Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CAP. 1
Persoana fizica
ART. 1
Drepturile civile ale persoanelor fizice sînt recunoscute în scopul de a satisface interesele personale, materiale şi culturale, în acord cu interesul obştesc, potrivit legii şi regulilor de convieţuire socialistã.
ART. 2
Drepturile civile pe care le au, ca persoane juridice, organizaţiile socialiste, precum organele de stat şi celelalte instituţii de stat, întreprinderile şi organizaţiile economice de stat sau cooperatiste, orice organizaţii obşteşti, ca şi societãţile de colaborare economicã sînt recunoscute în scopul de a asigura creşterea neincetata a bunei stãri materiale şi a nivelului cultural al oamenilor muncii, prin dezvoltarea puterii economice a tarii.
ART. 3
Drepturile civile sînt ocrotite de lege. Ele pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic şi social.
ART. 4
Capacitatea civilã este recunoscuta tuturor persoanelor.
Sexul, rasa, naţionalitatea, religia, gradul de cultura sau originea nu au nici o înrâurire asupra capacitãţii.
ART. 5
Persoana fizica are capacitatea de folosinta şi, în afarã de cazurile prevãzute de lege, capacitatea de exerciţiu.
Capacitatea de folosinta este capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii.
Capacitatea de exerciţiu este capacitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii, savirsind acte juridice.
ART. 6
Nimeni nu poate fi îngrãdit în capacitatea de folosinta şi nici lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exerciţiu, decît în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege.
Nimeni nu poate renunţa, nici în tot, nici în parte, la capacitatea de folosinta sau la cea de exerciţiu.
ART. 7
Capacitatea de folosinta începe de la naşterea persoanei şi înceteazã cu moartea acesteia.
Drepturile copilului sînt recunoscute, de la conceptiune, însã numai dacã el se naşte viu.
ART. 8
Capacitatea deplina de exerciţiu începe de la data cînd persoana devine majorã.
Persoana devine majorã la împlinirea virstei de optsprezece ani.
Minorul care se cãsãtoreşte, dobîndeşte, prin aceasta, capacitatea deplina de exerciţiu.
ART. 9
Minorul, care a împlinit virsta de patrusprezece ani, are capacitatea de exerciţiu restrînsa.
Actele juridice ale minorului cu capacitate restrînsa se încheie de cãtre acesta, cu încuviinţarea prealabilã a pãrinţilor sau a tutorelui.
ART. 10
Minorul care a împlinit şasesprezece ani poate sa încheie contractul de munca sau sa între într-o gospodãrie agricolã colectivã ori într-o alta organizaţie cooperatista, fãrã a avea nevoie de încuviinţarea pãrinţilor sau a tutorelui.
În cazul în care minorul între 14 şi 16 ani încheie un contract de munca sau intra într-o gospodãrie agricolã colectivã ori într-o organizaţie cooperatista de producţie, va fi nevoie pe lîngã încuviinţarea prealabilã a pãrinţilor sau tutorelui şi de un aviz medical.
Minorul care se gãseşte în situaţia prevãzutã în alineatele precedente exercita singur drepturile şi executa tot astfel obligaţiile izvorind din contractul de munca sau din calitatea de membru al gospodãriei agricole colective ori al altei organizaţii cooperatiste şi dispune singur de sumele de bani ce a dobîndit prin munca proprie.
Minorul cu capacitate restrînsa are dreptul, fãrã a avea nevoie de încuviinţarea pãrinţilor sau a tutorelui, sa facã depuneri la casele de pãstrare de stat şi sa dispunã de aceste depuneri, potrivit cu prevederile regulamentelor casei de pãstrare.
ART. 11
Nu au capacitate de exerciţiu:
a) minorul care nu a împlinit virsta de patrusprezece ani;
b) persoana pusã sub interdicţie.
Pentru cei ce nu au capacitate de exerciţiu, actele juridice se fac de reprezentanţii lor legali.
ART. 12
Orice persoana are drept la numele stabilit sau dobîndit potrivit legii.
Numele cuprinde numele de familie şi prenumele.
Schimbarea în orice fel a numelui de familie sau a prenumelui nu este ingaduita decît în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege.
ART. 13
Domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea îşi are locuinta statornicã sau principala.
ART. 14
Domiciliul minorului este la pãrinţii sãi sau la acela dintre pãrinţi la care el locuieşte statornic.
