Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CAP. 1
DISPOZIŢII GENERALE
ART.1
(1) Apãrarea integritãţii proprietãţii socialiste este o obligaţie fundamentalã a fiecãrui militar al forţelor armate ale Republicii Socialiste România.
(2) Militarii rãspund material, în condiţiile prezentului decret, pentru pagubele aduse Ministerului Apãrãrii Naţionale sau Ministerului de Interne, din vina lor şi în legatura cu îndeplinirea serviciului militar.
(3) Militarii rãspund material şi pentru pagubele aduse terţelor persoane, din vina lor şi în legatura cu îndeplinirea serviciului militar, la a cãror reparare a fost obligat ministerul de care aparţin.
ART. 2
Militarii rãspund material integral:
a) cînd sînt gestionari, pentru pagubele produse în gestiune;
b) cînd produc pagube, în afarã procesului pregãtirii de lupta, unitãţii militare sau terţelor persoane;
c) în alte cazuri prevãzute de lege.
ART. 3
(1) Militarii rãspund material, în limita a trei solde, pentru pagubele produse, în procesul pregãtirii de lupta, unitãţii militare sau terţelor persoane.
(2) Aceeaşi rãspundere se stabileşte, pentru pagubele produse în situaţia prevãzutã la alin. 1, şi în cazurile în care procurorul a scos de sub urmãrire penalã sau instanta de judecata a achitat, pentru motivul ca fapta nu prezintã gradul de pericol social al unei infracţiuni, ca şi în cazurile în care procurorul a încetat urmãrirea penalã sau instanta de judecata a încetat procesul pentru motivul ca a intervenit amnistia, ori au dispus înlocuirea rãspunderii penale.
(3) Partea din paguba care depãşeşte cuantumul imputabil prevãzut la alin. 1 şi 2 se da la scãdere.
ART. 4
(1) În stabilirea rãspunderii materiale paguba ce trebuie reparatã nu cuprinde foloasele nerealizate de unitate ca urmare a faptelor sãvîrşite de militari.
(2) Cînd paguba a fost cauzatã unitãţii printr-o fapta ce constituie infracţiune, rãspunderea se stabileşte de instanta de judecata potrivit legii penale. În acest caz, în cuantumul pagubei se cuprind şi foloasele nerealizate.
ART. 5
(1) Militarii nu rãspund material de pagubele rezultate din executarea ordinelor date de comandantii (şefii) direcţi. În aceasta situaţie, rãspunderea materialã pentru pagubele produse revine comandantilor (sefilor) care au dat acele ordine.
(2) Militarii rãspund material, împreunã cu comandantii (şefii) care au dat ordinele, în situaţia în care, avînd posibilitatea de a raporta în scris acestora, înainte de executare, despre urmãrile pãgubitoare ale ordinelor primite, nu au fãcut acest lucru ori nu au luat mãsuri de a inlatura total sau parţial producerea pagubelor, deşi o puteau face.
ART. 6
Militarii nu rãspund de pierderile inerente procesului de pregãtire de lupta ori de producţie, executãrii misiunilor sau desfãşurãrii activitãţilor gospodãreşti, care se încadreazã în limitele prevãzute de dispoziţiile legale în vigoare, de pagubele datorate unor cauze neprevãzute şi care nu puteau fi inlaturate, ori în alte asemenea cazuri în care pagubele au fost provocate din riscul normal al serviciului sau din forta majorã.
ART. 7
(1) Pagubele produse de militari şi de elevii liceelor militare prin pierderea ori degradarea bunurilor ca urmare a folosirii lor în procesul pregãtirii de lupta sau în exercitarea atribuţiilor de serviciu pot fi date la scãdere, în cazul în care, dupã o temeinica cercetare, comandantul (şeful) esalonului superior unitãţii pagubite apreciazã ca, fata de împrejurãrile în care s-au produs pagubele, nu este cazul sa se stabileascã rãspunderea materialã şi, în aceasta situaţie, dispune sau, dupã caz, propune darea la scãdere.
(2) Competenta pentru aprobarea dãrii la scãdere a pagubelor produse în condiţiile alin. 1 este urmãtoarea:
a) comandantii de mari unitãţi şi similarii acestora, pînã la suma de 5.000 lei;
b) comandantii de armate, arme, şefii direcţiilor centrale şi similare acestora, pînã la suma de 10.000 lei;
c) adjunctii ministrului apãrãrii naţionale şi adjunctii ministrului de interne, pînã la suma de 15.000 lei;
d) ministrul apãrãrii naţionale, respectiv ministrul de interne, peste suma de 15.000 lei.
