Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET nr. 2.294 din 3 iulie 1924 privind Legea minelor
PARTEA ÎNTÂIA TITLUL PRELIMINAR Dispoziţiuni generale
ART. 1 Sunt şi rãmân ale Statului în toatã dezvoltarea lor, de la suprafata pana la orice adancime, zacamintele substanţelor minerale din care se pot extrage metale, metaloide sau combinatiuni ale acestora, precum şi zacamintele combustibililor minerali, bituminele, apele mineralizate în genere şi gazele naturale de orice fel, precum şi bogãţiile de orice natura ale subsolului. Rãmân la dispoziţiunea proprietarului suprafeţei: masele de roce comune, carierele de materiale de construcţie şi depozitele de turba, fãrã prejudiciul drepturilor dobândite de Stat în baza legilor anterioare. Izvoarele minerale şi apele subterane mineralizate, sau apele curative în genere, urmeazã regimul special prevãzut în aceasta lege. ART. 2 Din punct de vedere al naturii drepturilor şi al condiţiunilor în care aceste drepturi vor fi acordate şi exercitate, substantele care formeazã obiectul prezentei legi se grupeazã în urmãtoarele clase naturale: I. Combustibili minerali: a) Cãrbuni: Antracit, huila, cãrbune brun, lignit; b) Bitumine: 1. Solide: Substanţe asfaltoase naturale, ozocherita, sisturi bituminoase de orice fel; 2. Lichide: Petrol brut (ţiţei) cu gazele sale de zacamant şi derivatele sale naturale, precum şi orice alt bitum lichid; 3. Gazeiforme: Hidrocarburi gazoase care formeazã zãcãminte proprii. II. Minereuri metalifere şi alte minerale şi roci, cat şi apele lor de cimentare, conţinând: a) Platina, aur, argint, uran, radium şi elementele radioactive în genere, molibden şi elementele lor conexe; b) Plumb, zinc, cupru, bismut, antimoniu, nikel, cobalt staniu, titan, selen, telur, cadmiu, sulf, tungsten, mercur şi metalele lor înrudite; c) Fier, mangan, crom. III. Minereuri de aluminiu şi în genere silicati aluminosi, magnezieni şi cu alte baze, minerale fluorifere, minerale cu bariu şi strontiu, ca: Bauxit, alunite, corindon comun, mica feldspati, caolin, magnezit, talc, asbest, fluorina, baritina. IV. Grafit şi roce grafitoase. V. Fosfati în genere: Fosfarite, apatite. VI. Minerale cu toriu şi pamanturi rare: Monazita, torita, cerita şi alte minerale cu elemente rare. VII. Pietre preţioase şi seminobile, ca: Diamant, smaragd, corindoni, beryll, topaz grenate, opal nobil, turmaline, agate, cristalul de roca cu varietatile sale colorate, succin (chilimbar) şi alte resine minerale. VIII. Saruri şi ape sarate: Sare gema, saruri de potasiu şi alte saruri, fie asociate cu sarea gema în acelaşi zacamant, fie formând zãcãminte distincte; izvoare sarate şi ape sarate de zacamant cu iod şi brom; Sarea de mare, de lacuri şi lagune; Nitratii, horatii şi sarurile asociate. IX. Gaze naturale, altele decât hidrocarbure gazoase ca: Bioxidul de carbon, gazele nobile şi orice alte gaze şi emanatiuni. X. Izvoare minerale şi ape subterane mineralizate sau ape curative în genere; lacuri şi lagune mineralizate, namoluri. XI. Turba. XII. Mase de roce comune compacate sau formând depozite mobile, precum: Calcare, gips, gresii, conglomerate, nisipuri, pietrisuri, marne, argile şi orice materiale utilizate la construcţii sau ca ornament, precum şi la fabricarea materialelor industriale comune. Dacã în cuprinsul tarii se va constata existenta unor substanţe minerale nearãtate în clasificarea de mai sus, ele vor fi repartizate printr-o decizie a ministrului industriei şi comerţului în clasa de zãcãminte cãrora aparţin sau cu care s-ar inrudi. Aceasta deciziune va fi luatã în baza avizului conform al consiliului superior de mine şi va fi publicatã în Monitorul Oficial. Asupra determinãrii substanţelor lãsate la dispoziţiunea proprietarului suprafeţei decide ministrul, cu avizul conform al consiliului superior de mine. ART. 3 Punerea în valoare a substanţelor miniere se va face dupã normele prevãzute în legea de fata. În acest scop se deosebesc doua regimuri: Regimul substanţelor care aparţin Statului; Regimul substanţelor rãmase la dispoziţia proprietarului suprafeţei.