Domiciliul copilului încredinţat de instanta judecãtoreascã unei a treia persoane rãmîne la pãrinţii sãi, iar în cazul în care aceştia au domicilii separate şi nu se înţeleg la care dintre ei va avea domiciliu copilul, decide instanta judecãtoreascã.
Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre pãrinţii sãi îl reprezintã ori cazul în care se afla sub tutela, precum şi domiciliul persoanei puse sub interdicţie, este la reprezentantul legal.
ART. 15
În cazul în care sa instituit o curatela asupra bunurilor celui care a dispãrut, cel dispãrut are domiciliul la curator, în mãsura în care acesta este îndreptãţit sal reprezinte.
Dacã un custode sau un curator a fost numit asupra unor bunuri succesorale, cei chemaţi la moştenire au domiciliul la custode sau la curator, în mãsura în care acesta este îndreptãţit sãi reprezinte.
ART. 16
Cel care lipseşte de la domiciliul sau poate fi declarat dispãrut prin hotãrîre judecãtoreascã, putindu-se institui curatela, dacã a trecut un an de la data ultimelor ştiri din care rezulta ca era în viata.
Cel astfel declarat dispãrut poate fi declarat mort, de asemenea prin hotãrîre judecãtoreascã, dacã de la data ultimelor ştiri din care rezulta ca era în viata au trecut patru ani. Declararea morţii nu poate fi însã, hotarita mai înainte de împlinirea unui termen de şase luni de la data afisarilor şi publicãrii extrasului de pe hotãrîrea prin care sa declarat disparitia.
Cel dispãrut în cursul unor fapte de rãzboi, intrun accident de cale feratã, într-un naufragiu sau într-o alta împrejurare asemãnãtoare care indreptateste a se presupune decesul, poate fi declarat mort, fãrã a se mai declara în prealabil disparitia sa, dacã a trecut cel puţin un an de la data împrejurãrii în care a avut loc disparitia.
ART. 17
Dacã ziua ultimelor ştiri despre cel care lipseşte de la domiciliu nu se poate stabili, termenele prevãzute în art. 16 alin. 1 şi 2 se vor socoti de la sfîrşitul lunii ultimelor ştiri, iar în cazul în care nu se poate stabili nici luna, de la sfîrşitul anului calendaristic.
Tot astfel, dacã nu se poate stabili ziua împrejurãrii în care a avut loc disparitia, termenul prevãzut în art. 16 alin. 3 se va socoti de la sfîrşitul lunii în care aceasta împrejurare s-a produs, iar în cazul în care nu se poate stabili nici luna, de la sfîrşitul anului calendaristic.
ART. 18
Deindata ce hotãrîrea declarativã de moarte a rãmas definitiva, cel dispãrut este socotit ca a murit la data stabilitã prin hotãrîre, ca fiind aceea a morţii.
Data morţii dispãrutului se stabileşte potrivit cu împrejurãrile.
În lipsa de indicii îndestulãtoare, se va stabili ca data morţii stabilitã potrivit dispoziţiilor prezentului articol, dacã se va dovedi ca adevarata o alta data.
ART. 19
Cel dispãrut este socotit a fi în viata dacã nu a intervenit o hotãrîre declarativã de moarte, rãmasã definitiva.
ART. 20
Dacã cel declarat mort este în viata, se poate cere, oricind, anularea hotãrîrii prin care s-a declarat moartea.
Cel care a fost declarat mort, poate cere, dupã anularea hotãrîrii declarative de moarte, înapoierea bunurilor sale. Cu toate acestea, dobinditorul cu titlu oneros nu este obligat sa le înapoieze, decît dacã se va face dovada ca la data dobîndirii stia ca persoana declarata moarta este în viata.
ART. 21
În cazul în care mai multe persoane au murit în aceeaşi împrejurare, fãrã sa se poatã stabili dacã una a supravietuit alteia, ele sunt socotite ca au murit deodatã.
ART. 22
Starea civilã se dovedeşte cu actele întocmite sau cu cele înscrise, potrivit legii, în registrele de stare civilã.
Certificatele eliberate în temeiul registrelor de stare civilã au aceeaşi putere doveditoare ca şi actele întocmite sau înscrise în registre.
ART. 23
Numai instanta judecãtoreascã poate hotãrî, în cazurile prevãzute de lege, rectificarea actelor de stare civilã, întocmite în registrele de stare civilã.