(3) Pagubele produse de militari şi de elevii liceelor militare se pot da la scãdere în cazul în care cheltuielile de cercetare, de stabilire a rãspunderii materiale şi de recuperare întrec cuantumul lor.
ART. 8
(1) Militarii care îndeplinesc funcţii de gestionari şi incalca dispoziţiile legale cu privire la gestionarea bunurilor rãspund material pentru pagubele pe care le-au cauzat în gestiunea lor, în condiţiile art. 2. Ei rãspund material şi în situaţia în care, atribuţiile lor fiind exercitate, potrivit dispoziţiilor legale, de un delegat al lor sau de o comisie, se constata o paguba fãrã a se putea stabili dacã aceasta s-a produs în absenta gestionarilor.
(2) Militarii prevãzuţi la alin. 1 rãspund material şi în cazul cînd au primit bunuri în cantitãţi mai mici decît cele înscrise în actele insotitoare sau cu vicii aparente, fãrã sa fi întocmit acte legale de constatare, precum şi atunci cînd nu au solicitat asistenta tehnica de specialitate la primirea bunurilor, deşi aceasta era necesarã.
(3) Militarii care primesc, pãstreazã şi elibereazã bunuri, fãrã a avea calitatea de gestionari în înţelesul legii, rãspund material pentru pagubele produse, în aceleaşi condiţii ca şi gestionãrii.
(4) Militarii prevãzuţi în prezentul articol sînt apãraţi de rãspundere materialã pentru pagubele produse asupra bunurilor aflate în pãstrarea lor, dacã au luat mãsuri conform atribuţiilor ce le revin şi au raportat la timp, în scris, comandantilor (sefilor) lipsa sau insuficienta mijloacelor existente de pãstrare şi siguranta, precum şi consecinţelor neluãrii mãsurilor de îndreptare.
ART. 9
Comandantul (şeful) şi orice alt militar rãspund material integral în situaţiile în care, nesocotind îndatoririle lor de serviciu, au produs o paguba prin aceea ca:
a) nu au asigurat gestionarului, în cazurile prevãzute de lege, asistenta tehnica de specialitate pentru verificarea calitativã a bunurilor ori au prestat o asistenta tehnica necorespunzãtoare;
b) nu au luat mãsurile necesare de siguranta sau de pãstrare în condiţii corespunzãtoare a bunurilor din gestiune, deşi au fost sesizati în scris despre necesitatea unor astfel de mãsuri;
c) s-au substituit gestionarului în exercitarea atribuţiilor acestuia.
ART. 10
Rãspunde, în limita valorii pagubei rãmase de recuperat de la gestionarul, autor direct al pagubei, din momentul constatãrii insolvabilitatii acestuia, militarul vinovat de:
a) numirea, încadrarea, trecerea sau menţinerea unei persoane în funcţia de gestionar fãrã respectarea condiţiilor de virsta, studii şi stagiu prevãzute de lege, precum şi a dispoziţiilor legale care interzic încadrarea unor persoane în funcţia de gestionar;
b) neluarea sau luarea cu intirziere a mãsurilor necesare pentru înlocuirea gestionarului sau a persoanelor aflate în subordinea sa, deşi a fost avertizat, în scris şi motivat, ca nu-şi îndeplinesc atribuţiile în mod corespunzãtor;
c) neefectuarea inventarierilor la termenele şi în condiţiile legii, în situaţia în care prin aceasta a contribuit la producerea pagubei;
d) neefectuarea oricãrei alte îndatoriri de serviciu, dacã fãrã încãlcarea acesteia paguba s-ar fi putut evita;
e) nerespectarea dispoziţiilor legii referitoare la constituirea garanţiilor de cãtre gestionari, în limita garanţiilor neconstituite.
ART. 11
(1) Cînd paguba a fost cauzatã de mai mulţi militari, rãspunderea materialã a fiecãruia se stabileşte tinindu-se seama de mãsura în care a contribuit la producerea ei.
(2) Dacã nu se poate determina mãsura în care fiecare a contribuit la producerea pagubei, rãspunderea materialã a fiecãruia dintre militari se stabileşte proporţional cu solda neta; de asemenea, în cazul pagubei constatate într-o gestiune în care manipularea bunurilor se face în colectiv de mai mulţi militari sau în schimburi succesive fãrã predare de gestiune între schimburi, rãspunderea materialã a fiecãruia dintre militari se stabileşte proporţional cu solda neta şi cu timpul lucrat de la ultima inventariere în gestiunea în care s-a produs paguba.
