Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET nr. 290 din 11 mai 1973 privind ratificarea Conventiei de asistenta juridica in materie civila si penala dintre Republica Socialista Romania si Regatul Greciei si a Protocolului aditional
La 19 octombrie 1972 a fost semnatã la Bucureşti Convenţia de asistenta juridicã în materie civilã şi penalã dintre Republica Socialistã România şi Regatul Greciei. Dezvoltarea raporturilor romano-elene în domeniile economic, comercial, tehnico-ştiinţific şi cultural din ultimii ani a fãcut necesarã reglementarea situaţiei juridice a cetãţenilor uneia dintre pãrţi, persoane fizice şi juridice, pe teritoriul celeilalte, cerindu-se, totodatã, posibilitãţi sporite pentru extinderea acestor relaţii în continuare. Convenţia reglementeazã egalitatea de tratament juridic al cetãţenilor celor doua state, accesul liber şi nestînjenit la autoritãţile judiciare ale celuilalt stat, modul de acordare a asistenţei judiciare, de realizare a legãturii dintre instituţiile competente ale celor doua tari, de redactare şi comunicare a actelor. De asemenea, convenţia prevede acordarea asistenţei judiciare gratuite, transmiterea actelor judiciare şi extrajudiciare, efectuarea comisiilor rogatorii, protecţia martorilor şi experţilor citaţi în fata autoritãţilor judiciare ale celeilalte pãrţi, recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor judecãtoreşti şi arbitrale. Convenţia insereaza prevederea expresã ca asistenta judiciarã poate fi refuzatã dacã partea solicitatã considera ca prin satisfacerea cererii s-ar aduce atingere principiilor fundamentale ale legislaţiei sale, suveranitãţii, securitãţii sau ordinii sale publice. În materie penalã sînt reglementate extrãdarea, condiţiile de efectuare a acesteia, tranzitul persoanelor extrãdate uneia dintre pãrţi de cãtre un stat terţ, transmiterea datelor privind hotãrîrile definitive pronunţate de instanţele unei pãrţi impotriva cetãţenilor celeilalte pãrţi, a amprentelor digitale, precum şi comunicarea de informaţii asupra antecedentelor penale. În Protocolul adiţional, parte integrantã din convenţie, se fac precizãri referitoare la înţelesul unor termeni, precum şi cu privire la limba în care se vor traduce actele şi celelalte documente. Prin dispoziţiile pe care le conţine, convenţia stabileşte un cadru juridic adecvat pentru dezvoltarea pe mai departe a raporturilor dintre cele doua tari. În scopul ratificãrii convenţiei şi protocolului, a fost emis alãturatul decret.
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã:
ARTICOL UNIC Se ratifica Convenţia de asistenta juridicã în materie civilã şi penalã dintre Republica Socialistã România şi Regatul Greciei şi Protocolul adiţional, semnate la Bucureşti la 19 octombrie 1972.
