Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET NR. 212 DIN 31 OCTOMBRIE 1974 pentru ratificarea Pactului international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale si Pactului international cu privire la drepturile civile si politice
La 16 decembrie 1966 Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice - cunoscute sub denumirea de Pacte ale drepturilor omului. Pactele drepturilor omului cuprind principii şi prevederi importante pentru dezvoltarea progresiva a dreptului internaţional contemporan, cum sunt dreptul popoarelor de a-şi hotãrî singure soarta, în virtutea cãruia ele îşi determina liber statutul politic şi îşi asigura dezvoltarea economicã, socialã şi politica, dreptul de a dispune de bogãţiile şi resursele lor naturale, interdicţia propagandei de rãzboi. De asemenea, ele reafirma principii democratice vizind protecţia şi promovarea drepturilor omului. România a semnat cele doua pacte la 27 iunie 1968. Prin alãturatul decret al Consiliului de Stat se ratifica aceste pacte. Cu ocazia depunerii instrumentului de ratificare, va fi formulatã o declaraţie privind caracterul universal al acestor instrumente juridice şi dreptul tuturor statelor de a deveni pãrţi la ele, în condiţii de deplina egalitate. Se va face, de asemenea, o declaraţie în sensul ca menţinerea stãrii de dependenta a unor teritorii, la care se referã unele prevederi ale pactelor, nu este în concordanta cu Carta O.N.U. şi cu documentele adoptate privind acordarea independentei ţãrilor şi popoarelor coloniale. Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã: ART. 1 Se ratifica Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, adoptate de Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite, la 16 decembrie 1966. ART. 2 La depunerea instrumentelor de ratificare se vor formula urmãtoarele declaraţii: a) Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România considera ca prevederile art. 26 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi ale art. 48 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice nu sunt în concordanta cu principiul conform cãruia tratatele internaţionale multilaterale al cãror obiect intereseazã comunitatea internationala în ansamblul sau trebuie sa fie deschise participãrii universale. b) Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România considera ca menţinerea stãrii de dependenta a unor teritorii, la care se referã art. 1 pct. 3 şi art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, precum şi art. 1 pct. 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, nu sunt în concordanta cu Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi cu documentele adoptate de aceasta organizaţie cu privire la acordarea independentei ţãrilor şi popoarelor coloniale, inclusiv cu Declaraţia referitoare la principiile dreptului internaţional privind relaţiile prieteneşti şi cooperarea între state potrivit Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, adoptatã în unanimitate prin Rezoluţia Adunãrii Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite nr. 2625 (XXV) din anul 1970, care proclama în mod solemn obligaţia statelor de a favoriza realizarea principiului egalitãţii în drepturi a popoarelor şi a dreptului lor de a dispune de ele însele, în scopul de a pune de îndatã capãt colonialismului. PACT INTERNAŢIONAL
cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale * ------------------------ * - Traducere. PREAMBUL
Statele pãrţi la prezentul pact, considerind ca, în conformitate cu principiile enunţate de Carta Naţiunilor Unite, recunoaşterea demnitãţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertãţii, dreptatii şi pãcii în lume. recunoscind ca aceste drepturi decurg din demnitatea inerenta persoanei umane, recunoscind ca, în conformitate cu Declaraţia universala a drepturilor omului, idealul fiinţei umane libere, eliberate de teama şi mizerie, nu poate fi realizat decît dacã se creeazã condiţii care permit fiecãruia sa se bucure de drepturile sale economice, sociale şi culturale, ca şi de drepturile sale civile şi politice. considerind ca, potrivit Cartei Naţiunilor Unite, statele au obligaţia de a promova respectarea universala şi efectivã a drepturilor şi liberatilor omului, luind în considerare faptul ca omul are îndatoriri fata de semenii sãi şi fata de colectivitatea cãreia îi aparţine şi este dator a se strãdui sa promoveze şi sa respecte drepturile recunoscute în prezentul pact, au convenit asupra urmãtoarelor articole: PARTEA ÎNTÎI
ART. 1 1. Toate popoarele au dreptul de a dispune de ele însele. În virtutea acestui drept este îşi determina liber statutul politic şi îşi asigura liber dezvoltarea economicã, socialã şi culturalã. 2. Pentru a-şi infaptui scopurile, toate popoarele pot dispune liber de bogãţiile şi resursele lor naturale, fãrã a aduce atingere obligaţiilor care decurg din cooperarea economicã internationala, intemeiata pe principiul interesului reciproc, şi în dreptul internaţional. În nici un caz un popor nu va putea fi lipsit de propriile mijloace de trai. 3. Statele pãrţi la prezentul pact, inclusiv cele care au rãspunderea administrãrii de teritorii neautonome şi de teritorii sub tutela, trebuie sa înlesneascã realizarea dreptului popoarelor de a dispune de ele însele şi sa respecte acest drept, în conformitate cu dispoziţiile Cartei Naţiunilor Unite. PARTEA A DOUA
ART. 2 1. Fiecare stat parte la prezentul pact se angajeazã sa acţioneze, atît prin propriul sau efort, cît şi prin asistenta şi cooperare internationala, în special pe plan economic şi tehnic, folosind la maximum resursele sale disponibile pentru ca exercitarea deplina a drepturilor recunoscute în prezentul pact sa fie asigurata progresiv prin toate mijloacele adecvate, inclusiv prin adoptarea de mãsuri legislative. 2. Statele pãrţi la prezentul pact se angajeazã sa garanteze ca drepturile enunţate în el vor fi exercitate fãrã nici o discriminare intemeiata pe rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine nationala sau socialã, avere, naştere sau orice alta împrejurare. 3. Ţãrile în curs de dezvoltare, ţinînd seama în modul cuvenit de drepturile omului şi de economia lor nationala, pot sa stabileascã în ce mãsura vor garanta celor care nu le sunt cetãţeni drepturile economice recunoscute în prezentul pact. ART. 3 Statele pãrţi la prezentul pact se angajeazã sa asigure dreptul egal pe care îl au bãrbatul şi femeia de a beneficia de toate drepturile economice, sociale şi culturale care sunt enumerate în prezentul pact. ART. 4 Statele pãrţi la prezentul pact recunosc ca, în ce priveşte folosinta drepturilor asigurate de cãtre stat în conformitate cu prezentul pact, statul nu poate supune aceste drepturi decît la limitarile stabilite de lege, numai în mãsura compatibila cu natura acestor drepturi şi exclusiv în vederea promovãrii bunastarii generale într-o societate democratica. ART. 5 1. Nici o dispoziţie din prezentul pact nu poate fi interpretatã ca implicind pentru un stat, o grupare sau un individ vreun drept de a se deda la o activitate sau de a savirsi un act urmãrind suprimarea drepturilor sau libertãţilor recunoscute în prezentul pact ori limitãri ale lor mai ample decît cele prevãzute în pact. 2. Nu se poate admite nici o restrictie sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau în vigoare în orice ţara în virtutea unor legi, convenţii, regulamente sau cutume, sub pretextul ca prezentul pact nu recunoaşte aceste drepturi sau le recunoaşte într-o mãsura mai mica. PARTEA A TREIA
