Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET nr. 261 din 9 iulie 1982 pentru ratificarea unor tratate internationale
ART. 1 Se ratifica Tratatul dintre Republica Socialistã România şi Republica Democrata Germanã privind asistenta juridicã în materie civilã şi penalã, încheiat la Bucureşti la 19 martie 1982. ART. 2 Se ratifica Acordul de cooperare în domeniul urbanismului, construcţiilor şi locuinţelor dintre Republica Socialistã România şi Republica Algeriana Democratica şi Populara, semnat la Alger la 28 decembrie 1981. ART. 3 Se ratifica Convenţia dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Algeriene Democrate şi Populare privind asigurãrile sociale, încheiatã la Alger la 29 decembrie 1981. ART. 4 Se ratifica Convenţia dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Cipru pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, semnatã la Nicosia la 16 decembrie 1981. ART. 5 Se ratifica Acordul dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Islamice Mauritania privind cooperarea în domeniul pescuitului maritim, încheiat la Nouakchott la 21 ianuarie 1982.
ANEXA 1
TRATAT între Republica Socialistã România şi Republica Democrata Germanã privind asistenta juridicã în materie civilã şi penalã
CAP. 1 Dispoziţii generale
ART. 1 Definirea unor termeni
1. În sensul prezentului tratat: a) prin cauze civile se înţeleg cauzele de drept civil, drept al familiei, drept comercial şi dreptul muncii; b) prin instituţii judiciare se înţeleg instanţele judecãtoreşti, procuraturile, notariatele de stat şi alte organe care au atribuţii în materie civilã. 2. Cetãţenii unui stat contractant sînt persoanele care au cetãţenia acestui stat conform legilor sale. 3. Dispoziţiile prezentului tratat referitoare la cetãţenii fiecãrui stat contractant se aplica, în mod corespunzãtor, şi persoanelor juridice înfiinţate în conformitate cu legile statului contractant pe teritoriul cãruia îşi au sediul. ART. 2 Ocrotirea juridicã 1. Cetãţenii fiecãrui stat contractant se bucura pe teritoriul celuilalt stat contractant, în ceea ce priveşte persoana patrimoniului lor, de aceeaşi ocrotire juridicã ca şi cetãţenii proprii. 2. Cetãţenii fiecãrui stat contractant au, în consecinta, dreptul sa se adreseze liber nestingherit instituţiilor judiciare şi altor organe ale celuilalt stat contractant în competenta cãrora intra cauzele civile şi penale, pot sa-şi susţinã interesele în fata acestora, sa facã cereri şi sa introducã acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii acestui stat contractant. 3. Instituţiile judiciare ale unui stat contractant indruma pe cetãţenii celuilalt stat contractant pentru a-şi asigura reprezentarea de care au nevoie în susţinerea cauzelor lor. ART. 3 Scutirea de cauţiune Cetãţenii fiecãrui stat contractant care se adreseazã instituţiilor judiciare ale celuilalt stat contractant în calitate de reclamanţi sau intervenienţi, dacã au domiciliul sau resedinta pe teritoriul unuia dintre statele contractante, nu pot fi obligaţi sa depunã cauţiune pentru motivul ca sînt strãini sau ca îşi au domiciliul ori resedinta pe teritoriul statului contractant cãruia îi aparţine instituţia judiciarã solicitatã. ART. 4 Scutiri de taxe şi alte înlesniri 1. Cetãţenii unui stat contractant beneficiazã pe teritoriul celuilalt stat contractant de scutiri sau reduceri de taxe şi alte cheltuieli de procedura, precum şi de asistenta judiciarã gratuita, în aceeaşi mãsura şi în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii proprii. 2. Înlesnirile prevãzute la paragraful 1, acordate de o instituţie judiciarã a unuia dintre statele contractante, într-o anumitã cauza, se extind şi la îndeplinirea comisiilor rogatorii şi inminarea de acte în aceeaşi cauza, efectuate pe teritoriul celuilalt stat contractant. ART. 5 Condiţiile obţinerii înlesnirilor 1. Adeverinta cu privire la situaţia materialã personalã, necesarã pentru obţinerea înlesnirilor prevãzute de art. 4, va fi eliberata de autoritatea competenta a statului contractant pe teritoriul cãruia îşi are domiciliul sau resedinta persoana care a fãcut cererea. 2. Dacã petiţionarul nu are domiciliul sau resedinta pe teritoriul nici unuia dintre statele contractante, este suficienta adeverinta eliberata de misiunea diplomaticã sau oficiul consular al statului contractant al cãrui cetãţean este petiţionarul, competente la locul unde îşi are domiciliul sau resedinta. ART. 6 Solicitarea înlesnirilor 1. Cetãţeanul unui stat contractant, care doreşte sa solicite unei instituţii judiciare a celuilalt stat contractant înlesnirile prevãzute la art. 4, poate face cerere în acest sens la instituţia judiciarã competenta de la domiciliul sau resedinta sa. 2. Instituţia judiciarã care, potrivit paragrafului 1, a primit cererea, o va trimite, împreunã cu adeverinta prevãzutã la art. 5 şi eventualele anexe, instituţiei judiciare competente a celuilalt stat contractant. 3. Instituţia judiciarã competenta a hotãrî asupra cererii pentru acordarea înlesnirilor prevãzute la art. 4 hotãrãşte în conformitate cu legea statului sau, putind solicita, la nevoie, date suplimentare. ART. 7 Modul de legatura Instituţiile judiciare ale statelor contractante comunica între ele prin intermediul ministerelor de justiţie sau procuraturilor generale, în mãsura în care, prin prezentul tratat, nu se dispune altfel. ART. 8 Limba folositã 1. În aplicarea prevederilor prezentului tratat, ministerele de justiţie şi procuraturile generale ale celor doua state contractante folosesc în relaţiile dintre ele limba statului lor. Tot astfel se procedeazã şi în relaţiile dintre instituţiile judiciare ale statelor contractante, în mãsura în care, prin prezentul tratat, nu se dispune astfel. 2. Cererile de asistenta juridicã şi actele anexate se redacteazã în limba statului contractant solicitant; o traducere certificatã în limba statului contractant solicitat va fi anexatã. Certificarea traducerii se face de cãtre un traducãtor oficial, de cãtre instituţia judiciarã competenta ori de cãtre misiunea diplomaticã sau oficiul consular al statului contractant solicitant. 3. Instituţiile judiciare pot folosi pentru cererile de asistenta judiciarã formulare cu text bilingv, care vor fi stabilite de comun acord de cãtre ministerele de justiţie. 4. Actele întocmite în îndeplinirea cererilor de asistenta juridicã se redacteazã în limba statului contractant solicitat. ART. 9 Informaţii asupra problemelor de drept Ministerele de justiţie şi procuraturile generale ale statelor contractante îşi comunica reciproc, la cerere, informaţii referitoare la dispoziţiile legale în vigoare sau care au fost în vigoare în statul cãruia îi aparţin, precum şi asupra practicii judiciare. ART. 10 Ocrotirea martorilor şi experţilor 1. Martorul sau expertul care, fiind citat într-o cauza civilã sau penalã prin intermediul instituţiei judiciare a statului contractant solicitat, se prezintã în fata instituţiei judiciare a statului contractant solicitant, nu poate, oricare ar fi cetãţenia sa, sa fie tras la rãspundere penalã, arestat sau supus executãrii unei pedepse penale, pe teritoriul acestui stat, pentru infracţiunea ce formeazã obiectul procesului pentru care a fost citat sau pentru o alta infracţiune sãvîrşitã înainte de trecerea frontierei statului contractant solicitant. 2. Martorul sau expertul pierde garanţiile prevãzute la paragraful 1 dacã nu a pãrãsit teritoriul statului contractant solicitant în termen de 30 de zile de la data cînd instituţia judiciarã solicitanta îl înştiinţeazã ca prezenta sa nu mai este necesarã. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut pãrãsi teritoriul statului contractant solicitant din motive independente de vointa sa. ART. 11 Restituirea cheltuielilor pentru martori şi experţi Martorul şi expertul au dreptul la restituirea cheltuielilor de cãlãtorie şi de întreţinere în perioada deplasarii, precum şi la compensarea retributiei nerealizate. Expertul are dreptul la onorariul de expert. Despre drepturile martorului sau expertului se va face menţiune în citaţie. ART. 12 Audierea ca martor a persoanei arestate În cazul în care o persoana, ce se afla arestata pe teritoriul unui stat contractant, este necesar sa fie audiatã ca martor de cãtre o instituţie judiciarã a celuilalt stat contractant, organele centrale prevãzute la art. 7 din prezentul tratat pot conveni ca aceasta persoana sa fie transportatã pe teritoriul statului contractant solicitant, cu condiţia de a fi menţinutã în stare de arest şi de a fi înapoiatã în cel mai scurt timp dupã audiere.
CAP. 2 Cauze civile. Asistenta juridicã.
ART. 13 Acordarea asistenţei juridice Instituţiile judiciare ale celor doua state contractante îşi acorda reciproc, la cerere, asistenta juridicã în cauzele civile, în condiţiile prevãzute în prezentul tratat. ART. 14 Obiectul asistenţei juridice Asistenta juridicã în materie civilã cuprinde îndeplinirea unor activitãţi procesuale cum ar fi: întocmirea, transmiterea şi inminarea de acte judiciare şi extrajudiciare; audierea pãrţilor, martorilor, experţilor şi a altor persoane; cercetarea localã; efectuarea de expertize; asigurarea dovezilor, constatarea unei stãri de fapt; aplicarea unor mãsuri de asigurare sau de conservare. ART. 15 Cererea de asistenta juridicã 1. Cererea de asistenta juridicã va cuprinde urmãtoarele date: a) denumirea instituţiei judiciare solicitante; b) denumirea instituţiei judiciare solicitate; c) obiectul cererii şi indicarea cauzei în care se solicita asistenta juridicã; d) numele şi prenumele pãrţilor, calitatea procesuala, cetãţenia, domiciliul sau resedinta lor, iar la persoanele juridice, denumirea şi sediul lor; e) numele, prenumele şi domiciliul sau resedinta reprezentanţilor pãrţilor, dacã este cazul; f) datele necesare cu privire la obiectul cererii, îndeosebi adresa destinatarului la cererile de inminare de acte, iar la comisiile rogatorii, împrejurãrile în legatura cu care urmeazã sa facã o proba şi, dacã este cazul, întrebãrile care trebuie puse persoanelor ce urmeazã a fi audiate; g) menţionarea actelor anexe la cerere. 2. Cererea de asistenta juridicã şi actele anexe trebuie sa poarte ştampila oficialã. ART. 16 Rezolvarea cererilor de asistenta juridicã 1. În îndeplinirea cererii de asistenta juridicã, instituţia judiciarã solicitatã aplica normele legale ale statului sau. Instituţia judiciarã solicitatã poate, la cerere, sa aplice normele procesuale ale statului contractant solicitant dacã acestea nu contravin legii statului solicitat. 2. Dacã instituţia solicitatã nu este competenta sa soluţioneze cererea, ea va transmite, din oficiu, instituţiei judiciare competente şi va informa despre aceasta instituţia judiciarã solicitanta. 3. Dacã adresa persoanei care urmeazã sa fie audiatã sau cãreia urmeazã sa i se inmineze un act nu este indicatã precis sau dacã se constata ca ea este inexactã, instituţia judiciarã solicitatã va lua, din proprie initiativa, mãsurile necesare pentru stabilirea adresei exacte. 4. Inminarea de acte în procedura cu pãrţile implicate în procese, care îşi au domiciliul sau resedinta pe teritoriul unuia dintre statele contractante, se efectueazã pe calea asistenţei juridice prevãzute în prezentul tratat. 5. În cazul în care actele nu sînt redactate în limba satului contractant solicitat ori nu sînt însoţite de traduceri certificate, instituţia judiciarã le inmineaza numai dacã destinatarul este de acord sa le primeascã. Dacã pentru acest motiv se refuza primirea, inminarea se considera ca nu a fost efectuatã. 6. Dovada de inminare a actelor se întocmeşte în conformitate cu legea în vigoare a statului contractant solicitat. Dovada va cuprinde, în orice caz, modalitatea, locul şi data inminarii. 7. Instituţia judiciarã solicitatã va înştiinţa, la cerere, în timp util, instituţia judiciarã solicitanta despre locul şi data la care urmeazã sa fie efectuatã comisia rogatorie. 8. În cazul în care cererea nu a putut fi satisfacuta, se vor restitui actele şi se vor comunica motivele pentru care aceasta nu a fost îndeplinitã. ART. 17 Atribuţii ale misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare Statele contractante au dreptul sa dispunã inminarea de acte judiciare şi extrajudiciare, prin intermediul misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare, cetãţenilor proprii care se afla pe teritoriul celuilalt stat contractant, dacã aceştia accepta primirea. ART. 18 Cheltuieli legate de acordarea asistenţei juridice 1. Statul contractant solicitat nu va pretinde restituirea cheltuielilor ocazionate de acordarea asistenţei juridice. Statele contractante suporta singure toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenţei juridice pe teritoriul lor, inclusiv cheltuielile fãcute cu administrarea probelor. 2. Instituţia judiciarã solicitatã comunica instituţiei solicitante cuantumul cheltuielilor fãcute. Dacã instituţia judiciarã solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligatã sa le plãteascã, sumele încasate rãmîn statului contractant a cãrui instituţie le-a perceput. ART. 19 Refuzul asistenţei juridice Acordarea asistenţei poate fi refuzatã dacã statul contractant solicitat considera ca prin satisfacerea cererii s-ar putea aduce atingere ordinii sale publice.
CAP. 3 Acte oficiale. Valabilitatea actelor.
ART. 20 Valabilitatea actelor 1. Actele care au fost întocmite sau certificate de un organ de stat sau de cãtre o persoana oficialã pe teritoriul unuia dintre statele contractante, în limitele competentei lor, în forma stabilitã de lege şi prevãzute cu sigiliul oficial, sînt valabile pe teritoriul celuilalt stat contractant fãrã vreo alta legalizare. Aceasta este valabil, deopotrivã, pentru legalizarea semnaturilor şi copiilor de pe acte. 2. Actele menţionate la paragraful 1 au, pe teritoriul celuilalt stat contractant, aceeaşi forta probanta ca şi actele de acelaşi fel ale acestui din urma stat. ART. 21 Transmiterea actelor de stare civilã 1. Autoritãţile competente ale celor doua state contractante transmit, la cerere. gratuit, certificate de stare civilã, extrase de pe registrele de stare civilã, precum şi copii certificate de pe hotãrîrile date în materie de stare civilã de cãtre instituţiile judiciare, dacã aceste înscrisuri se referã la cetãţenii statului contractant solicitant şi dacã sînt cerute în interes oficial. 2. Transmiterea înscrisurilor menţionate la paragraful 1 se face prin intermediul ministerelor de justiţie ale fiecãrui stat contractant.
