Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECRET Nr. 254 din 10 iulie 1978 pentru ratificarea unor tratate internationale Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECRET Nr. 254 din 10 iulie 1978 pentru ratificarea unor tratate internationale

EMITENT: CONSILIUL DE STAT
PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL NR. 64 din 17 iulie 1978
Comenteaza legea
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã:

ART. 1
Se ratifica Acordul de cooperare economicã şi tehnica pe termen lung dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Arabe Egipt, semnat la Cairo la 2 martie 1978.
ART. 2
Se ratifica Acordul de cooperare în domeniile învãţãmîntului, ştiinţei şi culturii dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Arabe Egipt, semnat la Cairo la 25 ianuarie 1978.
ART. 3
Se ratifica Acordul dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Canadei asupra relaţiilor lor reciproce în domeniul pescuitului, încheiat la Bucureşti la 17 ianuarie 1978.
ART. 4
Se ratifica Convenţia consularã dintre Republica Socialistã România şi Republica Tunisianã, semnatã la Tunis la 8 octombrie 1977
ART. 5
Se ratifica Convenţia dintre Republica Socialistã România şi Republica Austria privind evitarea dublei impuneri asupra veniturilor şi averii, la Viena la 30 septembrie 1976.
ART. 6
Se ratifica Convenţia privind prevenirea şi sancţionarea infracţiunilor contra persoanelor care se bucura de protecţie internationala, inclusiv agenţii diplomatici, adoptatã de Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 14 decembrie 1973, cu urmãtoarea rezerva:
"Republica Socialistã România declara ca nu se considera legatã de prevederile paragrafului 1 al articolului 3 din convenţie, conform cãrora diferendele dintre doua sau mai multe pãrţi contractante privind interpretarea sau aplicarea convenţiei, care nu vor fi fost reglementate pe cale de negocieri, vor fi supuse arbitrajului sau Curţii Internaţionale de Justiţie, la cererea uneia dintre pãrţi.
Republica Socialistã România considera ca asemenea diferende pot fi supuse arbitrajului sau Curţii Internaţionale de Justiţie numai cu consimţãmîntul tuturor pãrţilor în litigiu, pentru fiecare caz în parte".
ART. 7
Se ratifica Convenţia internationala asupra eliminãrii şi reprimãrii crimei de apartheid, adoptatã de Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 30 noiembrie 1973.
ART. 8
Se ratifica Protocolul referitor la modificarea Convenţiei privind decontãrile multilaterale în ruble transferabile şi organizarea Bãncii Internaţionale de Colaborare Economice, precum şi a statutului acestei bãnci, semnat la Moscova la 23 noiembrie 1977.
ART. 9
Se ratifica Protocolul privind reglementarea trecerii frontierei de stat romano-iugoslava, în legatura cu construirea şi exploatarea conductelor de etilenã - propilenã, din Republica Socialistã Federativã Iugoslavia în Republica Socialistã România, care intersecteazã subacvatic riul Birzava, semnat la Timişoara la 25 noiembrie 1977.
ART. 10
Se ratifica Protocolul referitor la amendarea Convenţiei privind aviaţia civilã internationala, încheiat la Montreal la 30 septembrie 1977.

NICOLAE CEAUŞESCU
Preşedintele
Republicii Socialiste România


ACORD
de cooperare economicã şi tehnica pe termen lung între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Arabe Egipt

Pornind de la dorinta de a extinde şi adinci în continuare relaţiile prieteneşti şi de colaborare în toate domeniile de activitate între cele doua tari, în spiritul Declaraţiei solemne comune a Republicii Socialiste România şi Republicii Arabe Egipt, semnatã la Bucureşti la 30 iunie 1974, şi al înţelegerilor convenite cu prilejul vizitelor şi convorbirilor la nivel înalt,
hotãrîte sa fundamenteze relaţiile dintre ele pe principiile respectãrii independentei, suveranitãţii naţionale, egalitãţii depline în drepturi, neamestecului în treburile interne şi avantajului reciproc,
convinse de necesitatea promovãrii progresului economic şi social al tuturor ţãrilor şi a cooperãrii între state, îndeosebi al ţãrilor în curs de dezvoltare, pentru eliminarea decalajului dintre acestea şi statele dezvoltate, pentru instaurarea unei noi ordini economice internaţionale,
confirmind interesul lor reciproc în utilizarea cît mai eficienta, pe calea cooperãrii economice şi tehnice pe multiple planuri, a posibilitãţilor create de creşterea continua a potenţialului economic şi a progresului tehnic al ambelor tari,
apreciind importanta acordurilor pe termen lung, menite sa asigure o baza stabilã şi de durata relaţiilor economice şi tehnice dintre cele doua tari,
au convenit asupra celor ce urmeazã:

ART. 1
Cele doua pãrţi vor extinde, întãri şi adinci relaţiile lor de prietenie şi cooperare în domeniile economic şi tehnic, în interesul popoarelor celor doua tari.
ART. 2
Cele doua pãrţi vor sprijini, incuraja şi facilita dezvoltarea cooperãrii economice şi tehnice pe multiple planuri, în scopul fructificãrii în cît mai mare mãsura a avantajelor pe care le oferã participarea la diviziunea internationala a muncii şi în vederea creşterii şi diversificãrii schimburilor economice reciproc avantajoase dintre cele doua tari.
ART. 3
Cele doua pãrţi sînt de acord sa promoveze cooperarea economicã şi tehnica, în scopul valorificãrii cît mai depline a resurselor lor naturale, potrivit obiectivelor de dezvoltare economicã a fiecãrei tari.
ART. 4
Cele doua pãrţi vor favoriza dezvoltarea contactelor şi a schimburilor de experienta între instituţiile şi organizaţiile din ţãrile lor, în toate domeniile de activitate economicã şi tehnica, în vederea unei mai bune cunoaşteri reciproce.
ART. 5
Cele doua pãrţi vor tine seama în activitatea de cooperare de larga durata de prevederile planurilor de dezvoltare economicã şi socialã ale celor doua tari. Se vor organiza periodic consultãri între organele de specialitate din Republica Socialistã România şi Republica Arabã Egipt, pentru stabilirea domeniilor şi direcţiilor de dezvoltare a cooperãrii economice şi tehnice de lungã durata.
ART. 6
Cele doua pãrţi convin sa-şi acorde reciproc, în relaţiile lor de cooperare economicã şi tehnica, tratamentul naţiunii celei mai favorizate, în conformitate cu prevederile Acordului comercial de lungã durata între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Arabe Egipt, semnat la Cairo la 13 mai 1977.
ART. 7
Creşterea continua a progresului tehnic al economiilor celor doua tari, ca şi diversificarea producţiei industriale şi dezvoltarea în continuare a economiei Republicii Socialiste România şi Republicii Arabe Egipt, precum şi faptul ca ambele tari dispun de o serie de capacitãţi modern utilate în industrie şi în alte domenii economice, care asigura o calitate a produselor şi serviciilor recunoscuta pe plan mondial, fac posibil ca cele doua tari sa lãrgeascã şi sa intensifice relaţiile de cooperare economicã reciproce, în primul rind în acele domenii şi ramuri ale economiilor naţionale care sînt purtãtoare ale progresului tehnic.
ART. 8
Cooperarea de lungã durata între organele şi organizaţiile economice şi de cercetare ştiinţificã din cele doua tari se va realiza în conformitate cu prevederile acordurilor, convenţiilor, contractelor şi altor înţelegeri încheiate.
Cele doua pãrţi convin ca la realizarea de obiective economice în cadrul cooperãrii romano-egiptene, atît pe teritoriile ţãrilor lor, cît şi pe terţe pieţe, contribuţia lor sa constea, în principal, din urmãtoarele:
a) executarea de lucrãri de cercetare ştiinţificã şi de dezvoltare tehnologicã, inclusiv geologico-miniera;
b) executarea de lucrãri de proiectare, studii şi prospecţiuni;
c) livrarea de licenţe, tehnologii şi know-how;
d) livrãri, din producţia proprie a fiecãrei tari, de instalaţii, maşini, utilaje şi echipamente, precum şi piese de schimb necesare pentru buna funcţionare a obiectivelor în perioada de garanţie.
În cazul în care sînt necesare importuri din valoarea acestora va fi plãtitã de cãtre partea beneficiara, potrivit cu termenii contractuali stabiliţi cu respectivul furnizor din ţara terta. Aceşti termeni urmeazã sa fie acceptaţi între pãrţile contractante;
e) cooperarea şi specializarea în producţia de ansamble şi subansamble şi piese, în scopul fabricãrii în comun de maşini, utilaje şi instalaţii, în una sau ambele tari, pentru acoperirea necesarului intern şi pentru export pe terţe pieţe;
f) efectuarea de activitãţi de consulting, marketing şi engineering;
g) acordarea reciprocã de asistenta tehnica la montarea şi punerea în funcţiune a instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor livrate pentru realizarea de obiective în cele doua tari sau pe terţe pieţe;
h) pregãtirea şi specializarea personalului pentru obiectivele ce se realizeazã prin cooperare.
Cooperarea concretã şi formele acesteia pentru fiecare domeniu de interes reciproc se vor stabili prin contracte între organizaţiile economice şi de cercetare ştiinţificã din cele doua tari.
ART. 9
Mijloacele financiare necesare îndeplinirii prevederilor prezentului acord, condiţiile şi modalitãţile concrete de livrare şi de plata, precum şi obligaţiile fiecãruia dintre cele doua pãrţi cu privire la realizarea obiectivelor de cooperare, vor fi stabilite prin contractele care se vor încheia, pentru fiecare obiectiv în parte, între organizaţiile competente din cele doua tari.
ART. 10
Contractele care se vor încheia pentru realizarea pe obiective în cadrul prezentului acord vor avea la baza principiile convenite prin Acordul comercial pe termen lung dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Arabe Egipt, semnat la Cairo la 13 mai 1977.
ART. 11
În spiritul intrajutorarilor între tari în curs de dezvoltare, cele doua pãrţi sînt de acord ca în cadrul relaţiilor lor de cooperare pe multiple planuri sa-şi acorde reciproc facilitãţi economico-financiare, inclusiv credite pentru finanţarea realizãrii obiectivelor, în condiţiile ce se vor stabili de comun acord de cãtre ambele pãrţi.
ART. 12
Cele doua pãrţi sînt de acord sa constituie societãţi mixte în diferite domenii economice, în conformitate cu legile şi reglementãrile existente în cele doua tari.
Investiţiile unei pãrţi în ţara celeilalte pãrţi vor fi executate în conformitate cu prevederile Acordului dintre Republica Socialistã România şi Republica Arabã Egipt privind promovarea şi garantarea reciprocã a investiţiilor de capital, încheiat la Cairo la 10 mai 1976.
ART. 13
Cele doua pãrţi convin ca documentaţiile livrate în cadrul prezentului acord sa nu fie transmise unei terţe tari fãrã aprobarea prealabilã, în scris, a autoritãţilor competente din ţara furnizoare.
ART. 14
Comisia mixtã guvernamentalã romano-egipteana de cooperare economicã şi tehnica va acţiona pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentului acord şi pentru dezvoltarea relaţiilor de cooperare economicã şi tehnica dintre cele doua tari.
În acest scop, comisia mixtã se va reuni periodic, pe baza înţelegerii reciproce, alternativ la Bucureşti şi Cairo, pentru a analiza modul de desfãşurare a relaţiilor de cooperare economicã şi tehnica şi de a lua mãsuri concrete pentru realizarea obligaţiilor ce revin celor doua pãrţi din protocoalele sesiunilor Comisiei mixte guvernamentale de cooperare economicã şi tehnica şi din acordurile de cooperare economicã şi tehnica în vigoare.
De asemenea, comisia mixtã va examina şi va stabili mãsuri pentru dezvoltarea cooperãrii economice şi tehnice.
ART. 15
Dispoziţiile prezentului acord vor continua sa se aplice, şi dupã expirarea sa, la toate contractele dintre organizaţiile competente din cele doua tari, încheiate în baza sa, anterior expirãrii valabilitãţii sale.
ART. 16
Prezentul acord se încheie pentru o perioada de 5 ani.
La expirarea acestei perioade, acordul va fi reînnoit automat pentru noi perioade de 1 an, în afarã cazului în care una dintre cele doua pãrţi va comunica celeilalte pãrţi, în scris, denunţarea acestuia, cu 6 luni înaintea expirãrii perioadei de valabilitate.
ART. 17
Prezentul acord va intra în vigoare la data ultimei notificãri pe care pãrţile şi-o fac reciproc cu privire la îndeplinirea formalitãţilor de ratificare sau aprobare cerute de legislaţia pãrţilor semnatare.
Semnat la Cairo la 2 martie 1978, în doua originale, fiecare în limba romana, arabã şi engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenta, textul de referinta va fi textul englez.

Pentru guvernul
Republicii Socialiste România
Angelo Miculescu

Pentru guvernul
Republicii Arabe Egipt
Hamed Abdel Latif El Sayeh


ACORD
de cooperare în domeniile învãţãmîntului, ştiinţei şi culturii între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Arabe Egipt

Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Arabe Egipt,
animate de dorinta de a promova şi dezvolta relaţii de prietenie şi cooperare între popoarele celor doua tari,
dorind sa adinceasca cunoaşterea reciprocã a rezultatelor obţinute de cele doua tari în dezvoltarea învãţãmîntului, ştiinţei, culturii şi artei, ocrotirii sãnãtãţii, presei, radiodifuziunii şi televiziunii, sportului şi turismului,
au hotãrît sa încheie acest acord pe baza respectãrii reciproce a suveranitãţii naţionale şi independentei naţionale, neamestecului în treburile interne, egalitãţii în drepturi şi avantajului reciproc.

ART. 1
Cele doua pãrţi vor incuraja dezvoltarea relaţiilor în domeniul învãţãmîntului, prin:
a) promovarea cooperãrii între universitãţi şi alte instituţii de învãţãmînt superior;
b) vizite reciproce ale cadrelor didactice şi funcţionarilor superiori din învãţãmîntul de toate gradele, în scopul ţinerii de conferinţe şi documentãrii asupra sistemului de învãţãmînt din cele doua tari;
c) acordarea reciprocã de burse pentru studii şi specializare;
d) schimburi directe de manuale şcolare, cursuri sau prelegeri universitare, în vederea asigurãrii unei prezentãri corespunzãtoare a istoriei, geografiei, dezvoltãrii economice, sociale şi culturale a celor doua tari în manualele lor şcolare şi cursurile universitare;
e) schimburi de publicaţii de specialitate, materiale documentare şi de informare din domeniul învãţãmîntului;
f) studierea condiţiilor cerute pentru recunoaşterea echivalãrii gradelor şi a diplomelor de învãţãmînt acordate de cãtre universitãţile şi instituţiile de învãţãmînt de toate gradele din cele doua tari, în vederea încheierii unor protocoale speciale în acest domeniu.
ART. 2
Cele doua pãrţi vor coopera în domeniul cercetãrii ştiinţifice şi dezvoltãrii pentru soluţionarea unor obiective specifice de interes comun şi vor incuraja dezvoltarea cooperãrii între instituţiile ştiinţifice şi de cercetare-dezvoltare din cele doua tari.
ART. 3
Cele doua pãrţi vor coopera în domeniile literaturii, muzicii, artelor plastice, cinematografiei, teatrului, precum şi în alte domenii cultural - artistice, prin:
a) schimburi de vizite ale scriitorilor, compozitorilor, artiştilor plastici, cineaştilor, precum şi ale altor oameni de cultura;
b) schimburi de formaţii artistice şi artişti pentru a susţine concerte şi spectacole;
c) organizarea de expoziţii din domeniile artei, culturii şi ştiinţei;
d) traducerea şi publicarea unor lucrãri din domeniile literaturii, artei şi culturii celeilalte tari;
e) dezvoltarea relaţiilor între muzee, edituri, biblioteci şi alte instituţii culturale prin schimburi de cãrţi, publicaţii, microfilme, articole, materiale documentar-informative;
f) promovarea relaţiilor între editurile în vederea asigurãrii reflectãrii corecte a celor doua tari în lucrãrile enciclopedice şi alte materiale de referinta;
g) includerea reciprocã în repertoriile instituţiilor de arta (teatre, opere, orchestre simfonice, filarmonici) a unor lucrãri dramatice şi muzicale reprezentative aparţinînd celeilalte tari;
h) promovarea cooperãrii directe între uniunile şi asociaţiile oamenilor de cultura şi arta (scriitori, compozitori, artişti plastici etc.).
ART. 4
Cele doua pãrţi vor incuraja cooperarea pe linie de sãnãtate, prin:
a) adincirea cooperãrii directe între instituţiile de sãnãtate din cele doua tari;
b) participarea la reuniuni ştiinţifice pe teme medicale organizate în cele doua tari;
c) schimburi de publicaţii de specialitate;
d) vizite reciproce de experţi pentru schimb de experienta şi prezentarea de conferinţe.
ART. 5
Cele doua pãrţi vor promova cooperarea directa între agenţiile de presa, asociaţiile de ziarişti, organizaţiile de radiodifuziune şi televiziune ale celor doua tari, precum şi schimbul de vizite de ziarişti şi reporteri.
ART. 6
Cele doua pãrţi vor promova dezvoltarea turismului şi sportului între cele doua tari.
ART. 7
Fiecare parte va acorda, la cerere, asistenta de specialitate în domeniile care fac obiectul prezentului acord, prin trimiterea de specialişti pentru a lucra pe perioade limitate în cealaltã ţara.
Trimiterea de specialişti se va face pe baza unor protocoale încheiate între ministerele sau instituţiile de resort din cele doua tari, care vor stabili condiţiile concrete privind activitatea specialiştilor celeilalte pãrţi.
ART. 8
Cele doua pãrţi vor sprijini participarea reciprocã la congrese, conferinţe, festivaluri sau alte manifestãri cu participare internationala, organizate în cealaltã ţara, în domeniile care fac obiectul prezentului acord.
ART. 9
Pentru aplicarea acestui acord, cele doua pãrţi vor încheia programe executive periodice, care urmeazã a fi semnate, alternativ, în capitalele celor doua tari.
ART. 10
La data intrãrii în vigoare a prezentului acord, Acordul cultural dintre guvernul Republicii Populare Romane şi guvernul Republicii Egipt, încheiat la Cairo la 15 aprilie 1957, îşi înceteazã valabilitatea.
Programele executive, protocoalele şi înţelegerile încheiate în baza Acordului cultural semnat la 15 aprilie 1957 rãmîn valabile pînã la data expirãrii lor.
ART. 11
Prezentul acord va fi supus aprobãrii organelor competente, conform dispoziţiilor prevãzute în legislaţia fiecãrui stat, şi va intra în vigoare la data ultimei notificãri a aprobãrii.
Prezentul acord este valabil pentru o perioada de 5 ani de la data intrãrii sale în vigoare, dupã care va fi reînnoit prin tacitã reconducţiune pe noi perioade consecutive, de cîte 5 ani, dacã nici una dintre pãrţi nu-l va denunta, în scris, cu cel puţin 6 luni înaintea expirãrii fiecãrei perioade de valabilitate.
Semnat la Cairo la 25 ianuarie 1978, în doua originale, fiecare în limba romana, arabã şi engleza, toate textele fiind în mod egal autentice. În caz de interpretare diferita, textul în limba engleza va constitui textul de referinta.