Întocmirea sau rectificarea actelor de stare civilã, facuta în temeiul unei hotãrîri judecãtoreşti, este opozabilã şi celor de al treilea. Aceştia sînt, însã, în drept sa facã dovada contrarã.
ART. 24
Starea civilã se va putea dovedi, înaintea instanţei judecãtoreşti, prin orice mijloc de proba admis de lege, dacã:
a) nu a existat registru de stare civilã;
b) registrul de stare civilã s-a pierdut ori este distrus, în tot sau în parte;
c) întocmirea actului de stare civilã a fost omisa;
d) procurarea certificatului de stare civilã este cu neputinţã.
CAP. 2
Persoana juridicã
ART. 25
Statul este persoana juridicã în raporturile în care participa nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi şi obligaţii.
El participa în astfel de raporturi prin Ministerul Finanţelor, afarã de cazurile în care legea stabileşte anume alte organe în acest scop.
ART. 26
Sînt, în condiţiile legii, persoane juridice:
a) organele locale ale puterii de stat, organele centrale locale ale administraţiei de stat şi celelalte instituţii de stat, dacã au un plan de cheltuieli propriu şi dreptul sa dispunã independent de creditele bugetare acordate;
b) întreprinderile şi organizaţiile economice de stat şi celelalte organizaţii socialiste de stat cu gospodãrire socialistã deplina;
c) gospodãriile agricole colective, celelalte organizaţii cooperatiste şi orice organizaţii obşteşti, ca şi societãţile de colaborare economicã, dacã potrivit legii ori actului administrativ care le înfiinţeazã sau potrivit prevederilor actului de înfiinţare ori statului, au un patrimoniu distinct;
d) instituţiile anexe, dacã au un plan de cheltuieli propriu şi dreptul sa dispunã independent de creditele acordate, precum şi întreprinderile anexe, dacã au gospodãrire socialistã deplina;
e) orice alta organizaţie socialistã care are o organizare de sine stãtãtoare şi un patrimoniu propriu afectat realizãrii unui anume scop în acord cu interesul obştesc.
ART. 27
Întreprinderile şi organizaţiile economice de stat, gospodãriile agricole şi colective şi celelalte organizaţii cooperatiste, precum şi întreprinderile anexe create de toate acestea sau de organizaţiile obşteşti, cît şi cele create de instituţiile de stat, sînt organizaţii economice socialiste.
Întreprinderile şi organizaţiile economice de stat şi întreprinderile anexe create de acestea, precum şi cele create de instituţiile de stat, sînt organizaţii economice socialiste de stat.
ART. 28
Persoana juridicã ia fiinta, dupã caz:
a) prin actul de dispoziţiune al organului competent al puterii sau administraţiei de stat;
b) prin actul de înfiinţare al celor care o constituie, recunoscut de organul puterii sau administraţiei de stat, competent a verifica numai dacã sînt întrunite cerinţele legii pentru ca acea persoana juridicã sa poatã lua fiinta;
c) prin actul de înfiinţare al celor care o constituie, cu prealabilã autorizare a organului puterii sau administraţiei de stat, competent a aprecia oportunitatea infiintarii ei;
d) printr-un alt mod reglementat de lege.
ART. 29
Instituţiile de stat, ca persoane juridice, pot fi înfiinţate, prin lege, decret sau Hotãrîre a Consiliului de Miniştri, iar întreprinderile şi organizaţiile economice de stat şi prin actul unui organ local al puterii de stat ori prin actul unui organ central sau local al administraţiei de stat, în condiţiile stabilite prin lege, decret sau Hotãrîre a Consiliului de Miniştri.
Instituţiile şi întreprinderile anexe se înfiinţeazã în acelaşi mod ca şi organizaţiile socialiste pe lîngã care funcţioneazã.
ART. 30
Gospodãriile agricole colective şi celelalte organizaţii cooperatiste, precum şi instituţiile şi întreprinderile anexe, create de acestea, sînt persoane juridice prin recunoaşterea infiintarii lor de cãtre organele şi în condiţiile prevãzute de lege.
ART. 31
Organizaţiile obşteşti, ca şi sindicatele, uniunile de scriitori, artişti sau compozitori, asociaţiile cu scop nepatrimonial, precum şi instituţiile şi întreprinderile anexe create de acestea, sînt persoane juridice dacã au autorizarea prealabilã a infiintarii lor data de cãtre organele şi în condiţiile prevãzute de lege.