ART. 12
Rãspunderea materialã a militarilor, pentru pagubele aduse Ministerului Apãrãrii Naţionale sau Ministerului de Interne, poate fi stabilitã numai în cazul în care acestea au fost constatate în cel mult 3 ani de la data producerii lor.
ART. 13
(1) Militarii care au încasat sume nedatorate sînt obligaţi sa le restituie; dacã au primit bunuri ce nu li se datorau şi care nu mai pot fi restituite în natura sau le-au fost prestate servicii la care nu erau îndreptãţiţi, sînt obligaţi sa plãteascã contravaloarea lor, calculatã în condiţiile legii.
(2) Obligarea la restituirea sumelor încasate fãrã drept, a contravalorii bunurilor ori serviciilor nedatorate se poate face numai în cazurile în care paguba a fost constatatã în cel mult un an de la data primirii sumelor sau bunurilor ori de cînd au beneficiat de serviciile nedatorate.
(3) Cînd persoanele prevãzute la alin. 1 sînt cadre militare şi nu au fost de buna-credinţa, vor fi obligate la restituirea sumelor sau la plata contravalorii bunurilor ori serviciilor nedatorate, dacã paguba a fost constatatã în cel mult 3 ani de la data primirii sumelor, bunurilor ori a prestãrii serviciilor nedatorate.
(4) Contravaloarea bunurilor distribuite, peste drepturile legale, soldatilor şi gradatilor, elevilor liceelor militare, elevilor militari ai instituţiilor de învãţãmînt militare şi civile, precum şi minorilor din centrele de reeducare, arestatilor preventiv şi condamnaţilor, se recupereazã de la cei din vina cãrora s-a produs paguba.
ART. 14
(1) Ministerul Apãrãrii Naţionale sau Ministerul de Interne sînt obligate, în condiţiile legii, sa despãgubeascã militarii, în situaţia în care aceştia au suferit, din culpa unitãţii, un prejudiciu material în timpul îndeplinirii serviciului militar sau în legatura cu serviciul militar.
(2) Sumele plãtite ca despãgubiri se vor recupera de la persoanele vinovate de producerea pagubei, în condiţiile prezentului decret.
CAP. 2
STABILIREA ŞI RECUPERAREA PAGUBELOR
ART. 15
(1) Comandantul (şeful) care a constatat existenta pagubei sau care a luat cunostinta de producerea acesteia dispune, în scris, de îndatã, executarea cercetãrii administrative.
(2) Cercetarea administrativã se face de organe din unitatea în care s-a produs paguba ori de la esaloanele superioare sau de cãtre organe de control specializate.
ART. 16
(1) Termenul pentru efectuarea cercetãrii administrative şi înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data cînd comandantul (şeful) a luat cunostinta de producerea pagubei.
(2) Dacã cercetarea administrativã nu s-a putut efectua în termenul prevãzut la alin. 1, datoritã complexitatii cazului ori pentru alte motive temeinic justificate, la cerere, comandantul (şeful) esalonului superior poate prelungi acest termen, cu cel mult 60 de zile, prin ordin scris.
(3) Cercetarea împrejurãrilor în care s-a produs paguba se face cu chemarea şi ascultarea celor în cauza, pentru declaraţii şi explicaţii scrise şi prezentarea de probe în apãrare.
ART. 17
(1) Obligarea la plata despãgubirilor pentru pagubele produse sau a contravalorii bunurilor şi serviciilor nedatorate, precum şi obligarea la restituirea sumelor încasate fãrã drept, se fac prin ordin de zi de imputare.
(2) Ordinul de zi de imputare se emite de cãtre comandantul (şeful) unitãţii al cãrui organ a efectuat cercetarea administrativã şi constituie titlu executoriu de la data cînd a fost comunicat celui obligat la plata.
(3) Cînd în situaţiile prevãzute la alin. 1 în cauza este comandantul (şeful) de unitate, singur sau împreunã cu alte persoane, ordinul de zi de imputare se emite de comandantul (şeful) esalonului superior.
(4) Ordinul de zi de imputare se emite în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrãrii actului de cercetare administrativã la organul competent sa-l emita şi se comunica în termen de cel mult 15 zile celui obligat la plata.
(5) Ordinul de zi de imputare va fi motivat şi va cuprinde termenul în care poate fi contestat şi organul competent sa soluţioneze contestaţia.