Pentru guvernul
Republicii Socialiste România
Petru Burlacu,
ambasador extraordinar şi
plenipotenţiar al Republicii
Socialiste România în
Republica Arabã Egipt

Pentru guvernul
Republicii Arabe Egipt
Sd Afra,
subsecretar de stat pentru
afacerile externe al
Republicii Arabe Egipt


ACORD
între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Canadei asupra relaţiilor lor reciproce în domeniul pescuitului

Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Canadei, considerind interesul ambelor guverne pentru administrarea, conservarea şi utilizarea raţionalã a resurselor biologice ale marii şi interesul guvernului Canadei pentru bunãstarea colectivitãţilor sale costiere şi pentru resursele biologice ale apelor adiacente de care depind aceste colectivitãţi,
recunoscind ca guvernul Canadei a extins jurisdicţia sa asupra resurselor biologice ale apelor sale adiacente conform principiilor pertinente ale dreptului internaţional şi exercita în interiorul unei zone de 200 mile marine drepturi suverane în scopul explorãrii şi exploatãrii, al conservãrii şi administrãrii acestor resurse,
recunoscind ca, ţinînd seama de caracteristicile geografice unice ale regiunii Marilor Bancuri - Flamish Cap din largul coastei canadiene, activitãţile de pescuit în aceasta regiune a marii libere exterioarã şi imediat adiacenta zonei de sub jurisdicţia canadiana trebuie sa fie administrate pe o baza ştiinţificã şi ţinînd seama de conservarea stocurilor de peşti şi de cerinţele colectivitãţilor costiere ale Canadei,
dorind sa determine modalitãţile care vor conduce relaţiile lor reciproce în domeniul pescuitului şi sa favorizeze dezvoltarea metodica a dreptului marii,
luind în considerare faptul ca Republica Socialistã România s-a angajat în practicarea pescuitului în largul coastei canadiene într-un context de cooperare internationala,
luind în considerare practica statelor şi lucrãrile celei de-a treia Conferinţe a Naţiunilor Unite asupra dreptului marii,
au convenit asupra celor ce urmeazã:

ART. 1
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Canadei se angajeazã sa menţinã o colaborare strinsa între cele doua tari în problemele referitoare la conservarea şi utilizarea resurselor biologice ale marii. Ele vor lua mãsuri adecvate în scopul facilitãrii acestei colaborãri şi vor continua sa se consulte şi sa coopereze în cadrul negocierilor şi al organizaţiilor internaţionale, în vederea realizãrii obiectivelor lor comune în domeniul pescuitului.
ART. 2
1. Guvernul Canadei se angajeazã sa autorizeze navele româneşti, sa pescuiasca în interiorul zonei de pescuit aflate sub jurisdicţia canadiana, dincolo de limitele marii teritoriale şi ale zonelor de pescuit ale Canadei în largul coastei Atlanticului, astfel cum au fost promulgate înainte de 1 ianuarie 1977, atribuindu-le, dupã caz, pãrţi din capturile globale autorizate care depãşesc capacitatea de exploatare canadiana, în conformitate cu prevederile paragrafelor 2 şi 3 din prezentul articol.
2. În exerciţiul drepturilor sale suverane asupra resurselor biologice ale zonei menţionate în paragraful 1, guvernul Canadei determina în fiecare an, sub rezerva modificãrii considerate necesare în cazul unor împrejurãri neprevãzute:
a) volumul total al capturilor autorizate pentru anumite stocuri sau pentru ansambluri de stocuri de peşti, ţinînd seama de interdependenta stocurilor, de criteriile recunoscute pe plan internaţional şi de orice alt factor pertinent;
b) capacitatea de exploatare canadiana în privinta respectivelor stocuri; şi
c) dupã consultãri corespunzãtoare, cotele din excedentele acestor stocuri sau ansambluri de stocuri de peşti care se atribuie, dupã caz, navelor româneşti.
3. Pentru a pescui cotele care le sînt atribuite în baza prevederilor paragrafelor 1 şi 2, navele româneşti trebuie sa obţinã licenţe de la autoritãţile competente ale guvernului Canadei. Ele se vor conformã mãsurilor de conservare şi altor modalitãţi stabilite de guvernul Canadei şi se vor supune legilor şi reglementãrilor Canadei în domeniul pescuitului.
4. Guvernul Republicii Socialiste România se angajeazã sa coopereze cu guvernul Canadei, în sensul evoluţiei relaţiilor lor în domeniul pescuitului, conform prevederilor prezentului acord, în cercetãri ştiinţifice necesare în scopul administrãrii, conservãrii şi utilizãrii resurselor biologice ale zonei menţionate în paragraful 1. În aceste scopuri, oameni de ştiinţa din cele doua tari se vor consulta cu privire la desfãşurarea acestor cercetãri, precum şi în ceea ce priveşte analiza şi interpretarea rezultatelor obţinute.
ART. 3
1. Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Canadei afirma necesitatea de a asigura conservarea resurselor biologice ale marii libere dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale asupra pescuitului, precum şi interesul deosebit al Canadei, inclusiv cerinţele colectivitãţilor sale costiere, în privinta mentionatelor resurse ale sectorului exterior şi imediat adiacent zonei menţionate în alin. II. În consecinta, ele se angajeazã sa coopereze în lumina acestor principii atît direct, cît şi prin intermediul organizaţiilor internaţionale, dupã caz, în vederea asigurãrii administrãrii şi conservãrii corespunzãtoare şi acestor resurse biologice.
2. Atunci cînd exista şi aceleaşi stocuri de peste sau stocuri de specii înrudite atît în zona menţionatã în art. II, cît şi într-un sector exterior şi adiacent acestei zone, iar cetãţenii şi navele Republicii Socialiste România participa sau doresc sa participe la pescuitul acestor stocuri în sectorul adiacent, cele doua guverne se vor strãdui, fie direct, fie prin intermediul organizaţiilor internaţionale corespunzãtoare, sa se înţeleagã asupra mãsurilor de conservare şi de administrare a acestor stocuri în zona adiacenta, luind în considerare necesitatea concordanţei dintre mãsurile aplicate în interiorul zonei menţionate la art. II şi în zona adiacenta, precum şi principiile enunţate la paragraful 1.
3. Atunci cînd exista stocuri distincte de peşti într-un sector exterior şi adiacent zonei menţionate în art. II, iar cetãţenii şi navele Republicii Socialiste România şi Canadei participa sau doresc sa participe la pescuitul acestor stocuri, ambele guverne se vor strãdui, fie direct, fie prin intermediul organizaţiilor internaţionale corespunzãtoare, sa se înţeleagã asupra mãsurilor de conservare şi administrare a acestor stocuri, luind în considerare principiile enunţate în paragraful 1, precum şi interesele Republicii Socialiste România cu privire la aceste stocuri.
ART. 4
1. Sub rezerva serviciilor disponibile şi a necesitãţilor navelor canadiene, guvernul Canadei se angajeazã sa autorizeze navele româneşti sa facã escala în porturile canadiene, în conformitate cu legile, reglementãrile şi cerinţele administrative ale Canadei, în scopul de a cumpara nada, provizii şi echipamente sau pentru a efectua reparaţii, precum şi pentru orice alte motive asupra cãrora guvernul Canadian va putea decide, atunci cînd navele sînt autorizate prin licenţe sa pescuiasca sau sa sprijine activitãţile de pescuit în baza art. II.
2. Aceasta autorizare va fi nulã şi neavenitã fata de orice nava, din momentul anulãrii sau expirãrii licenţei sale de pescuit sau de sprijinire a activitãţilor de pescuit, în afarã de cazul în care aceasta nava trebuie sa facã escala pentru a cumpara provizii sau pentru a efectua reparaţii necesare plecãrii sale în larg.
3. Prevederile prezentului articol nu aduc nici un prejudiciu în problema accesului în porturile canadiene în cazurile de pericol, îngrijiri medicale urgente sau forta majorã.
ART. 5
1. Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Canadei recunosc ca statele în ale cãror riuri se reproduc specii anadrome au un interes major şi poarta rãspunderea principala pentru aceste specii şi convin ca speciile anadrome nu ar trebui sa fie pescuite în zonele care se întind dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale de pescuit. Ele vor continua sa lucreze concentrat la încheierea aranjamentelor multilaterale permanente care reflecta aceasta poziţie.
2. Conform paragrafului 1, guvernul Republicii Socialiste România va adopta mãsuri pentru a face astfel încît navele şi persoanele aflate sub jurisdicţia sa sa evite capturarea speciilor anadrome care se reproduc în apele canadiene.
ART. 6
1. Guvernul Republicii Socialiste România va adopta mãsuri pentru a face astfel încît navele sale sa se conformeze prevederilor prezentului acord, precum şi mãsurilor care vor fi adoptate pe mãsura necesitãţilor de cãtre cele doua guverne în baza prevederilor prezentului acord.
2. Guvernul Canadei va adopta mãsurile necesare pentru aplicarea prevederilor prezentului acord, inclusiv eliberarea licenţelor.
ART. 7
1. Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Canadei se vor consulta periodic cu privire la aplicarea prezentului acord şi asupra posibilitãţilor de a extinde cooperarea lor. Aceste consultãri vor avea loc cel puţin o data pe an, la nivelul şi într-un cadru care vor putea fi determinate de cele doua guverne.
2. Cele doua guverne vor examina împreunã posibilitatea de a dezvolta cooperarea lor bilaterala, inclusiv o cooperare în domenii cum ar fi: schimbul de informaţii tehnice şi de personal specializat; îmbunãtãţirea utilizãrii şi prelucrãrii capturilor; înlesnirea înţelegerilor de cooperare între întreprinderi romane şi canadiene cu privire la utilizarea resurselor biologice din apele situate în largul coastei canadiene; iniţierea unor aranjamente privind utilizarea porturilor canadiene de cãtre navele româneşti de pescuit pentru imbarcarea sau debarcarea membrilor de echipaj sau a altor persoane şi pentru orice alte scopuri asupra cãrora vor putea conveni cele doua pãrţi; examinarea extinderii pieţelor pentru peştele şi produsele pescuitului originare din Canada, şi, ţinînd seama de drepturile şi obligaţiile celor doua tari în calitate de pãrţi contractante la Acordul general privind tarifele vamale şi comerţul, încurajarea reducerii sau eliminãrii barierelor tarifare şi netarifare pentru aceste produse.
3. Cu prilejul consultãrilor prevãzute la alin. c) al paragrafului 2 din art. II cu privire la cotele din excedentele stocurilor sau ansambluri de stocuri de peşti care se atribuie navelor de pescuit româneşti, guvernul Canadei va lua în considerare toţi factorii pertinenţi, inclusiv, între altele, interesele canadiene, capturile anterioare ale navelor româneşti privind stocurile menţionate sau ansamblurile de stocuri de peste şi evoluţia cooperãrii între cele doua guverne, în conformitate cu prevederile prezentului acord.
ART. 8
1. Prezentul acord nu va aduce prejudicii celorlalte acorduri în vigoare între cele doua guverne, nici convenţiilor multilaterale la care cele doua guverne sînt pãrţi, şi nici vederilor unuia sau altuia dintre guverne în ceea ce priveşte dreptul marii.
2. Prezentul acord poate fi revocat de oricare parte la 31 decembrie 1982 sau oricind dupã aceasta data, prin notificarea unui aviz în acest scop cu cel puţin 12 luni înaintea expirãrii perioadei menţionate.
ART. 9
Prezentul acord va intra în vigoare la data semnãrii.
Drept care subsemnaţii, autorizaţi în modul cuvenit în acest scop de cãtre guvernele lor respective, au semnat prezentul acord.
Încheiat în doua exemplare la Bucureşti, la 17 ianuarie 1978, în limbile romana, engleza şi franceza, fiecare versiune avînd aceeaşi valabilitate.

Pentru guvernul
Republicii Socialiste România
Petre Blajovici,
ministru secretar de stat,
şeful Departamentului
industriei alimentare

Pentru guvernul
Canadei
Joseph Elmo Thibault,
ambasador extraordinar
şi plenipotenţiar
al Canadei


CONVENŢIE CONSULARĂ
între Republica Socialistã România şi Republica Tunisianã

Republica Socialistã România şi Republica Tunisianã, în dorinta de a dezvolta relaţiile lor de prietenie pe baza principiilor respectãrii suveranitãţii, independentei naţionale, neamestecului în afacerile interne, egalitãţii în drepturi şi avantajului reciproc,
dorind sa reglementeze relaţiile consulare, sa faciliteze protecţia intereselor lor, precum şi a cetãţenilor lor, şi sa stabileascã drepturile şi obligaţiile, privilegiile şi imunitãţile oficiilor consulare, ale funcţionarilor consulari şi angajaţilor consulari ai ţãrilor lor,
afirmind ca dispoziţiile Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile consulare, din 24 aprilie 1963, vor continua sa fie aplicabile pentru problemele care n-au fost în mod expres reglementate prin dispoziţiile prezentei convenţii, au hotãrît sa încheie o convenţie consularã şi, în acest scop, au numit ca împuterniciţi ai lor:
Preşedintele Republicii Socialiste România, pe domnul Marin Rãdoi, ambasadorul României la Tunis, Preşedintele Republicii Tunisiene, pe domnul Abdelkrim Gana, ambasador director al afacerilor consulare, care, dupã schimbul împuternicirilor lor, gãsite în buna şi cuvenitã forma,
au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii:

ART. 1
Definiţii
În înţelesul prezentei convenţii:
a) oficiu consular înseamnã orice consulat general, consulat, viceconsulat sau agenţie consularã;
b) circumscripţie consularã înseamnã teritoriul atribuit unui oficiu consular pentru exercitarea funcţiilor consulare;
c) şef de oficiu consular înseamnã persoana insarcinata sa acţioneze în aceasta calitate;
d) funcţionar consular înseamnã orice persoana, inclusiv şeful oficiului consular, insarcinata cu exercitarea funcţiilor consulare, în calitate de consul general, consul, viceconsul sau agent consular;
e) angajat consular înseamnã orice persoana angajata în serviciile administrative sau tehnice ale unui oficiu consular;
f) membru al personalului de serviciu înseamnã orice persoana afectatã serviciului casnic al unui oficiu consular;
g) membri ai oficiului consular înseamnã functionarii consulari, angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu;
h) membri ai personalului consular înseamnã functionarii consulari, alţii decît şeful oficiului consular, angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu;
i) membru al personalului particular înseamnã o persoana angajata în mod exclusiv în serviciul particular al unui membru al oficiului consular;
j) membri de familie înseamnã soţul, copiii minori, precum şi tatãl sau mama unui membru al oficiului consular, care trãiesc în acelaşi cãmin şi sînt intretinuti de acesta;
k) localuri consulare înseamnã clãdirile sau pãrţile de clãdiri şi terenul care tine de acestea, care, indiferent în proprietatea cui se gãsesc, sînt utilizate exclusiv pentru oficiul consular;
l) arhive consulare înseamnã orice corespondenta şi toate documentele oficiale, hirtiile, cãrţile, filmele, benzile de magnetofon şi registrele oficiului consular, precum şi materialul de cifru, fişierele şi mobilele destinate sa le protejeze şi sa le conserve;
m) nava a statului trimiţãtor, în înţelesul art. 22 al prezentei convenţii, înseamnã orice nava avînd naţionalitatea statului trimiţãtor, acordatã în conformitate cu legislaţia acestuia.

CAP. 1
Stabilirea şi conducerea relaţiilor consulare

ART. 2
1. Un oficiu consular nu poate fi înfiinţat pe teritoriul uneia dintre cele doua pãrţi contractante decît cu consimţãmîntul celeilalte.
2. Sediul oficiului consular, rangul şi circumscripţia sa consularã sînt fixate prin înţelegere între statul trimiţãtor şi statul de resedinta.
3. Modificãri ulterioare ale sediului oficiului consular, rangului sau circumscripţiei sale consulare nu pot fi aduse decît prin înţelegere între statul trimiţãtor şi statul de resedinta.
ART. 3
1. Şefii oficiului consular sînt numiţi de statul trimiţãtor şi admişi sa-şi exercite funcţiile lor de cãtre statul de resedinta.
2. Statul trimiţãtor transmite, pe cale diplomaticã, patenta consularã Ministerului Afacerilor Externe al statului de resedinta.
Patenta consularã trebuie sa ateste calitatea, indica numele şi prenumele, rangul şefului oficiului consular, circumscripţia consularã şi sediul oficiului consular.
3. Şeful oficiului consular, consul general, consul sau viceconsul este admis sa-şi exercite funcţiile printr-o autorizaţie a statului de resedinta denumita "exequatur".
4. Statul de resedinta poate acorda şefului oficiului consular o autorizaţie provizorie pentru exercitarea funcţiilor sale pînã la eliberarea exequaturului.
În acest caz, dispoziţiile prezentei convenţii îi sînt aplicabile.
5. În cazul în care şeful oficiului consular a fost admis, chiar cu titlu provizoriu, sa-şi exercite funcţiile sale, statul de resedinta trebuie sa informeze despre aceasta, imediat, autoritãţile competente din circumscripţia consularã şi sa ia mãsurile necesare ca şeful oficiului consular sa poatã sa-şi îndeplineascã funcţiile.
6. Statul de resedinta poate refuza exequaturul oricind şi fãrã sa fie ţinut sa explice motivele hotãrîrii sale.
ART. 4
1. În cazul în care şeful oficiului consular este în imposibilitate de a-şi exercita funcţiile sale sau dacã postul este vacant, conducerea oficiului consular poate fi încredinţatã în mod provizoriu unui funcţionar consular din cadrul aceluiaşi oficiu consular, din cadrul altui oficiu consular al statului trimiţãtor situat în statul de resedinta sau unui agent diplomatic din cadrul misiunii diplomatice a statului trimiţãtor în statul de resedinta.
2. Numele şi prenumele persoanei desemnate, conform dispoziţiilor din paragraful precedent, în calitate de gerant interimar, sînt notificate, în prealabil, Ministerului Afacerilor Externe al statului de resedinta.
3. Funcţionarul consular desemnat în calitate de gerant interimar se va bucura de drepturile, imunitãţile şi privilegiile acordate şefului oficiului consular prin prezenta convenţie.
ART. 5
1. Functionarii consulari de cariera trebuie sa aibã numai cetãţenia statului trimiţãtor; ei nu trebuie sa fie rezidenţi permanenţi ai statului de resedinta şi nici sa se gãseascã pe teritoriul acestui stat pentru îndeplinirea altor funcţii.
2. Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu nu trebuie sa aibã decît cetãţenia statului trimiţãtor sau a statului de resedinta.
ART. 6
Statul trimiţãtor stabileşte numãrul membrilor oficiului sau consular, ţinînd seama de importanta acestui oficiu, precum şi de necesitãţile dezvoltãrii normale a activitãţii sale; statul de resedinta poate, totuşi, cere ca efectivul membrilor oficiului consular sa fie menţinut în limitele a ceea ce el considera rezonabil şi normal, ţinînd seama de condiţiile existente în circumscripţia consularã şi de necesitãţile oficiului consular.
ART. 7
În ceea ce priveşte functionarii consulari care nu sînt şefi de oficiu, statul de resedinta admite exercitarea funcţiilor lor prin simpla lor numire şi sub rezerva notificãrii.
ART. 8
Sînt notificate Ministerului Afacerilor Externe al statului de resedinta sau autoritãţii desemnate de acest minister:
a) numirea membrilor oficiului consular, sosirea lor dupã numirea la oficiul consular, plecarea definitiva sau încetarea funcţiilor lor, precum şi orice alte schimbãri care intereseazã statutul lor şi se pot produce în cursul activitãţii lor la oficiul consular;
b) sosirea şi plecarea definitiva a unei persoane din familia unui membru al oficiului consular care trãieşte în acelaşi cãmin şi, dacã este cazul, faptul ca o persoana devine sau înceteazã de a fi membru al familiei;
c) sosirea şi plecarea definitiva a membrilor personalului particular şi, dacã este cazul, încetarea serviciului lor în aceasta calitate;
d) angajarea şi concedierea persoanelor rezidente în statul de resedinta atît ca membri ai oficiului consular, cît şi ca membri ai personalului particular, avînd dreptul la privilegii şi imunitãţi.
ART. 9
1. Autoritatea competenta a statului de resedinta va elibera, gratuit, fiecãrui funcţionar consular un document care atesta identitatea şi calitatea sa.
2. Dispoziţiile paragrafului precedent se aplica, de asemenea, angajaţilor consulari şi membrilor personalului de serviciu, cu excepţia celor care au cetãţenia statului de resedinta sau sînt rezidenţi permanenţi pe teritoriul acestui stat.
3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica, de asemenea membrilor de familie ai membrilor oficiului consular, cu excepţia celor care au cetãţenia statului de resedinta, sînt rezidenţi permanenţi în acest stat sau exercita o activitate lucrativã.
ART. 10
Membrii oficiului consular nu au dreptul sa exercite o activitate comercialã sau o alta activitate cu scop lucrativ pe teritoriul statului de resedinta.
ART. 11
Funcţiile unui membru al oficiului consular iau sfîrşit mai ales prin:
a) notificarea de cãtre statul trimiţãtor statului de resedinta a faptului ca funcţiile unui membru al oficiului consular au luat sfîrşit;
b) retragerea exequaturului;
c) notificarea de cãtre statul de resedinta statului trimiţãtor ca a încetat sa mai considere persoana respectiva ca membru al personalului consular.
2. Statul de resedinta poate, în orice moment, sa notifice statului trimiţãtor ca un funcţionar consular persoana non grata sau ca un angajat consular ori un membru al personalului de serviciu nu este acceptabil. În acest caz, statul trimiţãtor va hotãrî, dupã caz, fie sa recheme funcţionarul consular, fie sa punã capãt activitãţii angajatului consular sau a membrului personalului de serviciu al oficiului consular.
3. Dacã statul trimiţãtor nu executa, într-un termen rezonabil, obligaţiile care-i revin ca urmare a notificãrii, statul de resedinta poate, dupã caz, sa retragã exequaturul şefului de oficiu consular sau sa înceteze de a mai considera persoana în cauza ca membru al personalului consular, dupã ce a notificat, pe cale diplomaticã, aceasta hotãrîre statului trimiţãtor.
4. În cazurile menţionate la paragrafele 2 şi 3 ale prezentului articol, statul de resedinta nu este obligat sa comunice statului trimiţãtor motivele hotãrîrii sale.