CAP. 4 Norme conflictuale Secţiunea I Statutul persoanei şi dreptul familiei.
ART. 22 Capacitatea juridicã Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice este determinata de legea statului contractant al cãrui cetãţean este. ART. 23 Încheierea cãsãtoriei 1. Condiţiile de fond ale încheierii cãsãtoriei sînt determinate, pentru fiecare dintre viitorii soţi, de legea statului contractant ai cãrui cetãţean sînt. 2. Forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea statului contractant pe al cãrui teritoriu se încheie cãsãtoria. 3. Forma încheierii cãsãtoriei oficiale în fata unui agent diplomatic sau funcţionar consular, împuternicit în acest scop, este determinata de legea contractant trimiţãtor al agentului diplomatic sau funcţionarului consular. ART. 24 Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor 1. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sînt guvernate de legea statului contractant ai cãrui cetãţeni sînt. 2. Dacã unul dintre soţi este cetãţean al unui stat contractant, raporturile lor personale şi patrimoniale sînt guvernate de legea acelui stat contractant pe al cãrui teritoriu ei îşi au ori şi-au avut ultimul domiciliu comun. 3. Dacã sotii mentionati la paragraful 2 nu au avut domiciliul comun, instituţia judiciarã solicitatã aplica legea statului sau. 4. Competenta de a hotãrî asupra raporturilor personale şi patrimoniale prevãzute la paragrafele 1 şi 2 aparţine instituţiei judiciare a statului contractant a cãrui lege guverneazã acele raporturi. În cazul prevãzut la paragraful 3, sînt competente instituţiile judiciare ale ambelor state contractante. ART. 25 Divorţul 1. În caz de divorţ, dacã ambii soţi au cetãţenia unui stat contractant şi domiciliazã, la data introducerii acţiunii de divorţ, pe teritoriul celuilalt stat contractant, va fi aplicabilã legea statului contractant ai cãrui cetãţeni sînt. 2. Dacã, la data introducerii acţiunii de divorţ, unul dintre soţi este cetãţean al unuia dintre statele contractante, iar celãlalt soţ are cetãţenia celuilat stat contractant şi domiciliazã fie amindoi pe teritoriul aceluiaşi stat contractant, fie unul pe teritoriul unui stat contractant şi altul pe teritoriul celuilalt stat contractant, instanţele judecãtoreşti competente aplica legea statului lor. 3. Pentru soluţionarea cauzelor de divorţ menţionate la paragrafele 1 şi 2 sînt competente instanţele judecãtoreşti ale ambelor state contractante. ART. 26 Nulitatea cãsãtoriei 1. Pentru constatarea (declararea) nulitãţii şi pentru anularea (constatarea inexistentei) unei cãsãtorii se aplica legile statului contractant care, potrivit art. 23, sînt valabile pentru încheierea cãsãtoriei. 2. În privinta competentei instanţelor, prevederile art. 25 se aplica în mod corespunzãtor. ART. 27 Filiaţia 1. În cauzele privind stabilirea şi contestarea filiaţiei este aplicabilã legea statului contractant al cãrui cetãţean este copilul. 2. Forma recunoaşterii paternitãţii este cirmuita de legea statului contractant pe al cãrui teritoriu are loc recunoaşterea. 3. Competenta pentru soluţionarea cauzelor prevãzute la paragraful 1 aparţine instituţiilor judiciare ale statului contractant al cãrui cetãţean este copilul. 4. Dacã reclamantul şi pîrîtul domiciliazã pe teritoriul aceluiaşi stat contractant, competenta soluţionãrii cauzelor prevãzute la paragraful 1 aparţine şi instituţiilor judiciare ale acestui stat. ART. 28 Raporturile juridice dintre pãrinţi şi copii 1. Raporturile juridice dintre pãrinţi şi copii se stabilesc potrivit legii statului contractant al cãrui cetãţean este copilul. 2. În privinta competentei instituţiilor judiciare, prevederile art. 27 paragrafele 3 şi 4 se aplica în mod corespunzãtor. ART. 29 Înfierea 1. Înfierea sau desfiinţarea înfierii sînt determinate de legea statului contractant al cãrui cetãţean este infietorul în momentul înfierii sau desfiinţãrii acesteia. 2. Cînd copilul este cetãţean al celuilalt stat contractant, pentru înfierea şi desfacerea trebuie obţinute consimţãmîntul reprezentantului legal al copilului, autorizarea organelor de stat competente şi consimţãmîntul copilului însuşi, dacã acesta este cerut de legea statului contractant al cãrui cetãţean este. 3. Cînd copilul este înfiat de soţi, dintre care unul are cetãţenia unui stat contractant, iar celãlalt are cetãţenia celuilalt stat contractant, atît înfierea, cît şi desfiinţarea acesteia, sînt determinate de legile ambelor state contractante. 4. Pentru procedura înfierii şi a desfiinţãrii acesteia sînt competente instituţiile judiciare ale statului contractant al cãrui cetãţean este infietorul în momentul înfierii şi respectiv al desfiinţãrii acesteia. Dacã atît infietorul, cît şi copilul înfiat, îşi au domiciliul pe teritoriul celuilalt stat contractant, instituţiile judiciare ale acestui stat sînt deopotrivã competente. 5. În cazul prevãzut la paragraful 3, competenta aparţine instituţiei judiciare a statului contractant pe a carei raza teritorialã ambii soţi domiciliazã ori au avut ultimul domiciliu comun. ART. 30 Tutela şi curatela 1. Pentru instituirea şi desfiinţarea tutelei şi a curatelei se aplica legea statului contractant al cãrui cetãţean este persoana asupra cãreia urmeazã sa se instituie ori s-a instituit tutela sau curatela. 2. Raporturile juridice dintre tutore sau curator şi persoana asupra cãreia s-a instituit tutela sau curatela sînt determinate de legea statului contractant a cãrui instituţie judiciarã l-a numit pe tutore sau curator. 3. Obligaţia de a prelua activitatea de tutore sau curator este determinata de legea statului contractant al cãrui cetãţean este persoana care urmeazã sa fie numita ca tutore sau curator. 4. Cetãţeanul unuia dintre statele contractante poate fi numit tutore sau curator al cetãţeanului celuilalt stat contractant dacã domiciliazã pe teritoriul statului contractant în care urmeazã a se exercita tutela sau curatela şi dacã numirea sa corespunde cel mai bine intereselor persoanei asupra cãreia urmeazã sa se instituie tutela sau curatela. 5. În ceea ce priveşte instituirea şi desfiinţarea tutelei sau a curatelei, hotãrãşte instituţia judiciarã a statului contractant al cãrui cetãţean este persoana asupra cãreia urmeazã sa se instituie ori s-a instituit tutela sau curatela, dacã prezentul tratat nu prevede altfel. ART. 31 Mãsuri privind tutela şi curatela 1. În cazul în care urmeazã sa se instituie tutela sau curatela pentru ocrotirea intereselor cetãţeanului unui stat contractant al cãrui domiciliu, resedinta ori bunuri se afla pe teritoriul celuilalt stat contractant, instituţia judiciarã a acestui stat contractant înştiinţeazã, de îndatã, misiunea diplomaticã sau oficiul consular al celuilalt stat contractant. 2. În cazuri urgente, instituţia judiciarã ia mãsuri provizorii necesare conform legii statului sau, instiintind neîntîrziat despre aceasta misiunea diplomaticã sau oficiul consular, potrivit prevederilor paragrafului 1. Mãsurile provizorii rãmîn valabile pînã la luarea hotãrîrii de cãtre instituţia judiciarã competenta a celuilalt stat contractant. Instituţia judiciarã care a luat mãsurile provizorii a fi instiintata despre aceasta hotãrîre. ART. 32 Transmiterea competentei privind tutela şi curatela 1. Instituţia judiciarã competenta potrivit art. 30 paragraful 5 poate transmite competenta privind tutela sau curatela instituţiei judiciare a celuilalt stat contractant, dacã persoana asupra cãreia s-a instituit tutela şi curatela îşi are domiciliul sau resedinta pe teritoriul acestui stat. Competenta se considera transmisã atunci cînd instituţia judiciarã cãreia îi este adresatã cererea accepta preluarea acestei competente şi informeazã despre aceasta instituţia judiciarã solicitanta. 2. Instituţia judiciarã care, potrivit paragrafului 1, a acceptat preluarea competentei privind tutela sau curatela îşi îndeplineşte atribuţiile în conformitate cu legea statului sau. Totuşi, în materie de capacitate judiciarã, se va aplica legea statului contractant al cãrui cetãţean este persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela. Ea nu are dreptul sa adopte hotãrîri în legatura cu statutul personal al acesteia. ART. 33 Declararea morţii 1. Pentru declararea pe cale judecãtoreascã a dispariţiei sau a morţii unei persoane (declararea morţii) şi stabilirea datei morţii sînt competente instituţiile judiciare ale statului contractant al cãrui cetãţean era acea persoana la data cînd, potrivit ultimelor ştiri, mai era în viata. 2. Cu toate acestea, instituţiile judiciare ale unui stat contractant, la cererea unor persoane care domiciliazã pe teritoriul acestuia, sînt competente sa declare disparitia sau moartea (sa declare moartea) sau sa stabileascã data morţii unui cetãţean al celuilalt stat contractant, dacã, potrivit legii statului contractant solicitat, acele persoane au drept la o asemenea acţiune. 3. În cauzele arãtate la paragrafele 1 şi 2, instituţiile judiciare ale statelor contractante aplica legea statului lor. ART. 34 Secţiunea II Succesiuni. Principiul egalitãţii. Cetãţenii unui stat contractant sînt egali cu cetãţenii celuilalt stat contractant în ce priveşte capacitatea de a întocmi sau revoca un testament cu privire la bunurile care se gãsesc ori la drepturile ce urmeazã a fi realizate pe teritoriul acestui stat contractant, precum şi în ce priveşte capacitatea de a dobîndi prin moştenire sau legat astfel de bunuri şi drepturi. Bunurile şi drepturile se transmit acestora în condiţiile stabilite pentru cetãţenii proprii. ART. 35 Legea aplicabilã 1. Dreptul la succesiune asupra bunurilor mobile este determinat de legea statului contractant al cãrui cetãţean era autorul succesiunii la data morţii sale. 2. Dreptul de succesiune asupra bunurilor imobile este determinat de legea statului contractant pe al cãrui teritoriu se afla acele bunuri. 3. Deosebirea dintre bunurile succesorale mobile şi imobile se face în conformitate cu legea statului contractant pe al cãrui teritoriu se afla acele bunuri. ART. 36 Dreptul la succesiune al statului În cazul în care moştenitor este statul, conform legii statului contractant dupã care se determina dreptul succesoral, bunurile mobile din succesiune revin statului contractant al cãrui cetãţean era autorul succesiunii la data morţii sale, iar bunurile imobile din succesiune revin statului contractant pe al cãrui teritoriu sînt situate acele bunuri. ART. 37 Testamentul 1. În privinta capacitãţii de a testa ori de a revoca testamentul, precum şi în privinta consecinţelor juridice ale viciilor de vointa, se va aplica legea statului contractant al cãrui cetãţean a fost autorul succesiunii la data întocmirii sau revocãrii testamentului. Dupã aceeaşi lege se stabilesc şi felurile de dispoziţii testamentare care sînt admise. 2. Forma întocmirii şi revocãrii unui testament este aceea prevãzutã de legea statului contractant al cãrui cetãţean a fost autorul succesiunii la data întocmirii sau revocãrii testamentului ori de legea statului pe teritoriul cãruia aceste acte au fost fãcute. ART. 38 Competenta 1. Deschiderea succesiunii şi intreaga procedura succesoralã privind bunurile mobile sînt de competenta instituţiilor judiciare ale statului contractant al cãrui cetãţean era defunctul la data morţii sale, în afarã de cazul în care se face aplicarea paragrafului 4. 2. Deschiderea succesiunii şi intreaga procedura succesoralã privind bunurile imobile sînt de competenta instituţiilor judiciare ale statului contractant pe teritoriul cãruia se afla aceste bunuri. 3. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 se aplica în mod corespunzãtor şi pentru litigiile succesorale. 4. Dacã toate bunurile mobile succesorale rãmase de la cetãţeanul unuia dintre statele contractante sînt situate pe teritoriul celuilalt stat contractant şi dacã toţi succesorii sînt de acord, la cererea oricãrui succesor sau a altei persoane care are un drept la succesiune, competenta revine instituţiilor judiciare ale acestui stat contractant. ART. 39 Deschiderea testamentului Deschiderea testamentului este în cãderea instituţiei judiciare competente a statului contractant pe teritoriul cãruia se afla testamentul. Copia certificatã a testamentului şi procesul-verbal referitor la starea şi conţinutul testamentului şi, în funcţie de împrejurãri, copia certificatã a procesului-verbal de deschidere a testamentului, precum şi, în cazul în care se cere, originalul testamentului, se trimit instituţiei judiciare competente a celuilalt stat contractant, dacã defunctul a fost cetãţean al acestuia sau dacã o instituţie judiciarã a acestui stat este competenta sa efectueze procedura succesoralã. ART. 40 Mãsuri de conservare a succesiunii 1. Instituţiile judiciare ale fiecãrui stat contractant vor lua, potrivit legii lor, mãsurile necesare pentru conservarea sau administrarea bunurilor succesorale rãmase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetãţean al celuilalt stat contractant. 2. Ele informeazã fãrã intirziere misiunea diplomaticã sau oficiul consular al celuilalt stat contractant despre mãsurile luate conform paragrafului 1; misiunea diplomaticã sau oficiul consular poate participa la realizarea acestor mãsuri. La cererea misiunii diplomatice sau a oficiului consular, mãsurile luate conform paragrafului 1 vor putea fi schimbate sau anulate, iar cele ce urmeazã a fi luate vor putea fi aminate. 3. Instituţia judiciarã a statului contractant al cãrui cetãţean a fost defunctul, competenta potrivit art. 38 paragraful 1, va putea cere schimbarea, anularea sau amînarea mãsurilor luate conform paragrafului 1 din prezentul articol. 4. Dacã cetãţeanul unui stat contractant moare pe teritoriul celuilalt stat contractant, unde nu a avut domiciliul sau resedinta, obiectele pe care le-a avut asupra sa se pun la dispoziţia misiunii diplomatice sau oficiului consular al statului contractant al cãrui cetãţean a fost defunctul, însoţite de un inventar, fãrã vreo alta procedura. ART. 41 Comunicarea cazurilor de deces 1. În cazul în care cetãţeanul unui stat contractant moare pe teritoriul celuilalt stat contractant, instituţia competenta va înştiinţa de îndatã misiunea diplomaticã sau oficiul consular al celuilalt stat contractant despre deces. În acelaşi timp, instituţia judiciarã competenta va comunica tot ceea ce cunoaşte despre succesori, despre domiciliul sau resedinta lor, despre masa succesoralã şi valoarea succesiunii, precum şi despre testament, în caz ca exista. Aceasta regula se aplica şi în cazul cînd instituţia judiciarã competenta a unui stat contractant este informatã ca cetãţeanul celuilalt stat contractant, decedat pe teritoriul unui al treilea stat, a lãsat bunuri pe teritoriul statului ei. 2. Dacã misiunea diplomaticã sau oficiul consular deţine date cu privire la un deces în condiţiile paragrafului 1, va comunica aceste date instituţiei judiciare competente pentru a lua mãsurile necesare de conservare a succesiunii. ART. 42 Dreptul de reprezentare a misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare În cauzele succesorale, misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale statelor contractante au dreptul sa reprezinte interesele cetãţenilor proprii în fata instituţiilor judiciare ale celuilalt stat contractant, în conformitate cu legea acestui stat, dacã aceştia lipsesc şi nu şi-au desemnat un mandatar. ART. 43 Transmiterea succesiunii 1. Cînd, dupã terminarea procedurii succesorale, bunurile succesorale mobile ori sumele realizate din vînzarea bunurilor succesorale mobile şi imobile revin moştenitorilor care au domiciliul ori resedinta în celãlalt stat contractant şi nu exista posibilitatea ca aceste bunuri sau valori sa le fie remise direct ori prin împuterniciţii lor, remiterea se va face misiunii diplomatice sau oficiului consular al acestui stat contractant. 2. Se procedeazã potrivit prevederilor paragrafului 1, dupã ce: a) toate taxele succesorale şi cheltuielile legate de moştenire au fost plãtite sau asigurate; b) organele competente au dat cuvenitã aprobare, prevãzutã de legea statului lor, pentru exportul obiectelor provenite din succesiune şi transferul sumelor de bani. ART. 44 Secţiunea III Rãspunderea civilã delictuala 1. Rãspunderea civilã delictuala se stabileşte potrivit legii statului contractant pe al cãrui teritoriu s-a comis fapta cauzatoare de prejudiciu. 2. Dacã atît persoana care a cauzat prejudiciul, cît şi cea care a suferit paguba sînt cetãţeni ai aceluiaşi stat contractant şi domiciliazã pe teritoriul acestuia, se aplica legea statului respectiv.