CONVENŢIE de asistenta juridicã în materie civilã şi penalã între Republica Socialistã România şi Regatul Greciei*)
*) Traducere
Republica Socialistã România şi Regatul Greciei, dorind sa reglementeze asistenta juridicã în materie civilã şi penalã în spiritul respectului suveranitãţii, independentei naţionale, egalitãţii în drepturi, neamestecului în treburile interne şi avantajului reciproc, au hotãrît sa încheie prezenta convenţie şi, în acest scop, au desemnat împuterniciţii lor: Republica Socialistã România, pe domnul Nicolae Ecobescu, adjunct al ministrului afacerilor externe; Regatul Greciei, pe domnul Aristote Phrydas, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Greciei la Bucureşti, care, dupã schimbul deplinelor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra celor ce urmeazã:
CAP. 1 Dispoziţii generale
ART. 1 1. Cetãţenii fiecãrei pãrţi contractante se bucura pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante în ceea ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridicã ca şi cetãţenii proprii. 2. Cetãţenii fiecãrei pãrţi contractante au dreptul sa se adreseze liber şi nestînjenit instanţelor judecãtoreşti şi altor instituţii ale celeilalte pãrţi contractante în competenta cãrora intra cauzele civile şi penale, denumite în cele ce urmeazã instituţii judiciare, pot sa-şi susţinã interesele în fata acestora, sa facã cereri şi sa introducã acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii proprii. 3. Dispoziţiile prezentei convenţii referitoare la cetãţenii fiecãrei pãrţi contractante se aplica, în mod corespunzãtor, şi persoanelor juridice înfiinţate în conformitate cu legile partii contractante pe teritoriul cãreia îşi au sediul. ART. 2 Cetãţenilor fiecãrei pãrţi contractante, reclamanţi sau intervenienţi, nu li se va putea impune nici cauţiune, nici depozit, oricare le-ar fi denumirea, pentru motivul ca sînt strãini sau ca au domiciliul sau resedinta pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante. ART. 3 În îndeplinirea prevederilor prezentei convenţii şi în mãsura în care aceasta nu prevede altfel, instituţiile judiciare ale celor doua pãrţi contractante comunica între ele prin intermediul ministerelor de justiţie. ART. 4 1. Cererile pentru acordarea asistenţei juridice, precum şi actele anexate la acestea, vor fi redactate în limba partii solicitante şi vor fi însoţite de o traducere. Cererile trebuie sa poarte ştampila oficialã. 2. Traducerea va fi certificatã de cãtre un traducãtor oficial al autoritãţii de la care emana actul sau de cãtre misiunea diplomaticã sau de oficiul consular al uneia dintre pãrţile contractante. ART. 5 Ministerele de justiţie şi procuraturile generale ale pãrţilor contractante îşi vor comunica reciproc, la cerere, informaţii cu privire la dispoziţiile legale care sînt sau au fost în vigoare în statul lor în materia dreptului civil, penal, procesual penal şi civil. ART. 6 Asistenta juridicã poate fi refuzatã dacã partea contractantã solicitatã considera ca prin satisfacerea cererii s-ar aduce atingere principiilor fundamentale ale legislaţiei sale, suveranitãţii, securitãţii sau ordinii sale publice.
CAP. 2 Asistenta judiciarã gratuita, scutiri şi reduceri de taxe
ART. 7 1. Cetãţenii unei pãrţi contractante beneficiazã, în fata instituţiilor judiciare de pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, de asistenta judiciarã gratuita, de scutiri şi reduceri de taxe de timbru, care se acorda cetãţenilor acesteia în legatura cu situaţia lor materialã, în aceeaşi mãsura şi în aceleaşi condiţii. 2. Înlesnirile prevãzute la paragraful 1, acordate unei pãrţi într-o acţiune intentatã la o instituţie judiciarã a uneia dintre pãrţile contractante, se extind şi la îndeplinirea comisiilor rogatorii şi la inminarea de acte în aceeaşi cauza, efectuate pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante. ART. 8 1. Adeverinta cu privire la situaţia materialã, necesarã pentru obţinerea înlesnirilor prevãzute de articolul 7, va fi eliberata de autoritatea competenta a partii contractante pe teritoriul cãreia îşi are domiciliul sau resedinta persoana care a fãcut cererea. 2. Dacã petiţionarul are domiciliul sau resedinta pe teritoriul unui stat terţ, este suficienta adeverinta eliberata de misiunea diplomaticã sau de oficiul consular al partii contractante al carei cetãţean este petiţionarul, competente la locul unde acesta îşi are domiciliul sau resedinta. ART. 9 Instituţia judiciarã cãreia i s-a adresat cererea pentru acordarea asistenţei judiciare gratuite şi a înlesnirilor prevãzute la articolul 7 hotãrãşte în coinformitate cu legile statului sau, putind cere, la nevoie, date suplimentare. ART. 10 1. Dacã un cetãţean al unei pãrţi contractante, avînd domiciliul sau resedinta pe teritoriul acesteia, doreşte sa beneficieze în fata unei instituţii judiciare a celeilalte pãrţi contractante de înlesnirile prevãzute la articolul 7, el poate face cererea, în acest sens, la instituţia judiciarã competenta de la domiciliul sau resedinta sa, potrivit legilor statului sau. De traducerea cererii, a adeverintei prevãzute la articolul 8 şi a eventualelor anexe trebuie sa se îngrijeascã instituţia judiciarã cãreia i s-a prezentat cererea de cãtre petitionar. 2. Instituţia judiciarã care, potrivit paragrafului 1, a primit cererea, o va trimite, împreunã cu adeverinta prevãzutã de articolul 8 şi eventualele anexe, instituţiei judiciare competente a celeilalte pãrţi contractante.