CAP. 2
Funcţiile consulare

ART. 12
Funcţiile consulare sînt exercitate pentru:
1) apãrarea în statul de resedinta a drepturilor şi intereselor statului trimiţãtor, precum şi ale cetãţenilor acestuia;
b) favorizarea dezvoltãrii relaţiilor comerciale, economice, ştiinţifice, culturale şi turistice între statul trimiţãtor şi statul de resedinta;
c) informarea prin toate mijloacele licite despre condiţiile şi evoluţia vieţii comerciale, economice, culturale, ştiinţifice şi turistice din statul de resedinta;
d) promovarea relaţiilor de prietenie între cele doua state;
e) acordarea de ajutor şi asistenta cetãţenilor statului trimiţãtor.
2. Dispoziţiile prezentei convenţii privind cetãţenii statului trimiţãtor reglementeazã în mod analog, în mãsura în care ele sînt aplicabile, activitatea persoanelor juridice avînd naţionalitatea statului trimiţãtor, potrivit legislaţiei sale.
ART. 13
1. Funcţiile consulare sînt exercitate de cãtre functionarii consulari ai statului trimiţãtor.
2. Membrii personalului diplomatic al misiunii diplomatice a statului trimiţãtor din statul de resedinta pot, de asemenea, cu titlu temporar, sa exercite funcţiile consulare în cadrul unui oficiu consular al statului trimiţãtor.
În acest caz, drepturile şi obligaţiile membrilor misiunii diplomatice vor fi respectate.
3. Funcţiile consulare sînt exercitate în limitele circumscripţiei consulare. În cazuri deosebite, exercitarea funcţiilor consulare în afarã circumscripţiei consulare poate avea loc numai cu consimţãmîntul prealabil al statului de resedinta.
4. Funcţiile consulare prevãzute în aceasta convenţie sînt exercitate cu respectarea legilor statului de resedinta şi în limitele admise de dreptul internaţional.
ART. 14
1. În exercitarea funcţiilor consulare, potrivit prezentei convenţii, funcţionarul consular se poate adresa:
a) autoritãţilor locale competente din circumscripţia consularã;
b) autoritãţilor centrale ale statului de resedinta dacã, şi în mãsura în care aceasta este admis prin legile, regulamentele şi practica statului de resedinta sau prin acordurile internaţionale în materie.
2. Funcţionarul consular se poate adresa direct Ministerului Afacerilor Externe al statului de resedinta numai în absenta unui agent diplomatic al statului trimiţãtor.
ART. 10
1. Funcţionarul consular are dreptul sa înregistreze cetãţenii statului trimiţãtor care au domiciliul sau resedinta în circumscripţia sa consularã.
2. Înregistrarea efectuatã de cãtre funcţionarul consular nu scuteşte pe aceşti cetãţeni de obligaţia de a respecta legislaţia şi regulamentele statului de resedinta privind şederea strãinilor.
ART. 16
Funcţionarul consular este autorizat sa ia mãsuri în scopul asigurãrii, conform legilor statului de resedinta, reprezentãrii corespunzãtoare a cetãţenilor statului trimiţãtor în fata tribunalelor sau altor autoritãţi ale statului de resedinta. El poate cere, conform legilor şi regulamentelor statului de resedinta, adoptarea de mãsuri provizorii în vederea asigurãrii drepturilor şi intereselor cetãţenilor statului sau atunci cînd din cauza absentei lor sau pentru orice alta cauza ei nu-şi pot apara în timp util drepturile şi interesele lor.
ART. 17
Funcţionarul consular are dreptul:
a) sa elibereze, sa reînnoiascã, sa retragã şi sa prelungeascã valabilitatea paşapoartelor şi altor documente de cãlãtorie ale cetãţenilor statului trimiţãtor;
b) sa acorde vize persoanelor care doresc sa meargã în statul trimiţãtor.
ART. 18
1. Funcţionarul consular are dreptul sa înregistreze naşterea şi decesul cetãţenilor statului trimiţãtor şi sa elibereze certificatele corespunzãtoare. Aceste dispoziţii nu scutesc persoanele interesate de a face declaraţiile prevãzute de legile statului de resedinta.
2. Funcţionarul consular are dreptul sa oficieze cãsãtorii între cetãţenii statului trimiţãtor şi sa elibereze certificatele şi copiile autentice ale actelor corespunzãtoare. Funcţionarul consular precum şi cel interesat vor indruma despre aceasta intirziere, autoritãţile competente ale statului de resedinta.
3. În cazul decesului unui cetãţean al statului trimiţãtor pe teritoriul statului de resedinta autoritãţile competente ale acestui stat în mãsura în care au cunostinta, informeazã, fãrã intirziere oficiul consular.
ART. 19
1. În limitele admise de legile statului de resedinta funcţionarul consular poate interveni pe lîngã autoritãţile competente ale acestui stat, în toate cazurile de tutela sau curatela stabilite sau care trebuie stabilite în favoarea cetãţenilor statului trimiţãtor. El poate, de asemenea, sa propunã autoritãţilor competente ale statului de resedinta persoanele care ar putea fi însãrcinate sa îndeplineascã funcţiile de tutor sau curator.
2. Autoritãţile competente ale statului de resedinta vor informa, fãrã intirziere, funcţionarul consular, în mãsura în care au cunostinta de cazurile în care numirea unui tutor sau a unui curator în favoarea unui cetãţean al statului trimiţãtor este necesarã.
ART. 20
1. În mãsura în care legislaţia statului de resedinta nu se opune funcţionarul consular este autorizat sa îndeplineascã în circumscripţia sa consularã şi în cererea naţionalilor sãi urmãtoarele activitãţi:
a) sa primeascã, sa întocmeascã şi sa autentifice documente cuprinzînd declaraţiile cetãţenilor statului trimiţãtor;
b) sa primeascã, sa întocmeascã şi sa autentifice acte şi contracte ale cetãţenilor statului trimiţãtor, dacã sînt destinate sa producã efecte în afarã statului de resedinta şi dacã nu se referã la bunuri imobiliare situate pe teritoriul acestui stat sau la drepturi reale asupra acestor bunuri imobiliare;
c) sa legalizeze semnãturile de pe documente ale cetãţenilor statului trimiţãtor, precum şi semnãturile autoritãţilor judiciare sau ale altor autoritãţi ale statului trimiţãtor şi ale statului de resedinta, pe documentele pe care le emit;
d) sa legalizeze copiile, traducerile sau extrasele de pe orice documente;
e) sa primeascã în depozit documentele aparţinînd cetãţenilor statului trimiţãtor sau care sînt destinate acestora. Aceste depozite nu beneficiazã de imunitãţile prevãzute de art. 30 al prezentei convenţii.
2. Documentele prevãzute în paragraful 1 de mai sus au în statul de resedinta aceeaşi valoare juridicã şi forta probanta ca documentele autentificate, legalizate sau certificate de autoritãţile judiciare sau de alte autoritãţi competente ale acestui stat.
ART. 21
1. Autoritatea competenta a statului de resedinta va anunta, fãrã intirziere, oficiul consular al statului trimiţãtor, atunci cînd o persoana cãreia îi revine, în calitate de moştenitor titular de drepturi sau legatar, o succesiune deschisã pe teritoriul statului de resedinta, este cetãţean al statului trimiţãtor; totuşi aceasta comunicare nu se face decît dacã persoana în cauza nu locuieşte sau nu este legal reprezentatã în statul de resedinta.
2. Autoritatea competenta a statului de resedinta, atunci cînd este solicitatã va notifica, fãrã intirziere, oficiului consular al statului trimiţãtor, mãsurile pentru conservarea şi administrarea bunurilor succesorale care au rãmas pe teritoriul statului de resedinta de pe urma unui cetãţean decedat al statului trimiţãtor.
Functionarii consulari pot sa-şi dea concursul direct sau prin intermediul unui delegat la punerea în executare a mãsurilor vizate în alineatul precedent.
Ei pot de asemenea:
a) sa urmãreascã respectarea drepturilor succesorale ale cetãţenilor statului trimiţãtor;
b) sa vegheze ca toate sumele de bani, valori sau alte bunuri mobile provenind din drepturile lor succesorale pe teritoriul statului de resedinta sa fie transmise cetãţenilor statului trimiţãtor. Transmiterea se va efectua cu respectarea legilor statului de resedinta.
3. Dacã dupã îndeplinirea pe teritoriul statului de resedinta a formalitãţilor privitoare la succesiune, mobilele din succesiune ori produsul vinzarii mobilelor sau imobilelor revin unui moştenitor, titular de drepturi sau legatar, cetãţean al statului trimiţãtor, care nu locuieşte pe teritoriul statului de resedinta, nu a participat la procedura succesoralã sau nu şi-a desemnat un mandatar, acele bunuri ori produsul vinzarii lor vor fi predate oficiului consular al statului trimiţãtor pentru a fi transmise moştenitorului, titularului de drepturi sau legatarului, cu condiţia ca:
a) autoritãţile competente sa fi autorizat remiterea bunurilor succesorale sau a produsului vinzarii lor;
b) toate datoriile moştenirii, declarate în termenul prescris de legea statului de resedinta, sa fi fost plãtite sau garantate;
c) calitatea de moştenitor titular de drepturi sau legatar sa fie justificatã;
d) drepturile (taxele) asupra succesiunii sa fi fost plãtite sau garantate.
4. În cazul cînd un cetãţean al statului trimiţãtor se afla provizoriu pe teritoriul statului de resedinta şi decedeazã pe acel teritoriu, lucrurile personale şi sumele de bani rãmase de la decujus şi care nu au fost pretinse de un moştenitor prezent vor fi predate, fãrã alta formalitate, oficiului consular al statului trimiţãtor, cu titlu provizoriu, spre a li se asigura pãstrarea sub rezerva dreptului autoritãţilor administrative sau judiciare teritoriale de a le prelua în interesul justiţiei.
Oficiul consular va trebui sa remitã lucrurile personale şi sumele de bani oricãrei autoritãţi a statului de resedinta care ar fi desemnatã pentru a le asigura administrarea sau lichidarea. El va trebui sa respecte legislaţia statului de resedinta în ceea ce priveşte exportul lucrurilor şi transferul sumelor de bani.
ART. 22
1. Functionarii consulari au dreptul sa acorde asistenta navelor sub pavilionul statului trimiţãtor şi care intra sau se gãsesc într-un port din circumscripţia lor consularã.
2. În mãsura în care legile statului trimiţãtor le permit, functionarii consulari au dreptul sa ia legatura cu echipajele navelor sub pavilionul statului trimiţãtor, sa le viziteze, sa verifice şi sa vizeze documentele de bord, precum şi documentele cu privire la incarcatura şi, în general, sa asigure aplicarea pe aceste nave a legilor de navigaţie ale statului trimiţãtor. Fãrã a aduce atingere competentei autoritãţilor statului de resedinta şi, în mãsura în care legislaţia statului trimiţãtor îl autoriza, functionarii consulari au, de asemenea, dreptul sa ia mãsurile necesare pentru asigurarea ordinii şi disciplinei pe aceste nave.
3. Autoritãţile statului de resedinta nu vor interveni în nici o cauza care a survenit la bordul navei, cu excepţia dezordinelor de natura sa tulbure liniştea şi ordinea publica pe uscat sau în port ori sa aducã prejudicii sãnãtãţii şi securitãţii publice sau în care s-ar gãsi implicate persoane strãine de echipaj.
4. În caz de avarie, eşuare sau naufragiu în apele naţionale sau teritoriale ale statului de resedinta al unei nave sub pavilionul statului trimiţãtor, autoritãţile competente ale acestui stat vor înştiinţa imediat oficiul consular cel mai apropiat de locul accidentului şi-l vor informa despre mãsurile întreprinse, în vederea salvãrii şi ocrotirii navei, echipajului, pasagerilor, încãrcãturii şi proviziilor. Aceste autoritãţi vor acorda, de asemenea, funcţionarilor consulari sprijinul necesar în luarea mãsurilor ce se impun ca urmare a avariei, eşuãrii sau naufragiului. În mãsura în care legile statului de resedinta nu se opun, autoritãţile competente ale acestui stat vor invita funcţionarul consular sa asiste la ancheta deschisã pentru determinarea cauzelor avariei, eşuãrii sau naufragiului. Functionarii consulari au dreptul sa ceara autoritãţilor statului de resedinta sa ia mãsurile necesare în vederea salvãrii şi ocrotirii navei, echipajului, pasagerilor, încãrcãturii şi proviziilor.
5. Dacã proprietarul sau armatorul navei avariate, eşuate ori naufragiate sau orice alta persoana indreptatita sa acţioneze în numele lor nu poate lua mãsurile necesare în legatura cu nava, incarcatura ori provizia acesteia, functionarii consulari pot lua aceste mãsuri în numele proprietarului, armatorului sau persoanei îndreptãţite. Tot astfel, functionarii consulari pot lua asemenea mãsuri în legatura cu orice obiecte aparţinînd unor cetãţeni ai statului trimiţãtor provenind din incarcatura ori proviziile aduse în port sau gãsite pe coasta, în apropierea coastei sau pe nava care a eşuat sau naufragiat. Nici un fel de taxe vamale nu vor fi percepute pentru aceasta nava sau pentru incarcatura ori proviziile sale, afarã de cazul cînd acestea au fost puse în consumaţie sau folosite în statul de resedinta.
6. În cazul cînd autoritãţile statului de resedinta sa ia, potrivit competentei lor, mãsuri de asigurare ori executare sau de constringere pe bordul navelor sub pavilionul statului trimiţãtor, vor înştiinţa în prealabil oficiul consular, pentru ca un funcţionar consular sa poatã asista la executarea unor astfel de mãsuri. Dacã, în cazurile urgente, înştiinţarea oficiului consular n-a fost posibila, iar funcţionarul consular nu a fost prezent la luarea mãsurilor de executare, autoritãţile statului de resedinta vor informa neîntîrziat oficiul consular cu privire la mãsurile luate. Oficiul consular va fi înştiinţat şi în cazul cînd membrii echipajului navei urmeazã sa fie interogati de cãtre autoritãţile statului de resedinta.
Dispoziţiile prezentului paragraf nu se referã la controlul vamal, sanitar şi de paşapoarte.
7. Prevederile prezentului articol nu se aplica navelor de rãzboi.
ART. 23
1. Functionarii consulari pot exercita drepturile control şi inspecţie prevãzute prin legile şi regulamentele statului trimiţãtor asupra aeronavelor înmatriculate în acest stat, precum şi asupra echipajelor acestora, în mãsura în care legile şi regulamentele statului de resedinta permit aceasta. Ei pot, de asemenea, sa acorde asistenta aeronavelor, precum şi echipajelor acestora.
2. Atunci cînd o aeronava înmatriculatã în statul trimiţãtor suferã un accident pe teritoriul statului de resedinta, autoritãţile competente ale acestui stat vor informa despre aceasta, fãrã intirziere, oficiul consular cel mai apropiat de locul în care accidentul s-a produs.
ART. 24
În afarã funcţiilor enumerate în prezenta convenţie, funcţionarul consular este autorizat sa exercite orice alte funcţii consulare încredinţate de cãtre statul trimiţãtor şi admise în mod expres de cãtre statul de resedinta sau la care statul de resedinta nu se opune.
ART. 25
Statul de resedinta acorda toate facilitãţile pentru îndeplinirea funcţiilor oficiului consular şi ia toate mãsurile corespunzãtoare care sa permitã membrilor oficiului consular sa-şi exercite activitatea şi sa se bucure de imunitãţile şi privilegiile acordate prin prezenta convenţie.
ART. 26
Statul de resedinta faciliteazã, conform legislaţiei sale, dobindirea pe teritoriul sau de cãtre statul trimiţãtor a localurilor necesare oficiului consular sau va ajuta statul trimiţãtor sa obţinã aceste localuri într-un alt mod. Statul de resedinta va sprijini, de asemenea, oficiul consular în obţinerea de locuinţe corespunzãtoare pentru membrii oficiului consular.
ART. 27
1. Scutul cu stema statului trimiţãtor şi inscripţia corespunzãtoare cu denumirea oficiului consular, în limbile celor doua pãrţi contractante, pot fi aşezate la sediul oficiului consular şi la resedinta şefului de oficiu consular.
2. Drapelul naţional al statului trimiţãtor poate fi arborat la sediul oficiului consular, la resedinta şefului de oficiu consular şi la mijloacele de transport ale şefului de oficiu consular atunci cînd acestea sînt utilizate în exercitarea funcţiilor oficiale.
3. În exercitarea dreptului acordat prin prezentul articol se va tine seama de legile, regulamentele şi practica statului de resedinta.
ART. 28
1. Localurile consulare, precum şi locuinta şefului de oficiu consular sînt inviolabile.
2. Autoritãţile statului de resedinta nu pot pãtrunde în localurile consulare decît cu consimţãmîntul şefului de oficiu consular al statului trimiţãtor, al şefului misiunii diplomatice a acestui stat sau a persoanei de semnate de aceştia. În locuinta şefului de oficiu consular, autoritãţile statului de resedinta nu pot pãtrunde decît cu consimţãmîntul acestuia sau al şefului misiunii diplomatice. Cu toate acestea, consimţãmîntul şefului de oficiu consular poate fi prezumat în caz de incendiu sau alt sinistru, care fac necesare mãsuri de protecţie imediata.
3. Statul de resedinta are obligaţia sa ia toate mãsurile corespunzãtoare pentru a asigura securitatea localurilor consulare, pentru a impiedica ca localurile consulare sa fie invadate sau deteriorate şi pentru a impiedica ca liniştea oficiului consular sa fie tulburata ori demnitatea sa-i fie ştirbitã.
4. Localurile consulare, mobilierul şi bunurile oficiului consular, precum şi mijloacele de transport ale acestuia nu pot face obiectul oricãrei forme de rechiziţie în scopul apãrãrii naţionale sau utilitãţii publice. În cazul în care o expropriere ar fi necesarã în aceste scopuri, vor fi luate toate mãsurile corespunzãtoare în scopul evitãrii de a se impiedica exercitarea funcţiilor consulare şi o indemnizaţie prompta, adecvatã şi efectivã va fi acordatã statului trimiţãtor.
ART. 29
1. Imobilele proprietate a statului trimiţãtor sau deţinute cu chirie şi care sînt destinate îndeplinirii activitãţii consulare ori servesc ca locuinţe pentru functionarii consulari sînt scutite de impozite şi taxe de orice natura, naţionale, regionale, provinciale sau comunale, cu excepţia taxelor percepute pentru remunerarea serviciilor special prestate.
2. În ce priveşte imobilele proprietatea statului trimiţãtor sau deţinute cu chirie, scutirea fiscalã nu se va aplica pentru impozitele şi taxele care, conform legii statului de resedinta, sînt în sarcina persoanei care a contractat cu statul trimiţãtor sau cu persoana care acţioneazã în contul acestui stat.