CAP. 5 Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor
ART. 45 Obiectul recunoaşterii şi executãrii 1. Fiecare stat contractant va recunoaşte sau va incuviinta sa se execute pe teritoriul sau, în condiţiile prevãzute de prezentul tratat, hotãrîrile pronunţate pe teritoriul celuilalt stat contractant. 2. În sensul paragrafului 1, prin hotãrîri se înţeleg: a) hotãrîrile judecãtoreşti pronunţate în cauzele civile, inclusiv tranzacţiile judiciare; b) hotãrîrile judecãtoreşti pronunţate în cauzele penale, cît priveşte dispoziţiile civile referitoare la repararea pagubei; c) hotãrîrile judecãtoreşti referitoare la cheltuielile de judecata; d) actele autentice susceptibile de executare în cauzele civile; e) hotãrîrile arbitrale, pronunţate în cauzele civile, în mãsura în care recunoaşterea sau executarea lor nu este reglementatã prin alte convenţii la care sînt pãrţi ambele state contractante; f) hotãrîrile nepatrimoniale ale organelor de tutela şi curatela. ART. 46 Condiţiile recunoaşterii şi încuviinţãrii executãrii Hotãrîrile sînt recunoscute şi executate dacã sînt întrunite urmãtoarele condiţii: a) dacã sînt definitive şi susceptibile de executare potrivit legii statului contractant pe teritoriul cãruia au fost pronunţate; b) dacã nu a fost incalcata competenta exclusiva a instituţiei judiciare a statului contractant pe al cãrui teritoriu urmeazã a avea loc recunoaşterea sau executarea; c) dacã personalul care nu a participat la proces şi impotriva cãreia s-a dat hotãrîrea i s-au inminat, în timp util, citaţia şi actul de sesizare a instanţei, în conformitate cu legea statului contractant pe teritoriul cãruia s-a pronunţat hotãrîrea, iar în cazul în care nu avea capacitate de exerciţiu, i s-a dat posibilitate de a fi reprezentatã în proces; comunicarea prin afişare a citaţiei şi a actului de sesizare nu se considera valabilã; d) dacã între aceleaşi pãrţi, cu privire la acelaşi obiect şi pentru aceleaşi fapte, nu s-a pronunţat în prealabil o hotãrîre ori se afla în curs de judecata o acţiune intentatã anterior pe teritoriul statului contractant unde urmeazã sa se recunoascã ori sa se încuviinţeze executarea hotãrîrii. ART. 47 Procedura de recunoaştere 1. Hotãrîrile pronunţate pe teritoriul unui stat contractant referitoare la statutul personal al propriilor sãi cetãţeni se recunosc şi produc efecte juridice pe teritoriul celuilalt stat contractant fãrã nici o alta procedura. 2. Celelalte hotãrîri nepatrimoniale se recunosc pe teritoriul celuilalt stat contractant fãrã nici o procedura, dacã sînt respectate condiţiile prevãzute în art. 45 şi 46. 3. Executarea hotãrîrilor patrimoniale se încuviinţeazã de cãtre instanta judecãtoreascã a statului contractant pe al cãrui teritoriu urmeazã sa aibã loc executarea. 4. În ceea ce priveşte procedura prevãzutã la paragraful 3, instanta se limiteazã a stabili dacã sînt întrunite condiţiile menţionate în art. 45 şi 46. 5. Încuviinţarea executãrii hotãrîrilor, precum şi executarea propriu-zisa, se efectueazã potrivit legii statului contractant pe al cãrui teritoriu urmeazã sa aibã loc executarea. 6. Orice obiectie cu privire la executare se rezolva de cãtre instanta competenta a statului contractant unde are loc executarea, potrivit legii statului sau. ART. 48 Cererile de încuviinţare a executãrii se de executare 1. Cererea de încuviinţare a executãrii se întocmeşte de cãtre partea care solicita executarea ori de reprezentantul sau. Cererea se depune la instanta care a pronunţat hotãrîrea în prima instanta. Aceasta o va transmite, împreunã cu actele anexe, la instanta competenta sa încuviinţeze executarea. Cererea poate fi depusa şi direct aceasta din urma instanta. 2. La cererea de încuviinţare a executãrii, partea solicitanta va anexa urmãtoarele acte: a) copia legalizatã a hotãrîrii, cu atestarea facuta de instanta, ca aceasta este definitiva şi susceptibilã de executare, dacã menţiunea nu rezulta din însuşi textul hotãrîrii; b) o adeverinta prin care instanta sa confirme ca persoanei care nu a participat la proces şi impotriva cãreia s-a dat hotãrîrea i s-au inminat, la timp şi în forma cuvenitã, citaţia şi actul de sesizare a instanţei, iar în cazul în care persoana nu a avut capacitatea de exerciţiu, se va adauga menţiunea ca instanta i-a dat acesteia posibilitatea de a fi reprezentatã în proces. Cererile de încuviinţare a executãrii şi de executare, precum şi actele anexe, prevãzute la lit. a) şi b), vor fi însoţite de traduceri certificate, în limba statului contractant solicitat. Actele traduse vor fi depuse în dublu exemplar. 3. În cazul în care cererea şi actele anexe nu corespund cerinţelor menţionate în paragraful 2, instituţia judiciarã poate solicita date suplimentare. 4. În cazul hotãrîrilor privind cheltuielile de judecata, la cererea de încuviinţare a executãrii se anexeazã o copie certificatã a hotãrîrii, cu menţiunea ca este definitiva, precum şi traducerile certificate ale acestora. ART. 49 Informaţii asupra soluţionãrii cererii Instanta care a soluţionat cererea de încuviinţare a executãrii înştiinţeazã instanta din celãlalt stat contractant despre hotãrîrea pronunţatã în rezolvarea cererii. ART. 50 Cheltuieli de executare 1. Stabilirea şi încasarea cheltuielilor legate de încuviinţarea executãrii hotãrîrii se de executarea propriu-zisa se dispun de instanta solicitatã, potrivit legii statului ei. În aceste cheltuieli se includ şi cele referitoare la certificarea şi traducerea înscrisurilor şi la susţinerea cererilor. 2. Partea care a beneficiat, în fata instanţei care a pronunţat hotãrîrea, de înlesnirile prevãzute la art. 4 paragraful 1 va beneficia de aceleaşi înlesniri şi în cadrul procedurii de încuviinţare a executãrii hotãrîrii şi de executare propriu-zisa, desfãşurate în celãlalt stat contractant. ART. 51 Transferul sumelor de bani şi transmiterea bunurilor Transferul sumelor de bani şi transmiterea obiectelor obţinute prin executare, cãtre un creditor care domiciliazã pe teritoriul celuilalt stat contractant, se efectueazã cu respectarea dispoziţiilor legale ale statului contractant pe teritoriul cãruia hotãrîrea a fost executatã.
CAP. 6 Cauze penale. Asistenta juridicã.
ART. 52 Acordarea asistenţei juridice Instituţiile judiciare ale statelor contractante îşi acorda reciproc, la cerere, asistenta juridicã în cauzele penale, în condiţiile stabilite prin prezentul tratat. ART. 53 Obiectul asistenţei juridice şi cererea de asistenta juridicã 1. La acordarea asistenţei juridice în cauzele penale, prevederile cuprinse în partea a II-a, capitolul I, din prezentul tratat se aplica în mod corespunzãtor. 2. Prin comisie rogatorie, în cauzele penale, se pot efectua şi perchezitii, sechestre asiguratorii, precum şi predari de probe materiale. 3. Cererile de asistenta juridicã în cauzele penale trebuie sa cuprindã şi descrierea succintã a situaţiei de fapt care formeazã obiectul cauzei penale, precum şi încadrarea juridicã a faptelor penale. ART. 54 Comunicãri privind hotãrîrea de condamnare Statele contractante îşi comunica anual date privind hotãrîrile penale definitive de condamnare, pronunţate de instanţele judecãtoreşti ale unui stat contractant impotriva cetãţenilor celuilalt stat contractant. ART. 55 Informaţii din cazierul judiciar La cererea instituţiilor judiciare ale celuilalt stat contractant se vor da gratuit informaţii din cazierul judiciar al persoanelor urmãrite sau supuse judecaţii penale pe teritoriul acelui stat contractant.
CAP. 7 Pornirea urmãririi penale
ART. 56 Condiţii 1. Fiecare stat contractant se obliga ca, la cererea celuilalt stat contractant, sa porneascã, în conformitate cu propria sa lege, urmãrirea penalã impotriva unui cetãţean al sau, atunci cînd exista date suficiente ca acesta a savirsit pe teritoriul celuilalt stat contractant o fapta care este prevãzutã ca infracţiune de legile ambelor state contractante. 2. Dacã persoanele vãtãmate prin infracţiunea care constituie obiectul urmãririi penale au formulat cereri corespunzãtoare de despãgubiri civile, aceste cereri se soluţioneazã în cadrul procesului penal. ART. 57 Cererea de urmãrire penalã 1. La cererea de urmãrire penalã se anexeazã: a) o informare cuprinzînd datele personale ale celui invinuit, inclusiv indicarea cetateniei, descrierea situaţiei de fapt care formeazã obiectul cauzei, precum şi încadrarea juridicã faptelor; b) în extras cu textele dispoziţiilor legale incalcate prin infracţiune; c) probele şi actele de procedura existente; d) plingerile formulate pentru urmãrirea penalã de cãtre persoanele vãtãmate, cînd aceste plingeri sînt necesare; e) cererile de despãgubiri civile, dacã exista. 2. Cererea şi actele prevãzute la paragraful 1 lit. a) şi b) sînt însoţite de traduceri oficiale în limba statului contractant solicitat. ART. 58 Informaţii asupra soluţionãrii procesului Statul contractant solicitat este obligat sa înştiinţeze statul contractant solicitant despre rezultatul procesului penal. La cererea statului contractant solicitant se transmite o copie a hotãrîrii definitive. ART. 59 Modul de legatura În problemele urmãririi penale, procuraturile generale şi ministerele de justiţie ale celor doua state contractante comunica direct între ele.