ART. 6 1. Statele pãrţi la prezentul pact recunosc dreptul la munca ce cuprinde dreptul pe care îl are orice persoana de a obţine posibilitatea sa-şi cistige existenta printr-o munca liber aleasã sau acceptatã şi vor lua mãsuri potrivite pentru garantarea acestui drept. 2. Mãsurile pe care fiecare stat parte la prezentul pact le va lua spre a asigura deplina exercitare a acestui drept trebuie sa includã orientarea şi pregãtirea tehnica şi profesionalã, elaborarea de programe, de mãsuri şi de tehnici potrivite pentru a asigura o dezvoltare economicã, socialã şi culturalã constanta şi o deplina întrebuinţare productiva a forţelor de munca în condiţii care garanteazã indivizilor folosinta libertãţilor politice şi economice fundamentale. ART. 7 Statele pãrţi la prezentul pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoana de a se bucura de condiţii de munca juste şi prielnice, care sa asigure îndeosebi: a) remuneraţia care asigura tuturor muncitorilor cel puţin: i) un salariu echitabil şi o remuneraţie egala pentru o munca de valoare egala, fãrã nici o distincţie; în special, femeile trebuie sa aibã garanţia ca condiţiile de munca ce li se acorda nu sunt inferioare acelora de care beneficiazã bãrbaţii şi sa primeascã aceeaşi remuneraţie ca ei pentru aceeaşi munca; ii) o existenta decenta pentru ei şi familia lor, în conformitate cu dispoziţiile prezentului pact; b) securitatea şi igiena muncii; c) posibilitatea egala pentru toţi de a fi promovati în munca lor la o categorie superioarã adecvatã, luindu-se în considerare numai durata serviciilor îndeplinite şi aptitudinile: d) odihna, timpul liber, limitarea raţionalã a duratei muncii şi concediile periodice plãtite, precum şi remunerarea zilelor de sãrbãtoare. ART. 8 1. Statele pãrţi la prezentul pact se angajeazã sa asigure: a) dreptul pe care îl are orice persoana, în vederea favorizãrii şi ocrotirii intereselor sale economice, de a forma împreunã cu alte persoane sindicate şi de a se afilia la un sindicat la alegerea sa, sub singura rezerva a regulilor stabilite de organizaţia interesatã. Exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrictii decît cele prevãzute în lege şi care constituie mãsuri necesare într-o societate democratica, în interesul securitãţii naţionale sau al ordinii publice ori pentru a ocroti drepturile şi libertãţile altora; b) dreptul pe care îl au sindicatele de a forma federaţii sau confederatii naţionale şi dreptul pe care îl au acestea din urma de a forma organizaţii sindicale internaţionale sau de a se afilia la acestea; c) dreptul pe care îl au sindicatele de a-şi exercita liber activitatea, fãrã alte limitãri decît cele prevãzute de lege şi care constituie mãsuri necesare într-o societate democratica, în interesul securitãţii naţionale sau al ordinii publice, ori pentru a ocroti drepturile şi libertãţile altora; d) dreptul la greva, exercitat în conformitate cu legile fiecãrei tari. 2. Prezentul articol nu se opune ca exercitarea acestor drepturi de cãtre membrii forţelor armate, ai poliţiei sau de cãtre functionarii publici sa fie supusã unor restrictii legale. 3. Nici o dispoziţie din prezentul articol nu permite statelor pãrţi la Convenţia din 1948 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind libertatea sindicala şi ocrotirea dreptului sindical sa ia mãsuri legislative aducind atingere - sau sa aplice legi într-un fel care ar aduce atingere - garanţiilor prevãzute în menţionatã convenţie. ART. 9 Statele pãrţi la prezentul pact recunosc dreptul oricãrei persoane la securitate socialã, inclusiv la asigurãri sociale. ART. 10 Statele pãrţi la prezentul pact recunosc ca: 1. O ocrotire şi o asistenta cît mai larga cu putinta trebuie acordate familiei, elementul natural şi fundamental al societãţii, în special pentru întemeierea sa şi în rastimpul cît are responsabilitatea întreţinerii şi educãrii copiilor care sunt în sarcina sa. Cãsãtoria trebuie sa fie liber consimţitã de viitorii soţi. 2. O ocrotire specialã trebuie acordatã mamelor într-o perioada de timp rezonabila, înainte şi dupã naşterea copiilor. Mamele salariate trebuie sa beneficieze, în decursul acestei perioade, de un concediu plãtit sau de un concediu beneficiind de alocaţii de securitate socialã adecvate. 3. Mãsuri speciale de ocrotire şi de asistenta trebuie luate în favoarea tuturor copiilor şi adolescentilor, fãrã nici o discriminare din motive de filiatiune sau din alte motive. Copiii şi adolescentii trebuie ocrotiţi impotriva exploatãrii economice şi sociale. Folosirea lor la lucrãri de natura a le dãuna moralitatea sau sãnãtatea, de a le pune viata în primejdie sau de a dãuna dezvoltãrii lor normale trebuie sancţionatã prin lege. Statele trebuie, de asemenea, sa stabileascã limite de virsta sub care folosirea muncii salariate a copiilor va fi interzisã şi sancţionatã prin lege. ART. 11 1. Statele pãrţi la prezentul pact recunosc dreptul oricãrei persoane la un nivel de trai suficient pentru ea însãşi şi familia sa, inclusiv hrana, îmbrãcãminte şi locuinta suficiente, precum şi la imbunatatire continua a condiţiilor sale de existenta. Statele pãrţi vor lua mãsuri potrivite pentru a asigura realizarea acestui drept şi recunosc în acest scop importanta esenţialã a unei cooperãri internaţionale liber consimţite. 2. Statele pãrţi la prezentul pact, recunoscind dreptul fundamental pe care îl are orice persoana de a fi la adapost de foame, vor adopta, individual şi prin cooperare internationala, mãsurile necesare, inclusiv programe concrete: a) pentru a îmbunãtãţi metodele de producţie, de conservare şi de distribuire a produselor alimentare prin deplina utilizare a cunoştinţelor tehnice şi ştiinţifice, prin difuzarea principiilor de educaţie în ce priveşte nutritia şi prin dezvoltarea sau reforma regimurilor agrare, în asa fel încît sa asigure cît mai bine punerea în valoare şi utilizarea resurselor naturale; b) pentru a asigura o repartiţie echitabila a resurselor alimentare mondiale în raport cu nevoile, ţinînd seama de problemele care se pun atît ţãrilor importatoare, cît şi ţãrilor exportatoare de produse alimentare. ART. 12 1. Statele pãrţi la prezentul pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoana de a se bucura de cea mai buna sãnãtate fizica şi mintalã pe care o poate atinge. 2. Mãsurile pe care statele pãrţi la prezentul pact le vor adopta în vederea asigurãrii exercitãrii depline a acestui drept vor cuprinde mãsurile necesare pentru a asigura: a) scãderea mortalitatii noilor nãscuţi şi a mortalitatii infantile, precum şi dezvoltarea sanatoasa a copilului; b) îmbunãtãţirea tuturor aspectelor igienei mediului şi ale igienei industriale; c) profilaxia şi tratamentul maladiilor epidemice, endemice, profesionale şi a altora, precum şi lupta impotriva acestor maladii; d) crearea de condiţii care sa asigure tuturor servicii medicale şi un ajutor medical în caz de boala. ART. 13 1. Statele pãrţi la prezentul pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoana la educaţie. Ele sunt de acord ca educaţia trebuie sa urmãreascã deplina dezvoltare a personalitãţii umane şi a simtului demnitãţii sale şi sa întãreascã respectarea drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale. Pe lîngã aceasta, ele sunt de acord ca prin educaţie orice persoana trebuie sa devinã capabilã de a juca un rol util într-o societate libera, ca educaţia trebuie sa favorizeze înţelegerea, toleranta şi prietenia între toate natiunile şi toate grupurile rasiale, etnice sau religioase şi sa incurajeze dezvoltarea activitãţilor Naţiunilor Unite pentru menţinerea pãcii. 2. Statele pãrţi la prezentul pact recunosc ca în vederea asigurãrii deplinei exercitari a acestui drept: a) învãţãmîntul primar trebuie sa fie obligatoriu şi accesibil tuturor în mod gratuit; b) învãţãmîntul secundar sub diferitele sale forme, inclusiv învãţãmîntul secundar tehnic şi profesional, trebuie sa fie generalizat şi sa devinã accesibil tuturor prin toate mijloacele potrivite şi în special prin instaurarea în mod progresiv a gratuitatii lui; c) învãţãmîntul superior trebuie sa devinã accesibil tuturor în deplina egalitate, în funcţie de capacitatea fiecãruia, prin toate mijloacele potrivite şi în special prin introducerea treptata a gratuitatii; d) educaţia de baza trebuie incurajata sau intensificata cît mai mult posibil, pentru persoanele care au primit instrucţie primara sau care n-au primit-o pînã la capãt; e) trebuie sa se urmãreascã activ dezvoltarea unei reţele şcolare la toate nivelurile, sa se stabileascã un sistem adecvat de burse şi sa se amelioreze în mod continuu condiţiile materiale ale personalului didactic. 3. Statele pãrţi la prezentul pact se angajeazã sa respecte libertatea pãrinţilor şi, atunci cînd este cazul, a tutorilor legali, de a alege pentru copiii lor instituţii de învãţãmînt, altele decît cele ale autoritãţilor publice, dar conforme cu normele minimale pe care le poate prescrie sau aproba statul în materie de educaţie şi de a asigura educaţia religioasã şi morala a copiilor lor în conformitate cu propriile lor convingeri. 4. Nici o dispoziţie din prezentul articol nu trebuie interpretatã ca aducind atingere libertãţii indivizilor şi persoanelor juridice de a infiinta şi de a conduce instituţii de învãţãmînt cu condiţia ca principiile enunţate în paragraful 1 al prezentului articol sa fie respectate, iar educaţia data în aceste instituţii sa fie conformã cu normele minimale pe care le poate prescrie statul. ART. 14 Orice stat parte la prezentul pact, care în momentul în care devine parte nu a putut încã asigura în teritoriul sau metropolitan sau în teritoriile aflate sub jurisdicţia sa obligativitatea şi gratuitatea învãţãmîntului primar, se angajeazã sa stabileascã şi sa adopte, într-un termen de 2 ani, un plan detaliat de mãsuri necesare pentru a realiza treptat, într-un numãr rezonabil de ani, fixat prin acest plan, deplina aplicare a principiului învãţãmîntului primar obligatoriu şi gratuit pentru toţi. ART. 15 1. Statele pãrţi la prezentul pact recunosc fiecãruia dreptul: a) de a participa la viata culturalã; b) de a beneficia de progresul ştiinţific şi de aplicatiile sale; c) de a beneficia de protecţia intereselor morale şi materiale decurgind din orice producţie ştiinţificã, literarã sau artisticã al carei autor este. 2. Mãsurile pe care statele pãrţi la prezentul pact le vor lua pentru a asigura deplina exercitare a acestui drept trebuie sa cuprindã mãsurile necesare pentru a asigura menţinerea, dezvoltarea şi difuzarea ştiinţei şi culturii. 3. Statele pãrţi la prezentul pact se angajeazã sa respecte libertatea indispensabila cercetãrii ştiinţifice şi activitãţilor creatoare. 4. Statele pãrţi la prezentul pact recunosc urmãrile binefacatoare care trebuie sa rezulte din încurajarea şi dezvoltarea cooperãrii şi contactelor internaţionale în domeniul ştiinţei şi culturii. PARTEA A PATRA