3. Excepţiile prevãzute la paragraful 1 se aplica şi mijloacelor de transport, proprietate a statului trimiţãtor, destinate utilizãrii în exercitarea activitãţii consulare.
ART. 30
Arhivele şi documentele consulare sînt inviolabile în orice moment şi în orice loc s-ar gãsi.
ART. 31
1. Statul de resedinta va permite şi înlesni oficiilor consulare ale statului trimiţãtor libertatea de comunicare cu guvernul lor, precum şi cu misiunile diplomatice şi cu alte oficii consulare ale acelui stat din statul de resedinta sau din alte state. În acest scop, oficiile consulare pot folosi toate mijloacele publice de comunicare, curierii diplomaţiei sau consulari, valiza diplomaticã sau consularã şi mesajele în clar sau cifrate. Totuşi, oficiul consular nu poate instala sau utiliza un post emitator de radio decît cu asentimentul statului de resedinta.
2. Corespondenta oficialã a oficiului consular este inviolabilã, prin corespondenta oficialã se înţelege orice corespondenta privitoare la oficiul consular şi la funcţiile sale.
3. Valiza consularã nu trebuie sa fie nici deschisã, nici reţinutã. Totuşi, dacã autoritãţile competente ale satului de resedinta au motive serioase sa creadã ca valiza conţine alte obiecte decît corespondenta, documentele şi obiectele menţionate la paragraful 4 al prezentului articol, ele pot cere ca valiza sa fie deschisã în prezenta lor de un reprezentant autorizat al statului trimiţãtor. Dacã autoritãţile acestui stat refuza aceasta cerere, valiza va fi retrimisa la locul de origine.
4. Valiza consularã, care poate fi formatã din unul sau mai multe colete, trebuie sa fie sigilatã, sa aibã semne exterioare vizibile ale caracterului ei; ea nu poate conţine decît corespondenta oficialã sau documente şi obiecte privind exclusiv activitatea oficiului consular.
5. Curierul consular trebuie sa posede un document oficial atestind calitatea sa şi precizînd numãrul coletelor care constituie valiza consularã. Nu poate fi curier consular un cetãţean al statului de resedinta sau rezident permanent în acest stat. În exercitarea funcţiilor sale, curierul este protejat de statul de resedinta. El se bucura de inviolabilitatea personalã şi nu poate fi supus nici arestãrii şi nici oricãrei alte forme de deţinere ori de limitare a libertãţii personale.
ART. 32
1. Functionarii consulari au dreptul, în cadrul circumscripţiei lor consulare, sa comunice cu cetãţenii statului trimiţãtor, sa-i viziteze, sa-i îndrume şi, atunci cînd este cazul, sa ia mãsurile necesare pentru a le asigura asistenta juridicã şi reprezentarea lor în justiţie.
Cetãţenii statului trimiţãtor pot sa comunice cu functionarii consulari şi sa-i viziteze.
2. Dacã interesatul cere, autoritãţile competente ale statului de resedinta vor incunostinta, fãrã intirziere şi, în orice caz, în termen de 7 zile, oficiul consular al statului trimiţãtor, cînd în circumscripţia consularã un cetãţean al acestui stat a fost arestat sau supus oricãrei alte forme de limitare a libertãţii personale.
3. Functionarii consulari au dreptul sa primeascã corespondenta sau orice alte comunicãri din partea cetãţeanului statului trimiţãtor aflat în arest preventiv sau supus oricãrei alte forme de limitare a libertãţii personale şi, în lipsa refuzului expres al interesatului, sa-l viziteze şi sa comunice cu el.
Exercitarea acestui drept nu poate fi amînatã de cãtre autoritãţile statului de resedinta dupã împlinirea termenului de 10 zile de la data informãrii prevãzute la paragraful 2 al prezentului articol.
4. Drepturile menţionate la paragraful 3 al prezentului articol se vor exercita potrivit modalitãţilor de aplicare prevãzute de legile şi regulamentele statului de resedinta cu privire la vizita şi comunicarea cu persoanele supuse unei mãsuri privative de libertate.
5. Autoritãţile competente ale statului de resedinta vor aduce la cunostinta cetãţeanului statului trimiţãtor, aflat în stare de arest preventiv sau supus oricãrei alte forme de limitare a libertãţii personale, posibilitatea de comunicare pe care o are potrivit prezentului articol.
ART. 33
Sub rezerva legilor şi regulamentelor referitoare în zonele în care accesul este interzis sau regulamentul din motive de securitate nationala sau de interes public, statul de resedinta asigura membrilor oficiului consular libertatea de deplasare şi de circulaţie pe teritoriul sau.
ART. 34
Statul de resedinta va trata functionarii consulari cu respectul cuvenit şi va lua mãsurile corespunzãtoare, pentru a impiedica orice atingere adusã persoanelor lor, libertãţi şi demnitãţii lor.
ART. 35
1. Functionarii consulari şi angajaţii consulari nu sînt supuşi jurisdicţiei autoritãţilor judiciare sau administrative ale statului de resedinta pentru actele îndeplinite în exercitarea funcţiilor lor.
2. Totuşi, dispoziţiile primului paragraf nu se aplica în cazul unei acţiuni civile:
a) rezultatã din încheierea unui contract al unui membru al oficiului consular, care nu a fost fãcut în mod expres sau implicit în numele statului trimiţãtor;
b) intentatã de cãtre un terţ pentru pagube rezultate dintr-un accident cauzat în statul de resedinta de cãtre un vehicul, o nava sau o aeronava.
3. Pentru actele îndeplinite în afarã funcţiilor lor, functionarii consulari nu pot fi arestaţi sau supuşi oricãrei alte forme de privare sau limitare a libertãţii personale, decît în cazul cînd sînt învinuiţi de autoritatea judiciarã competenta de o infracţiune grava sau ca urmare a unei hotãrîri judiciare definitive de condamnare.
4. Prin infracţiune grava trebuie sa se înţeleagã, în sensul prezentului articol, orice infracţiune pentru care legislaţia statului de resedinta prevede o pedeapsa privativã de libertate de cel puţin 5 ani.
5. Cînd o procedura penalã este angajata impotriva unui funcţionar consular, acesta este obligat sa se prezinte în fata autoritãţilor competente. Totuşi, procedura trebuie sa fie condusã cu consideraţia datoratã funcţionarului consular cuvenitã poziţiei sale oficiale şi de o maniera care sa stînjeneascã cît mai puţin posibil exercitarea funcţiilor consulare. Atunci cînd în împrejurãrile menţionate la paragraful 3 a apãrut necesar ca un funcţionar consular sa fie arestat sau supus oricãrei alte forme de privare sau de limitare a libertãţii personale, procedura îndreptatã contra lui trebuie deschisã în termenul cel mai scurt.
6. În cazul luãrii unei mãsuri privative de libertate impotriva unui membru al oficiului consular sau de urmãrire penalã angajata impotriva lui, statul de resedinta este obligat sa informeze despre aceasta pe şeful oficiului consular cît mai curînd posibil.
ART. 36
1. Membrii oficiului consular pot fi chemaţi sa rãspundã ca martori în cursul unor proceduri judiciare sau administrative. Dacã un funcţionar consular refuza sa depunã mãrturie, nici o mãsura coercitivã sau sancţiune nu-i poate fi aplicatã.
Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu nu trebuie sa refuze sa rãspundã ca martori, în afarã cazurilor menţionate la paragraful 3.
2. Autoritatea statului de resedinta care solicita mãrturia trebuie sa evite sa stînjeneascã pe funcţionarul consular în desfãşurarea funcţiilor sale oficiale. Ea poate sa primeascã mãrturia funcţionarului consular în localul oficiului consular sau la locuinta acestuia ori sa accepte o declaraţie scrisã din partea sa.
3. Membrii oficiului consular nu sînt obligaţi sa depunã mãrturie asupra faptelor care au legatura cu desfãşurarea funcţiilor lor şi nici sa prezinte corespondenta sau alte documente oficiale privind exercitarea funcţiilor lor.
4. Membrii oficiului consular nu sînt obligaţi sa acţioneze ca experţi în ceea ce priveşte dreptul naţional al statului trimiţãtor.
ART. 37
Membrii oficiului consular şi membrii familiei care trãiesc sub îngrijirea acestora sînt exceptaţi în statul de resedinta de orice serviciu naţional şi de orice sarcini cu caracter militar, de prestaţii personale de orice natura, precum şi de contribuţiile care le-ar înlocui.
ART. 38
Functionarii consulari şi angajaţii consulari, precum şi membrii familiei care trãiesc sub îngrijirea acestora, sînt exceptaţi de orice obligaţii prevãzute de cãtre legile şi regulamentele statului de resedinta în materie de înregistrare a strãinilor şi permis de şedere.
ART. 39
1. Potrivit dispoziţiilor legislative şi regulamentelor pe care le poate adopta, statul de resedinta autorizata intrarea şi acorda scutirea de orice drepturi vamale, taxe şi alte obligaţii similare, pentru obiectele destinate:
a) folosinţei oficiale a oficiului consular;
b) folosinţei personale a funcţionarului consular şi a membrilor familiei sale, care locuiesc împreunã cu el, inclusiv efectele destinate instalãrii sale. Articolele de consum nu trebuie sa depãşeascã cantitãţile necesare pentru folosirea lor directa de cãtre cei interesaţi.
Scutirile astfel recunoscute nu privesc cheltuielile de depozit, de transport, precum şi cheltuielile aferente pentru servicii similare.
2. Angajaţii consulari beneficiazã de privilegiile şi scutirile prevãzute la alineatul b) al paragrafului 1 în ceea ce priveşte obiectele importate cu ocazia primei lor instalãri.
3. Bagajele personale care însoţesc functionarii consulari şi membrii familiei lor, care locuiesc împreunã cu ei, sînt scutite de control vamal. Ele nu pot fi supuse controlului decît dacã exista motive serioase sa se presupunã ca ele conţin alte obiecte decît cele menţionate la alineatul b) al paragrafului 1 din prezentul articol ori obiecte al cãror import sau export este interzis de cãtre legile şi regulamentele statului de resedinta ori supus legilor şi regulamentelor sale de carantina. Acest control nu poate sa aibã loc decît în prezenta funcţionarului consular sau a unui membru al familiei sale.
ART. 40
1. Functionarii consulari şi angajaţii consulari sînt exceptaţi de orice impozite şi taxe, personale sau reale, naţionale, regionale sau comunale, cu excepţia:
a) impozitelor indirecte care sînt în mod normal încorporate în preţul mãrfurilor sau serviciilor;
b) impozitelor şi taxelor asupra bunurilor imobile particulare situate pe teritoriul statului de resedinta, sub rezerva art. 29;
c) drepturilor de succesiune şi de mutaţie percepute de statul de resedinta, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului b) al art. 42;
d) impozitelor şi taxelor asupra cistigurilor particulare care îşi au sursa în statul de resedinta;
e) drepturilor de înregistrare, grefa, ipoteci şi timbre, sub rezerva dispoziţiilor art. 29.
2. Membrii personalului de serviciu sînt exceptaţi de impozite şi taxe pe salariile pe care le primesc pentru serviciile lor oficiale.
3. Membrii oficiului consular care folosesc persoane ale cãror retribuţii sau salarii nu sînt scutite de impozitul pe venit în statul de resedinta trebuie sa respecte obligaţiile pe care legile şi regulamentele statului respectiv le impun în materie de percepere a impozitului pe venit.
ART. 41
1. Oficiul consular poate percepe pe teritoriul statului de resedinta drepturile şi taxele pe care legile şi regulamentele statului trimiţãtor le prevãd pentru serviciile consulare.
2. Sumele încasate ca drepturi şi taxe prevãzute la paragraful 1 al prezentului articol sînt scutite de orice impozite şi taxe în statul de resedinta.
ART. 42
În caz de deces al unui membru al oficiului consular, statul de resedinta este obligat:
a) sa permitã exportul bunurilor mobile ale defunctului, cu excepţia acelora care au fost dobîndite în statul de resedinta şi care fac obiectul unei prohibiţii la export în momentul decesului;
b) sa scuteascã bunurile mobile ale succesiunii de impozitele şi taxele sau de alte drepturi similare de orice natura, cu condiţia ca aceste bunuri sa se gãseascã pe teritoriul statului de resedinta numai datoritã prezentei defunctului în calitatea sa de membru al oficiului consular.
ART. 43
1. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 3, membrii oficiului consular sînt exceptaţi, în ceea ce priveşte serviciile pe care ei le aduc statului trimiţãtor, de la dispoziţiile privind asigurãrile sociale în vigoare în statul de resedinta.
2. Scutirea prevãzutã la paragraful 1 se aplica şi membrilor personalului particular care se afla în serviciul exclusiv al membrilor oficiului consular, dacã:
a) nu sînt cetãţeni ai statului de resedinta sau nu sînt rezidenţi permanenţi în acest stat;
b) sînt supuşi dispoziţiilor referitoare la asigurãrile sociale în statul trimiţãtor sau într-un stat terţ.
3. Membrii oficiului consular care au în serviciul lor persoane cãrora scutirea prevãzutã la paragraful 2 nu li se aplica, trebuie sa respecte obligaţiile pe care dispoziţiile privind asigurãrile sociale ale statului de resedinta le impun celui care angajeazã.
4. Scutirea prevãzutã la paragrafele 1 şi 2 nu exclude participarea facultativã la regimul asigurãrilor sociale existent în statul de resedinta, cu condiţia ca ea sa fie admisã la acest stat.
ART. 44
1. Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu al oficiului consular care sînt cetãţeni ai statului de resedinta sau cetãţeni ai statului trimiţãtor, rezidenţi permanenţi în statul de resedinta, nu beneficiazã decît de imunitãţile şi privilegiile prevãzute la art. 35 paragraful 1 şi art. 36 paragraful 3 din prezenta convenţie.
2. Membrii de familie ai membrilor oficiului consular beneficiazã, în mãsura în care împrejurãrile permit, de privilegiile recunoscute acestora din urma, afarã numai dacã sînt cetãţeni ai statului de resedinta sau rezidenţi permanenţi pe teritoriul acestui stat sau exercita aici o activitate particularã cu caracter lucrativ.
3. Statul de resedinta trebuie sa-şi exercite jurisdicţia asupra persoanelor menţionate la paragrafele 1 şi 2 ale prezentului articol, astfel încît sa nu împiedice activitatea oficiului consular.
ART. 45
1. Statul trimiţãtor poate renunţa, în ceea ce priveşte un membru al oficiului consular, la privilegiile şi imunitãţile prevãzute de art. 35.
2. Renunţarea trebuie sa fie întotdeauna expresã, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 3 al prezentului articol, şi trebuie comunicatã în scris statului de resedinta.
3. Dacã un membru al oficiului consular, într-una din materiile în care ar beneficia de imunitate de jurisdicţie în virtutea art. 35 paragraful 1, angajeazã o procedura, el nu va putea invoca imunitatea de jurisdicţie cu privire la orice cerere reconvenţionalã legalã de cererea principala;
4. Renunţarea la imunitatea de jurisdicţie pentru o acţiune civilã sau administrativã nu implica renunţarea la imunitatea privind mãsurile de executare a hotãrîrii, pentru care este necesarã o renunţare distinctã.
ART. 46
1. Membrii oficiului consular beneficiazã de privilegiile şi imunitãţile prevãzute de prezenta convenţie din momentul trecerii frontierei teritoriului statului de resedinta pentru a-şi ocupa postul, iar dacã se gãseşte deja pe acest teritoriu de la intrarea lui în funcţie la oficiul consular.
2. Membrii de familie ai membrilor oficiului beneficiazã de privilegiile prevãzute de prezenta convenţie în urmãtoarele condiţii:
a) din momentul în care membrul oficiului consular începe sa se bucure de imunitãţi şi privilegii conform paragrafului 1;
b) din momentul trecerii frontierei statului şedinţa, dacã au intrat pe acest teritoriu la o data ulterioara celei prevãzute la alin a);
c) din momentul cînd au devenit membri de familie ai membrului oficiului consular, dacã au dobîndit aceasta calitate la o data ulterioara celei prevãzute la alin. a) şi b).
3. Atunci cînd activitatea unui membru al oficiului consular ia sfîrşit, imunitãţile şi privilegiile sale, precum şi cele ale membrilor sãi de familie, înceteazã în momentul în care persoana în cauza pãrãseşte teritoriul statului de resedinta sau la expirarea unui termen rezonabil acordat în acest scop.
Imunitãţile şi privilegiile angajaţilor consulari ale membrilor personalului de serviciu, care sînt cetãţeni ai statului de resedinta sau care au domiciliul în statul de resedinta, înceteazã în momentul în care persoana în cauza îşi pierde calitatea de angajat consular sau membru al personalului de serviciu.
4. Privilegiile acordate membrilor de familie înceteazã, de asemenea, din momentul în care aceste persoane nu mai fac parte din familia membrului oficiului consular.
Totuşi, dacã aceste persoane declara ca intenţioneazã sa pãrãseascã teritoriul statului de resedinta într-un termen rezonabil, privilegiile lor subzistã pînã în momentul plecãrii.
5. În cazul decesului unui membru al oficiului consular, membrii familiei sale continua sa se bucure de privilegiile recunoscute prin prezenta convenţie pînã în momentul în care pãrãsesc teritoriul statului de resedinta sau pînã la expirarea unui termen rezonabil acordat în acest scop.
6. Membrii personalului particular beneficiazã de drepturile şi înlesnirile care le sînt acordate prin prezenta convenţie pe durata angajãrii lor în aceasta calitate.
7. Pentru actele îndeplinite de cãtre membrii oficiului consular în exerciţiul funcţiilor lor oficiale, imunitatea de jurisdicţie subzistã fãrã limita de durata.
ART. 47
1. Fãrã a se aduce atingere privilegiilor şi imunitãţilor lor, prevãzute prin prezenta convenţie, toate persoanele care beneficiazã de aceste privilegii şi imunitãţi au obligaţia sa respecte legile şi regulamentele statului de resedinta şi sa nu se amestece în treburile interne ale acestui stat.
2. Facilitãţile, privilegiile şi imunitãţile membrilor oficiului consular nu vor fi folosite de aceştia decît în scopul îndeplinirii obligaţiilor lor oficiale.
3. Localurile consulare nu vor fi folosite într-un mod incompatibil cu exercitarea funcţiilor consulare.
ART. 48
Toate mijloacele de transport, proprietate a statului trimiţãtor şi care sînt folosite de cãtre oficiile consulare, precum şi toate mijloacele de transport aparţinînd membrilor oficiului consular sau membrilor lor de familie, trebuie sa fie asigurate impotriva daunelor cauzate terţilor.

