite de ei în exercitarea funcţiilor lor oficiale (oral sau în scris); persoanele interesate vor continua sã beneficieze de aceastã imunitate chiar dacã nu ar mai exercita funcţii pe lîngã comisiile Organizaţiei sau nu ar mai fi însãrcinate cu vreo misiune pentru aceasta; iii) aceleaşi facilitãţi în ceea ce priveşte reglementãrile monetare şi de schimb şi în ceea ce priveşte bagajele lor personale ca şi cele acordate funcţionarilor guvernelor strãine aflaţi în misiune oficialã temporarã; iv) inviolabilitatea tuturor hîrtiilor şi documentelor lor referitoare la lucrãrile pe care le efectueazã pentru Organizaţie; v) dreptul de a folosi coduri cifrate şi de a primi documente şi corespondenţã prin curier sau prin valize sigilate, în ceea ce priveşte comunicãrile lor cu Organizaţia Interguvernamentalã Consultativã a Navigaţiei Maritime. (Principiul enunţat în ultima frazã a secţiunii 12 a clauzelor-standard va fi aplicabil dispoziţiilor prevãzute mai sus la punctele iv şi v). b) Privilegiile şi imunitãţile sînt acordate experţilor în interesul Organizaţiei şi nu în vederea avantajului lor personal. Organizaţia va putea şi va trebui sã ridice imunitatea acordatã unui expert în toate cazurile cînd ea va considera cã aceastã imunitate ar împiedica mersul justiţiei şi cã poate fi ridicatã fãrã a dãuna intereselor Organizaţiei. -----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