CAP. 3 Inminarea actelor judiciare şi extrajudiciare şi efectuarea comisiilor rogatorii
ART. 11 Pãrţile contractante, sub rezerva dispoziţiilor referitoare la extrãdare, vor efectua transmiteri de acte şi comisii rogatorii în materia dreptului civil şi penal prin intermediul ministerelor de justiţie. Dispoziţiile alineatului precedent nu exclud posibilitatea pentru pãrţile contractante de a inmina direct, prin misiunile diplomatice sau oficiile lor consulare, toate actele judiciare sau extrajudiciare destinate cetãţenilor lor, dacã aceştia accepta primirea. ART. 12 Cererea pentru inminari de acte sau pentru efectuarea de comisii rogatorii va cuprinde urmãtoarele date: a) obiectul cererii; b) numele şi prenumele pãrţilor, calitatea, ocupaţia, domiciliul sau resedinta lor, iar pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor; c) numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor pãrţilor, dacã este cazul; d) datele necesare cu privire la obiectul cererii, îndeosebi adresa destinatarului - la cererea de inminari de acte, iar la comisiile rogatorii - împrejurãrile în legatura cu care urmeazã sa se facã o proba şi, dacã este cazul, întrebãrile care trebuie puse martorilor; e) în materie penalã, calificarea infracţiunii comise. ART. 13 Instituţia solicitatã inmineaza actele în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare în statul ei şi numai dacã aceste acte sînt însoţite de o traducere. În caz contrar, ea inmineaza actele destinatarului, dacã acesta este de acord sa le primeascã. ART. 14 1. Dacã adresa persoanei care urmeazã sa fie audiatã sau cãreia urmeazã sa i se inmineze un act nu este indicatã precis sau dacã se constata ca ea este inexactã, instituţia solicitatã va stabili, în mãsura posibilitatii, adresa exactã. 2. Dacã instituţia solicitatã nu este competenta sa îndeplineascã cererea, ea o va transmite, din oficiu, instituţiei competente şi va informa despre aceasta instituţia solicitanta. ART. 15 Dovada de inminare a actelor se întocmeşte în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare pe teritoriul partii contractante solicitate. ART. 16 1. Instituţia cãreia i-a fost adresatã o cerere de comisie rogatorie o va efectua folosind, atunci cînd este necesar aceleaşi mijloace de constringere ca şi la efectuarea de comisii rogatorii cerute de instituţiile din statul sau. 2. La cererea instituţiei solicitante, instituţia solicitatã va incunostinta, în timp util, instituţia solicitanta sau pãrţile, despre locul şi data la care urmeazã sa fie efectuatã comisia rogatorie. ART. 17 În cazul în care cererea nu a putut fi satisfacuta se vor înapoia actele şi se vor comunica motivele pentru care ea nu a fost îndeplinitã sau pentru care îndeplinirea ei a fost refuzatã. ART. 18 Cheltuielile ocazionate de îndeplinirea cererilor nu vor fi rambursate între pãrţile contractante, cu excepţia celor pentru remunerarea experţilor şi a altor cheltuieli pentru efectuarea expertizelor. Cuantumul şi natura cheltuielilor care trebuie sa fie rambursate vor fi comunicate instituţiei solicitante.