ART. 16 1. Statele pãrţi la prezentul pact se angajeazã sa prezinte, în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în aceasta parte a pactului, rapoarte asupra mãsurilor pe care le-au adoptat şi asupra progreselor obţinute în asigurarea respectãrii drepturilor recunoscute în pact. 2. a) Toate rapoartele vor fi adresate secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care le va transmite în copie, spre examinare, Consiliului Economic şi Social, în conformitate cu dispoziţiile prezentului pact. b) Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va transmite, de asemenea, instituţiilor specializate copii de pe rapoartele sau de pe pãrţile relevante din rapoartele trimise de statele pãrţi la prezentul pact, care sunt şi membre ale instituţiilor specializate respective, în mãsura în care aceste rapoarte sau pãrţi din rapoarte privesc probleme de competenta instituţiilor lor menţionate, potrivit actelor lor constitutive. ART. 17 1. Statele pãrţi la prezentul pact îşi vor prezenta rapoartele pe etape, potrivit unui program pe care îl va stabili Consiliul Economic şi Social în termen de un an de la data intrãrii în vigoare a prezentului pact, dupã ce va fi consultat statele pãrţi şi instituţiile specializate interesate. 2. Rapoartele pot sa aducã la cunostinta factorii şi dificultãţile care impiedica statele de a-şi îndeplini întru totul obligaţiile prevãzute în prezentul pact. 3. În cazul în care informaţii cu privire la acest subiect au fost deja trimise Organizaţiei Naţiunilor Unite sau unei instituţii specializate de cãtre un stat parte la pact, nu va mai fi necesar a se reproduce informaţiile, ci o referire precisa la aceste informaţii va fi suficienta. ART. 18 În virtutea responsabilitãţilor care îi sunt conferite de Carta Naţiunilor Unite în domeniul drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale, Consiliul Economic şi Social va putea încheia înţelegeri cu instituţiile specializate, în vederea prezentãrii de cãtre acestea de rapoarte cu privire la progresul realizat în îndeplinirea dispoziţiilor prezentului pact, care intra în cadrul activitãţilor lor. Rapoartele vor putea cuprinde date asupra deciziilor şi recomandãrilor adoptate în legatura cu traducerea în viata, de cãtre organele competente ale instituţiilor specializate, a acestor dispoziţii. ART. 19 Consiliul Economic şi Social poate transmite Comisiei drepturilor omului, în scop de studiu şi recomandãri de ordin general, sau pentru informare, dacã este cazul, rapoartele privind drepturile omului pe care le comunica statele în conformitate cu art. 16 şi 17 şi rapoartele privind drepturile omului pe care le comunica instituţiile specializate în conformitate cu art. 18. ART. 20 Statele pãrţi la prezentul pact şi instituţiile specializate interesate pot prezenta Consiliului Economic şi Social observaţii cu privire la orice recomandare de ordin general facuta în virtutea art. 19 sau cu privire la orice menţiune a unei recomandãri de ordin general figurind într-un raport al Comisiei drepturilor omului sau în orice alt document menţionat în raportul respectiv. ART. 21 Consiliul Economic şi Social poate prezenta din timp în timp adunãrii generale rapoarte cuprinzînd recomandãri cu caracter general şi un rezumat al informarilor primite de la statele pãrţi la prezentul pact şi de la instituţiile specializate în legatura cu mãsurile luate şi progresele realizate în vederea asigurãrii respectãrii generale a drepturilor recunoscute în prezentul pact. ART. 22 Consiliul Economic şi Social poate supune atentiei celorlalte organe ale O.N.U., organelor subsidiare şi instituţiilor specializate interesate care se ocupa de furnizarea unei asistente tehnice, orice problema pe care o ridica rapoartele menţionate în prezenta parte a prezentului pact şi care poate ajuta acestor organisme sa se pronunţe fiecare în propria sa sfera de competenta asupra oportunitãţii mãsurilor internaţionale capabile sa contribuie la punerea în aplicare efectivã şi progresiva a prezentului pact. ART. 23 Statele pãrţi la prezentul pact sunt de acord ca mãsurile de ordin internaţional destinate sa asigure realizarea drepturilor recunoscute în pact cuprind îndeosebi încheierea de convenţii, adoptarea de recomandãri, furnizarea unei asistente tehnice şi organizarea, împreunã cu guvernele interesate, a unor reuniuni regionale şi reuniuni tehnice în scop de consultare şi de studiu. ART. 24 Nici o dispoziţie din prezentul pact nu trebuie interpretatã ca aducind atingere dispoziţiilor din Carta Naţiunilor Unite şi din statutele instituţiilor specializate care definesc rãspunsurile diverselor organe ale O.N.U. şi ale instituţiilor specializate cu privire la chestiunile prevãzute în prezentul pact. ART. 25 Nici o dispoziţie din prezentul pact nu va fi interpretatã ca aducind atingere dreptului inerent al tuturor popoarelor de a beneficia şi de a se folosi pe deplin şi în mod liber de bogãţiile şi resursele lor naturale. PARTEA A CINCEA
ART. 26 1. Prezentul pact este deschis spre semnare oricãrui stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau membru al vreuneia dintre instituţiile sale specializate, oricãrui stat parte la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie, precum şi oricãrui alt stat invitat de Adunarea Generalã a Naţiunilor Unite sa devinã parte la prezentul pact. 2. Prezentul pact este supus ratificãrii, iar instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. 3. Prezentul pact va fi deschis spre aderare oricãrui stat la care se referã paragraful 1 din prezentul articol. 4. Aderarea se va face prin depunerea la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a unui instrument de aderare. 5. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va informa toate statele care au semnat prezentul pact sau care au aderat la el despre depunerea fiecãrui instrument de ratificare sau de aderare. ART. 27 1. Prezentul pact va intra în vigoare la 3 luni de la data depunerii la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de-al treizeci şi cincilea instrument de ratificare sau de aderare. 2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica prezentul pact sau vor adera la el dupã depunerea celui de-al treizeci şi cincilea instrument de ratificare sau de aderare, pactul va intra în vigoare la 3 luni de la data depunerii de cãtre stat a instrumentului sau de ratificare sau de aderare. ART. 28 Dispoziţiile prezentului pact se aplica, fãrã nici o limitate sau excepţie, tuturor unitãţilor constitutive ale statelor federative. ART. 29 1. Orice stat parte la prezentul pact poate sa propunã un amendament şi sa-i depunã textul la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Secretarul general va transmite apoi toate proiectele de amendamente statelor pãrţi la prezentul pact, cerindu-le sa-i comunice dacã doresc sa se convoace o conferinţa a statelor pãrţi pentru a examina aceste proiecte şi a le supune votarii. Dacã cel puţin o treime din state se declara în favoarea acestei convocãri, secretarul general va convoca conferinţa sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite. Orice amendament adoptat de majoritatea statelor prezente şi votante la conferinţa va fi supus aprobãrii Adunãrii Generale a Naţiunilor Unite. 2. Aceste amendamente intra în vigoare dupã ce au fost aprobate de Adunarea Generalã a Naţiunilor Unite şi acceptate de o majoritate de doua treimi a statelor pãrţi la prezentul pact, în conformitate cu respectivele lor reguli constituţionale. 3. Cînd aceste amendamente intra în vigoare, ele sunt obligatorii pentru statele pãrţi care le-au acceptat, celelalte state pãrţi raminind legate de dispoziţiile prezentului pact şi de orice amendament anterior pe care l-au acceptat. ART. 30 Independent de notificãrile prevãzute la paragraful 5 al art. 26, secretarul general al O.N.U. va informa toate statele la care se referã paragraful 1 al aceluiaşi articol: a) cu privire la semnãturile, instrumentele de ratificare şi de aderare depuse în conformitate cu art. 26; b) cu privire la data la care prezentul pact va intra în vigoare în conformitate cu art. 27 şi la data cînd vor intra în vigoare amendamentele prevãzute în art. 29. ART. 31 1. Prezentul pact, ale cãrui texte în chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola, sunt în egala mãsura autentice, va fi depus în arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite. 2. Secretarul general al O.N.U. va transmite tuturor statelor la care se referã art. 26 cîte o copie certificatã de pe prezentul pact. PACT INTERNAŢIONAL