(6) Dovada temeiniciei şi legalitãţii ordinului de zi de imputare este în sarcina unitãţii al carei comandant (şef) l-a emis.
ART. 18
(1) În cazul în care, din motive temeinice, nu s-a efectuat cercetarea administrativã sau nu s-a emis ordinul de zi de imputare, în termenele prevãzute la art. 16 şi 17, precum şi în cazul cînd ordinul de zi de imputare s-a emis impotriva altei persoane decît cea care a produs paguba ori pentru o paguba mai mica decît cea realã, comandantul (şeful) competent poate cere comisiei de jurisdicţie a imputatiilor repunerea în termen. Cererea se va face în cel mult 15 zile de la încetarea cauzei care a împiedicat efectuarea cercetãrii administrative sau emiterea ordinului de zi de imputare ori de la data cînd comandantul (şeful) competent a luat cunostinta ca ordinul de zi de imputare s-a dat impotriva altei persoane decît cea care a produs paguba sau pentru o paguba mai mica decît cea realã.
(2) Comisia de jurisdicţie a imputatiilor, judecind cererea de repunere în termen, o admite sau o respinge prin hotãrîre, care este definitiva. Hotãrîrea se comunica, în termen de cel mult 15 zile de la pronunţare, comandantului (şefului) unitãţii care a solicitat repunerea în termen.
(3) În cazul în care comisia de jurisdicţie a imputatiilor a admis cererea de repunere în termen, termenele prevãzute de art. 16 şi 17 curg de la data înregistrãrii hotãrîrii la unitatea în cauza.
ART. 19
Dupã expirarea termenelor prevãzute de art. 16 şi 17, paguba se imputa celor vinovaţi de neefectuarea cercetãrii administrative sau de neemiterea ordinului de zi de imputare, cu excepţia situaţiilor în care, potrivit prevederilor art. 18, s-a dispus repunerea în termen.
ART. 20
Pentru acoperirea pagubelor, precum şi pentru restituirea sumelor sau plata contravalorii bunurilor ce nu mai pot fi restituite în natura ori a serviciilor nedatorate, cel în cauza poate sa-şi ia angajament de plata, în scris, care constituie titlu executoriu.
ART. 21
Comandantul (şeful) care a emis ordinul de zi de imputare ori al cãrui organ a primit angajamentul de plata, precum şi comandantul (şeful) esalonului superior, atunci cînd constata ca imputatia este în total sau în parte neîntemeiatã ori nelegalã, poate oricind s-o anuleze sau s-o reducã, prin ordin de zi pe unitate, în favoarea celor obligaţi la plata, dacã între timp nu s-a pronunţat o hotãrîre asupra contestaţiei fãcute impotriva ordinului de zi de imputare sau a angajamentului de plata.
ART. 22
(1) Sumele stabilite pentru acoperirea pagubelor aduse Ministerului Apãrãrii Naţionale sau Ministerului de Interne se reţin în rate lunare din solda, precum şi din orice alte drepturi bãneşti ale militarilor în cauza, în condiţiile legii, începînd cu prima solda cuvenitã acestora.
(2) Ratele nu pot fi mai mari de 1/3 din solda neta pentru cadrele militare şi, respectiv, din solda, indemnizaţiile şi orice alte drepturi bãneşti cuvenite celorlalte categorii de militari, fãrã a se putea depãşi, împreunã cu celelalte reţineri pe care le au cei în cauza, jumãtate din aceste drepturi, cu excepţia cazurilor cînd prin lege se stabileşte altfel.
(3) Pînã la rãmînerea definitiva a titlurilor executorii, sumele reţinute în baza acestora se consemneazã la Casa de Economii şi Consemnaţiuni.
ART. 23
(1) Acoperirea pagubelor aduse Ministerului Apãrãrii Naţionale sau Ministerului de Interne se poate face şi prin depunerea în natura a bunurilor, ori de cîte ori valoarea raportatã la fiecare persoana rãspunzãtoare este de pînã la 1.000 lei, în urmãtoarele condiţii:
a) bunurile sa fie identice sau sa aibã caracteristici similare celor care lipsesc şi sa corespundã atît cantitativ cît şi calitativ;
b) sa fie procurate de unitãţile comerţului de stat sau cooperatist, iar dovada procurãrii lor sa se facã cu acte legale;
c) sa fie predate la sediul unitãţii la care s-a constatat paguba.