CAP. 4 Protecţia martorilor şi experţilor
ART. 19 Dacã o persoana, oricare ar fi cetãţenia sa, primeşte pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante o citaţie pentru a se prezenta în fata autoritãţilor judiciare ale celeilalte pãrţi contractante ca martor sau expert şi se prezintã în mod voluntar în fata acestor autoritãţi ca urmare a citarii, ea nu poate fi urmãritã, detinuta sau privatã de libertate pe teritoriul partii solicitante pentru infracţiunea ce face obiectul procesului în care a fost citata sau pentru o alta infracţiune sãvîrşitã înainte de plecarea sa de pe teritoriul partii solicitate şi nici pentru depozitia facuta în acel proces. ART. 20 Imunitatea prevãzutã la articolul precedent înceteazã dacã martorul sau expertul, avînd posibilitatea sa pãrãseascã teritoriul partii solicitante în termen de 10 zile din ziua cînd autoritãţile judiciare i-au fãcut cunoscut ca prezenta lui nu mai este necesarã, ar continua sa ramina pe acel teritoriu sau ar reveni dupã ce l-ar fi pãrãsit. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut pãrãsi teritoriul acestei pãrţi din motive independente de vointa sa.
CAP. 5 Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor judecãtoreşti şi arbitrale
ART. 21 1. Fiecare parte contractantã se angajeazã sa recunoascã şi sa încuviinţeze sa se execute pe teritoriul sau urmãtoarele hotãrîri judecãtoreşti pronunţate pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante: a) hotãrîrile definitive şi executorii date în cauzele civile; b) hotãrîrile definitive şi executorii date în cauzele penale privind repararea pagubelor şi restituirea lucrurilor; c) tranzacţiile judiciare în cauzele civile. 2. Sînt considerate hotãrîri judecãtoreşti, în sensul paragrafului 1, şi hotãrîrile date în materie succesoralã de cãtre organele unei pãrţi contractante care, potrivit legii acesteia, sînt competente sa dezbata cauze succesorale. ART. 22 Hotãrîrile judecãtoreşti menţionate la articolul 21 vor fi recunoscute şi se va incuviinta executarea lor, în urmãtoarele condiţii: a) dacã, potrivit legii parii contractante pe teritoriul cãreia se cere recunoaşterea sau încuviinţarea executãrii, nu este exclusa competenta instanţelor judecãtoreşti ale partii contractante pe teritoriul cãreia s-a pronunţat hotãrîrea în cauza; b) dacã hotãrîrea judecãtoreascã este definitiva şi executorie potrivit legii partii contractante pe teritoriul cãreia a fost pronunţatã; c) dacã prin recunoaşterea sau executarea hotãrîrii judecãtoreşti nu se aduce atingere principiilor fundamentale ale legislaţiei sau ordinii publice a partii contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie recunoscuta sau executatã hotãrîrea; d) dacã în aceeaşi cauza nu s-a dat anterior o hotãrîre definitiva avînd autoritate de lucru judecat, pronunţatã de cãtre o autoritate judiciarã competenta a partii solicitate; e) dacã persoanei care nu a participat la proces şi impotriva cãreia s-a dat hotãrîrea i s-a inminat în timp util, ei sau reprezentantului sau, citaţia sau copia de pe acţiune şi actele anexate, în conformitate cu legea partii contractante pe teritoriul cãreia s-a pronunţat hotãrîrea; citarea prin afişare nu se considera inminare. ART. 23 1. Cererea de recunoaştere şi de încuviinţare a executãrii poate fi depusa de partea interesatã direct la instanta competenta a partii contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie efectuatã executarea sau la instanta care s-a pronunţat în prima instanta în cauza respectiva. 