TITLUL I Regimul de punere în valoare a substanţelor minerale care aparţin Statului
CAP. 1 ART. 4 Dreptul de a valorifica substantele minerale care aparţin Statului, se exercita de el, fie direct, fie transmitandu-l particularilor, dupã normele şi în condiţiunile prezentei legi. Concesiunile se acorda numai în regiuni declarate în prealabil proprietate miniera concesionabila, pe baza prospectiunilor urmate de lucrãri de explorare, prin care s-a dovedit neîndoios existenta unui zacamant exploatabil. Regiunile petrolifere şi gazeifere, aflate în vecinãtatea imediata a regiunilor în exploatare şi în care continuitatea zacamantului poate fi consideratã ca suficient doveditã, vor putea fi declarate proprietate miniera concesionabila, dupã normele legii de fata, fãrã a se mai face lucrãri de explorare. Limitele acestor regiuni vor fi fixate pe baza rezultatelor capatate prin lucrãrile de exploatare invecinate. În regiuni necunoscute, lucrãrile premergãtoare declarãrii proprietãţii miniere concesionabile şi instituirii concesiunii constau în: a) Prospecţiuni; b) Explorari prin permis exclusiv în limitele unui perimetru rezervat.
Prospectiunea Permis de prospectiune ART. 5 Prospectiunea urmãreşte cercetarea generalã la suprafata a unei regiuni, fie prin studii geologice, fie prin masurari fizice bazate pe proprietãţile magnetice, electrice sau pe alte constante fizice ale substanţelor minerale, precum şi prin mici lucrãri la suprafata, în scop de a determina punctele unde existenta unui zacamant este probabila. Pentru acest fel de cercetãri şi lucrãri, Ministerul Industriei şi Comerţului poate acorda o permisiune de prospectiune pe termen de un an persoanelor sau întreprinderilor care dovedesc capacitate tehnica pentru asemenea cercetãri. Permisiunea de prospectiune poate fi reinoita din an în an. Din aceasta permisiune nu decurge vreun drept la acordarea explorãrii sau exploatãrii. Ea se poate acorda pentru aceeaşi regiune la mai multe persoane sau întreprinderi. Toate prospectiunile întreprinse de stat vor fi fãcute prin institutul geologic al României, pe lângã care se va infiinta un serviciu special. Acest serviciu va urmãri şi rezultatele prospectiunilor şi explorarilor acordate particularilor. Permisele de prospectiune precum şi însãrcinãrile date de cãtre Minister spre a face prospecţiuni şi studii de teren, fãrã a produce degradari suprafeţei, indreptatesc pe titularii acestor acte sa treacã prin orice proprietate. Proprietarii suprafeţei nu pot impiedica asemenea studii de interes obştesc. Autoritãţile administrative sunt obligate a da la nevoie tot concursul. Taxa anuala pentru permisul de prospectiune va fi de 1.000 lei. Prospectiunile întreprinse de stat sunt scutite de aceasta taxa.
CAP. 2 Explorarea ART. 6 Explorarea cuprinde lucrãri miniere mai importante, care constau în puţuri sau sondaje adânci, galerii pe intinderi mari, efectuate în punctele alese pe baza lucrãrilor de prospectiune. Ea urmãreşte sa constate efectiv existenta şi dezvoltarea unui zacamant exploatabil.