(2) Ministrul apãrãrii naţionale şi ministrul de interne pot aproba ca despãgubirea prin depunere în natura sa se facã în condiţiile alin. 1 şi în cazurile în care valoarea raportatã la fiecare persoana rãspunzãtoare depãşeşte 1.000 lei.
CAP. 3
CĂILE DE ATAC
ART. 24
(1) Impotriva ordinului de zi de imputare persoana în cauza poate face contestaţie în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicãrii ordinului.
(2) Militarul care a semnat un angajament de plata, dacã ulterior constata ca în realitate nu datoreazã, parţial sau total, suma pretinsa de unitate, poate face contestaţie în termen de cel mult 30 de zile de la data la care a luat cunostinta de împrejurarea care justifica cererea, dar nu mai mult de 18 luni de la semnarea angajamentului.
(3) Contestaţiile se depun la unitatea care are în evidenta debitul şi se soluţioneazã de cãtre comandantul (şeful) unitãţii care a emis ordinul de zi de imputare sau al cãrui organ a efectuat cercetarea administrativã privind paguba pentru care s-a dat angajament de plata. În Ministerul de Interne, contestaţiile se soluţioneazã de comisii stabilite prin ordinul ministrului. Contestaţiile care se soluţioneazã de cãtre comandantul (şeful) altei unitãţi decît aceea care are în evidenta debitul se înainteazã organului competent în termen de cel mult 5 zile.
(4) Verificarea susţinerilor arãtate în contestaţie poate fi facuta de organele menţionate în alineatul precedent ori de alte persoane delegate în acest scop, care nu au participat la efectuarea cercetãrii administrative.
(5) Hotãrîrea asupra contestaţiei se da în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrãrii acesteia la organul competent sa o soluţioneze şi se comunica în scris, în termen de cel mult 15 zile de la pronunţare, unitãţii în care are în evidenta debitul, precum şi celui în cauza.
ART. 25
(1) Impotriva hotãrîrii pronunţate asupra contestaţiei, cel nemulţumit poate face plîngere în termen de cel mult 15 zile de la data comunicãrii hotãrîrii.
(2) Plîngerea se depune la unitatea care are în evidenta debitul, iar aceasta este obligatã sa o înainteze comisiei de jurisdicţie a imputatiilor în termen de cel mult 5 zile de la înregistrare.
(3) Plîngerea se soluţioneazã de comisia de jurisdicţie a imputatiilor în termen de cel mult 60 de zile de la data înregistrãrii acesteia la comisie.
(4) Hotãrîrea data în soluţionarea plingerii este definitiva şi se comunica unitãţii care are în evidenta debitul, precum şi celor în cauza, în termen de cel mult 15 zile de la pronunţare.
ART. 26
(1) Comisiile de jurisdicţie a imputatiilor se constituie în cadrul Ministerului Apãrãrii Naţionale şi Ministerului de Interne, pe lîngã comandamente (direcţii), şi vor fi formate din 3-9 membrii.
(2) Comisiile de jurisdicţie a imputatiilor funcţioneazã în complete compuse din 3 membri, din care unul va fi în mod obligatoriu, ofiţer de justiţie sau absolvent al învãţãmîntului superior juridic.
ART. 27
(1) Hotãrîrile definitive prin care s-au soluţionat contestaţiile, precum şi hotãrîrile pronunţate de comisiile de jurisdicţie a imputatiilor, pot fi atacate pentru netemeinicie sau nelegalitate, în favoarea oricãreia dintre pãrţi, în termen de cel mult 2 ani de la data cînd au rãmas definitive, de cãtre şeful Direcţiei financiare din Ministerul Apãrãrii Naţionale şi din Ministerul de Interne, cu sesizare la Comisia superioarã de jurisdicţie a imputatiilor, ce va funcţiona pe lîngã Ministerul Apãrãrii Naţionale şi Ministerul de Interne.
(2) Comisia superioarã de jurisdicţie a imputatiilor funcţioneazã în complete compuse din cîte 3 membri, din care unul va fi, în mod obligatoriu, ofiţer de justiţie sau absolvent al învãţãmîntului superior juridic.
(3) Hotãrîrea asupra sesizãrii se ia în termen de cel mult 60 de zile de la data înregistrãrii acesteia la Comisia superioarã de jurisdicţie a imputatiilor şi se comunica în termen de cel mult 15 zile unitãţii care are în evidenta debitul şi celor în cauza.