2. La cerere se vor anexa: a) copia certificatã de pe hotãrîrea judecãtoreascã sau de pe tranzacţia judiciarã, precum şi o adeverinta ca hotãrîrea este definitiva şi executorie, dacã aceasta nu rezulta din hotãrîre; b) adeverinta ca partea care nu a participat la proces şi impotriva cãreia s-a dat hotãrîrea a fost citata în timp util şi în conformitate cu legea partii contractante pe teritoriul cãreia a fost pronunţatã hotãrîrea; c) traducerea actelor indicate la literele a şi b, precum şi traducerea cererii, dacã nu a fost întocmitã în limba partii pe teritoriul cãreia urmeazã sa se recunoascã sau sa se execute hotãrîrea. 3. Odatã cu cererea de recunoaştere a hotãrîrii şi de încuviinţare a executãrii poate fi cerutã şi executarea hotãrîrii. ART. 24 1. Instanţele partii contractante pe teritoriul cãreia trebuie sa se recunoascã şi sa se execute hotãrîrea vor decide cu privire la încuviinţarea executãrii şi la obiecţiile fãcute impotriva acesteia şi vor proceda la recunoaştere şi la executare, potrivit legii proprii, dacã prin prezenta convenţie nu se prevede altfel. 2. Instanta chematã sa se pronunţe cu privire la cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executãrii se va limita sa stabileascã existenta condiţiilor prevãzute la articolul 22 şi, dacã aceste condiţii exista, va recunoaşte hotãrîrea şi va incuviinta executarea. ART. 25 Hotãrîrile judecãtoreşti definitive ale unei pãrţi contractante în cauzele referitoare la statutul personal al propriilor sãi cetãţeni se recunosc şi produc efecte pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante fãrã nici o procedura de recunoaştere. ART. 26 1. Dacã una dintre pãrţile în proces, scutitã de garanţie procesuala, este obligatã printr-o hotãrîre judecãtoreascã definitiva sa plãteascã celeilalte pãrţi cheltuielile de judecata, aceasta hotãrîre se va executa, la cerere, gratuit pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante. 2. În ce priveşte urmãrirea cheltuielilor de judecata avansate de stat şi a taxelor de care a fost scutitã partea, instanta partii contractante pe al carei teritoriu s-a nãscut obligaţia de plata va cere instanţei competente a celeilalte pãrţi contractante sa urmãreascã încasarea acestor cheltuieli şi taxe. Suma încasatã se va pune la dispoziţia misiunii diplomatice sau oficiului consular al celeilalte pãrţi contractante. 3. La cererile prevãzute la paragraful 1 şi 2 se va anexa o copie certificatã de pe acea parte din hotãrîre care se referã la cuantumul cheltuielilor de judecata şi al taxelor, o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva şi o traducere a acestor acte. 4. Instanta care încuviinţeazã executarea hotãrîrilor prevãzute la paragrafele 1 şi 2 se limiteazã numai la verificarea împrejurãrii dacã hotãrîrea este definitiva şi executorie. ART. 27 Fiecare parte contractantã va recunoaşte şi va incuviinta sa se execute pe teritoriul sau hotãrîrile arbitrale în materie comercialã pronunţate pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, potrivit Convenţiei pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale strãine, adoptatã la New York la 10 iunie 1958. Hotãrîrile arbitrale în materie civilã pronunţate pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante vor fi recunoscute şi vor putea fi executate pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante în condiţiile articolelor 22 şi 23, în mãsura în care aceste condiţii sînt aplicabile hotãrîrilor arbitrale. ART. 28 Prin aplicarea prevederilor referitoare la executarea hotãrîrilor judecãtoreşti şi arbitrale, precum şi a tranzacţiilor judiciare, nu se poate aduce atingere dispoziţiilor legale ale pãrţilor contractante privind transferul de sume de bani sau transmiterea obiectelor obţinute prin executare.