CAP. 3
Dispoziţii finale

ART. 49
1. Prezenta convenţie va fi ratificatã.
Schimbul instrumentelor de ratificare va avea loc cît mai curînd posibil la Bucureşti.
2. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a 30-a zi de la schimbul instrumentelor de ratificare. Ea este încheiatã pentru o perioada de 10 ani şi va fi prelungitã de fiecare data, pe aceeaşi perioada, în afarã de cazul în care una dintre pãrţile contractante nu o denunta cu 12 luni înainte de expirarea perioadei respective.
Drept care, plenipotenţiarii respectivi au semnat prezenta convenţie, punînd sigiliul lor.
Facuta la Tunis la 8 octombrie 1977, în doua exemplare originale, fiecare în limbile romana, arabã şi franceza. În caz de divergenta de interpretare între textele în romana şi arabã, textul francez va face credinţa.

Pentru Republica Socialistã România
Marin Rãdoi

Pentru Republica Tunisianã
Abdelkrim Gana

CONVENŢIE
între Republica Socialistã România şi Republica Austria privind evitarea dublei impuneri asupra veniturilor şi averii

Republica Socialistã România şi Republica Austria, în dorinta de a promova şi de a întãri relaţiile economice între cele doua tari pe baza avantajului reciproc, au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii privind evitarea dublei impuneri asupra veniturilor şi averii:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia din statele contractante sau ale fiecãruia din cele doua state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe avere percepute în contul fiecãruia dintre statele contractante sau al subdiviziunilor lor teritoriale, indiferent de sistemul de percepere.
2. Sînt considerate ca impozite pe venit şi pe avere, toate impozitele percepute pe venitul total, pe averea totalã sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile sau imobile, impozitul pe veniturile din retribuţii (salarii), precum şi impozitul asupra creşterii averii.
3. Impozitele actuale asupra cãrora se aplica convenţia sînt urmãtoarele:
a) în Republica Austria:
1. impozitul pe venit;
2. impozitul pe societãţi;
3. taxa asupra tantiemelor;
4. impozitul pe avere;
5. taxa asupra averilor care nu sînt supuse impozitului asupra moştenirii;
6. impozitul asupra meseriilor, inclusiv impozitul asupra sumei salariilor;
7. impozitul funciar;
8. taxa asupra întreprinderilor agricole şi silvice;
9. contribuţiile întreprinderilor agricole şi silvice la fondul de egalizare pentru ajutorarea familiilor;
10. taxa asupra valorii terenurilor virane
(denumite în continuare impozit austriac).
b) În Republica Socialistã România:
1. impozitul pe veniturile din retribuţii, din lucrãri de litere, arta şi ştiinţa, din colaborãri la publicaţii sau la spectacole, din expertize şi din alte surse asemãnãtoare:
2. impozitul pe veniturile realizate din România de persoanele fizice şi juridice nerezidente;
3. impozitul pe veniturile societãţilor mixte constituite în România cu participarea organizaţiilor economice romane şi a partenerilor strãini;
4. impozitul pe veniturile din activitãţi lucrative (meserii, profesii libere), precum şi din întreprinderi altele decît cele de stat;
5. impozitul pe veniturile din închirieri de clãdiri şi terenuri;
6. impozitul pe veniturile realizate din activitãţi agricole.
(denumite în continuare impozit roman).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, impozitelor viitoare de natura identicã sau analoagã care se vor adauga celor existente sau care le vor înlocui. Autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc modificãrile importante aduse legislaţiei lor fiscale.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, dacã contextul nu cere o alta interpretare:
a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant indica, dupã context, Republica Socialistã România sau Republica Austria;
b) expresia România înseamnã teritoriul Republicii Socialiste România şi zonele situate în afarã apelor sale teritoriale asupra cãrora, în conformitate cu dreptul internaţional şi dupã propria sa legislaţie, Republica Socialistã România poate exercita drepturi suverane privitoare la fundul marii sau subsolul marin, în vederea explorãrii sau exploatãrii resurselor lor naturale, dar numai în mãsura în care persoana, proprietatea sau activitatea în legatura cu care se aplica convenţia este în raport cu explorarea sau exploatarea acestor resurse;
c) expresia Austria înseamnã teritoriul Republicii Austria;
d) expresia persoana cuprinde persoanele fizice şi societãţile;
e) expresia societate indica persoanele juridice sau subiectele de drept care sînt supuse impunerii ca persoane juridice, inclusiv societãţile mixte prevãzute de legislaţia romana;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indica, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant sau o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) expresia trafic internaţional înseamnã acel transport cu o nava, un avion, un vehicul rutier sau un vehicul feroviar care este exploatat de cãtre o întreprindere cu conducerea de afaceri efectivã într-un stat contractant; sînt exceptate cazurile în care nava, avionul, vehiculul rutier sau vehiculul feroviar sînt exploatate în mod exclusiv între puncte din celãlalt stat contractant;
h) expresia autoritate competenta indica:
1. în Republica Socialistã România, pe ministrul finanţelor sau pe reprezentantul sau legal autorizat;
2. în Republica Austria, pe ministrul federal al finanţelor.
2. În aplicarea convenţiei de cãtre fiecare dintre statele contractante, orice expresie care nu este altfel definitã are sensul ce i se atribuie potrivit dreptului statului menţionat care reglementeazã impozitele fãcînd obiectul convenţiei, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita.
ART. 4
Domiciliu fiscal
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant desemneazã orice persoana care, în virtutea prevederilor legale ale statului menţionat, este subiect de impunere în acest stat datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau pe baza oricãrui alt criteriu de natura analoagã.
2. Cînd, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana fizica este consideratã rezidenţã a fiecãruia din statele contractante, cazul se rezolva dupã regulile ce urmeazã:
a) aceasta persoana este consideratã rezidenţã a statului în care dispune de o locuinta permanenta. Dacã dispune de o locuinta permanenta în fiecare din statele contractante, ea este consideratã rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);
b) dacã nu se poate stabili în care stat contractant persoana are centrul intereselor vitale sau nu dispune în nici un stat contractant de o locuinta permanenta, atunci este consideratã rezidenţã a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau nu locuieşte în nici unul din statele contractante, este consideratã rezidenţã a statului contractant a cãrui cetãţenie o are;
d) dacã persoana are cetãţenia ambelor state contractante sau nu are cetãţenia nici unuia din statele contractante, autoritãţile competente ale statelor contractante vor proceda potrivit art. 26.
3. Dacã, conform paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este socotitã rezidenţã a ambelor state contractante, atunci ea este consideratã rezidenţã a statului contractant unde se gãseşte conducerii sale efective de afaceri.
ART. 5
Sediu stabil
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu stabil indica o baza fixa de afaceri în care întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu stabil cuprinde îndeosebi:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracţie a bogãţiilor naturale;
g) un şantier de construcţii a cãrui durata depãşeşte 18 luni;
h) un şantier de montaj a cãrui durata depãşeşte 12 luni.
3. Nu se considera sediu stabil dacã:
a) se foloseşte o baza fixa de afaceri numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii de bunuri sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii;
b) bunurile sau mãrfurile aparţinînd întreprinderii sînt depozitate numai în scopul stocãrii, expunerii sau livrãrii;
c) bunurile sau mãrfurile aparţinînd întreprinderii sînt depozitate numai în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere;
d) bunurile sau mãrfurile aparţinînd întreprinderii, care au fost expuse la un tirg comercial sau la o expoziţie, sînt vîndute de cãtre întreprindere la închiderea acestui tirg comercial sau a expoziţiei;
e) o baza fixa de afaceri este folositã exclusiv pentru cumpãrarea de mãrfuri sau de a culege informaţii pentru întreprindere;
f) o baza fixa de afaceri este folositã pentru întreprindere exclusiv în scopuri de publicitate, de a furniza informaţii, cercetãri ştiinţifice sau activitãţi analoage care au un caracter preparator sau auxiliar.
4. O persoana activind într-unul din statele contractante în contul unei întreprinderi din celãlalt stat contractant - alta decît un agent care are un statut independent în sensul paragrafului 5 - se considera sediu stabil în primul stat contractant, dacã dispune în acest stat de împuterniciri pe care le exercita în mod obişnuit care-i permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, în afarã de cazul cînd activitatea acestei persoane este limitatã la cumpãrarea de mãrfuri pentru întreprindere.
5. Nu se considera ca o întreprindere a unuia dintre statele contractante are un sediu stabil în celãlalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercita aici activitatea prin intermediul unui curtier (misit), a unui comisionar general sau a oricãrui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
6. Faptul ca o societate rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de cãtre o societate rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care exercita acolo activitatea sa (printr-un sediu stabil sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una din aceste societãţi un sediu stabil al celeilalte.
ART. 6
Venituri din bunuri imobiliare
1. Veniturile provenind din bunuri imobile sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.
2. Expresia bunuri imobile este definitã în conformitate cu legislaţia statului contractant unde bunurile în discuţie sînt situate. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile averilor imobile, inventarul viu şi mort al unitãţilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica dreptul privat cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi altor bogatii ale solului; navele şi aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închiriere sau din arendare, precum şi din orice alta forma de exploatare a bunurilor imobile.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere.
ART. 7
Beneficiile întreprinderilor
1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, în afarã de cazul cînd întreprinderea exercita activitatea sa în celãlalt stat contractant printr-un sediu stabil aflat în acel stat. Dacã întreprinderea exercita activitatea sa în acest mod, beneficiile întreprinderii sînt impozabile în celãlalt stat, dar numai în mãsura în care aceste beneficii sînt atribuibile acestui sediu stabil.
2. Cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa şi în celãlalt stat contractant, printr-un sediu stabil aflat în acel stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu stabil, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi exercitat activitãţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi dacã în raportul cu întreprinderea al cãrui sediu stabil este ar fi fost pe deplin independenta.
3. La determinarea beneficiilor unui sediu stabil sînt admise la scãdere cheltuielile pentru scopurile urmãrite de acest sediu stabil, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se afla sediul stabil sau în alta parte.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile unui sediu stabil sa fie determinate prin repartizarea beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei pãrţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu impiedica acest stat de a determina beneficiile impozabile în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie, în orice caz, sa fie - ca rezultat - în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un beneficiu nu se poate atribui unui sediu stabil numai pentru faptul ca acest sediu stabil cumpara bunuri sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu stabil trebuie determinate în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive suficiente şi valabile de a proceda altfel.
7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit, tratate, separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu sînt afectate de dispoziţiile prezentului articol.
8. Prevederile acestui articol se aplica şi veniturilor obţinute de un asociat linistit din participarea sa la o societate linistita (stille Gesellschaft) a dreptului austriac.
ART. 8
Întreprinderi de transport
1. Beneficiile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor pot fi impuse numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective de afaceri a întreprinderii.
2. Dacã locul conducerii efective de afaceri a unei întreprinderi de navigaţie se afla la bordul unei nave, atunci el este considerat ca aflîndu-se în statul contractant în care se afla portul de baza al navei sau, dacã nu exista un port de baza, în statul contractant în care se afla stabilitã persoana care exploateazã nava.
3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica în mod corespunzãtor şi beneficiilor provenind din participãrile într-un pool, la o exploatare în comun sau la o organizaţie internationala de exploatare.
4. Beneficiile realizate din exploatarea în trafic internaţional a vehiculelor feroviare sau rutiere pot fi impuse numai în statul contractant unde este situat sediul conducerii efective a întreprinderii, în afarã de cazul în care întreprinderea din celãlalt stat îşi desfãşoarã acolo activitatea printr-un sediu stabil. În cazul, în care întreprinderea îşi desfãşoarã activitatea în acest mod se aplica art. 7.
ART. 9
Întreprinderi asociate
Atunci cînd:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau cînd
b) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant, şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,
şi cînd, într-unul sau în celãlalt caz, cele doua întreprinderi sînt, în relaţiile lor financiare sau comerciale, legate prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, beneficiile care, fãrã aceste condiţii, ar fi fost obţinute de cãtre una din întreprinderi dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinta.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de cãtre o societate rezidenţã a unui stat contractant cãtre o persoana rezidenţã a celuilalt stat contractant se impun în acest celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat; impozitul astfel stabilit nu poate depãşi însã 15% din suma bruta a dividendelor.
Prevederile acestui paragraf nu privesc impozitarea societãţii pentru beneficiile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnã venituri din acţiuni, acţiuni sau titluri de folosinta, pãrţi miniere, pãrţi de fondator sau alte drepturi - exceptind creanţe - cu participare la beneficii sau venituri provenite din alte pãrţi sociale asimilate veniturilor din acţiuni de cãtre legislaţia fiscalã a statului, în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor. Din aceeaşi categorie fac parte de asemenea beneficiile care conform legislaţiei romane sînt repartizate de societãţile mixte subscriitorilor de capital.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica, cînd beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant, în societatea, în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, un sediu stabil de care este legatã în mod efectiv participarea generatoare de dividende. În acest caz se aplica prevederile art. 7.
5. Dacã o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã beneficii sau venituri din celãlalt stat contractant, acest celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate persoanelor care nu sînt rezidente ale acestui celãlalt stat, nici sa preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite reprezintã, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acest celãlalt stat.
ART. 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant.
2. Totuşi, aceste dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acestui stat; impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10% din suma dobinzilor.
3. Dispoziţiile paragrafului 2 nu se aplica la dobinzile pentru creditele acordate sau garantate direct sau indirect de cãtre un stat contractant, de o subdiviziune administrativ-teritorialã sau de o persoana de drept public a acestui stat şi pentru creditele acordate direct de cãtre o banca.
4. Termenul dobinzi folosit în prezentul articol indica veniturile din efecte publice, din obligaţiuni, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza cu participare la beneficii şi din creanţe de orice natura, precum şi orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate de legislaţia fiscalã a statului contractant din care provin veniturile.
5. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica beneficiarul dobinzilor, rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant, din care provin dobinzile, un sediu stabil de care sînt legate efectiv creanţele generatoare de dobinzi. În acest caz se aplica prevederile art. 7.
6. Dobinzile sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este acest stat, o subdiviziune administrativ-teritorialã, o colectivitate localã sau un rezident din acest stat. Cu toate acestea, dacã plãtitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-unul din statele contractante un sediu stabil pentru care operaţiunea generatoare de dobinzi a fost contractatã şi care suporta sarcina acestor dobinzi, dobinzile menţionate sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul stabil.
7. Dacã, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau a relaţiilor pe care şi unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma dobinzilor plãtite, ţinînd cont de creanta pentru care ele sînt vãrsate, depãşeşte pe aceea asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant şi ţinînd cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant, plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant, sînt impozabile în acest celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acestui stat; impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10% din suma redevenţelor.
3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol indica remuneraţiile de orice natura plãtite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filmele de cinematograf şi filmele şi benzile magnetice destinate televiziunii sau radiodifuziunii, a unui brevet de invenţie, a unei mãrci, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, ca şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific şi pentru informaţiile relative la experienta cistigata în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica cînd beneficiarul redevenţelor, rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant, din care provin redevenţele, un sediu stabil de care se leagã efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe. În acest caz se aplica dispoziţiile art. 7.
5. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant dacã debitorul este acest stat, o subdiviziune administrativ-teritorialã, o colectivitate localã sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, dacã debitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-unul din statele contractante un sediu stabil de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator al redevenţelor şi care suporta sarcina acestor redevenţe, acestea sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul stabil.
6. Dacã, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau pe care şi unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, cuantumul redevenţelor plãtite, ţinînd cont de prestarea pentru care ele sînt vãrsate, excede pe acelea asupra cãrora s-ar fi convenit de debitor şi creditor în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmâne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant şi ţinînd cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 13
Cistiguri din capital
1. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.
2. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile fãcînd parte din activul unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau care fac parte dintr-o baza fixa de care dispune un rezident al unul stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii libere, inclusiv asemenea cistiguri provenind din înstrãinarea acestui sediu stabil (singur sau cu ansamblul întreprinderii) sau a acestei baze fixe sînt impozabile în acest celãlalt stat. Cu toate acestea, cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile vizate la art. 23, paragraful 3 sînt supuse impozitului numai în statul contractant în care bunurile în cauza sînt impozabile conform prevederilor menţionatului articol.
3. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele 1 şi 2 sînt impozabile numai în statul contractant al cãrui rezident este cedentul.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de cãtre un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesii libere sau a altor activitãţi independente cu un caracter analog sînt impozabile numai în acest stat, dacã rezidentul nu dispune în celãlalt stat contractant de o baza fixa pentru exercitarea activitãţii sale. Dacã dispune de o astfel de baza veniturile sînt impozabile în acest celãlalt stat, dar numai în mãsura în care acestea sînt atribuibile menţionatei baze fixe.
2. Expresia profesii libere cuprinde în special activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiei de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi expert contabil.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18 şi 19, retribuţiile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuitã sînt impozabile numai în acest stat, cu condiţia ca activitatea sa nu fie exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite sînt impozabile în acest celãlalt stat.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuitã exercitatã în celãlalt stat contractant nu sînt impozabile decît în primul stat contractant dacã:
a) beneficiarul rãmîne în celãlalt stat o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat, şi
b) remuneraţiile sînt plãtite de cãtre o persoana sau în numele unei persoane care nu este rezidenţã a celuilalt stat, şi
c) sarcina remuneraţiilor nu este suportatã de cãtre un sediu stabil sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã le are în celãlalt stat.
3. Prin derogare de la dispoziţiile acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru activitatea retribuitã exercitatã la bordul unei nave, aeronave sau într-un vehicul feroviar ori rutier în trafic internaţional sînt impozabile în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliilor de administraţie sau de conducere
Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii similare primite de cãtre un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administraţie sau de conducere a unei societãţi rezidenţã în celãlalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Prin derogare de la prevederile art. 14 şi 15, veniturile pe care profesioniştii de spectacole, cum sînt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau de televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi sportivii le obţin din activitatea lor personalã desfasurata în aceasta calitate, sînt impozabile în statul contractant în care aceste activitãţi sînt exercitate.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, veniturile provenite din activitãţile menţionate la paragraful 1 realizate de persoanele care desfãşoarã o activitate pe baza unui acord cultural convenit între statele contractante sînt impozabile numai în statul în care aceştia sînt rezidenţi.
ART. 18
Pensii
1. Pensiile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru activitatea dependenta desfasurata în trecut se impun numai în acest stat.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, pensiile plãtite de un stat contractant, de o subdiviziune administrativ-teritorialã, de o colectivitate localã sau de o persoana juridicã de drept public a acestui stat, fie direct fie din fondurile pe care ele le-au constituit, unei persoane fizice pentru activitatea desfasurata în trecut în exercitarea de funcţii cu caracter public sînt impozabile numai în acest stat contractant.
Aceste prevederi nu sînt valabile pentru pensiile plãtite persoanelor fizice care sînt cetãţeni ai celuilalt stat.
3. Rentele viagere sau de alta natura primite de un rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat contractant.
ART. 19
Funcţii publice
1. Remuneraţiile plãtite de un stat contractant, de una din subdiviziunile sale administrativ-teritoriale, de o colectivitate localã sau de o persoana juridicã de drept public a acestui stat, fie direct fie prin prelevare şi din fondurile pe care ele le-au constituit, unei persoane fizice, pentru serviciile prestate acestui stat, acestei subdiviziuni, acestei colectivitãţi sau acestei persoane de drept public, în exercitarea de funcţii cu caracter public sînt impozabile numai în acest stat.
Aceasta dispoziţie nu se aplica pentru remuneraţiile plãtite persoanelor fizice care au cetãţenia celuilalt stat.
2. Dispoziţiile art. 15, 16 şi 18 se aplica remuneraţiilor plãtite pentru servicii prestate în cadrul unei activitãţi comerciale sau industriale exercitate de unul din statele contractante sau de una din subdiviziunile sale administrativ-teritoriale sau de o persoana juridicã de drept public a acestui stat.
ART. 20
Personal didactic
Remuneraţiile pe care profesorii şi alţi membri ai corpului de învãţãmînt rezidenţi ai unui stat contractant, care predau într-o universitate sau în orice alta instituţie de învãţãmînt a celuilalt stat contractant, le primesc pentru aceasta activitate sînt impozabile numai în primul stat, pe o perioada care nu depãşeşte doi ani de la începerea activitãţii lor.
ART. 21
Studenţi
1. Sumele pe care un student sau un practicant, care este sau a fost anterior rezident al unui stat contractant şi care se afla în celãlalt stat contractant exclusiv în scopul instruirii sau specializãrii, le primeşte pentru întreţinerea sa, studiul sau, instruirea sau specializarea sa nu vor fi impuse în celãlalt stat, cu condiţia ca aceste sume sa provinã din surse situate în afarã acestui celãlalt stat.
2. Veniturile persoanelor prevãzute la paragraful 1, pe care acestea le primesc pentru o activitate de dependenta, remuneratã, exercitatã în celãlalt stat contractant exclusiv în scopul completãrii experienţei practice profesionale şi a carei durata nu depãşeşte 183 de zile din anul fiscal, nu sînt supuse impozitului în acest stat.
ART. 22
Venituri nemenţionate expres
Veniturile unei persoane rezidenţã într-un stat contractant nemenţionate în mod expres la articolele precedente sînt impozabile numai în acest stat.
ART. 23
Impunerea averii
1. Averea constituitã din bunuri imobile, asa cum sînt ele definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilã în statul contractant unde aceste bunuri situate.
2. Averea constituitã din bunuri mobile fãcînd din activul unui sediu stabil al unei întreprinderi sau din bunurile mobile constitutive ale unei baze fixe servind la exercitarea unei profesii libere este impozabilã în statul contractant unde este situat sediul stabil sau baza fixa.
3. Navele şi aeronavele exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatãrii lor sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.
4. Vehiculele feroviare sau rutiere exploatate trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatãrii lor sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii, în afarã de cazul ca aceste vehicul sau bunuri mobile fac parte din activul unui sediu stabil pe care întreprinderea îl are în celãlalt stat. În acest caz se aplica paragraful 2.
5. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat.
ART. 24
Dispoziţii privind evitarea dublei impuneri
1. Dacã o persoana rezidenţã într-un stat contractant realizeazã venituri sau dispune de avere şi aceste venituri sau aceasta avere sînt impozabile conform acestei convenţii în celãlalt stat contractant, atunci primul stat menţionat, sub rezerva paragrafului 2, exclude la impozitare aceste venituri sau aceasta avere; acest stat poate însã la stabilirea impozitului pentru restul veniturilor sau pentru restul averii acestei persoane sa aplice cota de impozit care ar fi aplicabilã dacã respectivele venituri sau respectiva avere nu ar fi fost excluse de la impozitare.
2. Dacã o persoana rezidenţã într-un stat contractant realizeazã venituri care, conform articolelor 10, 11 12 ar trebui sa fie impozabile în celãlalt stat contractant, atunci primul stat menţionat ia în considerare la impozitul pe care acesta trebuie sa-l perceapã pe venitul acestei persoane şi suma care corespunde impozitului plãtit în celãlalt stat contractant. Suma luatã în considerare nu trebuie sa depãşeascã totuşi partea impozitului stabilit înainte de luarea în considerare care se referã la veniturile realizate în celãlalt stat contractant.
3. În sensul acestui articol, beneficiile întreprinderilor de stat romane vãrsate la bugetul statului sînt considerate ca impozit al Republicii Socialiste România.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Cetãţenii unui stat contractant nu sînt supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere, diferita sau mai împovãrãtoare decît aceea la care sînt sau vor fi supuşi cetãţenii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Termenul cetãţeni indica:
a) toate persoanele fizice care au cetãţenia unui stat contractant;
b) toate persoanele juridice, societãţile de persoane şi alte asociaţii de persoane înfiinţate conform legislaţiei în vigoare într-unul din statele contractante.
Impozitarea unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu se stabileşte în acest celãlalt stat într-un mod mai puţin favorabil decît impozitarea întreprinderilor acestui alt stat care exercita aceeaşi activitate.
Aceasta prevedere nu trebuie interpretatã astfel încît sa oblige un stat contractant sa acorde persoanelor rezidente în celãlalt stat contractant scutiri şi reduceri de impozite în funcţie de situaţia sau sarcinile familiale pe care le acorda rezidenţilor proprii.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu sînt supuse în primul stat la nici un impozit sau obligaţie legatã de impunere care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decît acelea la care sînt sau ar putea fi supuse celelalte întreprinderi de acelaşi fel din acest prim stat.
5. Se stabileşte ca perceperea diferenţiatã de impozite asupra veniturilor, beneficiilor şi averii care sînt prevãzute în Republica Socialistã România pentru întreprinderile socialiste nu contravine prevederilor acestui articol.
6. Termenul impozitare indica în prezentul articol impozitele de orice natura sau denumire.
ART. 26
Procedura amiabila
1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciazã ca mãsurile luate de un stat contractant sau de fiecare din cele doua state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformã cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului al cãrui rezident este.
2. Aceasta autoritate competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa aducã o rezolvare satisfãcãtoare, sa rezolve problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este conformã cu convenţia.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui, pe calea înţelegerii amiabile, sa rezolve dificultãţile sau sa înlãture dubiile la care poate da loc aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, sa se consulte în vederea evitãrii dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în vederea realizãrii unei înţelegeri, astfel cum se prevede la paragrafele precedente. Dacã schimburile de vederi orale sînt de natura sa faciliteze înţelegerea, acestea pot avea loc în cadrul unei comisii compusa din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante.
ART. 27
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor schimba informaţiile de ordin fiscal de care ele dispun în mod normal şi care vor fi necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii.
Orice informaţie astfel obţinutã va fi ţinuta în secret şi nu va putea fi comunicatã decît persoanelor sau autoritãţilor însãrcinate cu stabilirea şi încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu pot fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia din statele contractante obligaţia.
a) de a lua mãsuri administrative care sa deroge de la propria sa legislaţie sau de la practica sa administrativã sau a celei a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza propriei sale legislaţii sau în cadrul practicii sale administrative normale ori a celor ale celuilalt stat contractant;
c) de a transmite informaţii care ar da la iveala un secret comercial de afaceri, industrial, profesional sau un procedeu comercial sau informaţii a cãror comunicare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 28
Funcţionari diplomatici şi consulari
1. Dispoziţiile prezentei convenţii nu afecteazã privilegiile fiscale de care beneficiazã functionarii diplomatici sau consulari, în virtutea fie a regulilor generale ale dreptului internaţional, fie a convenţiilor speciale.
2. Convenţia nu se aplica organizaţiilor internaţionale, organelor sau funcţionarilor lor, nici persoanelor care sînt membri ai misiunilor diplomatice sau consulare ale unui stat terţ şi membrilor lor de familie, dacã se gãsesc pe teritoriul unuia din statele contractante şi nu sînt trataţi ca rezidenţi ai acestuia sau ai celuilalt stat contractant în materia impozitelor pe venit şi pe avere.
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi supusã ratificãrii. Documentele de ratificare vor fi schimbate în Bucureşti, cît şi mai curînd posibil.
2. Convenţia intra în vigoare la 60 de zile dupã schimbarea documentelor de ratificare.
ART. 30
Începerea aplicãrii
Prevederile acestei convenţii sînt aplicabile asupra tuturor impozitelor care se percep de la 1 ianuarie al anului în care a avut loc schimbul documentelor de ratificare.
ART. 31
Denunţarea
1. Prezenta convenţie rãmîne în vigoare atita timp cît nu este denunţatã de unul din statele contractante.
2. Fiecare stat poate, dupã minimum 5 ani de la intrarea în vigoare, sa denunţe în scris convenţia pe cale diplomaticã cu cel puţin şase luni înainte de sfîrşitul anului calendaristic. În acest caz, acordul nu se mai aplica asupra impozitelor care sînt percepute începînd cu 1 ianuarie al anului calendaristic care urmeazã anului la al cãrui sfîrşit a avut loc denunţarea.
Drept care împuterniciţii celor doua state contractante au semnat şi sigilat prezenta convenţie.
Facuta în Viena la 30 septembrie 1976, în doua exemplare originale, fiecare în limbile romana şi germanã, ambele avînd aceeaşi valabilitate.