ART. 28
(1) Hotãrîrile definitive pot fi revizuite în favoarea oricãreia dintre pãrţi, de organul care le-a pronunţat, la cererea militarilor interesaţi, a comandantilor (sefilor) de unitãţi sau a sefilor organelor de control financiar intern. Revizuirea se poate cere în cazul descoperirii de fapte ori de acte noi ce nu au putut fi prezentate pînã la data soluţionãrii cauzei, în cazul producerii de acte ulterioare pronunţãrii hotãrîrii, precum şi în celelalte cazuri prevãzute de legislaţia civilã.
(2) Cererea de revizuire se face în termen de cel mult 30 de zile de la data cînd persoanele prevãzute la alin. 1 au luat cunostinta de faptele sau actele care constituie motivul de revizuire şi se depune la unitatea care are în evidenta debitul. Unitatea este obligatã sa înainteze cererea de revizuire la organul competent sa o soluţioneze, în termen de cel mult 3 zile de la înregistrare.
(3) Hotãrîrea asupra cererii de revizuire se pronunţa în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrãrii ei la organul competent sa o soluţioneze şi se comunica în termen de cel mult 15 zile unitãţii care are în evidenta debitul şi celor în cauza.
(4) Hotãrîrea asupra revizuirii este supusã caii de atac prevãzute pentru hotãrîrea revizuitã.
(5) Nu se poate face o noua cerere de revizuire pentru motive ce au fost cunoscute la data primei cereri de revizuire.
ART. 29
Dacã pentru paguba produsã s-au stabilit raspunderi materiale în sarcina mai multor militari, de cererea introdusã de unul dintre ei în exercitarea cãilor de atac sau de sesizare vor beneficia, potrivit cu ceea ce va rezulta privitor la situaţia fiecãruia, şi militarii care nu au fãcut cerere sau pentru care nu s-a fãcut sesizare.
ART. 30
La soluţionarea contestaţiilor şi a cererilor de revizuire de cãtre comandanti (şefi) sau de cãtre comisiile de contestaţie, persoanele obligate la plata pot fi chemate cînd cer în mod expres, precum şi în cazurile complexe.
ART. 31
(1) La soluţionarea cauzelor de cãtre comisiile de jurisdicţie a imputatiilor, persoanelor obligate la plata vor fi citate.
(2) Soluţionarea cauzelor are loc la sediul comisiei de jurisdicţie a imputatiilor sau la sediul unitãţii unde s-a produs paguba.
(3) Dupã deschiderea şedinţei, preşedintele completului dispune citirea sau prezentarea rezumativa a documentelor din dosar şi da cuvintul persoanelor în cauza prezente. Declaraţiile fãcute în şedinţa de persoanele chemate în fata comisiei se consemneazã separat, sub semnatura acestora. Pentru stabilirea adevãrului, comisia de jurisdicţie a imputatiilor va folosi toate mijloacele de proba admise de lege.
(4) Pentru motive temeinic justificate, comisia de jurisdicţie a imputatiilor poate amina soluţionarea cauzei, întocmind de fiecare data o încheiere, în care va preciza motivul aminarii.
(5) Cînd persoanele chemate nu se pot prezenta din motive temeinic justificate sau procedura nu a fost îndeplinitã pentru termenul de judecata fixat, comisia de jurisdicţie a imputatiilor amina cauza la un nou termen.
ART. 32
Comandantii (şefii), comisiile de contestaţie, comisiile de jurisdicţie a imputatiilor sau Comisia superioarã de jurisdicţie a imputatiilor, pronuntindu-se asupra cauzelor, hotãrãsc admiterea parţialã sau totalã ori respingerea contestaţiei, plingerii, cererii de revizuire sau sesizãrii, dupã caz.
ART. 33
Comisiile de jurisdicţie a imputatiilor au dreptul, cu ocazia soluţionãrii cauzelor, sa dea la scãdere pagubele pentru care nu se stabileşte rãspunderea materialã potrivit art. 3 alin. 2, art. 6 şi art. 7 alin. 3.
ART. 34
Comandantul (şeful) sau comisia în a carei competenta intra soluţionarea contestaţiei, plingerii, cererii de revizuire sau a sesizãrii, la cererea celor în cauza şi pentru motive temeinice, pot hotãrî suspendarea executãrii ordinului de zi de imputare sau angajamentului de plata, pînã la soluţionarea cauzei.