cu privire la drepturile civile şi politice *
------------------------- * Traducere. PREAMBUL
Statele pãrţi la prezentul pact, considerind ca, în conformitate cu principiile enunţate în Carta Naţiunilor Unite, recunoaşterea demnitãţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertãţii, dreptatii şi pãcii în lume, recunoscind ca aceste drepturi decurg din demnitatea inerenta persoanei umane, recunoscind ca, în conformitate cu Declaraţia universala a drepturilor omului, idealul fiinţei umane libere, bucurindu-se de libertãţile civile şi politice şi eliberata de teama şi de mizerie, nu poate fi realizat decît dacã se creeazã condiţii care permit fiecãruia sa se bucure de drepturile sale civile şi politice, ca şi de drepturile sale economice, sociale şi culturale, considerind ca, potrivit Cartei Naţiunilor Unite, statele au obligaţia de a promova respectarea universala şi efectivã a drepturilor şi libertãţilor omului, luind în considerare faptul ca individul are îndatoriri fata de semenii sãi şi fata de colectivitatea cãreia îi aparţine şi este dator a se strãdui sa promoveze şi sa respecte drepturile recunoscute în prezentul pact, au convenit asupra urmãtoarelor articole: PARTEA ÎNTÎI
ART. 1 1. Toate popoarele au dreptul de a dispune de ele însele. În virtutea acestui drept, ele îşi determina liber statutul politic şi îşi asigura liber dezvoltarea economicã, socialã şi culturalã. 2. Pentru a-şi infaptui scopurile, toate popoarele pot dispune liber de bogãţiile şi de resursele lor naturale, fãrã a aduce atingere obligaţiilor care decurg din cooperarea economicã internationala, intemeiata pe principiul interesului reciproc, şi din dreptul internaţional. În nici un caz un popor nu va putea fi lipsit de propriile mijloace de trai. 3. Statele pãrţi la prezentul pact, inclusiv cele care au rãspunderea administrãrii de teritorii neautonome şi de teritorii sub tutela, trebuie sa înlesneascã realizarea dreptului popoarelor de a dispune de ele însele şi sa respecte acest drept, în conformitate cu dispoziţiile Cartei Naţiunilor Unite. PARTEA A DOUA
ART. 2 1. Statele pãrţi la prezentul pact se angajeazã sa respecte şi sa garanteze tuturor indivizilor care se gãsesc pe teritoriul lor şi ţin de competenta lor drepturile recunoscute în prezentul pact, fãrã nici o deosebire, în special de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine nationala sau socialã, avere, naştere sau intemeiata pe orice alta împrejurare. 2. Statele pãrţi la prezentul pact se angajeazã ca potrivit cu procedura lor constituţionalã şi cu dispoziţiile prezentului pact sa acţioneze spre a da posibilitatea adoptãrii unor mãsuri legislative sau a altora, apte pentru traducerea în viata a drepturilor recunoscute în prezentul pact care nu ar fi încã în vigoare. 3. Statele pãrţi la prezentul pact se angajeazã: a) sa garanteze ca orice persoana ale carei drepturi sau libertãţi recunoscute în prezentul pact au fost violate va dispune de o cale de recurs efectivã, chiar atunci cînd încãlcarea a fost comisã de persoane actionind în exerciţiul funcţiilor lor oficiale; b) sa garanteze ca autoritatea competenta, judiciarã, administrativã ori legislativã, sau orice alta autoritate competenta potrivit legislaţiei statului, va hotãrî asupra drepturilor persoanei care foloseşte calea de recurs, şi sa dezvolte posibilitãţile de recurs jurisdicţional; c) sa garanteze ca autoritãţile competente vor da urmare oricãrui recurs care a fost recunoscut ca justificat. ART. 3 Statele pãrţi la prezentul pact se angajeazã sa asigure dreptul egal al bãrbaţilor şi al femeilor de a se bucura de toate drepturile civile şi politice enunţate în prezentul pact. ART. 4 1. În cazul în care un pericol public excepţional ameninta existenta naţiunii şi este proclamat printr-un act oficial, statele pãrţi la prezentul pact pot ca în limita stricta a cerinţelor situaţiei sa ia mãsuri derogatorii de la obligaţiile prevãzute în prezentul pact, cu condiţia ca aceste mãsuri sa nu fie incompatibile cu celelalte obligaţii pe care le au potrivit dreptului internaţional şi ca din ele sa nu rezulte o discriminare intemeiata numai pe rasa, culoare, sex, limba, religie sau origine socialã. 2. Dispoziţia precedenta nu autoriza nici o derogare de la prevederile art. 6, 7, 8 (paragrafele 1 şi 2), 11, 15, 16 şi 18. 3. Statele pãrţi la prezentul pact care fac uz de dreptul de derogare trebuie ca prin intermediul secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite sa semnaleze de îndatã celorlalte state pãrţi dispoziţiile de la care au derogat, precum şi motivele care au provocat aceasta derogare. O noua comunicare va fi facuta, prin acelaşi intermediu, la data la care ele au pus capãt derogarilor. ART. 5 1. Nici o dispoziţie din prezentul pact nu poate fi interpretatã ca implicind pentru un stat, o grupare sau un individ vreun drept de a se deda la o activitate sau de savirsi un act urmãrind suprimarea drepturilor şi libertãţilor recunoscute în prezentul pact ori limitãri ale lor mai ample decît cele prevãzute în pact. 2. Nu se poate admite nici o restrictie sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau în vigoare în orice stat parte la prezentul pact prin aplicarea legilor, convenţiilor, regulamentelor sau cutumelor, sub pretextul ca prezentul pact nu recunoaşte aceste drepturi sau le recunoaşte într-o mãsura mai mica. PARTEA A TREIA
ART. 6 1. Dreptul la viata este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viata sa în mod arbitrar. 2. În ţãrile în care pedeapsa cu moartea nu a fost abolita, o sentinta de condamnare la moarte nu va putea fi pronunţatã decît pentru crimele cele mai grave, în conformitate cu legislaţia în vigoare în momentul în care crima a fost comisã, legislaţie care nu trebuie sa fie în contradictie cu dispoziţiile prezentului pact şi nici cu cele ale Convenţiei pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid. Aceasta pedeapsa nu poate fi aplicatã decît în virtutea unei hotãrîri definitive pronunţatã de un tribunal competent. 3. Cînd privarea de viata constituie crima de genocid, se înţelege ca nici o dispoziţie din prezentul articol nu autoriza un stat parte la prezentul pact sa deroge în nici un fel de la vreo obligaţie asumatã în virtutea dispoziţiilor Convenţiei pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid. 4. Orice condamnat la moarte are dreptul de a solicita graţierea sau comutarea pedepsei. Amnistia, graţierea sau comutarea pedepsei cu moartea poate fi acordatã în toate cazurile. 5. O sentinta de condamnare la moarte nu poate fi pronunţatã pentru crime comise de persoane sub virsta de 18 ani şi nu poate fi executatã impotriva unor femei gravide. 6. Nici o dispoziţie din prezentul articol nu poate fi invocatã pentru a se intirzia sau a se impiedica abolirea pedepsei capitale de cãtre un stat parte la prezentul pact. ART. 7 Nimeni nu va fi supus torturii şi nici unor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. În special, este interzis ca o persoana sa fie supusã, fãrã consimţãmîntul sau, unei experienţe medicale sau ştiinţifice. ART. 8 1. Nimeni nu va fi ţinut în sclavie; sclavia şi comerţul de sclavi, sub toate formele sunt interzise. 2. Nimeni nu va putea fi ţinut în servitute. 