CAP. 6 Extrãdarea
ART. 29 Pãrţile contractante se angajeazã sa-şi predea reciproc, potrivit regulilor şi condiţiilor prevãzute în prezentul capitol, în vederea urmãririi penale, judecãrii sau executãrii pedepsei, persoanele care se gãsesc pe teritoriul uneia dintre ele care sînt cercetate sau urmãrite în scopurile precizate de cãtre autoritãţile celeilalte pãrţi contractante. Extrãdarea se admite numai dacã fapta pentru care este invinuita sau pentru care a fost condamnata persoana a carei extrãdare se cere este prevãzutã ca infracţiune de legile ambelor pãrţi contractante. Extrãdarea în vederea urmãririi sau judecãrii se admite numai dacã, potrivit legilor ambele pãrţi contractante, fapta atrage o pedeapsa privativã de libertate mai mare de 2 ani sau o pedeapsa mai severã. Dacã extrãdarea este cerutã în vederea executãrii pedepsei, ea este admisã numai dacã pedeapsa pronunţatã este mai mare de un an sau mai severã. ART. 30 Nu pot fi extrãdate: a) persoanele care la data primirii cererii de extrãdare sînt cetãţeni ai partii contractante solicitate; b) persoanele fãrã cetãţenie domiciliate pe teritoriul partii solicitate, precum şi persoanele a cãror extrãdare este interzisã de legislaţia partii solicitate. ART. 31 Extrãdarea nu este admisã dacã: a) fapta a fost sãvîrşitã pe teritoriul partii solicitate; b) infracţiunea pentru care se cere extrãdarea a fost comisã în afarã teritoriului partii solicitante, iar legislaţia partii solicitate nu prevede urmãrirea unei astfel de infracţiuni cînd este sãvîrşitã în afarã teritoriului sau sau nu admite extrãdarea pentru infracţiuni care fac obiectul cererii de extrãdare; c) potrivit legii ambelor pãrţi contractante, acţiunea penalã nu poate fi pusã în mişcare decît la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate; d) fapta pentru care se cere extrãdarea este, potrivit legii uneia dintre pãrţile contractante, prescrisã sau amnistiatã ori exista o alta cauza legalã care impiedica punerea în mişcare a acţiunii penale ori executarea pedepsei; e) impotriva persoanei a carei extrãdare se cere s-a pronunţat o hotãrîre definitiva de cãtre autoritãţile judiciare ale partii solicitate sau acestea au pus capãt urmãririi penale pentru aceeaşi fapta. ART. 32 Extrãdarea poate fi amînatã dacã persoana a carei extrãdare se cere este implicata într-un proces penal ori are de executat o pedeapsa privativã de libertate pronunţatã de o instanta a partii solicitate. În caz de amînare, extrãdarea se poate face numai dupã ce procesul penal a luat sfîrşit, iar cînd s-a pronunţat o hotãrîre de condamnare, numai dupã ce pedeapsa a fost executatã. În cazul în care amînarea extrãdãrii ar putea atrage împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale sau ar putea crea mari greutãţi pentru stabilirea faptelor, partea solicitatã poate admite extrãdarea temporarã sub condiţia expresã ca persoana a carei extrãdare se cere va fi înapoiatã dupã efectuarea actelor procesuale pentru care s-a admis extrãdarea. ART. 33 Persoana extrãdatã nu poate fi urmãritã sau judecata pentru alta infracţiune decît aceea pentru care s-a obţinut extrãdarea, nu poate fi supusã la executarea altei pedepse decît aceea pentru care extrãdarea a fost obţinutã şi nu poate fi extrãdatã unui stat terţ în afarã de cazul cînd: a) exista acordul prealabil al partii solicitate; b) deşi a avut posibilitatea, nu a pãrãsit teritoriul partii solicitante în termen de o luna de la sfîrşitul procesului penal ori de la executarea pedepsei sau, pãrãsind acest teritoriu, a revenit ulterior. ART. 34 În materie de extrãdare cele doua pãrţi contractante comunica între ele prin intermediul ministerelor afacerilor externe. ART. 35 1. La cererea de extrãdare