ART. 35
Militarul citat ca urmare a exercitãrii unei cai de atac prevãzute de prezentul decret are dreptul la restituirea cheltuielilor de cazare şi transport pe care le-a suportat pentru deplasarea sa în fata comandantului (şefului) sau a comisiei competente, în cazul în care a fost exonerat în total sau în parte de plata sumei imputate. Restituirea cheltuielilor se face de cãtre unitatea de care aparţine militarului respectiv, pe baza dispoziţiei date de comandantul (şeful) sau comisia care a soluţionat cauza.
ART. 36
(1) Persoanele interesate care, din motive temeinice, nu au fãcut uz de cãile de atac prevãzute de art. 24, 25, şi 28, pot cere repunerea în termen de cel mult 15 zile de la încetarea cauzei care le-a împiedicat sa uzeze de acele cai de atac.
(2) Cererea de repunere în termen se rezolva de cãtre comandantul (şeful) sau comisia care n-au fost sesizati în termen.
CAP. 4
DISPOZIŢII SPECIALE, TRANZITORII ŞI FINALE
ART. 37
(1) Dacã paguba pricinuitã de militari este urmarea unei fapte prevãzute de legea penalã, dosarul cercetãrii administrative se trimite procuraturii militare competente pentru a lua mãsurile prevãzute de lege.
(2) Odatã cu trimiterea dosarului cercetãrii administrative la procuratura militarã, unitatea va cere acesteia sa dispunã, în condiţiile şi limitele prevãzute de lege, luarea oricãrei mãsuri asiguratorii, inclusiv poprirea din solda celui în cauza.
ART. 38
Cînd acţiunea penalã nu poate fi pusã în mişcare sau cînd, deşi a fost pusã în mişcare, nu mai poate fi exercitatã, iar procuratura militarã a dispus clasarea cauzei, scoaterea de sub urmãrire sau încetarea urmãririi penale, actul de soluţionare se comunica unitãţii militare de la care s-a primit sesizarea, în vederea luãrii mãsurilor prevãzute de prezentul decret.
ART. 39
(1) În cazul cînd instanta de judecata pronunţa achitarea pentru motivul ca fapta nu este prevãzutã de legea penalã, încetarea procesului penal pentru lipsa plingerii prealabile, autorizãrii sau sesizãrii organului competent ori altei condiţii prevãzute de lege, precum şi în cazul cînd exista autoritate de lucru judecat, unitatea militarã stabileşte rãspunderea materialã în sarcina militarilor vinovaţi, potrivit prevederilor prezentului decret.
(2) În celelalte cazuri de achitare ori de încetare a procesului penal, instanta de judecata se pronunţa şi asupra acţiunii civile, potrivit prevederilor prezentului decret.
(3) Nu pot fi acordate despãgubiri civile ori stabilite raspunderi materiale în cazul cînd achitarea s-a pronunţat pentru ca fapta imputatã nu exista ori nu a fost sãvîrşitã de cel în cauza.
ART. 40
(1) Prin termenul militari, potrivit prezentului decret, se înţeleg: ofiţerii, maistrii militari, subofiterii, militarii în termen, militarii cu termen redus, elevii militari ai instituţiilor de învãţãmînt militare şi civile, precum şi rezervistii concentraţi sau mobilizati.
(2) Prin termenul solda, în sensul prezentului decret, se înţelege, pentru cadrele militare permanente, concentrate sau mobilizate, retributia tarifara lunarã.
(3) Dispoziţiile referitoare la rãspunderea materialã a militarilor, prevãzute în prezentul decret, sînt aplicabile indiferent dacã dupã producerea pagubelor cel în cauza mai are sau nu calitatea de militar.
ART. 41
Valorile materiale pentru care se stabileşte rãspunderea potrivit prezentului decret sînt cele aflate în administrarea, folosinta sau deţinerea, chiar temporarã, a Ministerului Apãrãrii Naţionale sau Ministerului de Interne, indiferent de modul de dobîndire şi de locul unde se afla.
ART. 42
Prin pregãtire de lupta în cadrul Ministerului de Interne, în sensul prezentului decret, se înţeleg şi activitãţile de serviciu operative. Ministrul de interne va stabili prin ordin care din atribuţiile de serviciu sînt considerate operative.
ART. 43
Prevederile prezentului decret se aplica şi:
a) personalului civil din unitãţile militare bugetare;
b) militarilor încadraţi sau detasati la alte unitãţi socialiste, pentru pagubele provocate acelor unitãţi, în legatura cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
ART. 44
Membrii garzilor patriotice şi ai formatiilor de apãrare localã antiaeriana, precum şi comandantii formatiunilor de pregãtire militarã a tineretului pentru apãrarea patriei, rãspund material în limita a trei retribuţii tarifare minime pentru pagubele produse asupra materialelor aflate în administrarea directa a Ministerului Apãrãrii Naţionale sau a Ministerului de Interne, date spre folosinta pentru instruirea şi îndeplinirea misiunilor ordonate. Retributia tarifara minima ce se va lua în calcul la stabilirea rãspunderii materiale este cea în vigoare pe economie la data constatãrii pagubei.
