Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET nr. 24 din 30 ianuarie 1970 privind depunerea unei cautiuni si inlocuirea, in anumite cazuri, a executarii pedepsei inchisorii prin obligarea la plata unei amenzi*)
EXPUNERE DE MOTIVE În Legea privind regimul strãinilor în Republica Socialistã România s-a prevãzut, printre altele, o dispoziţie potrivit cãreia strãinii care nu au domiciliul în România şi sînt învinuiţi sau inculpati într-o cauza penalã pot pãrãsi ţara, dacã depun cauţiunea prevãzutã de lege. Avînd în vedere ca reglementarea procedurii de stabilire, depunere şi restituire a cauţiunii este în strinsa legatura cu dispoziţiile Decretului nr. 330/1966 , care prevãd posibilitatea de înlocuire a executãrii pedepsei închisorii prin obligarea la plata unei amenzi pentru persoanele care au domiciliul în strãinãtate şi au savirsit infracţiuni pe teritoriul tarii, s-a adoptat alãturatul decret, menit sa înlocuiascã Decretul nr. 330/1966 şi sa reglementeze atît posibilitatea înlocuirii în anumite cazuri a executãrii pedepsei închisorii prin obligarea la plata unei amenzi, cît şi procedura stabilirii, depunerii şi restituirii cauţiunii. Decretul menţine în linii generale reglementarea prevãzutã în Decretul nr. 330/1966 în ceea ce priveşte înlocuirea executãrii pedepsei închisorii prin obligarea la plata unei amenzi, aducindu-i însã unele îmbunãtãţiri, în scopul largirii posibilitãţilor de aplicare a dispoziţiilor sale. Astfel, potrivit decretului, înlocuirea executãrii pedepsei închisorii se poate dispune în cazul în care pedeapsa aplicatã este de cel mult 10 ani închisoare, iar nu de cel mult 7 ani închisoare, cum se prevede în Decretul nr. 330/1966 . Totodatã înlocuirea pedepsei închisorii prin obligarea la plata unei amenzi poate fi dispusã la cererea inculpatului, chiar de judecãtoria sau tribunalul care judeca în prima instanta, situaţie care nu este prevãzutã de Decretul nr. 330/1966 . S-a urmãrit ca în toate cazurile reglementate în decret sa se asigure controlul jurisdicţional asupra modului în care sunt soluţionate cererile de înlocuire a executãrii pedepsei; de aceea s-a prevãzut dreptul inculpatului de a face asemenea cerere în fata primei instanţe şi a instanţei de executare, iar nu şi în fata instanţei de recurs. Potrivit decretului, cauţiunea se poate incuviinta, în faza urmãririi penale sau a judecaţii în prima instanta, la cererea învinuitului sau inculpatului, dacã acesta este un strãin care nu domiciliazã în România şi a savirsit pe teritoriul tarii o infracţiune pedepsita de lege cu închisoare de cel mult 10 ani. Decretul prevede, de asemenea, ca înlocuirea executãrii pedepsei închisorii se dispune din oficiu, în cazul în care s-a depus cauţiunea, iar pedeapsa pronunţatã nu poate fi pusã în executare din cauza ca cel condamnat a pãrãsit ţara.
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã:
ART. 1 În procesul penal în care este invinuit sau inculpat un strãin care nu are domiciliul în România, pentru o infracţiune sãvîrşitã pe teritoriul tarii şi pedepsita de lege cu închisoare de cel mult 10 ani, procurorul în faza urmãririi penale, sau judecãtoria ori tribunalul care judeca în prima instanta, poate incuviinta, la cererea învinuitului sau inculpatului, depunerea unei cauţiuni care sa asigure, în caz de condamnare, executarea pedepsei, plata despãgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare. Cauţiunea pentru asigurarea executãrii pedepsei se stabileşte în raport cu durata maxima a pedepsei prevãzute de lege pentru infracţiunea sãvîrşitã, fixindu-se ca echivalent al unei zile de închisoare o suma de la 25 la 300 lei, iar cauţiunea pentru asigurarea plãţii despãgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare se stabileşte prin apreciere, în raport cu datele aflate la dosarul cauzei. Dacã strainul a contractat o asigurare de rãspundere civilã, garantarea plãţii despãgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare, stabilite în condiţiile alineatului precedent, se poate face printr-o declaraţie a Administraţiei Asigurãrilor de Stat, în nume propriu sau în calitate de mandatara a unei organizaţii de asigurare din strãinãtate cu privire la plata acestor sume, în acest din urma caz cu obligaţia de a urmãri executarea garanţiei. ART. 2 Impotriva ordonanţei date de procuror se poate face plîngere. Plîngerea se rezolva de procurorul şef al unitãţii, iar în cazul cînd ordonanta este data de procurorul şef, plîngerea se rezolva de procurorul ierarhic superior. Încheierea instanţei poate fi atacatã separat cu recurs. Cererile prevãzute în alineatele de mai sus se soluţioneazã cu precãdere. ART. 3 Dacã impotriva învinuitului sau inculpatului cãruia i s-a încuviinţat depunerea cauţiunii au fost luate mãsuri preventive, procurorul sau instanta va dispune, prin ordonanta ori încheiere, dupã caz, revocarea acestor mãsuri dupã primirea chitanţei de depunere a cauţiunii şi, dacã este cazul, a declaraţiei