3. a) Nimeni nu va putea fi constrîns sa execute o munca forţatã sau obligatorie; b) alin. a) al prezentului paragraf nu poate fi interpretat ca interzicind, în ţãrile în care anumite infracţiuni pot fi pedepsite cu detenţiunea însoţitã de munca forţatã, executarea unei pedepse de munca forţatã, pronunţatã de un tribunal competent; c) Nu se considera munca forţatã sau obligatorie în sensul prezentului paragraf: i) orice munca sau serviciu, neindicate în alin. b), cerute în mod normal unui individ deţinut în virtutea unei decizii legale a justiţiei sau eliberat condiţionat în urma unei asemenea decizii; ii) orice serviciu cu caracter militar şi, în ţãrile în care obiecţia de constiinta este admisã, orice serviciu naţional cerut în virtutea legii celor care ridica obiecţii de constiinta; iii) orice serviciu cerut în cazurile de forta majorã sau de sinistre care ameninta viata sau bunãstarea comunitãţii; iv) orice munca sau orice serviciu care fac parte din obligaţiile cetatenesti normale. ART. 9 1. Orice om are dreptul la libertate şi la securitatea persoanei sale. Nimeni nu poate fi arestat sau deţinut în mod arbitrar. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa decît pentru motive legale şi în conformitate cu procedura prevãzutã de lege. 2. Orice individ arestat va fi informat, în momentul arestãrii sale, despre motivele acestei arestari şi va fi înştiinţat, în cel mai scurt timp, de orice invinuire care i se aduce. 3. Orice individ arestat sau deţinut pentru comiterea unei infracţiuni penale va fi adus, în termenul cel mai scurt, în fata unui judecãtor sau a unei alte autoritãţi împuternicite prin lege sa exercite funcţiuni judiciare şi va trebui sa fie judecat într-un interval rezonabil sau sa fie eliberat. Detenţiunea persoanelor care urmeazã a fi trimise în judecata nu trebuie sa constituie regula, dar punerea în libertate poate fi subordonata unor garanţii asigurind înfãţişarea lor la şedinţele de judecata, pentru toate celelalte acte de procedura şi, dacã este cazul, pentru executarea hotãrîrii. 4. Oricine a fost privat de libertate prin arestare sau detenţiune are dreptul de a introduce recurs în fata unui tribunal, pentru ca acesta sa hotãrascã neîntîrziat asupra legalitãţii detenţiunii sale şi sa ordone liberarea sa, dacã detenţiunea este ilegala. 5. Orice individ care a fost victima unei arestari sau detentiuni ilegale are drept la o reparatie. ART. 10 1. Orice persoana privatã de libertate va fi tratata cu umanitate şi cu respectarea demnitãţii inerente persoanei umane. 2. a) Cei aflaţi în preventie vor fi, în afarã de circumstanţe excepţionale, separati de condamnaţi şi vor fi fi supuşi unui regim distinct, potrivit condiţiei lor de persoane necondamnate. b) Ţinerii aflaţi în preventie vor fi separati de adulti şi se va hotãrî în legatura cu cazul lor cît mai repede cu putinta. 3. Regimul penitenciar va cuprinde un tratament al condamnaţilor avînd drept scop esenţial ameliorarea lor şi reclasarea lor socialã. Ţinerii delicventi vor fi separati de adulti şi supuşi unui regim potrivit virstei şi statutului lor legal. ART. 11 Nimeni nu poate fi intemnitat pentru singurul motiv ca nu este în mãsura sa execute o obligaţie contractualã. ART. 12 1. Orice persoana care se afla în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul de a circula acolo liber şi de a-şi alege liber resedinta. 2. Orice persoana este libera sa pãrãseascã orice ţara, inclusiv propria sa ţara. 3. Drepturile sus-menţionate nu pot face obiectul unor restrictii decît dacã acestea sunt prevãzute prin lege, necesare pentru a ocroti securitatea nationala, ordinea publica, sãnãtatea ori moralitatea publica sau drepturile şi libertãţile altora şi sunt compatibile cu celelalte drepturi recunoscute în prezentul pact. 4. Nimeni nu poate fi privat în mod arbitrar de dreptul de a intra în propria sa ţara. ART. 13 Un strãin care se afla în mod legal pe teritoriul unui stat parte la prezentul pact nu poate fi expulzat decît în executarea unei decizii luate în conformitate cu legea şi, dacã ratiuni imperioase de securitate nationala nu se opun, el trebuie sa aibã posibilitatea de a prezenta considerentele care pledeaza impotriva expulzãrii sale şi de a obţine examinarea cazului sau de cãtre autoritatea competenta ori de cãtre una sau mai multe persoane special desemnate de aceasta autoritate, fiind reprezentat în acest scop. ART. 14 1. Toţi oamenii sunt egali în fata tribunalelor şi curţilor de justiţie. Orice persoana are dreptul ca litigiul în care se afla sa fie examinat în mod echitabil şi public de cãtre un tribunal competent, independent şi impartial, stabilit prin lege, care sa decidã fie asupra temeiniciei oricãrei învinuiri penale îndreptate impotriva ei, fie asupra contestaţiilor privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil. Şedinţa de judecata poate fi declarata secreta în totalitate sau pentru o parte a desfãşurãrii ei, fie în interesul bunelor moravuri, al ordinii publice sau al securitãţii naţionale într-o societate democratica, fie, dacã interesele vieţii particulare are pãrţilor în cauza o cer, fie în mãsura în care tribunalul ar socoti acest lucru ca absolut necesar, cînd datoritã circumstanţelor speciale ale cauzei publicitatea ar dãuna intereselor justiţiei; cu toate acestea, pronunţarea oricãrei hotãrîri în materie penalã sau civilã va fi publica, afarã de cazurile cînd interesul minorilor cere sa se procedeze altfel sau cînd procesul se referã la diferende matrimoniale ori la tutela copiilor. 2. Orice persoana acuzata de comiterea unei infracţiuni penale este prezumatã a fi nevinovatã cît timp culpabilitatea sa nu a fost stabilitã în mod legal. 3. Orice persoana acuzata de comiterea unei infracţiuni penale are dreptul, în condiţii de deplina egalitate, la cel puţin urmãtoarele garanţii: a) sa fie informatã în cel mai scurt termen, într-o limba pe care o înţelege, şi în mod detaliat, despre natura şi motivele acuzatiei cei i se aduc; b) sa dispunã de timpul şi de înlesnirile necesare pregãtirii apãrãrii sale şi sa comunice cu apãrãtorul pe care şi-l alege; c) sa fie judecata fãrã o intirziere excesiva; d) sa fie prezenta la proces şi sa se apere ea însãşi sau sa aibã asistenta unui apãrãtor ales de ea; dacã nu are apãrãtor, sa fie informatã despre dreptul de a-l avea şi, ori de cîte ori interesul justiţiei o cere, sa i se atribuie un apãrãtor din oficiu, fãrã plata, dacã ea nu are mijloace pentru a-l remunera; e) sa interogheze sau sa facã a fi interogati martorii acuzarii şi sa obţinã înfãţişarea şi interogarea martorilor apãrãrii, în aceleaşi condiţii cu cele ale martorilor acuzarii; f) sa beneficieze de asistenta gratuita a unui interpret, dacã nu înţelege sau nu vorbeşte limba folositã la şedinţa de judecata; g) sa nu fie silitã sa marturiseasca impotriva sa însãşi sau sa se recunoascã vinovata. 4. Procedura aplicabilã tinerilor care nu sunt încã majori potrivit legii penale va tine seama de virsta lor şi de interesul reeducãrii lor. 5. Orice persoana declarata vinovata de o infracţiune are dreptul de a obţine examinarea de cãtre o jurisdicţie superioarã, în conformitate cu legea, a declarãrii vinovatiei şi a condamnãrii sale. 6. Cînd o condamnare penalã definitiva este ulterior anulatã sau se acorda graţierea deoarece un fapt nou sau nou descoperit dovedeşte ca s-a produs o eroare judiciarã, persoana care a suferit o pedeapsa în urma acestei condamnãri va primi o indemnizaţie în conformitate cu legea, afarã de cazul cînd s-a dovedit ca nedescoperirea în timp util a faptului necunoscut ei îi este imputabilã, în întregime sau în parte. 7. Nimeni nu poate fi urmãrit sau pedepsit din pricina unei infracţiuni pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotãrîre definitiva în conformitate cu legea şi cu procedura penalã a fiecãrei tari. ART. 15 1. Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituiau un act delictuos, potrivit dreptului naţional sau internaţional, în momentul în care au fost sãvîrşite. De asemenea, nu se va aplica o pedeapsa mai severã decît cea care era aplicabilã în momentul comiterii infracţiunii. Dacã ulterior comiterii infracţiunii, legea prevede aplicarea unei pedepse mai uşoare, delicventul trebuie sa beneficieze de aceasta. 2. Nimic din prezentul articol nu se opune judecãrii sau condamnãrii oricãrui individ din pricina unor acţiuni sau omisiuni care atunci cînd au fost sãvîrşite erau considerate ca fapte criminale, potrivit principiilor generale de drept recunoscute de totalitatea naţiunilor. ART. 16 Orice om are dreptul de a i se recunoaşte pretutindeni personalitatea juridicã. ART. 17 1. Nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viata particularã, în familia, domiciliul sau corespondenta sa, nici la atingeri ilegale aduse onoarei şi reputaţiei sale. 2. Orice persoana are drept la protecţia legii impotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri. ART. 18 1. Orice persoana are drept la libertatea gîndirii, conştiinţei şi religiei; acest drept implica libertatea de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, individual sau în comun, atît în public cît şi în particular, prin cult şi îndeplinirea riturilor, prin practici şi prin învãţãmînt. 