adresatã partii solicitate vor fi anexate: a) copia certificatã de pe mandatul de arestare, iar cînd extrãdarea se cere pentru executarea pedepsei, copia certificatã de pe hotãrîrea rãmasã definitiva. În cazul în care mandatul de arestare nu este menţionatã fapta cu indicarea locului şi timpului sãvîrşirii acesteia, precum şi calificarea ei juridicã, aceste date vor fi arãtate într-o anexa certificatã; b) copia de pe textele legale aplicate în cauza respectiva; c) date privind durata pedepsei neexecutate, în cazul cererii de extrãdare a unei persoane condamnate care a executat numai o parte din pedeapsa; d) orice date care ar putea servi pentru identificarea persoanei a carei extrãdare se cere. 2. Partea solicitatã poate cere date suplimentare, dacã indicaţiile date potrivit paragrafului precedent sînt incomplete. Cealaltã parte trebuie sa dea curs acestei cereri în cel mult 2 luni. Aceasta durata poate fi prelungitã cu încã 15 zile de cãtre pãrţile contractante pentru motive temeinice. 3. Dacã partea solicitanta nu prezintã în termenul stabilit datele suplimentare, partea solicitatã poate dispune punerea în libertate a persoanei arestate. ART. 36 Dupã primirea cererii de extrãdare, dacã sînt îndeplinite condiţiile de forma ale extrãdãrii, partea solicitatã va lua neîntîrziat mãsuri pentru arestarea persoanei a carei extrãdare se cere, cu excepţia cazurilor cînd, potrivit prezentei convenţii, extrãdarea nu poate avea loc. ART. 37 În caz de urgenta, arestarea unei persoane poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrãdare, dacã s-a primit o intervenţie în acest sens de la partea contractantã solicitanta. Intervenţia va mentiona mandatul de arestare sau hotãrîrea definitiva data impotriva acelei persoane, indicind ca cererea de extrãdare va fi trimisa ulterior. Cererea de arestare provizorie va fi transmisã autoritãţilor partii solicitate fie pe cale poştalã sau telegrafica, fie prin orice alt mijloc lasind o urma scrisã. Despre arestarea facuta potrivit alineatului precedent va fi instiintata neîntîrziat cealaltã parte contractantã. Durata arestãrii preventive dispusã în condiţiile alineatului 1 poate fi de cel mult o luna. Acest termen va putea fi prelungit cu 15 zile, la cererea partii solicitante. Totuşi, punerea în libertate provizorie este posibila în orice moment, cu condiţia pentru partea solicitatã de a lua orice mãsuri pe care le-ar considera necesare în scopul prevenirii sustragerii persoanei reclamate. ART. 38 Partea solicitatã va face cunoscut partii solicitante hotãrîrea sa asupra extrãdãrii. În caz de respingere totalã sau parţialã pronunţatã de autoritatea judiciarã, motivele hotãrîrii vor fi comunicate partii solicitate. În cazul în care cererea de extrãdare este admisã, partea solicitatã este obligatã sa comunice partii solicitante locul şi data predãrii extrãdatului. Dacã reprezentantul partii solicitante nu se prezintã la data şi locul indicate pentru a i se preda persoana a carei extrãdare a fost admisã, aceasta va putea fi pusã în libertate. În orice caz, ea va fi pusã în libertate la expirarea unui termen de 15 zile socotite de la data precizatã. În acest caz, dacã cererea de extrãdare este repetatã, ea va putea fi respinsã. ART. 39 Dacã extrãdarea aceleiaşi persoane este cerutã de mai multe state, partea solicitatã hotãrãşte cãtre care stat se va face extrãdarea. ART. 40 Dacã persoana extrãdatã se sustrage de la urmãrirea penalã, de la judecata ori de la executarea pedepsei şi dacã revine pe teritoriul partii solicitate, ea va putea fi extrãdatã din nou. În acest caz, nu mai este necesar sa se anexeze la cerere actele prevãzute la articolul 35. ART. 41 La cererea partii solicitante, partea solicitatã