Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET Nr. 24 din 31 ianuarie 1970 *** Republicat privind urmarirea si judecarea unor infractiuni, depunerea unei cautiuni si inlocuirea, in anumite cazuri, a executarii pedepsei inchisorii prin obligarea la plata unei amenzi
*) Republicare în temeiul <>art. III din Decretul nr. 309/1971 . <>Decretul nr. 24/1970 a fost publicat în Buletinul Oficial nr. 3 din 31 ianuarie 1970.
ART. 1 În procesul penal în care este invinuit sau inculpat un strãin care nu are domiciliul în România, pentru o infracţiune sãvîrşitã pe teritoriul tarii şi pedepsita de lege cu închisoare de cel mult 10 ani, cu excepţia infracţiunilor contra securitãţii statului şi a infracţiunilor de ucidere din culpa, loviri sau vãtãmãri cauzatoare de moarte, urmãrirea penalã se va efectua în cel mult 10 zile, organul de cercetare fiind obligat sa înainteze dosarul procurorului în acest termen. Procurorul procedeazã la verificarea lucrãrilor urmãririi penale şi se pronunţa în cel mult 2 zile de la primirea dosarului, iar în cazul în care dispune trimiterea în judecata înainteazã dosarul, în acelaşi termen, instanţei de judecata. Efectuarea urmãririi penale poate fi prelungitã de procurorul general cu cel mult 5 zile. ART. 2 Preşedintele instanţei fixeazã termenul de judecata, care nu poate depãşi 5 zile de la data primirii dosarului, şi ia toate mãsurile pentru ca judecata sa se facã în cel mult 10 zile de la aceeaşi data. Instanta este obligatã sa se pronunţe asupra cauzei în ziua în care s-au încheiat dezbaterile şi sa redacteze hotãrîrea în cel mult 24 de ore de la pronunţare. ART. 3 În caz de declarare a recursului, dosarul cauzei se înainteazã instanţei de recurs în urmãtoarele 24 de ore de la expirarea termenului de recurs. Judecarea recursului se face în termen de cel mult 3 zile de la primirea dosarului. ART. 4 Inculpatul arestat preventiv este adus la judecata şi la pronunţarea hotãrîrii. În celelalte cazuri, citaţia trebuie sa fie inminata inculpatului cu cel puţin 24 de ore înaintea termenului de judecata fixat, iar copia de pe dispozitivul hotãrîrii în cel mult 24 de ore de la pronunţare. ART. 5 Termenele de judecata prevãzute în art. 2 alin. 1 şi art. 3 alin. 2 pot fi prelungite de ministrul justiţiei cu cîte cel mult 5 zile. ART. 6 Dacã pentru punerea în mişcare a acţiunii penale este necesarã plîngerea prealabilã, aceasta se adreseazã organului de urmãrire penalã. În caz de indivizibilitate sau conexitate, dacã procedura prevãzutã în prezentul decret se aplica numai unora dintre fapte ori unora dintre infractori, iar disjungerea nu este posibila, urmãrirea şi judecata se efectueazã potrivit dispoziţiilor codului de procedura penalã. ART. 7 Dispoziţiile art. 1-6 se completeazã cu prevederile codului de procedura penalã. ART. 8 În cazul în care invinuitul sau inculpatul cere, urmãrirea şi judecata se efectueazã numai potrivit dispoziţiilor codului de procedura penalã. Cererea poate fi facuta oricind în fata organului de urmãrire penalã. Asupra acestei cereri se poate reveni în fata primei instanţe pînã la primul termen la care pãrţile sînt legal citate şi procedura este îndeplinitã. Dacã urmãrirea penalã s-a efectuat dupã procedura prevãzutã în prezentul decret, inculpatul poate cere în fata primei instanţe, pînã la termenul prevãzut în alin. 2, ca judecata sa se efectueze numai potrivit dispoziţiilor codului de procedura penalã. Asupra acestei cereri nu se poate reveni. Organul de urmãrire penalã şi instanta de judecata sînt obligate sa aducã la cunostinta învinuitului