2. Nimeni nu va fi supus vreunei constringeri putind aduce atingere libertãţii sale de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa. 3. Libertatea manifestãrii religiei sau convingerilor nu poate fi supusã decît restrictiilor prevãzute de lege şi necesare pentru ocrotirea securitãţii, ordinii şi sãnãtãţii publice ori a moralei sau a libertãţilor şi drepturilor fundamentale ale altora. 4. Statele pãrţi la prezentul pact se angajeazã sa respecte libertatea pãrinţilor şi, atunci cînd este cazul, a tutorilor legali, de a asigura educaţia religioasã şi morala a copiilor lor în conformitate cu propriile convingeri. ART. 19 1. Nimeni nu trebuie sa aibã de suferit din cauza opiniilor sale. 2. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a cauta, de a primi şi de a raspindi informaţii şi idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub forma orala, scrisã, tiparita ori artisticã sau prin orice alt mijloc, la alegerea sa. 3. Exercitarea libertãţilor prevãzute la paragraful 2 al prezentului articol comporta obligaţii şi raspunderi speciale. În consecinta, ea poate fi supusã anumitor limitãri care trebuie însã stabilite în mod expres prin lege şi care sunt necesare; a) respectãrii drepturilor sau reputaţiei altora; b) apãrãrii securitãţii naţionale, ordinii publice, sãnãtãţii sau moralitãţii publice. ART. 20 1. Orice propaganda în favoarea rãzboiului este interzisã prin lege. 2. Orice indemn la ura nationala, rasialã sau religioasã care constituie o incitare la discriminare, la ostilitate sau la violenta este interzis prin lege. ART. 21 Dreptul la întrunire paşnicã este recunoscut. Exercitarea acestui drept nu poate fi supusã decît restrictiilor conforme cu legea şi necesare într-o societate democratica, în interesul securitãţii naţionale, al securitãţii publice, al ordinii publice ori pentru a ocroti sãnãtatea sau moralitatea publica sau drepturile şi libertãţile altora. ART. 22 1. Orice persoana are dreptul de a se asocia în mod liber cu altele, inclusiv dreptul de a constitui sindicate şi de a adera la ele, pentru ocrotirea intereselor sale. 2. Exercitarea acestui drept nu poate fi supusã decît restrictiilor prevãzute de lege şi care sunt necesare într-o societate democratica, în interesul securitãţii naţionale, al securitãţii publice, al ordinii publice ori pentru a ocroti sãnãtatea sau moralitatea publica sau drepturile şi libertãţile altora. Prezentul articol nu se opune ca exercitarea acestui drept de cãtre membrii forţelor armate şi ai poliţiei sa fie supusã unor restrictii legale. 3. Nici o dispoziţie din prezentul articol nu permite statelor pãrţi la Convenţia din 1948 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind libertatea sindicala şi ocrotirea dreptului sindical sa ia mãsuri legislative aducind atingere - sau sa aplice legea într-un mod care sa aducã atingere - garanţiilor prevãzute în acea convenţie. ART. 23 1. Familia este elementul natural şi fundamental al societãţii şi are drept la ocrotire din partea societãţii şi a statului. 2. Dreptul de a se cãsãtori şi de a întemeia o familie este recunoscut bãrbatului şi femeii, începînd de la virsta nubila. 3. Nici o cãsãtorie nu va putea fi încheiatã fãrã consimţãmîntul liber şi deplin al viitorilor soţi. 4. Statele pãrţi la prezentul pact vor lua mãsurile potrivite pentru a asigura egalitatea în drepturi şi raspunderi a soţilor în privinta cãsãtoriei, în timpul cãsãtoriei şi atunci cînd ea se desface. În cazul desfacerii, se vor lua mãsuri pentru a asigura copiilor ocrotirea necesarã. ART. 24 1. Orice copil, fãrã nici o discriminare intemeiata pe rasa, culoare, sex, limba, religie, origine nationala sau socialã, avere sau naştere, are dreptul din partea familiei sale, a societãţii şi a statului la mãsurile de ocrotire pe care le cere condiţia de minor. 2. Orice copil trebuie sa fie înregistrat imediat dupã naştere şi sa aibã un nume. 3. Orice copil are dreptul de a dobîndi o cetãţenie. ART. 25 Orice cetãţean are dreptul şi posibilitatea, fãrã nici una dintre discriminarile la care se referã art. 2 şi fãrã restrictii nerezonabile; a) de a lua parte la conducerea treburilor publice, fie direct, fie prin intermediul unor reprezentanţi liber aleşi; b) de a alege şi de a fi ales, în cadrul unor alegeri periodice, oneste, cu sufragiu universal şi egal şi cu scrutin secret, asigurind exprimarea libera a voinţei alegãtorilor; c) de a avea acces, în condiţii generale de egalitate, la funcţiile publice din ţara sa. ART. 26 Toate persoanele sunt egale în fata legii şi au, fãrã discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii. În aceasta privinta legea trebuie sa interzicã orice discriminare şi sa garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egala şi eficace contra oricãrei discriminãri, în special de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine nationala sau socialã, avere, naştere sau intemeiata pe orice alta împrejurare. ART. 27 În statele în care exista minoritãţi etnice, religioase sau lingvistice, persoanele aparţinînd acestor minoritãţi nu pot fi lipsite de dreptul de a avea, în comun cu ceilalţi membri ai grupului lor, propria lor viata culturalã, de a profesa şi practica propria lor religie sau de a folosi propria lor limba. PARTEA A PATRA
ART. 28 1. Se instituie un Comitet al drepturilor omului (denumit în continuare, în prezentul pact, comitetul). Acest comitet este compus din optsprezece membri şi are funcţiile stabilite în cele de mai jos. 2. Comitetul este compus din resortisanti ai statelor pãrţi la prezentul pact, care trebuie sa fie personalitãţi de inalta moralitate şi avînd o competenta recunoscuta în domeniul drepturilor omului. Se va tine seama de interesul pe care îl prezintã participarea la lucrãrile comitetului a citorva persoane avînd o experienta juridicã. 3. Membrii comitetului sunt aleşi şi exercita aceasta funcţie cu titlu individual. ART. 29 1. Membrii comitetului sunt aleşi prin vot secret dintr-o lista de candidaţi care întrunesc condiţiile prevãzute în art. 28, propuşi în acest scop de cãtre statele pãrţi la prezentul pact. 2. Fiecare stat parte la prezentul pact poate sa propunã cel mult doi candidaţi. Aceşti doi candidaţi trebuie sa fie resortisanti ai statului care îi propune. 3. Candidatura aceleiaşi persoane poate fi propusã pentru o noua alegere. ART. 30 1. Prima alegere va avea loc în cel mult 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentului pact. 2. Cu cel puţin 4 luni înainte de orice alegere un comitet, alta decît o alegere pentru completarea unui loc declarat vacant în conformitate cu art. 34, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite invita în scris statele pãrţi la prezentul pact sa desemneze, în termen de 3 luni, candidaţii pe care îi propun ca membri ai comitetului. 3. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite întocmeşte o lista alfabetica a tuturor candidaţilor astfel propuşi şi o comunica statelor pãrţi la prezentul pact cel mai tirziu cu o luna înainte de fiecare alegere. 4. Membrii comitetului sunt aleşi în cursul unei reuniuni a statelor pãrţi la prezentul pact, convocatã de secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite la sediul organizaţiei. La aceasta reuniune, unde cvorumul este constituit de doua treimi din statele pãrţi la prezentul pact, sunt aleşi ca membri ai comitetului candidaţii care obţin cel mai mare numãr de voturi şi majoritatea absolutã a voturilor reprezentanţilor statelor pãrţi prezenţi şi votanti. ART. 31 1. Comitetul nu poate sa cuprindã mai mult de un resortisant al unui stat. 2. Pentru alegerile în comitet se va tine seama de o repartiţie geograficã echitabila şi de reprezentarea diferitelor forme de civilizatie, precum şi a principalelor sisteme juridice. ART. 32 1. Membrii comitetului sunt aleşi pe 4 ani. Ei sunt reeligibili dacã li se propune din nou candidatura. Cu toate acestea, mandatul a noua membri aleşi la prima alegere ia sfîrşit dupã 2 ani; imediat dupã prima alegere, numele acestor noua membri va fi tras la sorţi de cãtre preşedintele reuniunii la care se referã paragraful 4 al art. 30. 2. La expirarea mandatului, alegerile au loc în conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente din aceasta parte a pactului. ART. 33 1. Dacã, dupã pãrerea unanima a celorlalţi membri, un membru al comitetului a încetat de a-şi îndeplini funcţiile pentru orice cauza alta decît o absenta cu caracter temporar, preşedintele comitetului informeazã despre aceasta pe secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care declara atunci vacant locul pe care îl ocupa membrul menţionat. 