asiguratorului. ART. 4 În cazul condamnãrii la pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani a unui strãin care nu are domiciliul în România şi a savirsit infracţiuni pe teritoriul tarii, instanta poate dispune înlocuirea executãrii pedepsei prin obligarea la plata unei amenzi. Amenda care înlocuieşte executarea pedepsei se stabileşte fixindu-se ca echivalent al unei zile de închisoare o suma de la 25 la 300 lei. Cuantumul amenzii se stabileşte, dupã caz pentru intreaga pedeapsa pronunţatã sau pentru restul pedepsei de executat. ART. 5 Înlocuirea executãrii pedepsei închisorii poate fi dispusã, la cererea inculpatului, de judecãtoria sau tribunalul care judeca pricina în prima instanta, prin sentinta de condamnare. În caz de neîndeplinire a obligaţiei de plata a amenzii care înlocuieşte executarea pedepsei ori a despãgubirilor civile sau a cheltuielilor judiciare, instanta de executare procedeazã la punerea în executare a pedepsei închisorii, precum şi a celorlalte dispoziţii din hotãrîrea de condamnare, în condiţiile prevãzute de lege. Dispoziţiile art. 1 alin. 3 se aplica în mod corespunzãtor. ART. 6 Înlocuirea executãrii pedepsei închisorii poate fi dispusã şi dupã rãmînerea definitiva a hotãrîrii de condamnare, înainte de a se fi început executarea pedepsei sau în timpul executãrii acesteia, de instanta de executare sau, dupã caz, de instanta în a carei raza teritorialã se afla locul de deţinere, corespunzãtoare în grad instanţei de executare. Sesizarea instanţei se face prin cererea condamnatului, care trebuie sa facã dovada ca a plãtit integral despãgubirile civile şi cheltuielile judiciare la care a fost obligat prin hotãrîrea de condamnare. Dispoziţiile art. 1 alin. 3 se aplica în mod corespunzãtor. Condamnatul se citeaza cînd instanta considera necesar. Condamnatul arestat este citat în toate cazurile şi este adus la judecata cînd instanta considera necesarã prezenta acestuia. Sentinta este supusã recursului. În cazul în care cererea condamnatului a fost introdusã înainte de începerea executãrii pedepsei, instanta de executare poate dispune suspendarea executãrii pedepsei pînã la soluţionarea definitiva a cererii. Dacã s-a dispus înlocuirea executãrii pedepsei, dispoziţiile art. 5 alin. 2 se aplica în mod corespunzãtor. Dacã înlocuirea executãrii pedepsei a fost dispusã în timpul executãrii pedepsei, condamnatul este pus în libertate dupã depunerea la instanta a chitanţei de achitare a amenzii. ART. 7 În cazul în care s-a depus o cauţiune, iar hotãrîrea de condamnare prin care s-a pronunţat pedeapsa închisorii nu poate fi pusã în executare deoarece condamnatul a pãrãsit ţara, instanta de executare dispune din oficiu, fãrã citarea condamnatului, înlocuirea executãrii pedepsei. Sentinta este supusã recursului. ART. 8 În toate cazurile, la rezolvarea cererii de cãtre instanta, precum şi atunci cînd instanta dispune din oficiu înlocuirea executãrii pedepsei, participarea procurorului este obligatorie. ART. 9 În cazul în care s-a depus o cauţiune şi ulterior s-a dispus scoaterea de sub urmãrire sau încetarea urmãririi penale, ori s-a pronunţat încetarea procesului penal sau achitarea, ori condamnatul a început executarea pedepsei, iar cel care a depus cauţiunea nu a fost obligat sa plãteascã despãgubiri civile şi cheltuieli judiciare, procurorul sau instanta, prin ordonanta sau hotãrîre, dispune restituirea cauţiunii. Dacã cel care a depus cauţiunea a fost condamnat la amenda penalã sau obligat la plata amenzii care înlocuieşte executarea pedepsei închisorii, la despãgubiri civile ori cheltuieli judiciare, iar suma depusa drept cauţiune depãşeşte cuantumul acestora, procurorul sau instanta, prin ordonanta sau hotãrîre, dispune ca diferenţa sa se restituie celui în drept. ART. 10 Sumele datorate drept cauţiune sau amenda care înlocuieşte executarea pedepsei se depun la Banca Romana de Comerţ Exterior în lei proveniţi din schimb de valuta fãcut în acest scop la cursurile în vigoare pentru operaţiunile necomerciale. Tot astfel se va proceda şi privitor la sumele datorate drept despãgubiri civile şi cheltuieli judiciare, afarã de cazul în care Administraţia Asigurãrilor de Stat a garantat plata în nume propriu. Restituirea sumelor, în cazurile prevãzute de art. 9, se va face în valuta la cursul la care s-a efectuat schimbul în lei pentru depunerea lor. ART. 11 În cazul în care executarea pedepsei închisorii a fost înlocuitã cu obligarea la plata unei amenzi, termenul de reabilitare curge de la data achitãrii amenzii. ART. 12 Sînt consideraţi strãini în sensul prezentului decret cetãţenii strãini şi persoanele fãrã cetãţenie. ART. 13 Dispoziţiile prezentului decret se aplica şi în cauzele care se afla în curs de urmãrire sau judecata, precum şi în cele soluţionate prin hotãrîri definitive. ART. 14 Decretul nr. 330/1966 privind înlocuirea executãrii unor pedepse privative de libertate se abroga.
────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