CAP. 8 Extrãdarea
ART. 60 Obligaţia de extrãdare 1. Statele contractante se obliga sa-şi extrãdeze reciproc, la cerere, potrivit prevederilor cuprinse în prezentul tratat, în vederea tragerii la rãspundere penalã sau pentru executarea pedepsei, persoanele care se gãsesc pe teritoriul unuia dintre cele doua state contractante. 2. Extrãdarea se admite numai pentru acele fapte care sînt prevãzute ca infracţiuni de legile ambelor state contractante. 3. Extrãdarea în vederea urmãririi sau judecãrii se admite numai pentru acele fapte care, potrivit legilor ambelor state contractante, sînt sancţionate cu o pedeapsa privativã de libertate mai mare de un an sau cu o pedeapsa mai grea. Extrãdarea în vederea executãrii pedepsei se admite numai dacã pedeapsa privativã de libertate pronunţatã este mai mare de un an sau o pedeapsa grea. ART. 61 Refuzarea extrãdãrii 1. Nu se extrãdeazã: a) persoanele care, la data primirii cererii de extrãdare, sînt cetãţeni ai statului contractant solicitat; b) persoanele a cãror extrãdare nu este permisã de legea statului contractant solicitat. 2. Extrãdarea nu se admite dacã: a) fapta a fost sãvîrşitã pe teritoriul statului contractant solicitat; b) potrivit legii statului contractant solicitat acţiunea penalã nu poate fi exercitatã sau hotãrîrea nu poate fi executatã ca urmare a amnistiei, a implinirii termenului de prescripţie ori pentru un alt temei legal;○ c) fata de persoana a carei extrãdare se cere s-a pronunţat o hotãrîre definitiva ori s-a pus capãt urmãririi penale, pentru aceeaşi fapta, în statul contractant solicitat; d) potrivit legii ambelor state contractante, acţiunea penalã se pune în mişcare numai la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate. ART. 62 Extrãdarea condiţionatã Cînd o persoana, a carei extrãdare se cere pentru executarea pedepsei, a fost judecata în lipsa, extrãdarea poate fi condiţionatã de cerinta de a se asigura celui extrãdat dreptul de a solicita rejudecarea cauzei, în prezenta sa, potrivit legii statului contractant solicitant. ART. 63 Amînarea extrãdãrii şi extrãdarea temporarã 1. Cînd, pe teritoriul statului contractant solicitat, este în curs de acţiune penalã impotriva persoanei a carei extrãdare se cere sau cînd aceasta persoana are de executat în statul contractant solicitat o pedeapsa privativã de libertate pentru o alta infracţiune, extrãdarea poate fi amînatã pînã ce procesul penal a luat sfîrşit ori pînã la data cînd pedeapsa a fost executatã sau consideratã ca executatã. 2. În cazul în care amînarea extrãdãrii ar atrage împlinirea termenului de prescripţie al acţiunii penale sau ar crea mari dificultãţi pentru stabilirea faptelor, statul contractant solicitat poate admite extrãdarea temporarã, sub condiţia ca persoana a carei extrãdare se cere sa fie readusa dupã efectuarea actelor procesuale pentru care s-a admis extrãdarea, dar nu mai tirziu de 3 luni de la data extrãdãrii. În cazuri întemeiate acest termen poate fi prelungit de comun acord. ART. 64 Limitele acţiunii penale 1. Persoana extrãdatã nu poate fi extrãdatã unui stat terţ pentru infracţiune sãvîrşitã înainte de extrãdare. 2. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 se aplica: a) dacã exista acordul prealabil al statului contractant solicitant, continua sa ramina pe teritoriul acestui stat contractant mai mult de 30 de zile de la sfîrşitul procesului penal ori de la terminarea executãrii pedepsei, sau dacã ulterior se reintoarce acolo de buna voie. În acest termen nu se include perioada în care persoana extrãdatã, din motive independente de vointa sa, a fost împiedicatã sa pãrãseascã teritoriul statului contractant solicitant. ART. 65 Cereri formulate de mai multe state Dacã extrãdarea aceleiaşi persoane este cerutã de mai multe state, pentru infracţiune sau pentru mai multe infracţiuni diferite, statul contractant solicitat hotãrãşte cãrui stat va face extrãdarea, luind în considerare toate împrejurãrile, cum sînt; cetãţenia persoanei a carei extrãdare se cere, natura şi gravitatea infracţiunilor, locul şi data comiterii lor şi data primirii cererilor de extrãdare. ART. 66 Modul de legatura În problemele extrãdãrii ministerele de justiţie şi procuraturile generale ale celor doua state contractante comunica direct între ele. ART. 67 Actele care se anexeazã la cererea de extrãdare 1. La cererea de extrãdare vor fi anexate: a) acte privind persoana a carei extrãdare se cere, inclusiv cele referitoare la cetãţenie, şi orice date disponibile care ar putea servi la identificarea acesteia; b) copia certificatã a mandatului de arestare, iar cînd extrãdarea se cere pentru executarea pedepsei, copia certificatã a hotãrîrii rãmase definitive. În cazul în care mandatul de arestare sau în cuprinsul hotãrîrii nu este menţionatã fapta cu indicarea locului şi timpului sãvîrşirii acesteia, precum şi calificarea ei juridicã, aceste date vor fi arãtate într-o anexa; c) copia textelor de lege aplicabile în cauza respectiva; d) data privind durata pedepsei neexecutate, în cazul în care extrãdarea se cere pentru executarea unei pedepse. 2. Dacã cererea de extrãdare nu conţine toate datele necesare, statul contractant solicitat poate cere date suplimentare. Statul contractant solicitant va transmite datele suplimentare în termen de o luna. Acest termen va putea fi prelungit, la cerere, cu cel mult o luna. Statul contractant solicitat poate sa punã în libertate persoana arestata şi sa înceteze procedura de extrãdare, dacã datele suplimentare nu îi sînt transmise în termenele prevãzute în alineatul precedent. ART. 68 Arestarea în vederea extrãdãrii 1. Dupã primirea cererii de extrãdare, statul contractant solicitat va lua neîntîrziat mãsuri pentru arestarea persoanei a carei extrãdare se cere, dacã sînt îndeplinite condiţiile de extrãdare prevãzute în prezentul tratat. 2. Arestarea unei persoane poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrãdare, dacã s-a primit o cerere în acest sens de la statul contractant solicitant. În cerere se va mentiona mandatul de arestare sau hotãrîrea definitiva data impotriva acelei persoane, indicindu-se ca cererea de extrãdare va fi trimisa ulterior. Cererea de arestare, înainte de primirea cererii de extrãdare, poate fi facuta prin posta, telegraf, telefon, radio sau o alta cale. 3. Despre arestarea facuta potrivit paragrafului 2 va fi înştiinţat neîntîrziat celãlalt stat contractant. 4. Persoana arestata în condiţiile paragrafului 2 va fi pusã în libertate dacã cererea de extrãdare nu este primitã în termen de cel mult o luna, socotit de la data cînd statul contractant solicitant a fost înştiinţat despre arestarea preventivã. ART. 69 Comunicarea hotãrîrii asupra cererii de extrãdare Statul contractant solicitat va face cunoscut statului contractant solicitant hotãrîrea sa asupra cererii de extrãdare. Dacã cererea nu a fost admisã, se vor indica prevederile din prezentul tratat care motiveaza hotãrîrea. ART. 70 Predarea persoanei extrãdate 1. În cazul în care cererea de extrãdare este admisã, statul contractant solicitat va comunica statului contractant solicitant locul şi data predãrii persoanei. 2. Dacã statul contractant solicitant nu ia în primire, la data stabilitã pentru predare, persoana ce urmeazã a fi extrãdatã şi nici nu a solicitat o amînare a termenului de predare, statul solicitat poate sa punã în libertate persoana arestata şi sa înceteze procedura de extrãdare. Amînarea nu poate depãşi 15 zile. ART. 71 Repetarea extrãdãrii Dacã persoana extrãdatã se sustrage de la urmãrirea penalã, de la judecata ori de la executarea pedepsei şi se afla din nou pe teritoriul statului contractant solicitat, ea va fi din nou extrãdatã. În acest caz, la cerere nu se mai anexeazã actele prevãzute la art. 67. ART. 72 Transmiterea de obiecte 1. Statul contractant solicitat va transmite, la cerere: a) obiectele care pot avea importanta ca probe în procesul penal; b) obiectele ce provin din infracţiunea care a atras extrãdarea. Aceste obiecte pot fi transmise şi în cazul cînd extrãdarea persoanei nu are loc din cauza morţii, a sustragerii sau datoritã altei împrejurãri. Predarea obiectelor se face sub luare de dovada. 2. Dacã obiectele cerute sînt necesare statului contractant solicitat ca probe într-o cauza penalã, transmiterea lor poate fi amînatã pînã la terminarea acelui proces. 3. Drepturile statului contractant solicitat sau ale terţilor asupra acestor obiecte rãmîn neatinse. Obiectele asupra cãrora exista asemenea drepturi vor fi restituite statului contractant solicitat cel mai tirziu la terminarea procesului penal. 4. Predarea obiectelor prevãzute la paragraful 1 se va face cu respectarea legii statului contractant solicitat referitoare la exportul de obiecte şi transferul sumelor de bani. ART. 73 Informaţii asupra soluţionãrii procesului penal Statul contractant solicitant informeazã statul contractant solicitat despre rezultatul procesului penal pornit impotriva persoanei extrãdate. La cererea statului contractant solicitat se va transmite şi un exemplar al hotãrîrii definitive. ART. 74 Tranzitarea 1. Statele contractante autoriza, reciproc, la cerere, transportul pe teritoriul lor al persoanelor care sînt extrãdate unuia dintre aceste state de cãtre un al treilea stat. 2. Cererea de tranzit se formuleazã şi se rezolva în conformitate cu prevederile referitoare la extrãdare din prezentul tratat. 3. Statul contractant solicitat autoriza tranzitul prin modalitatea pe care o apreciazã ca fiind mai potrivita. ART. 75 Cheltuieli de extrãdare şi de tranzit 1. Cheltuielile de extrãdare se suporta de statul contractant pe teritoriul cãruia s-au fãcut. 2. Cheltuielile de tranzit se suporta de statul contractant solicitant.
CAP. 9 Predarea condamnaţilor în vederea executãrii pedepselor
ART. 76 Condiţii Cetãţenii unui stat contractant, condamnaţi prin hotãrîri penale definitive în celãlalt stat contractant la pedepse privative de libertate, vor fi predati, în comun acord, în condiţiile prezentului tratat, pentru executarea pedepsei, statului contractant ai cãrui cetãţeni sînt. ART. 77 Cazuri în care nu poate avea loc predarea Predarea condamnatului pentru executarea pedepsei nu va avea loc dacã: a) fapta pentru care s-a pronunţat hotãrîrea de condamnare nu constituie infracţiune potrivit legii statului contractant al cãrui cetãţean este cel condamnat; b) pentru aceeaşi fapta, în statul contractant al cãrui cetãţean este condamnatul s-a pronunţat fata de acesta a hotãrîre penalã rãmasã definitiva ori s-a pus capãt urmãririi penale; c) în statul al cãrui cetãţean este cel condamnat, pedeapsa pronunţatã impotriva sa nu poate fi executatã deoarece a intervenit prescripţia sau alta cauza care, potrivit legii acestui stat, inlatura executarea pedepsei; d) cel condamnat are domiciliul pe teritoriul statului contractant a cãrui instanta a pronunţat hotãrîrea de condamnare; e) nu s-a ajuns la o înţelegere privind predarea celui condamnat pentru executarea pedepsei. ART. 78 Limitele rãspunderii penale Condamnatul predat pentru executarea pedepsei în statul al cãrui cetãţean este nu mai poate fi tras la rãspundere penalã pentru aceeaşi fapta, cu excepţia cazurilor prevãzute în art. 87 lit. c). ART. 79 Propuneri de cereri 1. Predarea condamnatului pentru executarea pedepsei se face la propunerea statului contractant a cãrui instanta a pronunţat hotãrîrea de condamnare, dacã celãlalt stat contractant este de acord sa-l primeascã, potrivit prevederilor prezentului tratat. 2. Statul contractant al cãrui cetãţean este cel condamnat se poate adresa statului a cãrui instanta a pronunţat hotãrîrea, cu rugamintea de a se examina problema privind posibilitatea predãrii celui condamnat. 3. Cel condamnat sau rudele sale se pot adresa autoritãţilor competente ale oricãruia dintre statele contractante cu o cerere prin care sa solicite predarea pentru executarea pedepsei celui condamnat. Autoritãţile competente ale statului contractant a cãrui instanta a pronunţat condamnarea vor aduce la cunostinta celui condamnat ca are posibilitatea sa facã o asemenea cerere. ART. 80 Actele care se anexeazã la propunere 1. La propunerea de predare a condamnatului pentru executarea pedepsei se anexeazã: a) copia legalizatã a hotãrîrii de condamnare şi, dacã este cazul, a hotãrîrii pronunţate de instanta superioarã, cu menţiunea ca hotãrîrea este definitiva; b) copia textelor de lege aplicate în cauza respectiva; c) un act prin care se certifica partea din pedeapsa deja executatã, precum şi partea din pedeapsa ce urmeazã a fi executatã; d) acte privind executarea pedepsei complimentare, dacã s-a aplicat o astfel de pedeapsa; e) actul prin care se certifica cetãţenia celui condamnat; f) alte acte, dacã autoritatea competenta a statului contractant a cãrui instanta a pronunţat hotãrîrea de condamnare considera necesarã comunicarea acestora; g) traducerea certificatã a propunerii şi a actelor anexate. 2. Autoritatea competenta a statului contractant al cãrui cetãţean este cel condamnat poate solicita, în caz de nevoie, acte sau date suplimentare. ART. 81 Modul de legatura În problemele de predare a condamnaţilor, în vederea executãrii pedepselor, organele centrale competente ale celor doua state contractante comunica direct între ele. ART. 82 Comunicarea soluţiei Autoritatea competenta a statului contractant al cãrui cetãţean este cel condamnat înştiinţeazã, în cel mai scurt timp posibil, autoritatea competenta a celuilalt stat contractant despre acordul sau refuzul primirii condamnatului, în condiţiile prevãzute în prezentul tratat. ART. 83 Predarea condamnatului Dacã se admite propunerea de predare, autoritãţilor competente ale celor doua state contractante vor conveni, neîntîrziat, asupra locului, datei şi modalitatii de predare a celui condamnat. ART. 84 Punerea în executare a pedepsei 1. Pedeapsa se executa pe baza hotãrîrii pronunţate de instanta statului contractant în care a fost condamnat cel în cauza. 2. Instanta competenta din statul contractant al cãrui cetãţean este condamnatul, ţinînd seama de sentinta pronunţatã, da o hotãrîre prin care dispune executarea pedepsei. 3. În cazul în care pedeapsa aplicatã prin hotãrîrea de condamnare este în limitele pedepsei prevãzute de legea statului contractant al cãrui cetãţean este cel condamnat, instanta acestui din urma stat stabileşte aceeaşi durata a pedepsei prevãzute de legea statului contractant al cãrui cetãţean este cel condamnat, instanta acestui din urma stat stabileşte aceeaşi durata a pedepsei. 4. Dacã pedeapsa aplicatã prin hotãrîrea de condamnare depãşeşte maximul pedepsei private de libertate prevãzut pentru infracţiunea sãvîrşitã, în legea statului contractant al cãrui cetãţean este cel condamnat, instanta stabileşte maximul pedepsei privative de libertate conform legii acestui stat contractant. 5. În cazul în care în legea statului contractant al cãrui cetãţean este cel condamnat se prevede, pentru infracţiunea sãvîrşitã, o pedeapsa de alt fel decît pedeapsa privativã de libertate aplicatã prin hotãrîrea de condamnare, instanta stabileşte, potrivit legii statului sau, o pedeapsa care va fi cît mai corespunzãtoare pedepsei aplicate prin hotãrîrea de condamnare. 6. Partea de pedeapsa privativã de libertate care a fost executatã de cel condamnat în statul contractant a cãrui instanta a pronunţat hotãrîrea de condamnare se deduce din durata pedepsei pronunţate. În cazul în care instanta stabileşte o pedeapsa de alt fel decît cea aplicatã prin hotãrîrea de condamnare, la stabilirea pedepsei se tine seama de partea executatã de pedeapsa. 7. Pedeapsa complimentarã pronunţatã prin hotãrîrea de condamnare se executa în executa în mãsura în care este prevãzutã, pentru aceeaşi fapta, în legea statului contractant al cãrui cetãţean este cel condamnat şi nu a fost executatã în statul în care s-a pronunţat condamnarea. Dispoziţiile prezentului articol sînt aplicabile în mod corespunzãtor. ART. 85 Efectele juridice ale condamnãrii Fata de persoana predatã în vederea executãrii pedepsei în statul contractant al cãrui cetãţean este, hotãrîrea de executare a pedepsei produce aceleaşi consecinţe juridice ca şi în cazul persoanelor condamnate în acest stat pentru sãvîrşirea unei infracţiuni de acelaşi fel. ART. 86 Legea aplicabilã 1. Executarea pedepsei, precum şi înlãturarea totalã sau parţialã a executãrii acesteia, se fac potrivit legii statului contractant al cãrui cetãţean este cel condamnat. 2. Reexaminarea hotãrîrii de condamnare se face numai de instanţele statului contractant în care s-a pronunţat hotãrîrea, potrivit legii acestui stat. ART. 87 Modificãri ale hotãrîrilor de condamnare, dupã predare Dacã, dupã predarea condamnatului pentru executarea pedepsei, hotãrîrea de condamnare este modificatã sau desfiintata în statul contractant în care a fost pronunţatã, copii de pe noua hotãrîre rãmasã definitiva şi de pe actele necesare sînt transmise autoritãţii competente a celuilalt stat contractant. În cazul prevãzut la lit. b), transmiterea se face neîntîrziat. Instituţia judiciarã competenta din statul contractant al cãrui cetãţean este cel condamnat: a) pune în executare noua hotãrîre potrivit procedurii prevãzute la art. 84, cînd prin aceasta hotãrîre a fost modificatã pedeapsa; b) aduce la îndeplinire, potrivit legii statului sau, noua hotãrîre, cînd prin aceasta s-a dispus achitarea condamnatului sau încetarea procesului penal; c) procedeazã, dupã caz, la refacerea urmãririi penale ori rejudecarea cauzei, în conformitate cu legea statutului sau, cînd prin noua hotãrîre s-a dispus refacerea urmãririi penale ori rejudecarea cauzei. ART. 88 Informaţii privind executarea pedepsei Statul contractant cãruia i-a fost predat condamnatul pentru executarea pedepsei informeazã celãlalt stat contractant despre hotãrîrea pronunţatã în baza art. 84 sau 87. ART. 89 Tranzitarea 1. Fiecare stat contractant autoriza, la cerere, transportul în tranzit pe teritoriul sau al cetãţenilor celuilalt stat contractant trimişi pentru executarea pedepsei de cãtre un stat terţ în statul ai cãrui cetãţeni sînt. 2. Cererea pentru autorizarea tranzitului se formuleazã şi se rezolva potrivit prevederilor din prezentul tratat referitoare la predarea celor condamnaţi pentru executarea pedepsei. ART. 90 Cheltuieli de predare şi de tranzit Cheltuielile ocazionate de predarea condamnatului pentru executarea pedepsei sau de transportul acestuia în tranzit se suporta, potrivit prevederilor art. 75, care se aplica în mod corespunzãtor.