2. În caz de deces sau de demisie a unui membru al comitetului, preşedintele informeazã, de îndatã, despre aceasta pe secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care declara locul vacant cu începere de la data decesului sau de la data cînd opereazã demisia. ART. 34 1. Cînd un loc a fost declarat vacant în conformitate cu art. 33, dacã mandatul membrului care trebuie înlocuit nu expira în cele 6 luni urmãtoare datei la care a fost declarata vacanta, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite înştiinţeazã despre aceasta statele pãrţi la prezentul pact, care pot, în termen de 2 luni, sa desemneze candidaţi în conformitate cu dispoziţiile art. 29, în vederea completãrii locului vacant. 2. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite întocmeşte o lista alfabetica a candidaţilor astfel propuşi şi o comunica statelor pãrţi la prezentul pact. Alegerea în vederea completãrii locului vacant va avea apoi loc în conformitate cu dispoziţiile pertinente din aceasta parte a pactului. 3. Orice membru al comitetului ales pentru completarea unui loc declarat vacant în conformitate cu art. 33 face parte din comitet pînã la data expirãrii normale a mandatului membrului al cãrui loc a devenit vacant în comitet în conformitate cu dispoziţiile articolului menţionat. ART. 35 Membrii comitetului primesc, cu aprobarea Adunãrii Generale a Naţiunilor Unite, remuneraţii suportate din fondurile Organizaţiei Naţiunilor Unite în condiţiile stabilite de adunarea generalã, luindu-se în considerare importanta funcţiilor comitetului. ART. 36 Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pune la dispoziţia comitetului personalul şi mijloacele materiale care îi sunt necesare pentru a îndeplini în mod eficient funcţiile care îi sunt încredinţate în virtutea prezentului pact. ART. 37 1. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va convoca membrii comitetului, pentru prima reuniune, la sediul organizaţiei. 2. Dupã prima sa reuniune, comitetul se va întruni cu orice prilej prevãzut prin regulamentul sau interior. 3. Reuniunile comitetului au loc, în mod obişnuit, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite sau la Oficiul Naţiunilor Unite de la Geneva. ART. 38 Înainte de a intra în funcţie, orice membru al comitetului trebuie sa-şi ia, în şedinţa publica, angajamentul solemn ca îşi va îndeplini funcţia cu deplina impartialitate şi conştiinciozitate. ART. 39 1. Comitetul îşi alege un birou pe o perioada de 2 ani. Membrii biroului sunt reeligibili. 2. Comitetul stabileşte el însuşi regulamentul sau interior; acesta trebuie sa cuprindã însã, între altele, urmãtoarele dispoziţii: a) cvorumul este de doisprezece membri; b) deciziile comitetului se iau cu majoritatea membrilor prezenţi. ART. 40 1. Statele pãrţi la prezentul pact se angajeazã sa prezinte rapoarte asupra mãsurilor pe care le-au adoptat şi care transpun în viata drepturile recunoscute în prezentul pact, precum şi asupra progreselor realizate în folosinta acestor drepturi: a) în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului pact, pentru fiecare stat parte interesat, în ceea ce îl priveşte; b) dupã aceea, de fiecare data cînd comitetul i-o va cere. 2. Toate rapoartele vor fi adresate secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite care le va transmite spre examinare comitetului. Rapoartele vor trebui sa indice, dacã va fi cazul, factorii şi dificultãţile care afecteazã punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentului pact. 3. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite poate, dupã consultãri cu comitetul, sa transmitã instituţiilor specializate interesate copia oricãror pãrţi din rapoarte care pot avea legatura cu sfera lor de competenta. 4. Comitetul studiazã rapoartele prezentate de statele pãrţi la prezentul pact. El înainteazã statelor pãrţi propriile sale rapoarte, precum şi orice observaţii generale pe care le socoteşte potrivite. Comitetul poate de asemenea, sa transmitã Consiliului Economic şi Social aceste observaţii, însoţite de copii de pe rapoartele pe care le-a primit de la statele pãrţi la prezentul pact. 5. Statele pãrţi la prezentul pact pot sa prezinte comitetului comentarii cu privire la orice observatie facuta în virtutea paragrafului 4 al prezentului articol. ART. 41 1. Orice stat parte la prezentul pact poate, în virtutea prezentului articol, sa declare în orice moment ca recunoaşte comitetului competenta de a primi şi examina comunicãri în care un stat poate pretinde ca un alt stat parte nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce decurg din prezentul pact. Comunicãrile prezentate în virtutea prezentului articol nu pot fi primite şi examinate decît dacã ele emana de la un stat parte care a fãcut o declaraţie prin care recunoaşte, în ceea ce îl priveşte, competenta comitetului. Comitetul nu va primi nici o comunicare privitoare la un stat parte care nu a fãcut o asemenea declaraţie. Comunicãrilor primite în conformitate cu prezentul articol li se aplica urmãtoarea procedura: a) Dacã un stat parte la prezentul pact socoteşte ca un alt stat, de asemenea parte la pact, nu aplica dispoziţiile pactului, el poate, printr-o comunicare scrisã, sa atragã atenţia acelui stat asupra chestiunii. În termen de 3 luni de la primirea comunicãrii, statul destinatar va furniza statului care a adresat comunicarea explicaţii sau orice alte declaraţii scrise lamurind chestiunea, care vor trebui sa cuprindã, pe cît este posibil şi util, indicaţii asupra regulilor sale de procedura şi asupra cãilor de recurs fie folosite deja, fie pendinte, fie deschise încã. b) Dacã în termen de 6 luni de la primirea comunicãrii originale de cãtre statul destinatar chestiunea nu a fost soluţionatã spre satisfactia celor doua state pãrţi interesate, şi unul şi altul vor avea dreptul de a supune comitetului, adresind cîte o notificare comitetului şi celuilalt stat interesat. c) Comitetul nu poate lua în examinare o cauza care îi este supusã decît dupã ce s-a asigurat ca toate cãile interne de recurs disponibile au fost utilizate şi epuizate, în conformitate cu principiile de drept internaţional unanim recunoscute. Aceasta regula nu se aplica în cazurile în care procedurile de recurs depãşesc termenele rezonabile. d) Şedinţele în care comitetul examineazã comunicãrile prevãzute în prezentul articol sunt secrete. e) Sub rezerva dispoziţiilor alin. c), comitetul îşi va oferi bunele oficii statelor pãrţi interesate, spre a se ajunge la o soluţie amiabila a chestiunii, intemeiata pe respectarea drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale asa cum le recunoaşte prezentul pact. f) În orice cauza care îi este supusã, comitetul poate cere statelor pãrţi interesate la care se referã alin. b) sa-i furnizeze orice informaţie pertinenta. g) Statele pãrţi interesate la care se referã alin. b) au dreptul de a fi reprezentate cu prilejul examinãrii problemei de cãtre comitet şi de a prezenta observaţii orale sau scrise ori în ambele forme. h) În termen de 12 luni din ziua cînd a primit notificarea la care se referã alin. b), comitetul trebuie sa prezinte un raport: i) dacã s-a putut gãsi o soluţie în conformitate cu dispoziţiile alin. e), comitetul se margineste, în raportul sau, la o scurta expunere a faptelor şi a soluţiei la care s-a ajuns; ii) dacã nu s-a putut gãsi o soluţie în conformitate cu dispoziţiile alin. e), comitetul se margineste în raportul sau la o scurta expunere a faptelor; textul observaţiilor scrise şi procesul-verbal al observaţiilor orale prezentate de statele pãrţi interesate vor fi alãturate raportului. Raportul pentru fiecare cauza va fi comunicat statelor pãrţi interesate. 2. Dispoziţiile prezentului articol vor intra în vigoare cînd zece state pãrţi la prezentul pact vor fi fãcut declaraţia prevãzutã la paragraful 1 din prezentul articol. Declaraţia menţionatã va fi depusa de cãtre statul parte secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care o va transmite în copie celorlalte state pãrţi. O declaraţie poate fi retrasã oricind, printr-o notificare adresatã secretarului general. Aceasta retragere nu va aduce atingere examinãrii oricãrei chestiuni care face obiectul unei comunicãri deja transmise în virtutea prezentului articol; nici o alta comunicare a unui stat parte nu va fi însã primitã dupã ce secretarul general va primi notificarea de retragere a declaraţiei, decît dacã statul parte interesat va fi fãcut o noua declaraţie. ART. 42 1. a) Dacã o chestiune supusã comitetului în conformitate cu art. 41 nu a fost soluţionatã spre satisfactia statelor pãrţi interesate, comitetul poate, cu asentimentul prealabil al acestora, sa desemneze o comisie de conciliere ad-hoc (denumita în continuare comisia). Comisia îşi oferã bunele oficii statelor pãrţi interesate, spre a se ajunge la o soluţie amiabila a chestiunii, intemeiata pe respectarea prezentului pact. b) Comisia se compune din cinci membri numiţi cu acordul statelor pãrţi interesate. Dacã statele pãrţi interesate nu ajung în termen de 3 luni la o înţelegere asupra compunerii comisiei în întregime sau în parte, membrii comisiei în privinta cãrora nu s-a realizat acordul vor fi aleşi, prin scrutin secret, dintre membrii comitetului, cu o majoritate de doua treimi din membrii comitetului. 