Permis exclusiv
Pentru acest fel de lucrãri şi cercetãri se acorda un permis exclusiv pe termen limitat pentru explorarea regiunii în limitele unui perimetru rezervat. Acordarea permisului exclusiv constituie un drept la obţinerea ulterioara a concesiunii, în limitele şi condiţiunile arãtate mai jos. Exploratorul este ales de stat; la alegere se va avea în vedere capacitatea sa tehnica şi financiarã. Statul va putea întreprinde însuşi lucrãri de explorare, fie singur, fie în asociaţie cu alţii şi, pe cat posibil, sindicand interesele proprietarilor suprafeţei şi ale producãtorilor existenţi. Lucrãrile vor fi executate dupã normele prevãzute în legea pentru exploatarea şi controlul întreprinderilor de stat cu caracter economic şi cu observarea prescripţiunilor din legea de fata. ART. 7 Regiunile necunoscute, care urmeazã a fi explorate prin permis exclusiv, vor fi fixate de Ministerul Industriei şi Comerţului, prin deciziune ministerialã data dupã ce se va lua şi avizul consiliului superior de mine. Deciziunea va fi publicatã în Monitorul Oficial. Perimetrul rezervat pentru explorare va avea forma patrata sau dreptunghiulara, cu laturile orientate Nord-Sud şi Est-Vest. La perimetrele de forma dreptunghiulara, raportul între latura scurta şi cea lungã va respecta proporţia minima stabilitã la clasa respectiva de zãcãminte. Suprafata perimetrului rezervat pentru explorare nu poate fi mai mica decât suprafata minima, asupra cãreia se poate institui o concesiune în clasa respectiva de zãcãminte. La zacamintele în aluviuni, forma perimetrului rezervat nu este supusã cerintei de mai sus, ci urmeazã în genere sinuozitatea depunerii aluvionare. Forme pentru explorare prin permis exclusiv ART. 8 Permisul exclusiv se acorda prin decret regal dupã propunerea ministrului Industriei şi Comerţului, cu avizul conform al consiliului superior de mine. Întreprinderea sau persoana cãreia s-a acordat permis exclusiv de explorare va plati în timpul valabilitãţii permisului exclusiv o taxa anuala de la 2.000 lei pana la 10.000 lei, dupã normele stabilite prin regulament. Aceasta taxa se va achitã în prima luna a fiecãrui an. ART. 9 Cererea pentru permis exclusiv va fi facuta în patru exemplare, cu formele prevãzute în regulamentul de aplicare al legii. La aceasta cerere se va anexa: 1. Un memoriu de proispectiune asupra regiunii unde se afla situat perimetrul solicitat, însoţit de o harta pe scara 1:20.000 pana la 1:100.000 a regiunii care cuprinde perimetrul solicitat. În memoriu se va arata programul de lucrãri pe care petiţionarul înţelege a-l executa. 2. Planul cotat în scara 1:5.000 sau 1:10.000 al perimetrului solicitat şi în raport cu perimetrele invecintate. Planul va fi depus în şase exemplare executate pe panza de calc şi va fi însoţit de o lista a proprietarilor suprafeţei inglobate în perimetru, omiterea unora dintre proprietari neputând impiedica acordarea permisului. 3. Actele, prin care se justifica aptitudinea financiarã şi tehnica a solicitatorului, de a întreprinde şi conduce lucrãri de explorare pentru substantele solicitate şi de a satisface obligaţiunile de plata, pentru lucrãri şi indemnizari pentru ocuparea suprafeţei şi orice taxe. 4. Actele pentru justificarea naţionalitãţii petitionarului, dacã este o întreprindere individualã, sau a membrilor consiliului de administraţie şi a personalului care are semnatura socialã, dacã este societate. 5. Dacã cererea este facuta în numele unei societãţi, se va anexa un exemplar al statutelor, un exemplar din actul de constituire al societãţii şi împuternicirea persoanei care prezintã cererea. ART. 10 Cererea va fi înregistratã la autoritatea miniera regionala şi se va trece într-un registru special. Autoritatea miniera regionala va remite în acelaşi timp solicitatorului o copie a cererii şi planului cu data şi numãrul de înregistrare, semnatã de şeful autoritãţii miniere regionale. Aceasta autoritate, examinând cererea şi actele, transmite Ministerului Industriei şi Comerţului, în termen de 10 zile de la înregistrare, dosarul cu actele ce-l însoţesc şi cu propunerile sale motivate. Ministerul, cu avizul conform al consiliului superior de mine, hotãrãşte în ultima instanta prin deciziune motivatã dacã e locul de a se da curs cererii. ART. 11 Dacã Ministerul a dat curs cererii, dosarul este înapoiat