va transmite: a) obiectele care pot servi ca mijloc de proba în procesul penal; aceste obiecte se transmit şi în cazul cînd extrãdarea nu poate avea loc din cauza morţii, sustragerii sau din alte împrejurãri; b) obiectele care în mod vadit provin din infracţiune ori au servit la sãvîrşirea acesteia. Predarea obiectelor se face sub luarea de dovada. Dacã obiectele cerute sînt necesare partii solicitate într-o cauza penalã, ele pot fi reţinute provizoriu sau predate cu condiţia de a fi înapoiate. Drepturile partii solicitate sau ale terţilor asupra acestor obiecte sînt rezervate. Dacã exista asemenea drepturi, obiectele vor fi restituite partii solicitate cît mai curînd posibil. Predarea sumelor de bani sau a altor bunuri se va face cu respectarea legilor partii solicitate. ART. 42 Fiecare parte contractantã autoriza, la cererea celeilalte, tranzitul pem teritoriul sau al persoanelor extrãdate acesteia din urma de cãtre un stat terţ. În astfel de cazuri, cererea pentru autorizare se înainteazã şi se rezolva potrivit aceloraşi reguli ca şi cererea de extrãdare. ART. 43 Cheltuielile de extrãdare se suporta de partea pe teritoriul cãreia s-au fãcut. Cheltuielile de tranzit se suporta de partea solicitanta. ART. 44 Pãrţile contractante îşi comunica reciproc informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit impotriva persoanelor extrãdate. Dacã impotriva acestor persoane a fost pronunţatã o sentinta definitiva, se va transmite şi copia de pe sentinta. ART. 45 Fiecare parte contractantã va comunica celeilalte pãrţi contractante data privind hotãrîrile definitive pronunţate de instanţele unei pãrţi contractante impotriva cetãţenilor celeilalte pãrţi contractante, transmiţînd totodatã, amprentele digitale existente ale condamnaţilor. ART. 46 La cererea instanţelor judecãtoreşti sau a organelor de urmãrire penalã ale uneia dintre pãrţile contractante, vor fi transmise, gratuit, de cealaltã parte, informaţii asupra antecedentelor penale ale persoanelor urmãrite sau supuse judecaţii pe teritoriul acestei pãrţi contractante. Comunicarea se va face conform articolului 3.
CAP. 7 Dispoziţii finale
ART. 47 1. Prezenta convenţie va fi supusã ratificãrii. Schimbul instrumentelor de ratificare va avea loc la Atena cît mai curînd posibil. 2. Convenţia va intra în vigoare în a saizecea zi socotitã de la data schimbului instrumentelor de ratificare. ART. 48 Convenţia se încheie pentru o perioada de 5 ani şi va fi consideratã prelungitã de fiecare data pentru o alta perioada de 5 ani dacã nici una dintre pãrţile contractante nu o denunta cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea acestui termen. Facuta la Bucureşti la data de nouasprezece octombrie 1972, în doua exemplare originale în limba franceza, ambele texte fãcînd credinţa egala. Drept care împuterniciţii celor doua pãrţi contractante au semnat prezenta convenţie şi au aplicat sigiliile lor.
PROTOCOL
La semnarea Convenţiei dintre Republica Socialistã România şi Regatul Greciei privind asistenta juridicã în materie civilã şi penalã, subsemnaţii împuterniciţi au convenit asupra dispoziţiilor urmãtoare, care sînt considerate ca fãcînd parte integrantã din convenţia menţionatã mai sus: I. În înţelesul convenţiei: 1. Expresia în materie civilã cuprinde şi dreptul comercial, dreptul familiei şi statutul personal. 2. Expresia autoritate judiciarã desemneazã orice autoritate în competenta cãreia intra cauzele civile şi penale, conform legilor fiecãreia dintre pãrţile contractante. II. Cînd dispoziţiile convenţiei prevãd o traducere a actelor sau documentelor, aceasta va fi facuta în limba partii solicitate sau în limba franceza.
------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