CAP. 10 Dispoziţii finale
ART. 91 1. Prezentul tratat va fi supus ratificãrii. Schimbul instrumentelor de ratificare va avea loc la Berlin. 2. Prezentul tratat va intra în vigoare în cea de-a 30-a zi de la data schimbului instrumentelor de ratificare. 3. Prezentul tratat se încheie pe o durata nelimitatã. Fiecare dintre cele doua state contractante poate sa îl denunţe printr-o notificare scrisã. Denunţarea va produce efecte dupã un an de la data notificãrii adresate celuilalt stat contractant. 4. La data intrãrii în vigoare a prezentului tratat îşi înceteazã valabilitatea Tratatului dintre Republica Populara Romana şi Republica Democrata Germanã privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale, fãcut la Bucureşti la 15 iulie 1958. Încheiat la Bucureşti la 19 martie 1982, în doua exemplare originale, fiecare în limba romana şi în limba germanã, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate. Drept care împuterniciţii celor doua state contractante au semnat prezentul tratat şi au aplicat sigiliile lor.
ANEXA 2
ACORD de cooperare în domeniul urbanismului, construcţiilor şi locuinţelor între Republica Socialistã România şi Republica Algeriana Democratica şi Populara
CAP. 1 Dispoziţii generale
ART. 1 Prezentul acord are ca obiect de a defini, pe de o parte, modalitatea de cooperare între Republica Socialistã România şi Republica Algeriana Democratica şi Populara în domeniul locuinţelor, urbanismului şi construcţiilor şi, pe de alta parte, condiţiile de angajare şi de funcţionare a întreprinderilor româneşti care vor lua parte la realizarea la cheie, în Algeria, a proiectelor pe care ele le vor avea în sarcina. ART. 2 Cooperarea în domeniului locuinţelor, urbanismului şi construcţiilor, obiect al prezentului acord, se referã la realizarea activitãţilor urmãtoare: - proiecte tehnice şi de arhitectura (proiecte preliminare şi de execuţie); - studii de urbanism; - studii de teren, geotehnice şi topografice; - asistenta tehnica, consulting şi engineering; - programe de locuinţe integrate şi de construcţii în general; - cercetãri în domeniul locuinţelor şi construcţiilor sus-citate; - organizarea unei industrii a construcţiilor; - formarea de cadre şi de muncitori algerieni; - achiziţionarea de echipamente pentru BTP (construcţii de lucrãri publice). ART. 3 Activitãţile de cooperare înscrise la art. 2 se vor desfasura pe baza de contracte, care vor fi încheiate prin negocieri directe între întreprinderile desemnate ale Republicii Socialiste România şi beneficiarii din Republica Algeriana Democratica şi Populara. ART. 4 Programele de locuinţe vor fi executate sub forma de locuinţe integrate, incluzind realizarea infrastructurilor administrative şi social-educative, în conformitate cu normele, regulile şi prescripţiile tehnice în vigoare în Algeria.
CAP. 2 Forme şi modalitãţi de cooperare
ART. 5 Cele doua pãrţi au convenit sa ia mãsurile necesare pentru a asigura o buna execuţie a prezentului acord. În caz de neexecutare parţialã sau de imposibilitatea de realizare a lucrãrilor de cãtre una sau mai multe întreprinderi participante la contractele care vor fi încheiate, partea romana se angajeazã de a lua toate mãsurile de natura a permite executarea totalã a proiectelor în aceleaşi condiţii stabilite prin contractul (ele) încheiat (e). ART. 6 Cele doua pãrţi convin de a se consulta periodic pentru a schimba informaţii asupra experienţei lor respective în materie de locuinţe, urbanism şi construcţii, mai cu seama în domeniile urmãtoare: tehnici de construcţii, cercetare, promovare a materialelor noi de construcţii, standarde şi norme.
CAP. 3 Condiţii de realizare a activitãţii de cooperare
ART. 7 Încheierea contractelor de prestaţii, de proiectare şi de execuţie, între beneficiarii algerieni şi întreprinderile româneşti desemnate, se va efectua conform dispoziţiilor prezentului acord, dupã reglementarea algeriana în vigoare şi în virtutea contractelor încheiate prin tratative directe. ART. 8 Întreprinderile desemnate în cadrul prezentului acord vor beneficia de regimul de admisie temporarã, cu suspendarea de taxe şi impozite, la utilajele de şantier şi echipamentele necesare execuţiei contractelor, conform reglementãrilor în vigoare în Algeria. Aceste utilaje vor fi autorizate la libera circulaţie în cazul execuţiei simultane sau succesive a mai multor santiere sau pentru aprovizionarea acestor santiere. Lista utilajelor folosibile pe fiecare şantier trebuie sa fie precizatã în contract, cu date de referinta suficiente pentru identificare. ART. 9 Utilajele şi echipamentele menţionate la art. 8 vor putea fi sau repatriate, sau declarate neutilizabile sub control vamal, sau date în consum în ţara de primire, conform reglementãrilor în vigoare în Algeria. ART. 10 Întreprinderile româneşti desemnate vor avea posibilitatea, în cadrul A.G.I. (Autorizaţiilor Globale de Import),în contul beneficiarului de lucrãri, de a se aproviziona din România cu materiale şi utilaje necesare executãrii lucrãrilor, în cazul în care acestea nu sînt disponibile pe piata algeriana la semnarea contractelor. Aceste produse vor fi importate potrivit unui program şi în condiţii stabilite de acord cu beneficiarul de lucrãri. ART. 11 Întreprinderile româneşti desemnate vor avea facultatea de a folosi pe santierele lor personal recrutat în ţara primitoare sau în ţara de origine. În orice caz, mina de lucru necalificatã va fi recrutata din forta de munca algeriana. În ceea ce priveşte mina de lucru calificatã, recrutarea în ţara de origine se va face în conformitate cu modalitãţile care vor fi definite la încheierea contractelor şi în corelare cu serviciile forţelor de munca din Ministerul Muncii şi al Pregãtirii Profesionale, teritorial competente.
CAP. 4 Dispoziţii finale
ART. 12 Cele doua pãrţi vor veghea ca prevederile prezentului acord sa fie aplicate cu toatã diligenta şi eficacitatea necesarã. Fiecare parte va informa cealaltã parte, în cel mai scurt timp posibil, de orice factor susceptibil sa împiedice realizarea obiectivelor prezentului acord. ART. 13 Pentru asigurarea celor mai bune condiţii de execuţie a prezentului acord, cele doua pãrţi sînt de acord cu înfiinţarea unei comisii mixte sectoriale. Aceasta comisie este insarcinata cu supravegherea bunei executii a activitãţilor care fac obiectul prezentului acord şi cu examinarea tuturor diferendelor care ar putea aparea în timpul execuţiei proiectelor, precum şi cu supunerea la Comisia mixtã interguvernamentalã de cooperare de propuneri care ar putea promova în continuare cooperarea în domeniul locuinţelor, urbanismului şi construcţiilor. Comisia se va reuni, în mod alternativ, în Algeria şi în România, la fiecare 6 luni, sau la cererea uneia dintre cele doua pãrţi. ART. 14 Orice diferende rezultind din interpretarea sau aplicarea prezentului acord vor fi soluţionate pe cale diplomaticã. ART. 15 Prezentul acord va rãmîne în vigoare pe o perioada de 4 ani şi va fi prelungit prin tacitã reconducţiune pe noi perioade de 2 ani, dacã nici una din pãrţi nu îl va denunta cu un preaviz de 6 luni. El va intra în vigoare, cu titlu provizoriu, la data semnãrii şi cu titlu definitiv la data schimbului de note diplomatice prin care se confirma aprobarea sa de cãtre autoritãţile celor doua tari. ART. 16 Prevederile prezentului acord vor rãmîne valabile pînã la îndeplinirea totalã a obligaţiilor reciproce decurgind din contractele încheiate în baza prezentului document. Prezentul acord a fost întocmit în doua exemplare originale în limba romana şi în limba arabã, cele doua texte avînd aceeaşi valoare. Încheiat la Alger la 28 decembrie 1981.