sau, dupã caz, inculpatului, prevederile alineatelor precedente. ART. 9 În procesul penal în care este invinuit sau inculpat o persoana dintre acelea prevãzute în art. 1, pentru o infracţiune sãvîrşitã pe teritoriul României şi pedepsita de lege cu închisoare de cel mult 10 ani, procurorul în faza urmãririi penale sau judecãtoria ori tribunalul care judeca în prima instanta poate incuviinta, la cererea învinuitului sau inculpatului, depunerea unei cauţiuni care sa asigure, în caz de condamnare, executarea pedepsei, plata despãgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare. Cauţiunea pentru asigurarea executãrii pedepsei se stabileşte prin apreciere, în raport cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru infracţiunea sãvîrşitã şi cu periculozitatea acesteia, fixindu-se ca echivalent al unei zile de închisoare o suma de la 25 la 300 lei. Cauţiunea pentru asigurarea plãţii despãgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare se stabileşte în raport cu datele aflate în dosarul cauzei. Dacã strainul a contractat o asigurare de rãspundere civilã, garantarea plãţii despãgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare, stabilite în condiţiile alineatului precedent, se poate face printr-o declaraţie a Administraţiei Asigurãrilor de Stat, în nume propriu sau în calitate de mandatara a unei organizaţii de asigurare din strãinãtate cu privire la plata acestor sume, în acest din urma caz cu obligaţia de a urmãri executarea garanţiei. ART. 10 Impotriva ordonanţei date de procuror se poate face plîngere. Plîngerea se rezolva de procurorul şef al unitãţii, iar în cazul cînd ordonanta este data de procurorul şef, plîngerea se rezolva de procurorul ierarhic superior. Încheierea instanţei poate fi atacatã separat cu recurs. Cererile prevãzute în alineatele de mai sus se soluţioneazã cu precãdere. ART. 11 Dacã impotriva învinuitului sau inculpatului cãruia i s-a încuviinţat depunerea cauţiunii au fost luate mãsuri preventive, procurorul sau instanta va dispune, prin ordonanta ori încheiere, dupã caz, revocarea acestor mãsuri dupã primirea chitanţei de depunere a cauţiunii şi, dacã este cazul, a declaraţiei asiguratorului. ART. 12 În cazul condamnãrii la pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani a unui strãin care nu are domiciliul în România şi a savirsit infracţiuni pe teritoriul tarii, instanta poate dispune înlocuirea executãrii pedepsei prin obligarea la plata unei amenzi. Amenda care înlocuieşte executarea pedepsei se stabileşte fixindu-se ca echivalent al unei zile de închisoare o suma de la 25 la 300 lei. Cuantumul amenzii se stabileşte, dupã caz, pentru intreaga pedeapsa pronunţatã sau pentru restul pedepsei de executat. ART. 13 Înlocuirea executãrii pedepsei închisorii poate fi dispusã, la cererea inculpatului, de judecãtoria sau tribunalul care judeca pricina în prima instanta, prin sentinta de condamnare. În caz de neîndeplinire a obligaţiei de plata a amenzii care înlocuieşte executarea pedepsei ori a despãgubirilor civile sau a cheltuielilor judiciare, instanta de executare procedeazã la punerea în executare a pedepsei închisorii, precum şi a celorlalte dispoziţii din hotãrîrea de condamnare, în condiţiile prevãzute de lege. Dispoziţiile art. 9 alin. 3 se aplica în mod corespunzãtor. ART. 14 Înlocuirea executãrii pedepsei închisorii poate fi dispusã şi dupã rãmînerea definitiva a hotãrîrii de condamnare, înainte de a se fi început executarea pedepsei sau în timpul executãrii acesteia, de instanta de executare sau, dupã caz, de instanta în a