ART. 32
Persoanele juridice sînt supuse înregistrãrii sau înscrierii, dacã legile care le sînt aplicabile reglementeazã aceasta înregistrare sau înscriere.
ART. 33
Persoanele juridice care sînt supuse înregistrãrii au capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii de la data înregistrãrii lor.
Celelalte persone juridice au capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii, dupã caz, potrivit dispoziţiunilor art. 28, de la data actului de dispoziţiune care le înfiinţeazã, de la data recunoaşterii, ori a autorizãrii infiintarii lor sau de la data îndeplinirii oricãrei alte cerinţe, prevãzute de lege.
Cu toate acestea, chiar înainte de data înregistrãrii sau de data actului de recunoaştere ori de data îndeplinirii celorlalte cerinţe ce ar fi prevãzute, persoana juridicã are capacitatea chiar de la data actului de înfiinţare cît priveşte drepturile constituite în favoarea ei, îndeplinirea obligaţiilor şi a oricãror mãsuri preliminare ce ar fi necesare, dar numai întrucît acestea sînt cerute pentru ca persoana juridicã sa ia fiinta în mod valabil.
ART. 34
Persoana juridicã nu poate avea decît acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de înfiinţare sau statut.
Orice act juridic care nu este fãcut în vederea realizãrii acestui scop este nul.
ART. 35
Persoana juridicã îşi exercita drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale.
Actele juridice fãcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sînt actele persoanei juridice însãşi.
Faptele ilicite sãvîrşite de organele sale obliga însãşi persoana juridicã, dacã au fost îndeplinite cu prilejul exercitãrii funcţiei lor.
Faptele ilicite atrag şi rãspunderea personalã a celui ce le-a savirsit, atît fata de persoana juridicã, cît şi fata de cel al treilea.
ART. 36
Raporturile dintre persoana juridicã şi cei care alcãtuiesc organele sale sînt supuse, prin asemãnare, regulilor mandatului, dacã nu s-a prevãzut altfel prin lege, actul de înfiinţare ori statut.
ART. 37
Statul nu rãspunde pentru obligaţiile organelor şi celorlalte instituţii de stat, ale întreprinderilor şi organizaţiilor economice de stat, precum şi ale oricãror alte organizaţii socialiste de stat, dacã ele sînt persoane juridice. Deasemenea, nici una dintre aceste persoane juridice nu rãspunde pentru obligaţiile statului.
Persoana juridicã subordonata unui Sfat Popular sau unui organ al administraţiei de stat ori unei organizaţii economice socialiste sau unei organizaţii obşteşti, nu rãspunde pentru obligaţiile acestora şi, tot astfel, acestea nu rãspund pentru obligaţiile persoanei juridice subordonate, în afarã de cazurile prevãzute de lege.
ART. 38
Persoana juridicã va purta denumirea stabilitã prin actul care a înfiinţat-o sau prin statut.
Odatã cu înregistrarea sau înscrierea persoanei juridice, se va trece în registru şi denumirea ei.
ART. 39
Sediul persoanei juridice se stabileşte potrivit actului care a înfiinţat-o sau statutului.
ART. 40
Persoana juridicã înceteazã de a avea fiinta prin comasare, divizare sau dizolvare.
ART. 41
Comasarea se face prin absorbirea unei persoane juridice de cãtre o alta persoana juridicã sau prin fuziunea mai multor persoane juridice pentru a alcãtui o persoana juridicã noua.
Divizarea se face prin împãrţirea întregului patrimoniu al unei persoane juridice între mai multe persoane juridice care exista sau care iau, astfel, fiinta.
ART. 42
Persoana juridicã nu înceteazã de a avea fiinta în cazul în care o parte din patrimoniul ei se desprinde şi se transmite la una sau mai multe alte persoane juridice existente sau care iau, astfel, fiinta.
ART. 43
Instituţiile de stat, precum şi întreprinderile şi organizaţiile economice de stat create prin lege, decret sau Hotãrîre a Consiliului de Miniştri, înceteazã de a avea fiinta, în mod corespunzãtor, prin lege, decret sau Hotãrîre a Consiliului de Miniştri, Întreprinderile şi organizaţiile economice de stat create prin actul unui organ local al puterii de stat ori prin actul unui organ central sau local al administraţiei de stat înceteazã de a avea fiinta prin actul organului care le-a creat sau al organului ierarhic superior.
