Cel mai bun serviciu de monitorizare a actelor publicate in Monitorul Oficial
────────-
*) Traducere.
Conferinţa generalã a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, convocatã la Geneva de cãtre Consiliul administraţiei al Biroului Internaţional al Muncii şi reunindu-se la 29 aprilie 1958 în cea de-a 41-a sesiune a sa, dupã ce a hotãrât sa adopte diferite propuneri referitoare la recunoaşterea reciprocã sau internationala a unui act de identitate naţional pentru personalul navigant, problema care constituie al saptelea punct al ordinii de zi a sesiunii dupã ce a hotãrât ca aceste propuneri sa ia forma unei convenţii internaţionale, a adoptat azi, treisprezece mai una mie noua mie noua sute cincizeci şi opt, convenţia de mai jos, denumita Convenţia privind actele de identitate pentru personalul navigant, 1958:
ART. 1
1. Prezenta convenţie se aplica fiecãrui marinar utilizat, în indiferent ce calitate, la bordul oricãrei nave, în afarã navelor de rãzboi, care este înmatriculatã pe un teritoriu pentru care aceasta convenţie este în vigoare şi care este în mod normal afectatã navigaţiei maritime,
2. În cazul în care ar exista vreo indoiala cu privire la problema de a şti dacã anumite categorii de persoane trebuie sa fie considerate personal navigant, în sensul prezentei convenţii, aceasta problema va fi soluţionatã, în fiecare ţara, de cãtre autoritatea competenta, dupã consultarea organizaţiilor armatorilor şi ale personalului navigant interesate.
ART. 2
1. Orice stat membru pentru care prezenta convenţie este în vigoare va elibera fiecãruia dintre cetãţenii sãi, exercitând profesia de marinar, la cererea sa, un "act de identitate pentru personal navigant", conform prevederilor art. 4 de mai jos. Cu toate acestea, în cazul când nu ar fi posibil sa se elibereze un astfel de document anumitor categorii de personal navigant, numitul stat membru va putea elibera, în locul menţionatului document, un pasaport specificand ca titularul este marinar şi având, în sensul prezentei convenţii, aceleaşi efecte ca şi actul de identitate pentru personalul navigant.
2. Orice stat membru pentru care prezenta convenţie este în vigoare va putea elibera un act de identitate pentru personalul navigant oricãrui marinar utilizat la bordul unei nave înmatriculate pe teritoriul sau sau înscris la un birou de plasare de pe teritoriul sau, dacã cel interesat cere aceasta.
ART. 3
Actul de identitate al personalului navigant va fi pãstrat întotdeauna de cãtre marinar.
ART. 4
1. Actul de identitate pentru personalul navigant va fi întocmit dupã un model simplu: el va fi confectionat dintr-un material rezistent şi se va prezenta astfel încât orice modificare sa poatã fi cu usurinta observata.
2. Actul de identitate pentru personalul navigant va indica numele şi calitatea autoritãţii care l-a eliberat, data şi locul eliberãrii şi va conţine o declaraţie stabilind ca acest document este un act de identitate pentru personalul navigant potrivit prezentei convenţii.
3. Actul de identitate pentru personalul navigant va conţine urmãtoarele date referitoare la titular:
a) numele întreg (prenumele şi numele de familie, dacã este cazul);
b) data şi locul naşterii;
c) naţionalitatea;
d) semnalmente;
e) fotografia;
f) semnatura titularului sau, dacã acesta este incapabil sa semneze, o amprenta a degetului mare.
4. Dacã un stat membru elibereazã un act de identitate pentru personalul navigant unui marinar strãin, el nu va fi obligat sa înscrie nici o declaraţie privind naţionalitatea respectivului marinar. De altfel, o asemenea declaraţie nu va constitui o dovada concludenta a naţionalitãţii sale.
5. Orice limitare a duratei de valabilitate a unui act de identitate pentru personalul navigant va fi clar indicatã în document.
6. Sub rezerva prevederilor conţinute în paragrafele precedente, forma şi cuprinsul exacte ale actului de identitate pentru personalul navigant vor fi determinate de cãtre statul membru care îl elibereazã, dupã consultarea organizaţiilor armatorilor şi ale personalului navigant interesate.
7. Legislaţia nationala va putea sa impunã înscrierea unor informaţii complementare în actul de identitate pentru personalul navigant.
ART. 5
1. Orice marinar care este deţinãtorul unui act de identitate pentru personalul navigant, valabil eliberat de cãtre autoritatea competenta a unui teritoriu pentru care prezenta convenţie este în vigoare, va fi reprimit pe mentionatul teritoriu.
2. Cel interesat va trebui de asemenea sa fie reprimit pe teritoriul avut în vedere în paragraful precedent în timpul unei perioade de cel puţin un an dupã data eventualei expirari a valabilitãţii actului de identitate pentru personalul navigant al cãrui titular este.