Pentru Republica Socialistã România
MANEA MANESCU

Pentru Republica Austria
Dr. BRUNO KREISKY


CONVENŢIE
privind prevenirea şi sancţionarea infracţiunilor contra persoanelor care se bucura de protecţie internationala, inclusiv agenţii diplomatici *)
Statele pãrţi la prezenta convenţie,
avînd în vedere scopurile şi principiile Cartei O.N.U. privind menţinerea pãcii internaţionale şi promovarea relaţiilor prieteneşti şi cooperarea între state,
considerind ca infracţiunile comise impotriva diplomaţilor şi altor persoane care se bucura de protecţie internationala aduc atingere securitãţii acestor persoane, constituind o ameninţare serioasã la adresa relaţiilor internaţionale normale necesare cooperãrii între state,
apreciind ca comiterea unor astfel de infracţiuni constituie un motiv de neliniste pentru comunitatea internationala,
convinse de necesitatea adoptãrii urgente a unei mãsuri corespunzãtoare şi eficace pentru prevenirea şi sancţionarea acestor infracţiuni,
au convenit asupra celor ce urmeazã:

ART. 1
În sensul prezentei convenţii:
1. Prin expresia persoana care se bucura de protecţie internationala se înţelege:
a) orice şef de stat, inclusiv orice membru al unui organ colegial, care în virtutea constituţiei statului respectiv îndeplineşte funcţiile şefului de stat; orice şef de guvern sau ministru al afacerilor externe, atunci cînd o astfel de persoana se gãseşte într-un stat strãin, precum şi membrii de familie care îi însoţesc;
b) orice reprezentant, funcţionar sau personalitate oficialã a unui stat şi orice funcţionar, personalitate oficialã sau alt reprezentant al unei organizaţii interguvernamentale, care, la data cînd şi în locul în care o infracţiune s-a comis impotriva sa, a reşedinţei oficiale, a locuinţei personale sau mijloacelor sale de transport, este îndreptãţit conform dreptului internaţional la o protecţie specialã impotriva oricãrei atingeri a persoanei, a libertãţii sau demnitãţii sale, precum şi a membrilor familiei care fac parte din gospodãria sa.
2. Prin expresia autor presupus al infracţiunii se înţelege orice persoana contra cãreia exista probe suficiente ca a comis sau a participat la una sau mai multe infracţiuni prevãzute de art. 2.
ART. 2
1. Fapta intenţionatã:
a) de a comite un omor, o rãpire sau orice alt act impotriva integritãţii corporale sau libertãţii unei persoane care se bucura de protecţie internationala.
b) de a comite folosind violenta, un atac impotriva localurilor oficiale, reşedinţei personale sau mijloacelor de transport aparţinînd unei persoane care se afla sub protecţie internationala şi care este de natura sa-i punã în pericol persoana şi libertatea,
c) de a ameninta cu comiterea unui astfel de atac,
d) de a incerca sãvîrşirea unui astfel de atac,
e) de a participa în calitate de complice la un astfel de atac,
este consideratã de statele pãrţi la convenţie ca reprezentind o infracţiune conform legislaţiei lor interne.
2. Fiecare stat parte la convenţie va sanctiona aceste infracţiuni luind în considerare gravitatea lor.
3. Paragrafele 1 şi 2 din prezentul articol nu prejudiciazã obligaţiile pe care le au statele pãrţi, în virtutea dreptului internaţional, de a lua mãsurile ce se impun pentru prevenirea altor atingeri aduse integritãţii corporale, libertãţii şi demnitãţii persoanelor care se bucura de protecţie internationala.
ART. 3
1. Fiecare stat parte va lua mãsurile ce se impun în vederea stabilirii competentei sale în cazul infracţiunilor prevãzute la art. 2 şi anume:
a) cînd infracţiunea a fost comisã pe teritoriul sau, ori la bordul unei nave sau aeronave înmatriculate pe teritoriul sau;
b) atunci cînd autorul prezumat al infracţiunii are naţionalitatea statului respectiv;
c) atunci cînd infracţiunea a fost comisã impotriva unei persoane care avînd dreptul la protecţie internationala în sensul articolului 1, se bucura de acest statut în virtutea chiar a funcţiilor pe care ea le exercita în numele statului respectiv.
2. Fiecare stat parte va lua mãsurile necesare pentru a-şi stabili competenta în cazul cînd autorii prezumati ai infracţiunilor nu sînt extrãdaţi, conform art. 8, unuia din statele prevãzute la paragraful 1 din prezentul articol.
3. Prezenta convenţie nu exclude exercitarea competentei penale în virtutea legislaţiei interne.
ART. 4
Statele pãrţi colaboreazã la prevenirea infracţiunilor prevãzute la art. 2, mai ales pentru:
a) luarea mãsurilor necesare cu scopul de a preveni pregãtirea pe teritoriul lor, a unor astfel de infracţiuni care ar urma sa fie comise pe sau în afarã acestui teritoriu;
b) schimbul de informaţii şi coordonarea mãsurilor administrative şi altele, dacã este cazul, cu scopul de a preveni continuarea unor astfel de infracţiuni.
ART. 5
1. Statul parte pe teritoriul cãruia au fost comise una sau mai multe infracţiuni prevãzute la art. 2, dacã are motive sa creadã ca autorul prezumat al infracţiunii a fugit de pe teritoriul sau, comunica celorlalte state interesate, direct sau prin intermediul secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, orice element de fapt pertinent privind infracţiunea şi celelalte informaţii de care dispune privind identitatea autorului prezumat al infracţiunii.
2. Atunci cînd una sau mai multe infracţiuni prevãzute la art. 2 a fost comisã impotriva unei persoane care se bucura de protecţie internationala, statul parte care dispune de informaţii privind victima şi circumstanţele infracţiunii le va comunica, în condiţiile prevãzute de legislaţia sa interna, în timp util şi complet, statului parte în numele cãruia persoana respectiva îşi exercita funcţiile.
ART. 6
1. Dacã considera ca circumstanţele o justifica statul parte pe teritoriul cãruia se gãseşte autorul prezumat al infracţiunii ia mãsurile necesare potrivit legislaţiei sale interne în vederea asigurãrii prezentei autorului prezumat al infracţiunii cu scopul de a porni urmãrirea penalã sau de a-l extrada. Aceste mãsuri sînt notificate fãrã intirziere direct sau prin intermediul secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite:
a) statului unde infracţiunea a fost comisã;
b) statului sau statelor al cãrui autor prezumat al infracţiunii are naţionalitatea sau, dacã acesta este apatrid, statului pe teritoriul cãruia îşi are resedinta permanenta;
c) statului sau statelor a cãrui naţionalitate o are persoana care se bucura de protecţie internationala sau în numele cãruia sau cãrora îşi exercita funcţiunile;
d) tuturor celorlalte state interesate, şi
e) organizaţiilor interguvernamentale ale cãror persoane se bucura de protecţie internationala, în cazul cînd este vorba de un funcţionar sau o personalitate oficialã.
2. Orice persoana fata de care au fost luate mãsurile vizate la paragraful 1 din prezentul articol este în drept:
a) sa comunice fãrã intirziere cu reprezentantul competent cel mai apropiat al statului a cãrui naţionalitate o are sau care este abilitat sa-l protejeze, dacã este vorba de o persoana apatridã, care este dispus, la cererea sa, sa-i protejeze drepturile; şi
b) sa primeascã vizita unui reprezentant al acestui stat.
ART. 7
Statul parte pe teritoriul cãruia se gãseşte autorul prezumat al infracţiunii, dacã nu-l extrãdeazã supune cazul, fãrã nici o excepţie şi fãrã intirzieri nejustificate, autoritãţilor sale competente sa exercite acţiunea penalã, dupã o procedura conformã cu legislaţia acestui stat.
ART. 8
1. În mãsura în care infracţiunile prevãzute la art. 2 nu figureazã pe lista cazurilor de extrãdare în convenţiile de extrãdare în vigoare între statele pãrţi, ele sînt considerate ca fiind incluse în aceste convenţii. Statele pãrţi se angajeazã sa includã aceste infracţiuni ca situaţii de extrãdare în toate tratatele de extrãdare ce vor încheia între ele.
2. Dacã un stat parte care subordoneazã extrãdarea existenţei unui tratat este sesizat cu o cerere de extrãdare de cãtre un alt stat parte cu care nu este legat printr-un tratat de extrãdare, poate, dacã decide extrãdarea, sa considere prezenta convenţiei ca fiind baza juridicã a extrãdãrii pentru aceste infracţiuni. Extrãdarea este supusã regulilor de procedura şi altor condiţiuni prevãzute de dreptul statului în care se face extrãdarea.
3. Statele pãrţi care nu subordoneazã extrãdarea existenţei unui tratat recunosc aceste infracţiuni ca constituind între ele cazuri de extrãdare supuse regulilor de procedura şi altor condiţii prevãzute de dreptul statului primitor.
4. În vederea extrãdãrii, aceste infracţiuni sînt considerate între statele pãrţi ca fiind comise atît la locul unde s-au petrecut cît şi pe teritoriul statelor ţinute sa-şi stabileascã competenta în baza art. 3 paragraful 1.
ART. 9
Persoana contra cãreia s-a angajat o procedura judiciarã, ca urmare a unei infracţiuni prevãzute la art. 2, se bucura de garanţii şi tratament echitabil în orice faza a procedurii.
ART. 10
1. Statele pãrţi îşi acorda asistenta judiciarã în orice faza a procedurii penale angajate pentru infracţiunile prevãzute la art. 2, inclusiv în ceea ce priveşte comunicarea oricãror elemente de proba de care ele dispun şi care sînt necesare realizãrii scopurilor procedurii.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol nu afecteazã obligaţiile relative la asistenta judiciarã prevãzute în orice alt tratat.
ART. 11
Statul parte care angajeazã o procedura penalã contra autorului prezumat al infracţiunii comunica rezultatul definitiv secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care, la rindul sau, informeazã despre aceasta celelalte state pãrţi.
ART. 12
Dispoziţiile convenţiei nu vor afecta aplicarea tratatelor referitoare la azil, care sînt în vigoare la data adoptãrii prezentei convenţii, în ceea ce priveşte statele, care sînt pãrţi la aceste tratate, un stat parte la convenţie nu va putea însã invoca tratatele referitoare la azil fata de un alt stat parte la convenţie care nu este parte la aceste tratate.
ART. 13
1. Orice diferend între doua sau mai multe state pãrţi privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii care nu se soluţioneazã prin negocieri se supune arbitrajului, la cererea uneia din pãrţi. Dacã, în şase luni de la data cererii de arbitrare pãrţile nu cad de acord sa se supunã arbitrajului, oricare dintre ele va putea supune diferendul Curţii internaţionale de justiţie, depunind în acest sens o cerere conform Statutului Curţii.
2. Orice stat parte va putea, în momentul semnãrii prezentei convenţii, ratificãrii sau aderãrii la ea, sa declare ca nu se considera legatã de dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol.
Celelalte state pãrţi nu vor fi legate de dispoziţiile respective fata de un stat parte care va formula o astfel de rezerva.
3. Orice stat parte care va formula o rezerva conform dispoziţiilor din paragraful 2 al prezentului articol va putea în orice moment sa ridice aceasta, rezerva printr-o notificare adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 14
Prezenta convenţie va fi deschisã pentru semnare tuturor statelor, pînã la 31 decembrie 1974, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la New York.
ART. 15
Prezenta convenţie va fi ratificatã. Instrumentele de ratificare vor fi depuse pe lîngã secretarul general Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 16
Prezenta convenţie va rãmîne deschisã aderãrii oricãrui stat. Instrumentele de aderare vor fi depuse pe lîngã secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 17
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare dupã 30 de zile de la data depunerii pe lîngã secretarul general al Organizaţiei Natiunilor Unite a celui de al 22-lea instrument de ratificare sau aderare. Pentru fiecare din statele care vor ratifica convenţia sau vor adera la ea dupã depunerea celui de-al 22-lea instrument de ratificare sau aderare, convenţia va intra în vigoare dupã a 30-a zi de la depunerea de cãtre acest stat a instrumentului sau de aderare sau ratificare.
ART. 18
1. Orice stat parte poate sa denunţe prezenta convenţie prin notificare scrisã adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
2. Denunţarea va avea efect dupã 6 luni de la data la care notificarea a fost primitã de secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 19
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite notifica tuturor statelor, între altele:
a) semnãturile puse pe prezenta convenţie şi depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare conform art. 14. 15 şi 16, precum şi notificãrile fãcute în virtutea art. 18.
b) data la care prezenta convenţie va intra în vigoare conform art. 17.
ART. 20
Originalul prezentei convenţii, ale carei texte englez, chinez, spaniol, francez şi rus au valoare egala, va fi depus pe lîngã secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii certificate tuturor statelor.
Drept pentru care subsemnaţii, legal împuterniciţi de cãtre guvernele lor respective, au semnat prezenta convenţie, deschisã pentru semnare la New York, la 14 decembrie 1973.