Dispoziţiunile alineatului precedent se aplica şi în cazul în care o parte din patrimoniul unei instituţii de stat sau al unei organizaţii economice socialiste de stat se desprinde şi transmite potrivit art. 42.
ART. 44
Comasarea şi divizarea organizaţiilor cooperatiste, precum şi desprinderea unei pãrţi din patrimoniul acestora, se face în termenul hotãrîrii organului cooperatist chemat a le decide, precum şi cu recunoaşterea din partea organului competent, potrivit prevederilor legii.
Dispoziţiunile alineatului precedent sînt aplicabile prin asemãnare şi organizaţiilor obşteşti.
ART. 45
Organizaţiile cooperatiste şi orice organizaţii obşteşti se dizolva dacã:
a) termenul pentru care au fost constituite s-a împlinit;
b) scopul a fost realizat ori nu mai poate fi îndeplinit;
c) scopul pe care îl urmãresc sau mijloacele întrebuinţate au devenit contrare legii ori regulilor de convieţuire socialistã sau urmãresc un alt scop decît cel declarat;
d) numãrul membrilor a scãzut sub limita stabilitã de lege, actul de înfiinţare sau statut.
În cazurile prevãzute la lit. a, b şi d, dizolvarea se produce de plin drept: în cazul prevãzut la lit. c, ea se face prin actul organului competent.
Organizaţiile cooperatiste şi orice organizaţii obşteşti se pot dizolva, deasemeni în condiţiunile prevãzute în art. 14 care se vor aplica prin asemãnare.
ART. 46
În cazul fuziunii, drepturile şi obligaţiile persoanelor juridice fuzionate trec asupra noii persoane juridice astfel înfiinţate.
În cazul absorbtiei, persoana juridicã dobîndeşte drepturile şi este ţinuta de obligaţiile persoanei juridice pe care o absoarbe.
ART. 47
Patrimoniul persoanei juridice care a încetat de a avea fiinta prin divizare se împarte în mod egal între persoanele juridice dobinditoare, dacã prin actul care a dispus dizolvarea nu s-a stabilit o alta proporţie.
În cazul în care o parte din patrimoniul unei persoane juridice se desprinde şi se transmite la o singura persoana juridicã existenta sau care ia astfel fiinta, împãrţirea patrimoniului se face în proporţia partii desprinse şi transmise.
În cazul în care partea desprinsa se transmite la mai multe persoane juridice existente sau care iau astfel fiinta, împãrţirea patrimoniului între persoana juridicã de la care s-a fãcut desprinderea şi persoanele juridice dobinditoare se va face potrivit dispoziţiunilor alineatului 2, iar între persoanele juridice dobinditoare, împãrţirea partii desprinse se va face potrivit dispoziţiunilor alineatului 1, care se vor aplica în mod corespunzãtor.
ART. 48
Persoanele juridice care dobîndesc bunuri prin efectul divizãrii rãspund fata de creditori pentru obligaţiile persoanei juridice care a încetat de a avea fiinta prin divizare, proporţional cu valoarea bunurilor dobîndite, stabilitã la data dobîndirii, dacã prin actul care a dispus divizarea persoanei juridice nu s-a prevãzut altfel. În cazul organizaţiilor cooperatiste sau al oricãror organizaţii obşteşti, rãspunderea nu poate fi decît proporţionalã cu valoarea bunurilor dobîndite.
Dispoziţiunile alineatului precedent se aplica şi persoanelor juridice care au dobîndit bunuri ca urmare a desprinderii şi transmiterii unei pãrţi din patrimoniul altei persoane juridice.
ART. 49
Transmisiunea drepturilor şi obligaţiilor, în caz de fuziune, absorbţie, divizare, precum şi de desprindere şi transmitere, privind persoane juridice supuse înregistrãrii, se îndeplineşte, atît între pãrţi, cît şi fata de cel de al treilea, numai prin înregistrarea operaţiunii şi pe data acesteia.