ART. 6
1. Orice stat membru va autoriza intrarea dintr-un teritoriu, pentru care prezenta convenţie este în vigoare, a oricãrui marinar posesor al unui act de identitate pentru personalul navigant, valabil, în cazul când aceasta intrare este solicitatã pentru o permisie la uscat, cu durata temporarã în timpul escalei navei.
2. Dacã actul de identitate pentru personalul navigant conţine spaţii libere pentru înscrierile corespunzãtoare, orice stat membru va trebui, de asemenea, sa permitã intrarea în vigoare, a oricãrui marinar posesor al unui act de identitate pentru personalul navigant, valabil, atunci când intrarea este solicitatã de cãtre cel interesat:
a) pentru a fi imbarcat la bordul navei sale sau pentru a fi transferat pe o alta nava;
b) pentru a trece în tranzit în scopul de a-şi ajunge nava într-o alta ţara sau în scopul de a fi repatriat;
c) în orice alt scop aprobat de cãtre autoritãţile statului interesat.
3. Înainte de a autoriza intrarea în teritoriul sau pentru unul dintre motivele enumerate în paragraful precedent, orice stat membru va putea pretinde o dovada satisfãcãtoare, inclusiv un act scris, din partea marinarului, armatorului sau agentului interesat, sau a consulului interesat, asupra intentiei marinarului şi a faptului ca el este în mãsura sa-şi punã în aplicare proiectul. Statul membru va putea de asemenea sa limiteze durata şederii marinarului la o perioada consideratã rezonabila în raport cu scopul şederii.
4. Prezentul articol nu trebuie sa fie interpretat în sensul unei restrangeri a dreptului oricãrui stat membru de a impiedica intrarea sau şederea pe teritoriul sau a unei persoane oarecare.
ART. 7
Ratificarile formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate directorului general al Biroului Internaţional al Muncii, care le va inregistra.
ART.8
1. Prezenta convenţie nu va angaja decât statele membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii ale cãror ratificãri vor fi înregistrate de cãtre directorul general.
2. Ea va intra în vigoare dupã douasprezece luni de la înregistrarea de cãtre directorul general a primelor doua ratificãri din partea statelor membre.
3. Drept urmare, aceasta convenţie va intra în vigoare, pentru fiecare stat membru, dupã douasprezece luni de la data la care ratificarea sa va fi fost înregistratã.
ART. 9
1. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie poate sa o denunţe la expirarea unei perioade de zece ani de la data intrãrii în vigoare iniţiale a convenţiei printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de cãtre acesta, Denunţarea nu va avea efect decât la un an de la data înregistrãrii sale.
2. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie şi care în termen de un an de la expirarea perioadei de zece an, menţionatã în paragraful precedent, nu va face uz de dreptul de a o denunta, prevãzut în prezentul articol, se va angaja pentru o noua perioada de zece ani şi, în consecinta, va putea denunta prezenta convenţie la expirarea fiecãrei perioade de zece ani, în condiţiile prevãzute în prezentul articol.
ART. 10
1. Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea tuturor ratificãrilor şi denuntarilor care îi vor fi comunicate de cãtre membrii organizaţiei.
2. Notificând statelor membre ale organizaţiei înregistrarea celei de-a doua ratificãri care îi va fi fost comunicatã, directorul general va atrage atenţia statelor membre ale organizaţiei asupra datei la care prezenta convenţie va intra în vigoare.
ART. 11
Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunica secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, în scopul înregistrãrii, conform articolului 102 din Carta Naţiunilor Unite, informaţii complete în legatura cu toate ratificarile şi toate actele de denunţare pe care le va fi înregistrat conform articolelor precedente.
ART. 12
Ori de câte ori va considera necesar, Consiliului de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicãrii prezentei convenţii şi va examina dacã este cazul sa înscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii ei totale sau parţiale.
ART. 13
În cazul în care conferinţa va adopta o noua convenţie privind revizuirea totalã sau parţialã a prezentei convenţii şi dacã noua convenţie nu dispune altfel:
a) ratificarea de cãtre un stat membru a noii convenţii privind revizuirea atrage, de plin drept, fãrã a se mai tine seama de prevederile art. 9 de mai sus, denunţarea imediata a prezentei convenţii, sub rezerva ca noua convenţie sa fi intrat în vigoare;
b) cu începere de la data intrãrii în vigoare a noii convenţii, privind revizuirea, prezenta convenţie înceteazã sa mai fie deschisã ratificãrii statelor membre.
Prezenta convenţie va rãmâne în orice caz în vigoare în forma şi cu conţinutul sau pentru statele membre care o vor fi ratificat, dar care nu vor ratifica convenţia privind revizuirea.
ART. 14
Versiunile franceza şi engleza ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valabilitate.