ANEXA 3
CONVENŢIE între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Algeriene Democratice şi Populare privind asigurãrile sociale
ART. 1 1. Legislatiile de asigurãri sociale avute în vedere prin prezenta convenţie sînt: A. ÎN ROMÂNIA a) legislaţia privind asigurãrile sociale (batrinete, invaliditate, boala, accidente de munca şi boli profesionale, deces); b) legislaţia privind asistenta medicalã; c) legislaţia referitoare la alocaţiile de stat pentru copii. B. ÎN ALGERIA a) legislaţia privind asigurãrile sociale; b) legislaţia privind alocaţiile familiale; c) legislaţia privind accidentele de munca şi bolile profesionale. 2. Prezenta convenţie se referã, de asemenea, la toate actele legislative sau de reglementare care ar modifica sau completa legislatiile enumerate la paragraful 1 al prezentului articol. Totuşi, ea nu se referã la: a) actele legislative sau de reglementare care se referã la o ramura noua a asigurãrilor sociale, dacã între cele doua pãrţi contractante nu intervine un acord în acest scop; b) actele legislative sau de reglementare care vor extinde regimurile existente asupra unor noi categorii de beneficiari, dacã ar exista o opoziţie, în aceasta privinta, a partii contractante interesate, notifica celeilalte pãrţi contractante în termen de 3 luni începînd de la data publicãrii oficiale a acestor acte. ART. 2 Cetãţenii romani sau algerieni care exercita în Algeria sau în România o activitate retribuitã sînt, ca şi membrii lor de familie care locuiesc cu ei, supuşi legislatiilor de asigurãri sociale pe teritoriul cãruia îşi exercita activitatea şi beneficiazã de asigurãri sociale în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii fiecãruia dintre cele doua state, sub rezerva dispoziţiilor speciale convenite de comun acord prin prezenta convenţie. ART. 3 1. Personalul retribuit, trimis temporar de cãtre una dintre pãrţile contractante pentru a executa lucrãri pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, rãmîne supus legislaţiei tarii trimitatoare din momentul sosirii pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, în mãsura în care durata acestei activitãţi nu depãşeşte 3 ani, în care sînt cuprinse şi perioadele de concedii. 2. Autoritãţile competente vor putea conveni de comun acord asupra prelungirii perioadei prevãzute la paragraful precedent. 3. Personalul retribuit al întreprinderilor de transport dintr-un stat contractant care lucreazã în celãlalt stat, fie în mod permanent, fie temporar, este supus regimului de asigurãri sociale în vigoare în statul unde îşi are sediul întreprinderea. 4. Autoritãţile competente ale pãrţilor contractante pot sa prevadã, de comun acord, alte excepţii de la dispoziţiile art. 2. ART. 4 1. Membrii misiunilor diplomatice şi consulare ale pãrţilor contractante nu sînt cuprinşi în domeniul de aplicare a prezentei convenţii. 2. Personalul administrativ şi tehnic, angajaţii consulari şi personalul de serviciu, precum şi personalul de serviciu al membrilor misiunilor diplomatice şi consulare, care au cetãţenia statului reprezentat de cãtre misiunea diplomaticã sau consularã şi care şi-au stabilit definitiv domiciliul în statul în care lucreazã, pot opta între aplicarea legislaţiei tarii în care se afla locul de munca şi legislaţia statului trimiţãtor. ART. 5 1. Asiguraţii unei pãrţi contractante, precum şi membrii lor de familie care-i însoţesc, au dreptul la îngrijire medicalã pe perioada în care se afla temporar pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante. 2. În cazurile menţionate la paragraful 1, dreptul la îngrijire medicalã exista numai în mãsura în care starea sãnãtãţii asiguratului reclama acordarea imediata a acestei îngrijiri. 3. Asiguraţii unei pãrţi contractante pot fi admişi în instituţiile medicale ale celeilalte pãrţi contractante dupã primirea autorizaţiei instituţiei de asigurare de care aparţin cei interesaţi, în condiţiile ce se vor stabili printr-un acord separat. 4. Prestaţiile acordate în baza paragrafelor 1 şi 3 ale prezentului articol se asigura de instituţiile medicale ale tarii unde se afla resedinta temporarã, potrivit dispoziţiilor legislaţiei aplicabile în acest stat. Durata pentru care se acorda îngrijiri medicale este cea prevãzutã de cãtre instituţia de asigurare de care aparţin cel interesat. 5. Protezele, marea aparatura şi alte prestaţii în natura de mare importanta nu vor fi acordate, în afarã cazurilor de urgenta absolutã, decît cu aprobarea instituţiei de asigurare de care aparţine cel interesat. Se considera urgenta absolutã situaţia în care intirzierea acordãrii prestaţiei ar putea sa punã în mod serios în pericol viata sau sãnãtatea asiguratului. 6. Dispoziţiile paragrafelor 1 pînã la 5 se aplica în acelaşi mod membrilor de familie ai asiguraţilor. ART. 6 1. Prestaţiile în bani pentru incapacitate temporarã de munca, în caz de boala, accident sau maternitate, la care au dreptul de munca, în caz de boala, accident sau maternitate, la care au dreptul asiguraţii, se acorda de cãtre instituţia de asigurare de care aparţin cei interesaţi, conform legislatiilor ce se aplica de cãtre aceasta instituţie. Instituţia de asigurãri sociale a statului de resedinta supune pe asigurat controlului medical potrivit normelor legale ce se aplica propriilor asiguraţi, în vederea stabilirii perioadei de incapacitate de munca. 2. Cheltuielile pentru controlul medical şi expertiza medicalã nu se ramburseazã între pãrţile contractante. ART. 7 Cheltuielile pentru acordarea de îngrijiri medicale, în virtutea art. 5 al prezentei convenţii, vor fi suportate de instituţia de asigurãri sociale de care aparţine cel interesat şi vor fi rambursate prin intermediul organelor de legatura ale pãrţilor contractante, pe baza tarifelor practicate pentru asiguraţii sãi. ART. 8 Pentru personalul retribuit care se duce dintr-un stat în altul, perioadele de asigurare sau cele asimilate, efectuate sub regimul asigurãrilor sociale ale primului stat, sînt insumate, la nevoie, cu condiţia ca ele sa nu se suprapuna cu perioadele de asigurãri sau cele asimilate realizate sub regimul de asigurãri sociale al celuilalt stat şi numai pentru deschiderea dreptului la prestaţii în acest din urma stat. Perioadele considerate ca asimilate perioadelor de asigurãri sînt, în fiecare stat, cele recunoscute ca atare prin legislaţia statului respectiv. ART. 9 Pentru a se aprecia gradul de incapacitate permanenta de munca, rezultatã dintr-un accident de munca sau dintr-o boala profesionalã, în raport de legislaţia unui stat, accidentele de munca şi bolile profesionale ivite mai înainte sub legislaţia celuilalt stat sînt luate în considerare pentru deschiderea dreptului la pensie de invaliditate sau la renta pentru accident de munca, ca şi cum acestea s-ar fi ivit sub legislaţia primului stat. ART. 10 Membrii de familie ai unei persoane asigurate romane sau algeriene, care domiciliazã în una dintre cele doua tari, în timp ce persoana îşi exercita activitatea în cealaltã ţara, beneficiazã de prestaţii de asigurãri sociale şi de alocaţii familiale din partea instituţiei de asigurãri de care aparţin. ART. 11 Perioadele de asigurãri îndeplinite de cãtre personalul roman retribuit, încadrat în munca cu contract, în Algeria, în baza unui acord între cele doua tari, şi de cãtre personalul algerian retribuit în România, sînt luate în considerare la determinarea drepturilor la pensie de batrinete, de cãtre instituţiile tarii de origine, la sfîrşitul activitãţii lor. Cotizaţiile plãtite pentru pensia de batrinete, în perioada activitãţii determinate în primul paragraf al acestui articol, se transfera instituţiei tarii de origine, la sfîrşitul activitãţii lor. ART. 12 Studenţii romani în Algeria sau studenţii algerieni în România beneficiazã de dispoziţiile prezentei convenţii în materie de asistenta medicalã, în condiţiile ce vor fi stabilite prin înţelegerea administrativã. ART. 13 Autoritãţi competente, în sensul prezentei convenţii, sînt considerate, pentru fiecare dintre pãrţile contractante, miniştrii care sînt însãrcinaţi, fiecare în ceea ce îl priveşte, cu aplicarea legislatiilor enumerate la art. 1. Sînt considerate ca organe de legatura: Pentru România: - Direcţia generalã de asigurãri sociale, pensii şi asistenta socialã din Ministerul Muncii; - Oficiul central de plata pensiilor. Pentru Algeria: Casa nationala de securitate socialã. ART. 14 O înţelegere administrativã, încheiatã de cãtre autoritãţile competente ale celor doua state, va stabili condiţiile de aplicare a prezentei convenţii şi modelele formularelor necesare punerii în aplicare a acestor dispoziţii. ART. 15 Autoritãţile competente ale celor doua state: - pot încheia, în afarã înţelegerii administrative la care se referã art. 14, orice alte înţelegeri care sa o completeze sau sa o modifice; - îşi vor comunica toate informaţiile referitoare la mãsurile luate, pe plan intern, pentru aplicarea prezentei convenţii şi a înţelegerilor convenite pentru aplicarea ei; - îşi vor comunica reciproc toate dificultãţile ce ar putea aparea pe plan tehnic din aplicarea dispoziţiilor convenţiei sau a înţelegerilor convenite pentru aplicarea ei; - îşi vor comunica toate informaţiile privind modificãrile aduse legislaţiei şi reglementãrilor la care se referã art. 1, în mãsura în care aceste modificãri ar fi susceptibile de a afecta aplicarea prezentei convenţii sau a înţelegerilor convenite pentru aplicarea ei. ART. 16 Beneficiul scutirilor de taxe de timbru şi de taxe consulare, prevãzute de cãtre legislaţia uneia dintre pãrţile contractante pentru actele ce trebuie prezentate administraţiilor sau instituţiilor de asigurãri sociale ale acestei pãrţi contractante, se extinde, de asemenea, la actele care trebuie prezentate pentru aplicarea prezentei convenţii administraţiilor sau instituţiilor de asigurãri ale celeilalte pãrţi contractante. Toate actele, documentele şi orice dovezi ce trebuie prezentate în executarea prezentei convenţii sînt scutite de viza de legalizare. ART. 17 Cele doua pãrţi contractante vor facilita transferurile financiare din aplicarea prezentei convenţii. ART. 18 Transferurile rezultate din aplicarea prezentei convenţii se efectueazã în devize liber convertibile, la cursul oficial de schimb în vigoare la data transferului. ART. 19 Toate neînţelegerile privind aplicarea prezentei convenţii vor fi soluţionate, de comun acord, de cãtre autoritãţile competente ale celor doua pãrţi contractante. În cazul în care nu ar fi posibil sa se ajungã, pe aceasta cale, la o soluţie, aceasta va trebui sa fie cautata pe cale diplomaticã. ART. 20 Fiecare parte contractantã va notifica celeilalte pãrţi contractante îndeplinirea procedurilor constituţionale necesare în ceea ce o priveşte pentru intrarea în vigoare a prezentei convenţii. Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni care va urma datei ultimei notificãri. ART. 21 Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare pe durata nedeterminatã. Fiecare parte contractantã o va putea denunta cu un preaviz de 6 luni, notificat pe cale diplomaticã. În caz de denunţare, prevederile prezentei convenţii vor rãmîne aplicabile drepturile dobîndite. Încheiatã în trei exemplare originale în limbile romana, arabã şi franceza. În caz de neconcordanta în interpretare, textul în limba franceza va prevala. Facuta la Alger la 29 decembrie 1981. ANEXA 4
între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Cipru pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe avere
ART. 1 Persoane vizate Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante. ART. 2 Impozite vizate 1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe avere stabilite de unul dintre statele contractante sau de unitãţile lor administrativ-teritoriale ori de autoritãţile locale, indiferent de sistemul de percepere. 2. Sînt considerate impozite pe venit şi pe avere toate impozitele stabilite pe venitul total, pe averea totalã sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cistigurile provenite din înstrãinarea bunurilor mobile şi imobile. 3. Impozitele existente care cad sub incidenta convenţiei sînt, în special, urmãtoarele: a) în ceea ce priveşte România: i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice şi juridice; ii) impozitul pe veniturile societãţilor mixte constituite cu participarea organizaţiilor economice romane şi a partenerilor strãini; iii) impozitul pe venitul realizat din activitãţi agricole; (mai jos denumite impozit roman) b) în ceea ce priveşte Cipru: i) impozitul pe venit; ii) contribuţia specialã; iii) impozitul pe cistigurile din capital (mai jos denumite impozit cipriot). 4. Convenţia va aplica, de asemenea, impozitelor identice sau analoage care se vor institui, dupã data semnãrii prezentei convenţii, în plus sau în locul celor existente. Autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc orice modificãri importante aduse legislatiilor fiscale respective. ART. 3 Definiţii generale 1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita: a) termenul România, folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul Republicii Socialiste România, inclusiv marea teritorialã şi platoul continental, precum şi orice suprafata dincolo de apele teritoriale ale României asupra cãrora România exercita, în conformitate cu dreptul internaţional şi cu propria sa legislaţie, drepturi suverane cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale existente în apele marii, solul şi subsolul acesteia; b) termenul Cipru înseamnã Republica Cipru şi include orice suprafata adiacenta apele teritoriale ale Ciprului care, în conformitate cu dreptul internaţional a fost sau ar putea fi desemnatã ulterior, potrivit legislaţiei Ciprului referitoare la platforma continentala, ca o arie înãuntrul cãreia pot fi exercitate drepturile Ciprului cu privire la fundul marii, subsolul şi resursele lor naturale; c) termenii un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã, dupã context, România sau Cipru; d) termenul de persoana cuprinde o persoana fizica sau juridicã şi orice alta grupare de persoane; e) termenul de societate înseamnã orice persoana juridicã, inclusiv o societate mixtã constituitã în conformitate cu prevederile legislaţiei romane, sau orice entitate care este consideratã persoana juridicã în vederea impozitãrii; f) termenii întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant; g) termenul naţional înseamnã: i) orice persoana fizica care are cetãţenia unui stat contractant; ii) orice persoana juridicã, societate de persoane şi asociaţie care îşi dobîndeşte statul juridic în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant; h) termenul trafic internaţional înseamnã orice transport fãcut de cãtre o nava, o aeronava sau un vehicul rutier exploatat de cãtre o întreprindere care îşi are locul conducerii efective într-unul din statele contractante, cu excepţia cazului cînd un atare transport este efectuat numai între doua locuri situate în celãlalt stat contractant; i) termenul autoritate competenta indica: i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat; ii) în cazul Ciprului, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat. 2. Pentru aplicarea convenţiei de cãtre un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit are sensul ce i se atribuie de cãtre legislaţia acelui stat contractant care reglementeazã impozitele ducind obiectul convenţiei, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita. ART. 4 Domiciliul fiscal 1. În sensul prezentei convenţii, termenul rezident al unui stat contractant indica orice persoana care, în virtutea prevederilor legale ale acelui stat, este subiect de impunere în acest stat datoritã domiciliului sau, rezidentei, sediului conducerii sau oricãrui alt criteriu de natura analoagã. 2. Cînd, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana fizica este consideratã rezidenţã a ambelor state contractante, atunci acest caz va fi rezolvat în conformitate cu urmãtoarele reguli: a) persoana va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa. Dacã dispune de o locuinta permanenta în fiecare dintre statele contractante, ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale); b) dacã statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, atunci ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit; c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau dacã nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant a cãrui cetãţenie o are; d) dacã aceasta persoana are cetãţenia ambelor state contractante sau dacã nu are cetãţenia nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor transa problema de comun acord. 3. Cînd, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, ea este consideratã ca rezidenţã a statului contractant în care este situat sediul conducerii sale efective. ART. 5 Sediu permanent 1. În sensul prezentei convenţii, termenul sediu permanent indica un loc fix de afaceri prin care întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa. 2. Termenul sediu permanent cuprinde îndeosebi: a) un sediu de conducere; b) o sucursala; c) un birou; d) o uzina; e) un atelier; f) o mina, o cariera, un put petrolier sau pentru extractia gazelor, precum şi orice alt loc de extracţie a resurselor naturale; g) un şantier de construcţii sau de montaj, altul decît cel la care se referã paragraful 3 (g) din acest articol, a cãrui durata depãşeşte 12 luni. 3. Termenul sediu permanent nu cuprinde: a) folosirea de instalaţii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrãrii produselor sau mãrfurilor aparţinînd întreprinderii; b) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinînd întreprinderii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrãrii; c) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinînd întreprinderii numai în scopul de a fi prelucrate de cãtre o alta întreprindere; d) menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a cumpara produse sau mãrfuri ori de a stringe informaţii pentru întreprindere; e) menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a face reclama, de a furniza informaţii, pentru cercetãri ştiinţifice sau pentru activitãţi analoage care au caracter preparator sau auxiliar pentru întreprindere; f) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv pentru desfãşurarea de activitãţi combinate din categoria celor menţionate la subparagrafele a) la e), cu condiţia ca intreaga activitate sa aibã un caracter auxiliar sau preparator; g) un montaj executat de o întreprindere a unui stat contractant în legatura cu livrãri de maşini sau echipament din acel stat cãtre celãlalt stat contractant; h) vînzarea produselor sau mãrfurilor aparţinînd întreprinderii, expuse în cadrul unui tirg sau expoziţii temporare ocazionale, dupã închiderea tirgului sau expoziţiei. 4. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2, cînd o persoana - alta decît un agent cu statut independent cãruia i se aplica paragraful 5 - acţioneazã în numele unei întreprinderi şi are împuternicirea pe care o exercita în mod curent într-un stat contractant, de a se încheia contracte, în numele întreprinderii, în aceasta situaţie acea întreprindere se considera ca are un sediu permanent în acel stat cu privire la activitãţile desfãşurate de acea persoana pentru întreprindere, în afarã de cazul cînd activitãţile unei astfel de persoane sînt limitate la cele menţionate la paragraful 3 care, dacã sînt exercitate prin intermediul unui loc fix de afaceri, nu vor face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent. 5. Nu se considera ca o întreprindere a unui stat contractant are un sediu permanent în celãlalt stat contractant numai prin faptul ca acesta îşi exercita activitatea prin intermediul unui curtier, al unui comisionar general sau al oricãrui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite. 6. Faptul ca o societate rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de cãtre o societate rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care exercita activitatea sa în acel celãlalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte. ART. 6 Venituri imobiliare 1. Veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant din bunuri imobile (inclusiv veniturile din exploatãrile agricole ori forestiere) situate în celãlalt stat contractant sînt impozabile în acel celãlalt stat. 2. a) Termenul bunuri imobile este definit, sub rezerva subparagrafelor b) şi c), în conformitate cu legea statului contractant în care bunurile în cauza sînt situate; b) Termenul bunuri imobile va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile bunurilor imobile, inventarul viu şi mort al exploatarilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica dreptul comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, a izvoarelor şi a altor bogatii naturale; c) Navele şi aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile. 3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a bunurilor imobile. 4. Prevederile paragrafului 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesiuni. ART. 7 Beneficiile întreprinderilor 1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul cînd întreprinderea exercita activitãţi în celãlalt stat contractant printr-u sediu permanent aflat în acel stat. Dacã întreprinderea exercita activitãţi în acest mod, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai în mãsura în care sînt atribuite acelui sediu permanent. 2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitãţi şi în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã exercitind activitãţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al cãrui sediu permanent este. 3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent sînt admise ca deduceri cheltuielile fãcute pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla sediul permanent sau în alta parte. 4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile atribuibile unui sediu permanent sa fie determinate pe baza unei repartizari a beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei pãrţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu impiedica acel stat contractant sa determine beneficiile impozabile în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie, totuşi, sa fie de asa natura încît rezultatul sa corespundã cu principiile cuprinse în prezentul articol. 5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere. 6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu permanent trebuie determinate în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive valabile şi suficiente de a proceda astfel. 7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit care sînt tratate separat, în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiilor acelor articole nu sînt afectate de dispoziţiile prezentului articol. ART. 8 Întreprinderi de transport 1. Beneficiile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, a aeronavelor ori a vehiculelor rutiere sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii. 2. Dacã locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport navale se afla la bordul unei nave, atunci se va considera ca acesta se afla în statul contractant în care este situat portul de armare al navei sau, dacã nu exista un atare port de armare, în statul contractant în care cel care exploateazã nava este rezident. 3. Dispoziţiile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, beneficiile obţinute din participãrile într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi. ART. 9 Întreprinderi asociate 1. Atunci cînd: a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau b) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi cînd, fie într-un caz fie în celãlalt, între cele doua întreprinderi s-au stabilit sau impus condiţii, în relaţiile lor financiare sau comerciale, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficii care, dacã nu ar fi fost acele condiţii, ar fi revenit uneia dintre întreprinderi, dar datoritã acelor condiţii nu i-au revenit ca atare, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi şi impuse în mod corespunzãtor. 2. Atunci cînd un stat contractant include în beneficiile unei întreprinderi a acelui stat - şi impoziteazã în mod corespunzãtor - beneficiile unei întreprinderi a celuilalt stat contractant care au fost impozitate în acel celãlalt stat, iar beneficiile astfel incluse sînt beneficii care ar fi trebuit sa revinã întreprinderii primului stat menţionat, dacã condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost cele care s-ar fi stabilit între întreprinderi independente, atunci acel celãlalt stat va modifica corespunzãtor suma impozitului stabilit asupra acelor beneficii. La determinarea unei asemenea modificãri se va tine cont şi de celelalte prevederi ale convenţiei, iar dacã este cazul, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc. ART. 10 Dividende 1. Dividendele plãtite de cãtre o societate care este rezidenţã a unui stat contractant cãtre un rezident al celuilalt stat contractant se impun în acel celãlalt stat. 2. Totuşi, aceste dividende pot fi impuse şi în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din suma bruta a dividendelor. 3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, atît timp cît Cipru nu percepe un impozit pe dividende în plus fata de impozitul stabilit pe beneficiile sau venitul unei societãţi, dividendele plãtite de o societate care este rezidenţã a Ciprului unui rezident al României vor fi scutite de orice impozit în Cipru, care poate fi stabilit pe dividende în plus fata de impunerea beneficiilor sau veniturilor societãţii. 4. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modalitãţile de aplicare a paragrafelor 2 şi 3. 5. Prevederile paragrafelor 2 şi 3 nu vor afecta impozitarea societãţii cu privire la beneficiile din care sînt plãtite dividendele. 6. Termenul dividende, asa cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile provenind din acţiuni sau alte drepturi care nu sînt titluri de creanta, din participarea la beneficii, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale care se impun ca şi venitul din acţiuni, conform legislaţiei fiscale a statului contractant în care este rezidenţã societatea distribuitoare. În acest context, beneficiile distribuite de societãţile mixte romane subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor. 7. Prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 nu se aplica în cazul cînd beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã în celãlalt stat contractant, în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, activitãţi industriale sau comerciale prin intermediul unui sediu permanent situat acolo sau exercita în acel celãlalt stat profesiuni independente printr-o baza fixa situat acolo şi acţiunile deţinute pentru care se plãtesc dividendele sînt legate în mod efectiv de acel sediu permanent sau de acea baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz. 8. Cînd o societate rezidenţã a unui stat contractant obţine beneficii sau venituri din celãlalt stat contractant, acel celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de societate rezidenţilor primului stat menţionat ori sa supunã beneficiile nedistribuite ale societãţii unui impozit pe beneficiile nedistribuite, chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite sînt compuse, în total sau în parte, din beneficii sau venituri provenind din acel celãlalt stat. ART. 11 Dobinzi 1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acel celãlalt stat contractant. 2. Totuşi, dobinzile realizate dintr-un stat contractant de un rezident al celuilalt stat contractant şi care este beneficiarul efectiv al dobinzii pot fi impuse în primul stat contractant menţionat cu o cota care sa nu poate depãşi 10 la suta din suma bruta a acestora. 3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, dobinda provenitã dintr-un stat contractant şi plãtitã: - celuilalt stat contractant sau unei instituţii a acelui celãlalt stat, care nu este supusã impozitului pe venit în acel celãlalt stat, sau - unui rezident al celuilalt stat contractant în legatura cu împrumuturile fãcute, garantate sau asigurate de acel celãlalt stat ori o instituţie a acestuia, va fi scutitã de impozit în primul stat menţionat. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord instituţiile cãrora li se vor aplica prevederile acestui paragraf. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord orice alta instituţie guvernamentalã cãreia i se vor aplica prevederile prezentului paragraf. 4. Termenul dobinzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, indica veniturile din titluri de creanta de orice fel, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la beneficiile debitorului, şi, în special, veniturile din efecte publice şi veniturile din titluri sau obligaţii, inclusiv primele şi premiile decurgind din aceste titluri. Penalitãţile datorate pentru plata cu intirziere nu vor fi considerate ca dobinzi în sensul prezentului articol. 5. Prevederile paragrafelor, 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dobinzilor, rezident al unui stat contractant, îşi desfãşoarã activitatea în celãlalt stat contractant din care provin aceste dobinzi, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercita în acel celãlalt stat profesiuni independente printr-o baza fixa situata acolo, de care sînt legate efectiv dobinzile. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz. 6. Dobinda va fi consideratã ca provenind dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este chiar acest stat, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Cu toate acestea, cînd persoana plãtitoare a dobinzii, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legatura cu care se plãteşte dobinda şi o atare dobinda se va considera ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent. 7. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi terţe persoane, suma dobinzilor plãtite, ţinînd cont de creanta pentru care ele sînt vãrsate, excede pe aceea asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii. ART. 12 Redevenţe 1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant, plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant, sînt impozabile în acel celãlalt stat. 2. Totuşi redevenţele de felul celor la care se referã subparagraful a) al paragrafului 3 pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, însã impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 5 la suta din suma bruta a redevenţelor. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitãri. 3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în prezentul articol, indica plãţile de orice natura primite pentru folosirea sau concesionarea folosirii: a) unui patent (certificat de invenţie), a unei mãrci de fabrica, a unui desen sau model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, a unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţiile referitoare la experienta cistigata în domeniul industrial, comercial şi ştiinţific; b) oricãrui drept de autor pentru opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv a filmelor cinematografice şi a filmelor şi benzilor magnetice pentru televiziune sau radio. 4. Dispoziţiile, paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, rezident al unui stat contractant, îşi desfãşoarã activitatea în celãlalt stat contractant din care provin aceste redevenţe, printr-un sediu permanent situat acolo sau exercita în acel celãlalt stat profesiuni independente printr-o baza fixa situata acolo şi dreptul sau bunul în legatura cu care se plãtesc redevenţele este efectiv legat de acest sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz. 5. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant dacã plãtitorul este chiar acest stat, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Cu toate acestea, cînd plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu un rezident al unui sediu permanent de care este legatã efectiv obligaţia de plata redevenţelor şi care suporta aceste redevenţe, acestea sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent. 6. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi terţe persoane, suma redevenţelor plãtite, ţinînd cont de prestarea pentru care ele sînt vãrsate, excede pe aceea asupra cãreia s-ar fi convenit de debitor şi creditor în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se cont şi de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii. ART. 13 Comisioane 1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acel celãlalt stat. 2. Totuşi, asemenea comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, însã impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 5 la suta din suma comisioanelor. 3. Termenul comisioane, astfel cum este folosit în prezentul articol, indica plati fãcute unui intermediar (broker), unui comisionar general sau oricãrei alte persoane asimilate unui astfel de intermediar sau comisionar de cãtre legislaţia fiscalã a statului contractant din care provine o asemenea plata. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul comisionului, fiind rezident al unui stat contractant din care provin comisioanele un sediu permanent de care este legatã efectiv activitatea generatoare de comisioane. În acest caz se aplica prevederile art. 7. 5. Comisionul va fi considerat ca provine dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este chiar acest stat, o unitate administrativ-teritorialã o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd persoana plãtitoare a comisionului, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care sînt legate activitãţile pentru care este facuta plata şi acest comision este suportat de acest sediu permanent, atunci comisionul va fi considerat ca provine din statul contractant în care este situat sediul permanent. 6. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiar sau între ambii şi terţe persoane, suma comisioanelor plãtite, ţinînd cont de activitãţile pentru care s-au plãtit, excede pe aceea asupra cãreia ar fi convenit plãtitorul şi beneficiarul în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii. ART. 14 Cistiguri de capital 1. Cistigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri. 2. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a bunurilor mobile ţinînd de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesiuni independente, inclusiv cistigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a unei asemenea baze fixe se impun în celãlalt stat. 3. Cistigurile provenind din înstrãinarea navelor, a aeronavelor şi a vehiculelor rutiere exploatate în trafic internaţional sau a bunurilor mobile ţinînd de exploatarea unor astfel de mijloace de transport sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii. 4. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafelor 1, 2 şi 3, sînt impozabile numai în statul contractant al cãrui rezident este cel care înstrãineazã. ART. 15 Profesiuni independente 1. Veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesiuni independente sau a altor activitãţi cu caracter analog sînt impozabile numai în acel stat, cu excepţia cazului cînd rezidentul dispune pentru exercitarea activitãţii sale de o baza fixa în celãlalt stat contractant. Dacã dispune de o astfel de baza fixa, veniturile sînt impozabile în celãlalt stat contractant, dar numai în mãsura în care acestea sînt atribuibile acelei baze fixe. 2. Expresia profesiuni independente cuprinde, în special activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ şi pedagogic, precum şi activitatea independenta a medicilor, avocaţilor, inginerilor, arhitectilor, dentistilor şi contabililor. ART. 16 Profesiuni dependente 1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19 şi 20, retribuţiile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru activitate salariata sînt impozabile numai în acel stat, cu condiţia ca activitatea sa nu fie exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite sînt impozabile în acel celãlalt stat. 2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat menţionat, dacã: a) beneficiarul rãmîne în celãlalt stat o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în cursul anului calendaristic, şi b) remuneraţiile sînt plãtite de cãtre o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care este rezidenţã a celuilalt stat, şi c) remuneraţiile nu sînt suportate de cãtre un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat. 3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pentru activitatea salariata exercitatã la bordul unei nave, al unei aeronave sau al unui vehicul rutier exploatat în trafic internaţional vor fi impuse în statul contractant în care se afla situat locul conducerii efective a întreprinderii. ART. 17 Tantieme Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administraţie sau al unui organ similar al unei societãţi rezidente în celãlalt stat contractant vor fi impuse în acel celãlalt stat. ART. 18 Artişti şi sportivi Prin derogare de la prevederile art. 15 şi 16, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant ca profesionist de spectacole, cum ar fi artist de teatru, de cinema, de radio sau televiziune ori interpret muzical, precum şi sportiv, din activitatea lui personalã desfasurata în aceasta calitate în celãlalt stat contractant vor fi impuse în acel celãlalt stat contractant vor fi impuse în acel celãlalt stat. Cu toate acestea, veniturile obţinute din astfel de activitãţi vor fi scutite de impozit în acel stat, dacã activitãţile sînt desfãşurate în cadrul acordurilor sau înţelegerilor culturale încheiate între statele contractante. ART. 19 Funcţii guvernamentale 1. Remuneraţiile, altele decît pensiile, plãtite de un stat contractant, de o unitate administrativ-teritorialã sau de o autoritate localã din acel stat unei persoane fizice pentru servicii prestate acelui stat, unitãţii administrativ-teritoriale sau autoritãţii locale se vor impune numai în acel stat. 2. Cu toate acestea, remuneraţia la care se referã paragraful 1 va fi impozabilã numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sînt prestate în acel stat, iar persoana fizica este un rezident al acelui stat şi dacã: i) este un naţional al acelui stat, sau ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor. 3. a) Orice pensie plãtitã de cãtre sau din fonduri create de un stat contractant sau o unitate administrativ-teritorialã ori o autoritate localã a acesteia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, unitãţii administrativ-teritoriale sau autoritãţii locale va fi impozabilã numai în acel stat. b) Cu toate acestea, o atare pensie va fi impozabilã numai în celãlalt stat contractant, dacã persoana fizica este un naţional sau un rezident al acelui stat. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica remuneraţiei pentru serviciile prestate în legatura cu o activitate comercialã sau industriala desfasurata de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorialã ori o autoritate localã a acestuia. ART. 20 Pensii Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile, anuitatile şi orice alte remuneraţii similare plãtite unui stat rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat. ART. 21 Studenţi 1. Sumele pe care le primeşte un student sau un practicant, care este prezent într-un stat contractant numai în scopul educãrii sau instruirii sale şi care este sau a fost imediat anterior venirii sale rezident al celuilalt stat contractant, în scopul întreţinerii, educãrii şi instruirii sale, nu vor fi impuse în primul stat contractant menţionat, cu condiţia ca astfel de sume sa provinã din surse aflate în afarã acelui stat. 2. Un student la o universitate sau o alta instituţie de învãţãmînt superior dintr-un stat contractant sau un practicant, care este prezent în celãlalt stat contractant pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc 183 de zile în anul calendaristic respectiv şi care este sau a fost imediat anterior venirii sale rezident al primului stat menţionat, nu va fi impus în celãlalt stat contractant pentru remuneraţia aferentã serviciilor prestate în acel celãlalt stat, cu condiţia ca serviciile sa fi fost prestate în legatura cu studiile sau pregãtirea sa, iar remuneraţia sa fie un cistig necesar întreţinerii sale. ART. 22 Profesori 1. Un profesor rezident al unui stat contractant, care preda sau efectueazã cercetãri la o universitate sau la orice alta instituţie de învãţãmînt a celuilalt stat contractant, va fi impus numai în primul stat contractant, pentru toate remuneraţiile primite în legatura cu acea activitate, pe o perioada care sa nu depãşeascã 2 ani de la data începerii activitãţii sale. 2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica veniturilor din cercetare, dacã lucrãrile de cercetare nu sînt întreprinse în interes general, ci în primul rind în interesul personal al uneia sau mai multor persoane determinate. ART. 23 Venituri nemenţionate expres Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant care nu au fost menţionate expres în articolele precedente ale prezentei convenţii se impun numai în acel stat. ART. 24 Avere 1. Averea constind din bunuri imobile, asa cum sînt ele definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilã în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate. 2. Averea constind din bunuri mobile care fac parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau din bunuri mobile care aparţin unei baze fixe folositã pentru exercitarea unei profesiuni independente este impozabilã în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa. 3. Navele, aeronavele şi vehiculele rutiere exploatate în trafic internaţional şi bunurile mobile afectate exploatãrii unor astfel de mijloace de transport sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii. 4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant se impun numai în acel stat. ART. 25 Evitarea dublei impuneri 1. Dubla impunere va fi evitata dupã cum urmeazã: a) În ce priveşte România, impozitele plãtite în Cipru de rezidentii României asupra venitului obţinut sau averii deţinute care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, pot fi impuse în Cipru, vor fi scãzute din impozitele datorate statului roman. Beneficiile vãrsate de întreprinderile de stat romane la bugetul statului sînt considerate în acest articol ca impozit al României. b) În ce priveşte Cipru, sub rezerva prevederilor legii cipriote privind deducerea din impozitul plãtit în Cipru a impozitului plãtit în orice teritoriu din afarã Ciprului şi a oricãror modificãri ulterioare ale acelor prevederi - care nu vor afecta principiul general al acestuia - şi dacã prin legea cipriota nu este prevãzutã o deducere sau o înlesnire mai mare, impozitul plãtibil în România asupra beneficiilor, venitului sau cistigurilor realizate în România va fi dedus din orice impozit plãtibil în Cipru, aferent unor astfel de beneficii, venit sau cistiguri. 2. Potrivit paragrafului 1, termenul impozit cipriot va include: a) impozitul cipriot care ar fi trebuit sa fie plãtit pe orice beneficiu sau dobinda la care s-a acordat un stimulent, o scutire sau o alta înlesnire de impozit în Cipru, dar numai pentru acel stimulent, scutire sau înlesnire de impozit; b) impozitul cipriot care ar fi trebuit sa fie deductibil din orice dividend plãtit din beneficiile la care s-a acordat un stimulent, o scutire sau o înlesnire de impozit în Cipru, dar numai pentru acel stimulent, scutire sau înlesnire de impozit. ART. 26 Limitarea înlesnirilor Cînd, potrivit oricãrei prevederi din prezenta convenţie, un venit beneficiazã de o înlesnire plata impozitului în unul din statele contractante şi potrivit legislaţiei în vigoare din celãlalt stat contractant venitul menţionat al unei persoane este supus impozitãrii pentru suma aferentã care a fost remisã cãtre/sau primitã în acel celãlalt stat contractant şi nu pentru intreaga suma din acel stat, atunci înlesnirea acordatã potrivit prezentei convenţii în primul stat contractant menţionat se aplica numai asupra venitului remis cãtre/sau primit în celãlalt stat contractant. ART. 27 Nediscriminarea 1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant nu vor supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere care este diferita sau mai împovãrãtoare decît aceea la care sînt sau pot fi puşi nationali acelui celãlalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie. 2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu se va stabili în acel celãlalt stat în condiţii mai puţin avantajoase decît impozitarea stabilitã întreprinderilor acelui celãlalt stat, desfasurind aceleaşi activitãţi. Aceasta prevedere nu poate fi interpretatã ca obligind în stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant orice înlesnire, reducere sau scutire de impozit cu caracter personal, în funcţie de situaţia sau de sarcinile familiale pe care le acorda propriilor sãi rezidenţi. 3. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este, în totalitate sau în parte, deţinut sau controlat, direct sau indirect, de unu sau mai mulţi rezidenţi al celuilalt stat contractant, nu sînt supuse în primul stat contractant menţionat nici unui impozit sau obligaţii legate de impunere care este diferita sau mai împovãrãtoare decît aceea la care sau pot fi supuse alte întreprinderi de aceeaşi natura ale acestui prim stat menţionat. 4. Termenul impozitare indica în prezentul articol impozitele de orice natura sau denumire. ART. 28 Procedura amiabila 1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciazã ca mãsurile luate de unul sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformã cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala a acelor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant a cãrui rezident este. 2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa dea o soluţie satisfãcãtoare, sa rezolve problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este conformã cu convenţia. 3. Autoritãţile competente al statelor contractante se vor strãdui sa rezolve, pe calea înţelegerii amiabile, orice dificultãţi sau dubii cu privire la întreprinderea sau la aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, sa se consulte în vederea evitãrii dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie. 4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în vederea realizãrii unei înţelegeri asa cum se prevede în paragrafele precedente. Cînd, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb de vederi oral, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante. ART. 29 Schimb de informaţii 1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor schimba informaţiile care sînt necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii şi cele ale legilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impozitarea pe care ele o prevãd este conform cu convenţia. Orice informaţie asfel schimbatã va fi tratata ca secret şi nu va fi divulgatã nici unei persoane sau autoritãţi, inclusiv unei instanţe, altele decît cele însãrcinate cu stabilirea, aplicarea, urmãrirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia dintre statele contractante obligaţia: a) de a lua mãsuri administrative în contradictie cu propria legislaţie sau cu practica administrativã a unuia sau celuilalt stat contractant; b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza propriei sale legislaţii sau în cadrul practicii administrative normale a unuia sau a celuilalt stat contractant; c) de a transmite informaţii care ar divulga orice secret comercial, industrial, profesional sau procedeu comercial sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice. ART. 30 Functionarii diplomatici şi consulari Dispoziţiile prezentei convenţii nu afecteazã privilegiile fiscale de care beneficiazã functionarii diplomatici sau consulari, în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau în virtutea prevederilor unor acorduri speciale. ART. 31 Intrarea în vigoare 1. Guvernele statelor contractante vor notifica unul altuia ca procedurile constituţionale cerute pentru intrarea în vigoare a prezentei convenţii au fost îndeplinite. 2. Convenţia va intra în vigoare la data ultimei notificãri prevãzute la paragraful 1 şi prevederile sale îşi vor produce efectul pentru prima data: a) cu privire la impozitele reţinute la sursa, la sumele obţinute pe/sau dupã 1 ianuarie al anului calendaristic imediat urmãtor celui în care convenţia intra în vigoare; b) cu privire la celelalte impozite pe venit şi al impozitele pe capital, la impozitele care sînt stabilite pentru anul impozabil care începe la/sau dupã 1 ianuarie al anului calendaristic imediat urmãtor celui în care convenţia intra în vigoare. ART. 32 Denunţarea Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare pînã la denunţarea ei de cãtre unul dintre statele contractante. Oricare dintre statele contractante poate denunta convenţia pe cale diplomaticã, transmiţînd în acest sens o nota de denunţare cu cel puţin 6 luni înainte de sfîrşitul anului calendaristic care urmeazã unei perioade de 5 ani de la data la care convenţia intra în vigoare. În acest caz, convenţia va inceta sa fie aplicabilã: a) cu privire la alte impozite pe capital, la impozitele care sînt stabilite pentru oricare an impozabil care începe la/sau dupã 1 ianuarie al anului calendaristic imediat urmãtor celui în care s-a transmis nota de denunţare. Drept care subsemnaţii, autorizaţi legal în acest scop, au semnat prezenta convenţie. Facuta la Nicosia la 16 noiembrie 1981, în doua exemplare originale, redactate fiecare în limbile romana, greaca şi engleza, cele trei texte avînd aceeaşi valabilitate. În caz de divergenţe în interpretarea dispoziţiilor acestei convenţii, textul în limba engleza are precãdere.
ANEXA 5
ACORD între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Isalmice Mauritania privind cooperarea în domeniul pescuitului marin
ART. 1 Obiectul prezentului acord este de a defini condiţiile generale şi principiile de baza care vor servi drept cadru în care va trebui sa se dezvolte cooperarea în domeniul pescuitului între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Islamice Mauritania. ART. 2 Oriunde vor fi folosiţi în cuprinsul acestui acord, termenii sau expresiile de mai jos vor avea urmãtoarele înţelesuri: - pãrţile desemneazã guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Islamice Mauritania; - resursele vii ale marii desemneazã toate speciile de peste, crustacee, cefalopode care trãiesc în permanenta sau se deplaseaza sezonier în interiorul apelor aflate sub jurisdicţie mauritana; - acord desemneazã prezentul acord. ART. 3 Pãrţile îşi exprima vointa de a dezvolta cooperarea lor în domeniul pescuitului maritim şi, în special, de a incuraja constituirea de societãţi mixte în urmãtoarele domenii; - santiere navale pentru construcţia şi repararea navelor; - nave şi echipamente de pescuit; - comercializarea produselor pescuitului; - promovarea industriilor de prelucrare a produselor pescuitului. ART. 4 Pãrţile se vor consulta periodic asupra dezvoltãrii cercetãrii ştiinţifice şi tehnice în domeniul pescuitului şi vor schimba studii şi informaţii relative la oceanografia, biologia marii şi statisticile de pescuit. ART. 5 Navele aparţinînd fiecãrei pãrţi vor putea folosi instalaţiile portuare ale celeilalte pãrţi în scopul reparaţiilor, aprovizionarii, transbordarii sau depozitarii produselor pescuitului. ART. 6 Autorizaţiile de pescuit în apele aflate sub jurisdicţie mauritana vor putea fi acordate în limita disponibilitãţilor resurselor vii ale marii: - pe de o parte, navelor romane închiriate de societãţile de drept mauritanian; - pe de alta parte, sub forma de licenţe, navelor romane. ART. 7 Numãrul de nave ce urmeazã a fi autorizate şi condiţiile de pescuit vor fi fixate anual de cãtre autoritãţile competente ale pãrţilor. Autoritãţile mauritaniene vor permite, în porturile mauritaniene, schimbul echipajelor navelor romane pe baza vizelor de intrare şi ieşire, acordate pe liste nominale de echipaj şi vor accepta, drept document de cãlãtorie şi de identitate pentru membrii de echipaj, carnetul de marinar. Aceste nave şi echipajele lor vor trebui sa se conformeze cu scrupulozitate reglementãrii mauritaniene privind pescuitul. ART. 8 Republica Socialistã România va acorda Republicii Islamice Mauritania asistenta tehnica în domeniul pescuitului şi va contribui la pregãtirea cadrelor mauritaniene în România. În acest scop, anual şi pe baza înţelegerii pãrţilor, vor fi rezervate locuri şi burse pentru studenţi şi stagiari mauritanieni. ART. 9 Orice diferend privind interpretarea sau aplicarea prezentului acord va fi reglementat amiabil pe calea negocierilor directe între autoritãţile competente al pãrţilor. Dacã nu se va ajunge la o soluţie, diferendul va fi reglementat pe cale diplomaticã. ART. 10 Nici o prevedere a prezentului acord nu poate afecta drepturile şi obligaţiile decurgind din alte acorduri internaţionale încheiate de oricare dintre pãrţi. ART. 11 Prezentul acord se încheie pentru o perioada de 5 ani, fiind reînnoit în mod tacit pentru perioade succesive de cîte 2 ani, pînã la denunţarea de cãtre una dintre pãrţi. Aceasta denunţare trebuie sa fie notificatã celeilalte pãrţi, pe cale diplomaticã, cu cel puţin 3 luni înainte. ART. 12 Expirarea sau denunţarea acestui acord nu poate afecta în nici un fel valabilitatea contractelor în curs de executare, încheiate în baza prezentului acord. ART. 13 Prezentul acord va fi supus ratificãrii conform legislaţiei naţionale a fiecãrei pãrţi şi va intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare. Prezentul acord înlocuieşte şi anuleazã Acordul dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Islamice Mauritania referitor la cooperarea în domeniul pescuitului oceanic, încheiat la Bucureşti la 25 iunie 1974. Încheiat la Nouakchott, la 21 ianuarie 1982, în doua exemplare originale în limba romana şi în limba franceza, ambele texte avînd aceeaşi valoare. ---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