carei raza teritorialã se afla locul de deţinere, corespunzãtoare în grad instanţei de executare. Sesizarea instanţei se face prin cererea condamnatului, care trebuie sa facã dovada ca a plãtit integral despãgubirile civile şi cheltuielile judiciare la care a fost obligat prin hotãrîrea de condamnare. Dispoziţiile art. 9 alin. 3 se aplica în mod corespunzãtor. Condamnatul se citeaza cînd instanta considera necesar. Condamnatul arestat este citat în toate cazurile şi este adus la judecata cînd instanta considera necesarã prezenta acestuia. Sentinta este supusã recursului. În cazul în care cererea condamnatului a fost introdusã înainte de începerea executãrii pedepsei, instanta de executare poate dispune suspendarea executãrii pedepsei pînã la soluţionarea definitiva a cererii. Dacã s-a dispus înlocuirea executãrii pedepsei, dispoziţiile art. 13 alin. 2 se aplica în mod corespunzãtor. Dacã înlocuirea executãrii pedepsei a fost dispusã în timpul executãrii pedepsei, condamnatul este pus în libertate dupã depunerea la instanta a chitanţei de achitare a amenzii. ART. 15 În cazul în care s-a depus o cauţiune, iar hotãrîrea de condamnare prin care s-a pronunţat pedeapsa închisorii nu poate fi pusã în executare deoarece condamnatul a pãrãsit ţara, instanta dispune din oficiu, fãrã citarea condamnatului, înlocuirea executãrii pedepsei. Sentinta este supusã recursului. ART. 16 În toate cazurile, la rezolvarea cererii de cãtre instanta, precum şi atunci cînd instanta dispune din oficiu înlocuirea executãrii pedepsei, participarea procurorului este obligatorie. ART. 17 În cazul în care s-a depus o cauţiune şi ulterior s-a dispus scoaterea de sub urmãrire sau încetarea urmãririi penale, ori s-a pronunţat încetarea procesului penal sau achitarea, ori condamnatul a început executarea pedepsei, iar cel care a depus cauţiunea nu a fost obligat sa plãteascã despãgubiri civile şi cheltuieli judiciare, procurorul sau instanta, prin ordonanta sau hotãrîre, dispune restituirea cauţiunii. Dacã cel care a depus cauţiunea a fost condamnat la amenda penalã sau obligat la plata amenzii care înlocuieşte executarea pedepsei închisorii, la despãgubiri civile ori cheltuieli judiciare, iar suma depusa drept cauţiune depãşeşte cuantumul acestora, procurorul sau instanta, prin ordonanta sau hotãrîre, dispune ca diferenţa sa se restituie celui în drept. ART. 18 Sumele datorate drept cauţiune sau amenda care înlocuieşte executarea pedepsei se depun la Banca Romana de Comerţ Exterior în lei proveniţi din schimb de valuta fãcut în acest scop la cursurile în vigoare pentru operaţiunile necomerciale. Tot astfel se va proceda şi privitor la sumele datorate drept despãgubiri civile şi cheltuieli judiciare, afarã de cazul în care Administraţia Asigurãrilor de Stat a garantat plata în nume propriu. Restituirea sumelor, în cazurile prevãzute de art. 17, se va face în valuta la cursul la care s-a efectuat schimbul în lei pentru depunerea lor. ART. 19 În cazul în care executarea pedepsei închisorii a fost înlocuitã cu obligarea la plata unei amenzi, termenul de reabilitare curge de la data achitãrii amenzii. ART. 20 Sînt consideraţi strãini în sensul prezentului decret cetãţenii strãini şi persoanele fãrã cetãţenie. ART. 21 Dispoziţiile prezentului decret se aplica şi în cauzele care se afla în curs de urmãrire sau judecata, precum şi în cele soluţionate prin hotãrîri definitive. ART. 22 Decretul nr. 330/1966 privind înlocuirea executãrii unor pedepse privative de libertate se abroga.
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