ART. 45
În situaţiile prevãzute la art. 43 lit. b) şi art. 44, stabilirea rãspunderii materiale şi soluţionarea contestaţiei se fac de conducãtorul unitãţii socialiste pagubite. Plîngerea şi sesizarea se soluţioneazã de cãtre comisiile de jurisdicţie a imputatiilor din cadrul Ministerului Apãrãrii Naţionale sau Ministerului de Interne cu citarea unitãţilor socialiste pagubite.
ART. 46
Evaluarea pagubelor se face potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la data constatãrii acestora.
ART. 47
(1) În aplicarea prevederilor art. 3 şi 11, în calcul se ia solda neta a militarului, iar pentru cei care nu au solda, bursa ori indemnizaţia avutã în luna în care s-a constatat paguba.
(2) Pentru personalul civil din unitãţile militare bugetare se ia ca baza de calcul retributia tarifara de încadrare neta avutã în luna în care s-a constatat paguba.
(3) Pentru persoanele care la data constatãrii pagubei nu mai au calitatea de militar, în calcul se ia solda neta avutã în luna în care au fost trecute în rezerva sau retragere.
ART. 48
Cînd militarii sînt trecuţi în rezerva sau retragere ori personalul civil nu mai este încadrat în unitãţi militare, unitãţile militare care au în evidenta debite din imputatii definitive, indiferent de valoarea lor, le transmit spre executare organelor financiare ale comitetelor sau birourilor executive ale consiliilor populare pe raza cãrora domiciliazã debitorii. Confirmarea de cãtre aceste organe a primirii titlului executoriu constituie actul pe baza cãruia creanta se scade din evidenta financiarã a unitãţii care a transmis titlul executoriu.
ART. 49
Ministrul apãrãrii naţionale şi ministrul de interne stabilesc prin ordin:
a) competenta comandantilor (sefilor) de a da la scãdere pagubele pentru care, potrivit art. 3 alin. 2, art. 6 şi art. 7 alin. 3, nu se angajeazã rãspundere materialã;
b) organele care, potrivit art. 15, sînt competente sa constate şi sa efectueze cercetarea administrativã a pagubelor produse;
c) comandamentele (direcţiile) pe lîngã care, potrivit art. 26 alin. 1, se constituie comisii de jurisdicţie a imputatiilor, competenta teritorialã şi modul de desemnare a membrilor acestor comisii;
d) activitãţile de primire, pãstrare şi eliberare de bunuri ce pot fi încredinţate soldatilor, gradatilor şi elevilor militari ai instituţiilor de învãţãmînt militare şi civile.
ART. 50
Ministrul apãrãrii naţionale şi ministrul de interne stabilesc prin instrucţiuni, cu avizul Ministerului Finanţelor, regulile de scãdere a bunurilor materiale consumate sau uzate în procesul pregãtirii de lupta sau altor activitãţi, declasarea şi casarea materialelor, scãderea pierderilor din rebuturi, precum şi scazamintele procentuale pentru pierderile determinate de perisabilitati, transport, depozitare, conservare, manipulare, transformarea şi modul în care se aplica aceste scãzãminte.
ART. 51
Pentru pagubele produse înainte de intrarea în vigoare a prezentului decret, stabilirea rãspunderii materiale a persoanelor vinovate, precum şi recuperarea sumelor încasate fãrã drept, a contravalorii bunurilor ori serviciilor nedatorate, se fac potrivit prevederilor legale în vigoare la data producerii pagubei.
ART. 52
Prevederile prezentului decret se intregesc cu dispoziţiile legislaţiei muncii şi legislaţiei civile, în mãsura în care prezentul decret nu dispune altfel.
ART. 53
(1) Prevederile prezentului decret intra în vigoare la 90 de zile de la publicarea în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România.
(2) Pe aceeaşi data, Decretul nr. 359/1957 privind rãspunderea materialã a militarilor şi stabilirea, urmãrirea şi lichidarea pagubelor cauzate patrimoniului forţelor armate, republicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, Partea I, nr. 35 din 15 iunie 1966, se abroga.
-------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