2. Membrii comisiei îşi exercita funcţiile cu titlu individual. Ei nu trebuie sa fie resortisanti nici ai statelor pãrţi interesate, nici ai unui stat care nu este parte la prezentul pact şi nici ai unui stat parte care nu a fãcut declaraţia prevãzutã de art. 41. 3. Comisia îşi alege preşedintele şi îşi adopta regulamentul interior. 4. Comisia îşi tine şedinţele în mod normal la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite sau la Oficiul Naţiunilor Unite de la Geneva. Cu toate acestea, ea se poate întruni în orice alt loc potrivit, pe care comisia îl poate stabili consultindu-se cu secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi cu statele pãrţi interesate. 5. Secretariatul prevãzut în art. 36 îşi va oferi serviciile şi comisiilor desemnate în virtutea prezentului articol. 6. Informaţiile obţinute şi examinate de comitet sunt puse la dispoziţia comisiei, iar comisia poate sa ceara statelor pãrţi interesate sa-i furnizeze orice informaţii complementare pertinente. 7. Dupã ce a examinat chestiunea sub toate aspectele, dar în orice caz într-un termen de 12 luni de cînd a fost sesizatã, comisia supune un raport preşedintelui comitetului, care îl va comunica statelor pãrţi interesate: a) dacã comisia nu poate sa termine examinarea chestiunii în 12 luni, ea se margineste sa arate pe scurt în raportul sau stadiul în care se afla examinarea chestiunii; b) dacã s-a ajuns la o soluţionare amiabila a chestiunii, intemeiata pe respectarea drepturilor omului recunoscute în prezentul pact, comisia se margineste sa arate pe scurt în raportul sau faptele şi soluţia la care s-a ajuns; c) dacã nu s-a ajuns la o soluţionare în sensul alin. b), în raportul comisiei vor figura concluziile sale cu privire la toate aspectele de fapt ale chestiunii dezbãtute de statele pãrţi interesate, precum şi constatãrile sale cu privire la posibilitãţile de soluţionare amiabila a cauzei; raportul va cuprinde, de asemenea observaţiile scrise şi un proces-verbal al observaţiilor orale prezentate de statele pãrţi interesate; d) dacã raportul comisiei este înaintat în conformitate cu alin. c), statele pãrţi interesate vor înştiinţa pe preşedintele comitetului, în termen de 3 luni de la primirea raportului, dacã accepta sau nu cele formulate în raportul comisiei. 8. Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere atribuţiilor comitetului prevãzute în art. 41. 9. Toate cheltuielile membrilor comisiei se repartizeazã în mod egal între statele pãrţi interesate, pe baza unui stat estimativ stabilit de secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. 10. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este împuternicit ca, dacã este nevoie, sa plãteascã cheltuielile membrilor comisiei înainte ca rambursarile sa fi fost efectuate de statele pãrţi interesate, în conformitate cu paragraful 9 al prezentului articol. ART. 43 Membrii comitetului şi membrii comisiilor de conciliere ad-hoc care ar putea fi desemnaţi în conformitate cu art. 42 au drept la înlesnirile, privilegiile şi imunitãţile recunoscute experţilor în misiune ai Organizaţiei Naţiunilor Unite, asa cum sunt ele enunţate în secţiunile pertinente ale Convenţiei cu privire la privilegiile şi imunitãţile Naţiunilor Unite. ART. 44 Dispoziţiile de punere în practica a prezentului pact se aplica fãrã a aduce atingere procedurilor instituite în materie de drepturi ale omului în virtutea sau potrivit instrumentelor constitutive şi convenţiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite şi instituţiilor specializate şi nu impiedica statele pãrţi de a recurge la alte proceduri pentru soluţionarea unui diferend în conformitate cu acordurile internaţionale generale sau speciale care le leagã. ART. 45 Comitetul înainteazã anual Adunãrii Generale a Naţiunilor Unite, prin intermediul Consiliului Economic şi Social, un raport asupra lucrãrilor sale. PARTEA A CINCEA
ART. 46 Nici o dispoziţie din prezentul pact nu trebuie interpretatã ca aducind atingere dispoziţiilor Cartei Naţiunilor Unite şi celor ale constitutiilor instituţiilor specializate care definesc rãspunderile diverselor organe ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi ale instituţiilor specializate cu privire la chestiunile prevãzute în prezentul pact. ART. 47 Nici o dispoziţie din prezentul pact nu va fi interpretatã ca aducind atingere dreptului inerent al tuturor popoarelor de a beneficia şi de a se folosi pe deplin şi în mod liber de bogãţiile şi resursele lor naturale. PARTEA A SASEA
ART. 48 1. Prezentul pact este deschis spre semnare oricãrui stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau membru al vreuneia dintre instituţiile sale specializate, oricãrui stat parte la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie, precum şi oricãrui alt stat invitat de Adunarea Generalã a Naţiunilor Unite sa devinã parte a prezentului pact. 2. Prezentul pact este supus ratificãrii, iar instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. 3. Prezentul pact va fi deschis spre aderare oricãrui stat la care se referã paragraful 1 din prezentul articol. 4. Aderarea se va face prin depunerea la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a unui instrument de aderare. 5. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite informeazã toate statele care au semnat prezentul pact sau care au aderat la el despre depunerea fiecãrui instrument de ratificare sau de aderare. ART. 49 1. Prezentul pact va intra în vigoare la 3 luni de la data depunerii la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de-al treizeci şi cincilea instrument de ratificare sau de aderare. 2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica prezentul pact sau vor adera la el dupã depunerea celui de-al treizeci şi cincilea instrument de ratificare sau de aderare, pactul va intra în vigoare la 3 luni de la data depunerii de cãtre acest stat a instrumentului sau de ratificare sau de aderare. ART. 50 Dispoziţiile prezentului pact se aplica fãrã nici o limitare sau excepţie tuturor unitãţilor constitutive ale statelor federative. ART. 51 1. Orice stat parte la prezentul pact poate sa propunã un amendament şi sa-i depunã textul la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Secretarul general va transmite apoi toate proiectele de amendament statelor pãrţi la prezentul pact, cerindu-le sa-i comunice dacã doresc sa se convoace o conferinţa a statelor pãrţi pentru a examina aceste proiecte şi a le supune votarii. Dacã cel puţin o treime din state se declara în favoarea acestei convocãri, secretarul general va convoca conferinţa sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite. Orice amendament adoptat de majoritatea statelor prezente şi votante la conferinţa va fi supus spre aprobare Adunãrii Generale a Naţiunilor Unite. 2. Aceste amendamente intra în vigoare dupã ce au fost aprobate de Adunarea Generalã a Naţiunilor Unite şi acceptate de o majoritate de doua treimi a statelor pãrţi la prezentul pact, în conformitate cu respectivele lor reguli constituţionale. 3. Cînd aceste amendamente intra în vigoare, ele sunt obligatorii pentru statele pãrţi care le-au acceptat, celelalte state pãrţi raminind legate de dispoziţiile prezentului pact şi de orice amendament pe care l-au acceptat anterior. ART. 52 Independent de notificãrile prevãzute în paragraful 5 al art. 48, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va informa toate statele la care se referã paragraful 1 al menţionatului articol: a) cu privire la semnãturile, instrumentele de ratificare şi de aderare depuse în conformitate cu art. 48; b) cu privire la data cînd prezentul pact va intra în vigoare în conformitate cu art. 49 şi la data cînd vor intra în vigoare amendamentele prevãzute în art. 51. ART. 53 1. Prezentul pact, ale cãrui texte în chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola sunt în egala mãsura autentice, va fi depus la arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite. 2. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va transmite tuturor statelor la care se referã art. 48 cîte o copie certificatã de pe prezentul pact. ---------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