În ceea ce priveşte celelalte persoane juridice, nesupuse înregistrãrii, transmisiunea drepturilor şi obligaţiilor, în cazurile prevãzute de alineatul precedent, se îndeplineşte atît între pãrţi, cît şi fata de cel de al treilea, numai pe data aprobãrii, de cãtre organul competent, a inventarului, a bilanţului contabil întocmit în vederea predãrii-primirii, a oricãror alte asemenea acte pe care legea le-ar prevedea, precum şi a evidentei contractelor în curs de executare, care trebuie sa cuprindã şi repartizarea tuturor contractelor în condiţiunile art. 50 alin. 2.
ART. 50
Divizarea, precum şi desprinderea şi transmiterea nu se vor putea inregistra decît dacã se vor prezenta, aprobate de organul competent determinat potrivit art. 43 sau 44, inventarul, bilanţul contabil întocmit în vederea predãrii-primirii, sau oricare alte asemenea acte pe care legea le-ar prevedea, precum şi evidenta contractelor în curs de executare, care trebuie sa cuprindã şi repartizarea tuturor contractelor.
Contractele se vor repartiza astfel încît executarea fiecãruia dintre ele sa se facã de o singura persoana juridicã dobinditoare. Repartizarea unui singur contract la mai multe persoane juridice se va putea face numai dacã împãrţirea executãrii lui este cu putinta. În toate cazurile, în ce priveşte transmiterea drepturilor şi obligaţiilor, se va face aplicaţiunea art. 47 şi 48.
Aprobarea cerutã potrivit alin. 1 nu se va putea da mai înainte ca, în cazul contractelor planificate, sa se fi obţinut, de la organul de planificare competent, modificarea sarcinii de plan concrete corespunzãtoare.
ART. 51
Prin efectul dizolvãrii, persoana juridicã intra în lichidare, în vederea realizãrii activului şi a plãţii pasivului.
ART. 52
Bunurile organizaţiei cooperatiste sau ale organizaţiei obşteşti dizolvate, rãmase dupã lichidare, vor primi destinaţia arãtatã prin actul de înfiinţare prin statut sau prin hotãrîrea luatã, cel mai tirziu la data dizolvãrii, de organele chemate a o decide.
În lipsa unei atari prevederi în actul de înfiinţare sau statut, ori în lipsa unei hotãrîri luate în condiţiile alineatului precedent, precum şi în cazul în care prevederea sau hotãrîrea este contrarã legii ori regulilor de convieţuire socialã, bunurile rãmase dupã lichidare vor fi atribuite de organul competent unei persoane juridice cu scop identic sau asemãnãtor.
ART. 53
În cazul în care persoana juridicã este dizolvatã pentru ca scopul ei sau mijloacele întrebuinţate pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii ori potrivnice regulilor de convieţuire socialã, bunurile rãmase dupã lichidare trec la stat.
CAP. 3
Ocrotirea drepturilor personale nepatrimoniale
ART. 54
Persoana care a suferit o atingere în dreptul sau la nume ori la pseudonim, la denumire, la onoare, la reputaţie, în dreptul personal nepatrimonial de autor al unei opere ştiinţifice, artistice ori literare, de inventator sau în orice alt drept personal nepatrimonial, va putea cere instanţei judecãtoreşti încetarea sãvîrşirii faptei care aduce atingerea drepturilor mai sus arãtate.
Totodatã, cel care a suferit o asemenea atingere va putea cere ca instanta judecãtoreascã sa oblige pe autorul faptei sãvîrşite fãrã drept, sa publice, pe socoteala acestuia, în condiţiile stabilite de instanta, hotãrîrea pronunţatã ori sa îndeplineascã alte fapte destinate sa restabileasca dreptul atins.
ART. 55
Dacã autorul faptei sãvîrşite fãrã drept nu îndeplineşte, în termenul stabilit prin hotãrîre, faptele destinate sa restabileasca dreptul atins, instanta judecãtoreascã va putea sa-l oblige la plata, în folosul statului, a unei amenzi pe fiecare zi de intirziere, socotitã de la data expirãrii termenului de mai sus. Aceasta amenda poate fi pronunţatã şi prin hotãrîrea data asupra cererii fãcute potrivit art. 54.
ART. 56
Drepturile personale nepatrimoniale sînt ocrotite şi dupã moarte, în mãsura stabilitã de lege sau de regulile de convieţuire socialistã.
CAP. 4
Dispoziţiuni finale
ART. 57
Prezentul decret intra în vigoare la data de 1 Februarie 1954.
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Nedelea Daniela
17 Februarie 2012
DORESC SA PRIMESC INFORMATII
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