CONVENŢIA INTERNATIONALA
asupra eliminãrii şi reprimãrii crimei de apartheid*)
--------------------
*) Traducere.

Statele pãrţi la prezenta convenţie,
reamintind prevederile Cartei Naţiunilor Unite prin care toţi membrii s-au angajat sa acţioneze atît împreunã cît şi separat, în cooperare cu Organizaţia, în vederea asigurãrii respectãrii universale şi efective a drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale pentru toţi, fãrã deosebire de rasa, sex, limba sau religie,
considerind ca Declaraţia universala a drepturilor omului, care dispune ca toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi şi ca fiecare poate sa se prevaleze de toate drepturile şi toate libertãţile proclamate în Declaraţie, fãrã nici o deosebire, îndeosebi de rasa, culoare sau origine nationala,
luind în considerare Declaraţia asupra acordãrii independentei ţãrilor şi popoarelor coloniale în care Adunarea generalã a declarat ca procesul de eliberare este irezistibil şi ireversibil şi ca, în interesul demnitãţii umane, al progresului şi justiţiei, trebuie sa se punã capãt colonialismului şi tuturor practicilor de segregatie şi de discriminare care îl însoţesc,
reamintind ca potrivit Convenţiei internaţionale asupra eliminãrii tuturor formelor de discriminare rasialã, statele condamna în special segregatia rasialã şi apartheidul şi se angajeazã sa previnã, sa interzicã şi sa elimine din teritoriile de sub jurisdicţia lor toate practicile de aceasta natura,
reamintind ca în Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid anumite acte care pot fi calificate şi ca acte de apartheid constituie o crima în raport cu dreptul internaţional,
reamintind ca, potrivit Convenţiei asupra imprescriptibilitãţii crimelor de rãzboi şi a crimelor impotriva umanitãţii, actele inumane decurgind din politica de apartheid sînt calificate drept crime impotriva umanitãţii,
reamintind ca Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat o serie de rezoluţii în care politica şi practicile de apartheid sînt condamnate ca o crima impotriva umanitãţii,
reamintind ca Consiliul de Securitate a subliniat ca intensificarea şi lãrgirea continua a apartheidului tulbura şi ameninta grav pacea şi securitatea internationala,
convinse ca o convenţie internationala asupra eliminãrii şi reprimãrii crimei de apartheid ar permite sa se ia noi mãsuri mai eficiente pe plan internaţional şi pe plan naţional în vederea eliminãrii şi reprimãrii crimei de apartheid,
au convenit asupra celor ce urmeazã:

ART. 1
Statele pãrţi la prezenta convenţie declara ca apartheidul este o crima impotriva umanitãţii şi ca actele inumane rezultind din politicile şi practicile de apartheid şi alte politici şi practici asemãnãtoare de segregatie şi discriminare rasialã, definite în art. II al convenţiei, sînt crime care contravin normelor dreptului internaţional, îndeosebi scopurilor şi principiilor Cartei Naţiunilor Unite şi ca ele constituie o ameninţare serioasã pentru pacea şi securitatea internationala.
2. Statele pãrţi la prezenta convenţie declara criminale organizaţiile, instituţiile şi persoanele care comit crima de apartheid.
ART. 2
În termenii prezentei convenţii, expresia crima de apartheid, care înglobeazã politicile şi practicile asemãnãtoare de segregatie şi discriminare rasialã, asa cum ele sînt practicate în Africa australa, desemneazã actele inumane indicate mai jos, comise în vederea instituirii sau menţinerii dominatiei unui grup rasial de fiinţe umane asupra oricãrui alt grup rasial de fiinţe umane şi de a-l asupri sistematic pe acesta:
a) a refuza unui membru sau unor membri ai unui grup rasial sau ai mai multor grupuri rasiale dreptul de viata şi de libertate persoanei:
i) luind viata unor membri ai unui grup rasial sau ai mai multor grupuri rasiale;
ii) aducind grava atingere integritãţii fizice sau psihice, libertãţii sau demnitãţii membrilor unui grup rasial sau al mai multor grupuri rasiale sau supunindu-i torturii sau unor pedepse sau tratamente crude inumane sau degradante;
iii) arestind arbitrar şi detinind ilegal membrii unui grup rasial sau ai mai multor grupuri rasiale;
b) a impune deliberat unui grup rasial sau mai multor grupuri rasiale condiţii de viata menite sa ducã la distrugerea fizica totalã sau parţialã;
c) a lua mãsuri legislative sau de alta natura, menite sa împiedice un grup rasial sau mai multe grupuri rasiale de a participa la viata politica, socialã, economicã şi culturalã a tarii şi sa creeze deliberat condiţii care impiedica deplina dezvoltare a grupului sau a grupurilor respective. De asemenea, sa priveze pe membrii unui grup rasial sau ai mai multor grupuri rasiale de libertãţile şi drepturile fundamentale ale omului, în special dreptul la munca, dreptul de a forma sindicate recunoscute, dreptul la educaţie, dreptul de a-şi pãrãsi ţara şi de a reveni, dreptul la o naţionalitate, dreptul de a circula liber şi de a-şi alege resedinta, dreptul de libertate de opinie şi de exprimare şi dreptul la libertatea de întrunire şi asociere paşnicã;
d) a lua mãsuri, inclusiv mãsuri legislative, vizind divizarea populaţiei dupã criterii rasiale creind rezervaţii şi ghetouri pentru membrii unui grup rasial sau ai mai multor grupuri rasiale interzicind cãsãtoriile între persoane aparţinînd unor grupuri rasiale diferite şi expropriind terenurile aparţinînd unui grup rasial sau mai multor grupuri rasiale sau unor membri ai acestor grupuri;
e) a exploata munca membrilor unui grup rasial sau ai mai multor grupuri rasiale, în special supunindu-i muncii forţate;
f) a persecuta organizaţii sau persoane privindu-le de libertãţile şi drepturile fundamentale, pentru ca se opun apartheidului.
ART. 3
Sînt considerate din punct de vedere penal ca fiind responsabile pe plan internaţional, şi oricare ar fi mobilul, persoanele, membrii unor organizaţii şi instituţii şi reprezentanţii statului, care fie ca îşi au resedinta pe teritoriul statului în care actele sînt sãvîrşite sau într-un alt stat, care:
a) comit actele menţionate la art. II al prezentei convenţii. Participa la aceste acte, le inspira direct sau conspira la sãvîrşirea lor;
b) favorizeazã sau încurajeazã direct sãvîrşirea crimei de apartheid sau coopereazã la ea direct.
ART. 4
Statele pãrţi la prezenta convenţie se angajeazã:
a) sa ia toate mãsurile, legislative sau de alta natura, necesare pentru a impiedica ca crima de apartheid şi alte politici segregationiste asemãnãtoare sau manifestãrile lor sa nu fie încurajate într-o maniera oarecare precum şi pentru a elimina orice încurajare de aceasta natura şi pentru a pedepsi persoanele vinovate de aceasta crima;
b) sa ia mãsuri legislative, judiciare şi administrative pentru a urmãri, judeca şi pedepsi, în conformitate cu legislaţia lor, persoanele responsabile sau acuzate de actele definite la art. II al prezentei convenţii, fie ca îşi au sau nu resedinta pe teritoriul statului în care aceste acte au fost sãvîrşite şi în care se referã la cetãţeni ai acestui stat sau ai unui alt stat sau la persoane apatride.
ART. 5
Persoanele acuzate de actele enumerate la art. II al prezentei convenţii pot fi judecate de un tribunal competent al oricãrui stat parte la convenţie care ar putea avea jurisdicţii asupra acestor persoane sau de cãtre un tribunal internaţional penal care ar fi competent fata de acele state pãrţi care vor fi acceptat competenta sa.
ART. 6
Statele pãrţi la prezenta convenţie se angajeazã sa accepte şi sa execute în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite deciziile luate de Consiliul de Securitate avînd drept scop de a preveni, a elimina şi a reprima crima de apartheid, precum şi de a concura la executarea deciziilor adoptate de alte organe competente ale Organizaţiei Naţiunilor Unite în vederea atingerii obiectivelor convenţiei.
ART. 7
1. Statele pãrţi la prezenta convenţie se angajeazã sa supunã periodic grupului creat în conformitate cu art. IX al convenţiei rapoarte asupra mãsurilor legislative, judiciare, administrative sau de alta natura pe care le-au luat pentru a da efect dispoziţiilor convenţiei.
2. Exemplare ale acestor rapoarte vor fi transmise prin grija secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Comitetului special pentru apartheid.
ART. 8
Orice stat parte la prezenta convenţie poate cere oricãrui organ competent al Organizaţiei Naţiunilor Unite de a lua, conform Cartei Naţiunilor Unite, mãsurile pe care le considera corespunzãtoare pentru a preveni şi elimina crima de apartheid.
ART. 9
1. Preşedintele Comisiei drepturilor omului va desemna un grup compus din trei membri ai acestei comisii, care vor fi în acelaşi timp reprezentanţi ai unor state pãrţi la prezenta convenţie, în scopul examinãrii rapoartelor prezentate de statele pãrţi în conformitate cu prevederile art. VII al convenţiei.
2. Dacã Comisia drepturilor omului nu cuprinde reprezentanţi ai unor state pãrţi la prezenta convenţie sau cuprinde mai puţin de trei, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, în consultare cu toate statele pãrţi la convenţie, va desemna un reprezentant al unui stat parte sau reprezentanţi ai unor state pãrţi la convenţie membri ai Comisiei drepturilor omului pentru a face parte din grupul creat în baza dispoziţiilor paragrafului 1 al prezentului articol pînã la alegerea în Comisia drepturilor omului de reprezentanţi ai unor state pãrţi la convenţie.
3. Grupul va putea sa se întruneascã pentru a examina rapoartele prezentate în conformitate cu dispoziţiile art. VII pe o perioada maxima de cinci zile, fie înainte de deschidere, fie dupã închiderea sesiunii Comisiei drepturilor omului.
ART. 10
1. Statele pãrţi la prezenta convenţie împuternicesc Comisia drepturilor omului:
a) sa ceara organismelor Organizaţiei Naţiunilor Unite, atunci cînd ele transmit exemplare ale unor petiţii în conformitate cu art. 15 al Convenţiei internaţionale asupra eliminãrii tuturor formelor de discriminare rasialã, de a aduce în atenţia comisiei plingerile privind actele ce sînt enumerate la art. II al prezentei convenţii;
b) sa stabileascã bazindu-se pe rapoartele organismelor competente ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi pe rapoartele supuse periodic de statele pãrţi la prezenta convenţie, o lista a persoanelor, organizaţiilor, instituţiilor şi reprezentanţilor unor state care sînt prezumate rãspunzãtoare de crimele enumerate la art. II, precum şi de acelea impotriva cãrora s-au angajat urmãriri judiciare de cãtre statele pãrţi la convenţie;
c) sa ceara organismelor competente ale Organizaţiei Naţiunilor Unite informaţii cu privire la mãsurile luate de autoritãţile responsabile cu administrarea de teritorii sub tutela şi teritorii neautonome precum la orice alte teritorii cãrora li se aplica rezoluţia 1514 (XV) a Adunãrii generale, din 14 decembrie fata de persoanele care ar fi responsabile de crimele vizate la art. II şi care sînt prezumate a aparţine jurisdicţiei lor teritoriale şi administrative.
2. Asteptind sa fie atinse obiectivele Declaraţiei asupra acordãrii independentei ţãrilor şi popoarelor coloniale, care figureazã în rezoluţia 1514 (XV) a Adunãrii generale, prevederile prezentei convenţii nu vor restringe cu nimic dreptul de petiţie acordat acestor popoare de alte instrumente internaţionale sau de Organizaţia Naţiunilor Unite şi instituţiile sale specializate.
ART. 11
1. Actele enumerate la art. II al prezentei convenţii vor fi considerate drept crime politice în scopurile extrãdãrii.
2. Statele pãrţi la prezenta convenţie se angajeazã sa acorde într-un asemenea caz extrãdarea conform legislaţiei lor şi tratatelor în vigoare.
ART. 12
Orice diferend între statele pãrţi privind interpretarea, aplicarea sau executarea prezentei convenţii care nu a fost reglementat pe cale de negocieri va fi adus în fata Curţii Internaţionale de Justiţie, la cererea statelor pãrţi la diferend, în afarã de cazul cînd acestea n-au convenit un alt mod de reglementare.
ART. 13
Prezenta convenţie este deschisã semnãrii de cãtre toate statele. Orice stat care nu a semnat convenţia pînã la intrarea sa în vigoare va putea sa adere la aceasta.
ART. 14
1. Prezenta convenţie este supusã ratificãrii. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
2. Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de aderare la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 15
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare a 30-a zi de la data depunerii la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de al douazecilea instrument de ratificare sau aderare.
2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica prezenta convenţie sau vor adera la aceasta dupã depunerea celui de al douazecilea instrument de ratificare sau aderare, convenţia va intra în vigoare a 30-a zi de la data depunerii de cãtre acest stat a instrumentului sau de ratificare sau aderare.
ART. 16
Orice stat parte poate sa denunţe prezenta convenţie pe calea notificãrii scrise adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Denunţarea va avea efect la un an de la data la care secretarul general a primit notificarea.
ART. 17
1. Orice stat parte poate, în orice moment, sa ceara revizuirea prezentei convenţii pe calea notificãrii scrise adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
2. Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite hotãrãşte mãsurile de luat, dacã este nevoie, în legatura cu o cerere de aceasta natura.
ART. 18
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va informa toate statele:
a) asupra semnarilor, ratificãrilor şi aderãrilor în temeiul art. XIII şi XIV;
b) asupra datei la care prezenta convenţie va intra în vigoare în conformitate cu art. XV;
c) asupra denunturilor notificate în conformitate cu art. XVI;
d) asupra notificãrilor adresate în conformitate cu art. XVIII.
ART. 19
1. Prezenta convenţie, ale carei texte în limbile engleza, chineza, spaniola, franceza şi rusa au aceeaşi valabilitate, va fi depusa în arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite.
2. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va trimite o copie certificatã conformã cu prezenta convenţie tuturor statelor.

PROTOCOL
referitor la modificarea Convenţiei privind decontãrile multilaterale în ruble transferabile şi organizarea Bãncii Internaţionale de Colaborare Economicã, precum şi a statutului acestei bãnci*)
--------------------
*) Traducere.

Guvernele Republicii Populare Bulgaria, Republicii Populare Ungare, Republicii Socialiste Vietnam, Republicii Democrate Germane, Republicii Cuba, Republicii Populare Mongole, Republicii Populare Polone, Republicii Socialiste România, Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste şi Republicii Socialiste Cehoslovace,
în scopul perfecţionãrii activitãţii Bãncii Internaţionale de Colaborare Economicã,
în conformitate cu articolul XV din Convenţia privind decontãrile multilaterale în ruble transferabile şi organizarea Bãncii Internaţionale de Colaborare Economicã, din 22 octombrie 1963, şi cu articolul 44 din Statutul Bãncii Internaţionale de Colaborare Economicã, care constituie parte integrantã a Convenţiei menţionate,
au convenit urmãtoarele:

ART. 1
În Convenţia privind decontãrile multilaterale în ruble transferabile şi organizarea Bãncii Internaţionale de Colaborare Economicã, sa se introducã urmãtoarele modificãri şi completãri:
1. Penultimul alineat al articolului II sa se înlocuiascã cu alineate în urmãtoarea redactare:
"În afarã de funcţiile enumerate mai sus, banca poate efectua, pe seama mijloacelor proprii şi atrase, creditarea organizaţiilor economice internaţionale, bãncilor şi altor organizaţii create de ţãrile membre ale bãncii, precum şi a bãncilor altor tari, în conformitate cu principiile şi condiţiile de baza, ce se stabilesc de consiliul bãncii.
Banca poate efectua, pe seama resurselor alocate de ţãrile interesate, finanţarea organizaţiilor economice internaţionale ai altor organizaţii, create de ţãrile membre ale Bãncii."
2. Ultimele trei alineate ale articolului III sa se înlocuiascã cu alineate în urmãtoarea redactare:
"Suma capitalului statutar al bãncii poate fi majoratã cu acordul ţãrilor membre ale bãncii, la recomandarea consiliului bãncii.
Suma capitalului statutar al bãncii se majoreazã, la primirea unei noi tari ca membra a bãncii, cu suma varsamintului (cotei) ei la acest capital. Suma, modul şi termenele varsamintului se stabilesc de consiliul bãncii, prin înţelegere cu aceasta ţara.
Banca are capital de rezerva; termenele, mãrimea, scopul şi modul de constituire a acestuia se stabilesc de consiliul bãncii.
Banca poate avea fonduri speciale proprii, care se creeazã prin hotãrîrea consiliului bãncii.
În conformitate cu convenţiile încheiate între ţãrile interesate şi banca, la banca pot fi create fonduri speciale pe seama resurselor acestor tari."
3. Articolul IX sa se formuleze în urmãtoarea redactare:
"ART. 11
Banca Internationala de Colaborare Economicã poate efectua decontãri în ruble transferabile cu ţãrile nemembre ale bãncii. Modalitatea şi condiţiile decontãrilor se stabilesc de consiliul bãncii, prin înţelegere cu ţãrile interesate."
4. Articolul XI sa se formuleze în urmãtoarea redactare:
"ART. 11
Banca Internationala de Colaborare Economicã este persoana juridicã. Banca se bucura de capacitatea juridicã necesarã pentru îndeplinirea funcţiilor şi atingerea scopurilor sale, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii şi ale statutului bãncii.
Ca organizaţie internationala, banca poate încheia convenţii internaţionale.
Banca, precum şi reprezentanţii ţãrilor în consiliul bãncii şi functionarii bãncii, beneficiazã, pe teritoriul fiecãrei tari membre a bãncii, de privilegiile şi imunitãţile care sînt necesare pentru îndeplinirea funcţiilor şi atingerea scopurilor sale, prevãzute de prezenta convenţie şi de statutul bãncii. Privilegiile şi imunitãţile menţionate mai sus se definesc prin statutul bãncii.
Banca poate deschide pe teritoriul tarii de sediu, precum şi pe teritoriul altor tari, filiale, agenţii şi reprezentante ale sale. Relaţiile dintre banca şi ţara de sediu a bãncii, dintre filialele, agenţiile şi reprezentantele sale se stabilesc prin înţelegeri corespunzãtoare."
5. Alineatele 2 şi 3 ale articolului XIII sa se formuleze în urmãtoarea redactare:
"Primirea ca membra a bãncii se face prin consiliului bãncii.
Copia corespunzãtor certificatã a hotãrîrii consiliului bãncii cu privire la primirea noii tari ca membra a bãncii se transmite acestei tari şi depozitarului prezentei convenţii. Din ziua primirii de cãtre depozitar a documentului menţionat, împreunã cu documentul (cererea) de aderare, se considera ca ţara a aderat la convenţie şi a fost primitã în rindul membrilor bãncii, fapt despre care depozitarul înştiinţeazã ţãrile membre ale bãncii şi banca.
ART. 2
În Statutul Bãncii Internaţionale de Colaborare Economicã sa se introducã urmãtoarele modificãri şi completãri:
1. La articolul 5:
Alineatul 5 sa se formuleze în urmãtoarea redactare:
"Suma capitalului statutar al bãncii poate fi majoratã în conformitate cu prevederile art. III al convenţiei."
Alineatul 7 sa se formuleze în urmãtoarea redactare:
"La încetarea activitãţii bãncii, vãrsãmintele şi alte mijloace existente ale bãncii, dupã satisfacerea pretenţiilor creditorilor pentru obligaţiile acesteia, urmeazã sa fie restituite ţãrilor membre ale bãncii şi distribuite între ele dupã scãderea sumei pentru acoperirea datoriilor ca urmare a reglementãrii reciproce a pretenţiilor ţãrilor membre ale bãncii."
2. Articolul 8 sa se formuleze în urmãtoarea redactare:
"ART. 8
Banca poate avea fonduri speciale proprii. Scopurile, mãrimea, termenele şi condiţiile creãrii şi utilizãrii acestor fonduri se stabilesc de consiliul bãncii.
La banca se pot crea, de asemenea, fonduri speciale pe seama resurselor ţãrilor interesate. Scopurile, mãrimea, modul de creare şi utilizare a acestor fonduri se stabilesc prin convenţii între ţãrile interesate şi banca."
3. Articolul 9 sa se formuleze în urmãtoarea redactare:
"ART. 9
Banca organizeazã şi efectueazã decontãri multilaterale în ruble transferabile pentru operaţiunile comerciale şi alte operaţiuni.
Decontãrile se efectueazã prin conturile în ruble transferabile ale bãncilor ţãrilor membre (denumite în continuare bãncile împuternicite), deschise la Banca Internationala de Colaborare Economicã sau, prin înţelegere cu aceasta, la alte bãnci împuternicite.
Plãţile se efectueazã de cãtre banca în limitele mijloacelor pe care le are fiecare banca imputernicita în conturile în ruble transferabile."
4. Articolul 10 sa se formuleze în urmãtoarea redactare:
"ART. 10
Banca poate deschide conturi în ruble transferabile organizaţiilor economice internaţionale, bãncilor şi altor organizaţii create de ţãrile membre ale bãncii, precum şi bãncilor şi organizaţiilor altor tari şi poate efectua decontãri prin aceste conturi, în modalitatea stabilitã de banca."
5. Alineatele 3 şi 4 ale articolului 11 sa se înlocuiascã cu un alineat cu urmãtorul conţinut:
"Titularii de conturi care au în conturi la banca mijloace în ruble transferabile şi în alte valute, pot dispune liber de aceste mijloace."
6. Articolul 12 sa se formuleze în urmãtoarea redactare:
"ART. 12
Pentru mijloacele în ruble transferabile, pãstrate în conturi la Banca Internationala de Colaborare Economicã, se calculeazã şi se plãtesc dobinzi în cuantumul stabilit de consiliul bãncii."
7. Articolul 19 sa se completeze cu un al treilea alineat, cu urmãtorul conţinut:
"Banca poate acorda, de asemenea, credite organizaţiilor economice internaţionale, bãncilor şi altor organizaţii create de ţãrile membre ale bãncii, precum şi bãncilor altor tari, în conformitate cu principiile şi condiţiile de baza, stabilite de consiliul bãncii."
8. Alineatul 2 al articolului 20 sa se formuleze în urmãtoarea redactare:
"Planurile de credite ale bãncii se întocmesc pe baza declaraţiilor de credite ale bãncilor împuternicite, care pornesc de la datele planurilor de dezvoltare a economiei naţionale şi comerţului exterior, ale acordurilor şi contractelor comerciale. În planurile de credite ale bãncii se includ, de asemenea, declaraţiile de credite ale organizaţiilor economice internaţionale, bãncilor şi altor organizaţii create de ţãrile membre ale bãncii, precum şi declaraţiile de credite ale bãncilor altor tari.
La întocmirea planurilor de credite, banca foloseşte, de asemenea, datele şi calculele proprii. Planurile de credite se aproba de consiliul bãncii. În cazul solicitãrii de credite de cãtre banca imputernicita a unei tari, peste sumele prevãzute în planul de credite, banca examineazã aceasta cerere ţinînd seama de datele prezentate de banca imputernicita, cu privire la stadiul îndeplinirii de cãtre ţara respectiva a acordurilor comerciale şi de alte materiale necesare în acest scop."
9. Articolul 23 sa se formuleze în urmãtoarea redactare:
"ART. 23
Banca poate efectua, pe seama resurselor puse la dispoziţie de ţãrile interesate, finanţarea organizaţiilor economice internaţionale şi a altor organizaţii create de ţãrile membre ale bãncii."
10. Articolul 24 sa fie formulat în urmãtoarea redactare:
"ART. 24
Banca poate acorda şi primi credite şi împrumuturi în valute liber convertibile şi în alte valute, pe baza convenţiilor încheiate cu bãnci şi alte organizaţii şi instituţii ale ţãrilor membre şi ţãrilor nemembre ale bãncii, poate efectua operaţiuni de depozit, de arbitraj, cambiale, de garanţie, de decontare şi alte operaţiuni uzuale în practica bancarã internationala, în aceste valute, precum şi operaţiuni cu aur."
11. Din alineatul 3 al articolului 26 sa se excludã cuvintele: " .... pînã la trei reprezentanţi din fiecare ţara".
12. La articolul 28:
Punctele "c" şi "h" sa se formuleze în urmãtoarea redactare:
"c) creeazã fonduri speciale proprii ale bãncii;"
"h) ia hotãrîri cu privire la primirea de noi membri ai bãncii;"
La punctul "j", cuvintele "...... decurgind din prezentul statut" sa se înlocuiascã cu cuvintele: "... decurgind din convenţia şi prezentul statut".
13. La alineatul întîi al articolului 34, cuvintele:
"...... şi patru membri" sa se înlocuiascã cu cuvintele: "...... şi cinci membri".
14. Alineatul întîi al articolului 37 sa se formuleze în urmãtoarea redactare:
"Litigiile bãncii cu clientela sa din ţãrile membre ale bãncii, potrivit înţelegerii dintre pãrţi, se examineazã în arbitrajul ce se alege din rindul arbitrajelor existente sau nou constituit."
ART. 3
Prezentul protocol va fi supus ratificãrii şi va intra în vigoare de la data cînd ultima dintre pãrţile contractante va preda instrumentul de ratificare depozitarului acestui protocol. Protocolul va intra totuşi în vigoare, temporar, din ziua semnãrii sale.
ART. 4
Prezentul protocol va fi predat spre pãstrare Secretariatului Consiliului de Ajutor Economic Reciproc care va îndeplini funcţia de depozitar al acestui protocol.
Întocmit în oraşul Moscova, la 23 noiembrie 1977, într-un singur exemplar în limba rusa.

PROTOCOL
privind reglementarea trecerii frontierei de stat romano-iugoslava, în legatura cu construirea şi exploatarea conductelor de etilenã-propilenã, din Republica Socialistã Federativã Iugoslavia în Republica Socialistã România, care intersecteazã subacvatic riul Birzava

Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia avînd în vedere Convenţia de cooperare economicã în domeniul petrochimiei între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, semnatã la Bucureşti, la 21 aprilie 1973 au hotãrît sa încheie prezentul Protocol şi în acest scop au numit pe împuterniciţii lor:
guvernul Republicii Socialiste România, pe Aurel Lupu, director al Întreprinderii de comerţ exterior "Rompetrol" din Bucureşti,
guvernul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, pe Miodrag Mihailovic, director al Organizaţiei de munca "Petrochimia" din Pancevo,
care, dupã schimbul deplinelor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit sa reglementeze:
ART. 1
1. Trecerea frontierei de stat romano-iugoslava de cãtre cetãţenii romani şi cetãţenii iugoslavi, care participa la construirea şi exploatarea sistemului de conducte de etilenã-propilenã.
2. Controlul documentelor de trecere a frontierei de stat şi al regimului vamal, pentru personalului ambelor pãrţi, care trece frontiera cu ocazia executãrii lucrãrilor de construire şi exploatare a sistemului de conducte, precum şi al transportãrii utilajelor, instrumentelor şi materialelor necesare la construirea şi întreţinerea acestuia.
3. Regimul de lucru al specialiştilor şi muncitorilor, precum şi al transportãrii utilajelor.
ART. 2
1. Trecerea frontierei de stat de cãtre cetãţenii romani şi cetãţenii iugoslavi se efectueazã prin porţiunea dintre localitãţile Partos (Republica Socialistã România) şi Markovicevo (Republica Socialistã Federativã Iugoslavia), pe baza permisului prevãzut în Acordul dintre guvernul Republicii Populare Romane şi guvernul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, privind unificarea permiselor de trecere a frontierei de stat romano-iugoslava semnat la Belgrad, la 8 aprilie 1965, sau a tabelului vizat de cãtre organul competent al tarii ai carei cetãţeni sînt, însoţit de buletinele de identitate.
2. Prevederile prezentului articol, sînt aplicabile specialiştilor şi muncitorilor romani şi iugoslavi, care executa lucrãrile de construire şi exploatare a conductelor, la frontiera sau în apropierea acesteia, pe teritoriul celeilalte pãrţi.
ART. 3
1. Cetãţenii romani şi cetãţenii iugoslavi, posesori ai permiselor sau persoanele trecute pe tabel, prevãzute la art. 2 pct. 1, din prezentul Protocol, trec frontiera de stat şi se înapoiazã pe teritoriul tarii lor, prin acelaşi loc.
2. Trecerea frontierei de stat pe teritoriul celeilalte pãrţi se efectueazã în prezenta reprezentanţilor organelor competente pentru controlul trecerii frontierei şi începe cu o ora înainte de rãsãritul soarelui şi termina la o ora dupã apusul soarelui.
ART. 4
1. Persoanele prevãzute la art. 2, din prezentul Protocol, au dreptul:
- sa treacã frontiera de stat romano-iugoslava prin porţiunea dintre localitãţile Partos-Markovicevo;
- sa se deplaseze pe teritoriul celeilalte pãrţi, în zona construcţiei;
- sa ramina pe teritoriul celeilalte pãrţi, pînã la şapte zile,
Pe timpul exploatãrii conductelor, specialiştii desemnaţi pot trece frontiera şi se pot deplasa pînã la ventilele de secţionare şi la staţiile de mãsurare, iar, în situaţii deosebite şi de-a lungul întregului traseu al conductelor.
Pentru nevoi de serviciu, îmbolnãviri, accidente sau forta majorã, organele competente ale fiecãrei pãrţi pot aproba rãmînerea pe teritoriul propriu, însã sa se informeze reciproc despre împrejurãrile care au fãcut imposibila înapoierea normalã.
ART. 5
La trecerea frontierei de stat, sînt scutite de taxe vamale şi alte taxe: alimentele, produsele din tutun şi medicamentele aduse de cãtre persoanele care participa la executarea lucrãrilor de construcţie şi întreţinere a conductelor, în cantitãţile necesare uzului personal, pe timpul şederii pe teritoriul celeilalte pãrţi.
2. În ce priveşte utilajele, instrumentele şi materialele, care se introduc pe teritoriul celeilalte pãrţi şi sînt destinate construcţiei sau întreţinerii sistemului de conducte, se aplica reglementãrile vamale ale tarii respective.
3. Specialiştii şi muncitorii care au dreptul de trecere a frontierei de stat pot introduce, cu condiţia înapoierii obligatorii, documentaţia tehnica necesarã executãrii lucrãrilor şi documentele de serviciu.
ART. 6 .
Cetãţenii care trec frontiera de stat pe baza permiselor sau a tabelelor, sînt obligaţi ca pe timpul şederii lor pe teritoriul celeilalte pãrţi, sa respecte legile tarii respective.
ART. 7
Asigurarea aplicãrii prevederilor prezentului protocol revine organelor competente ale fiecãrei pãrţi.
ART. 8
1. Prezentul protocol se aplica provizoriu de la data semnãrii acestuia şi va intra în vigoare, în ziua ultimei notificãri privind aprobarea lui.
2. Protocolul se încheie pe o perioada de zece ani se va prelungi, în continuare, pe termene de cîte cinci ani, pînã cînd nu va fi denunţat de cãtre una din pãrţile contractante cu şase luni înainte de expirarea valabilitãţii acestuia.
Prezentul protocol a fost întocmit la Pancevo şi Timişoara, în doua exemplare identice, fiecare în limba romana ei în limba sirbo-croatã. Ambele texte au aceeaşi valabilitate.
Semnat la Timişoara, la 25 noiembrie 1977.

Din împuternicirea guvernului
Republicii Socialiste România
Aurel Lupu

Din împuternicirea guvernului
Republicii Socialiste Federative Iugoslavia
Miodrag Mihailovic


PROTOCOL
referitor la amendarea Convenţiei privind aviaţia civilã internationala,
semnat la Montreal la 30 septembrie 1977 *)
------------------
*) Traducere.

Adunarea generalã a Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale,
întrunitã în cadrul celei de-a 22-a sesiuni, la Montreal, la 30 septembrie 1977,
luind act de Rezoluţia A 21-13 referitoare la textul autentic în limba rusa al Convenţiei privind aviaţia civilã internationala,
luind act de dorinta generalã a statelor contractante de a se mentiona existenta unui text autentic în limba rusa a convenţiei mai sus menţionate,
considerind necesar sa amendeze, în acest scop, Convenţia privind aviaţia civilã internationala, încheiatã la Chicago la 7 decembrie 1944,
1. Aproba, conform dispoziţiilor alin. a) din art. 94 şi convenţiei, urmãtoarea propunere de amendament convenţia menţionatã;
Sa se înlocuiascã textul actual al ultimului paragraf convenţiei cu textul de mai jos:
"Încheiatã la Chicago, în a şaptea zi a lunii decembrie 1944, în limba engleza. Textele prezentei convenţii redactate în limbile franceza, engleza, spaniola şi rusa au aceeaşi valabilitate. Textele vor fi depuse la arhivele guvernului Statelor Unite ale Americii, iar acest guvern va transmite copii certificate pentru conformitate guvernelor tuturor statelor care vor semna sau vor adera la prezenta convenţie. Convenţia va fi deschisã spre semnare la Washington (D.C.)."
2. Fixeazã, conform dispoziţiilor alin. a) din art. 94 mai sus menţionat, la nouãzeci şi patru numãrul statelor contractante a cãror ratificare este necesarã pentru intrarea în vigoare a prezentului amendament.
3. Hotãrãşte ca secretarul general al Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale sa redacteze un protocol în limbile franceza, engleza, spaniola şi rusa, fiecare text avînd aceeaşi valabilitate, care sa cuprindã amendamentul propus, precum şi urmãtoarele dispoziţii:
În consecinta, în conformitate cu hotãrîrea de mai sus a Adunãrii generale:
Prezentul protocol a fost redactat de Secretarul general al Organizaţiei.
Protocolul va fi deschis spre ratificare oricãrui stat care a ratificat convenţia mai sus menţionatã privind aviaţia civilã internationala sau a aderat la aceasta.
Instrumentele de ratificare vor fi depuse la Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale.
Protocolul va intra în vigoare pentru statele care vor ratifica la data cînd cel de-al nouãzeci şi patru instrument de ratificare va fi depus.
Secretarul general va notifica imediat tuturor statelor contractante data depunerii fiecãrei ratificãri a protocolului.
Secretarul general va notifica imediat tuturor statelor pãrţi la convenţia menţionatã data cînd protocolul va intra în vigoare.
Protocolul va intra în vigoare pentru statele contractante care îl vor ratifica dupã data mai sus menţionatã, atunci cînd acestea vor depune instrumentul lor de ratificare la Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale.
Drept care, preşedintele şi secretarul general al celei de-a 22-a sesiuni a Adunãrii generale a Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale, autorizaţi în modul cuvenit de Adunarea generalã, semneazã prezentul protocol.
Încheiat la Montreal la treizeci septembrie al anului o mie noua sute şaptezeci şi şapte, într-un singur exemplar, în limbile franceza, engleza, spaniola şi rusa, fiecare dintre texte avînd aceeaşi valabilitate. Prezentul protocol va fi depus la arhivele Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale şi secretarul general al organizaţiei va transmite copii certificate tuturor statelor pãrţi la Convenţia privind aviaţia civilã internationala, încheiatã la Chicago la 7 decembrie 1944.

K. O. Rattray,
Preşedintele celei de-a 22-a
sesiuni a Adunãrii generale

Yves Lambert,
Secretar general

-------------------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decret, Consiliul de Stat, DECRET Nr. 254 din 10 iulie 1978

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016