autoritãţii miniere regionale, iar aceasta transmite primãriilor comunelor, pe al cãror teritoriu se gãseşte perimetrul, o copie a cererii, a planului şi a listei proprietarilor suprafeţei cuprinse în perimetru. Primarul afişeazã cererea şi tine aceste acte la dispoziţiunea proprietarilor suprafeţei timp de 10 zile de la primirea lor. În acest interval va reuni pe locuitori, prin bataie de toba sau prin alte mijloace, într-o duminica sau sãrbãtoare, şi le va aduce la cunostinta obiectul cererii, încheind despre acesta procesul-verbal. Proprietarii suprafeţei inglobate în perimetru, şi oricine ar pretinde vreun drept asupra sau în legatura cu acest perimetru, vor prezenta în scris primãriei locale observaţiunile ce ar avea de fãcut, în termen de 10 zile de la expirarea termenului de afişare. În 3 zile cel mult dupã acest termen, primãria înapoiazã autoritãţii miniere regionale dosarul respectiv împreunã cu toate actele doveditoare de afişarea cererilor, de încunoştiinţarea proprietarilor suprafeţei şi de observaţiunile ce s-ar fi fãcut. Autoritatea miniera regionala este obligatã de a vizita regiunea, în termen de 10 zile de la primirea dosarului, dupã care îşi va da avizul motivat asupra cererii de explorare. Dosarul cu avizul motivat este înaintat în termen de 10 zile de la data vizitarii regiunii; Ministerul Industriei şi Comerţului, care hotãrãşte asupra cererii. Un caiet de sarcini acceptat şi semnat de exploratorul ales de Stat va fixa obligaţiunile de lucru. Caietul de sarcini va prevede obligaţiunea pentru explorator ca, în primele douasprezece luni de la data punerii în posesie, sa înceapã şi sa continue fãrã întrerupere lucrãrile de explorare, în toatã durata permisului. ART. 12 Decretul regal prin care se acorda explorarea, împreunã cu caietul de sarcini privitor la obligaţiunile ce incumba exploratorului vor fi publicate în Monitorul Oficial, în acelaşi timp decretul va fi trimis în copie la autoritatea miniera regionala spre a fi afişat la sediul autoritãţii şi la primãria unei comunei unde se afla situat perimetrul. Publicarea şi afişarea se fac pe cheltuiala exploratorului. Permisele exclusive vor fi trecute în cartea miniera. Permisul exclusiv este indivizibil. Transmiterea permisului se poate face, sub sancţiunea nulitãţii, numai cu autorizarea Ministerului Industriei şi Comerţului, data cu avizul conform al consiliului superior de mine. Lucrãri prin permis exclusiv ART. 13 Punerea în posesie se face de autoritatea miniera regionala, prin încheiere de proces-verbal, în termen de 15 zile de la data publicãrii decretului în Monitorul Oficial. Cheltuielile de punere în posesie sunt în sarcina exploratorului şi vor fi fixate prin regulament. Menţiune despre aceasta punere în posesie se va face în cartea miniera. ART. 14 Titularul permisului exclusiv nu poate ocupa terenul şi începe executarea lucrãrilor de explorare înainte de a fi plãtit proprietarului suprafeţei ocupate despãgubirea cuvenitã conform legii. La fixarea acestor despãgubiri se va urma aceleaşi reguli ca şi la ocuparea suprafeţelor de cãtre concesionarii minelor. ART. 15 Lucrãrile de explorare nu trebuie sa se transforme în exploatare. Substantele dobândite în lucrãrile de explorare vor putea fi lãsate, în anumite condiţiuni, la dispoziţiunea exploratorului, cu autorizarea Ministerului Industriei şi Comerţului. Titularul permisului este dator sa îndeplineascã, sub sancţiunea retragerii, toate obligaţiunile înscrise în lege, în decret şi în caitul de sarcini. În fiecare luna exploratorul va trimite autoritãţii miniere regionale rapoarte lunare asupra mersului lucrãrilor şi rezultatelor obţinute. La expirarea permisului, sau în momentul când explorarile au dat rezultat favorabil, va remite un memoriu general asupra regiunii explorate cu lucrãrile efectuate şi rezultatele dobândite. ART. 16 Într-o regiune necunoscutã se pot acorda aceleiaşi întreprinderi doua sau mai multe permise exclusive pe perimetre alãturate sau izolate, sau chiar pe tinuturi miniere a cãror întindere se va fixa de ministru, cu avizul conform al consiliului superior de mine, bazat pe raportul Institutului Geologic al României. Pentru fiecare perimetru sau ţinut se vor stabili obligaţiunile corespunzãtoare de lucru. Nu se poate acorda la persoane sau întreprinderi diferite permis exclusiv de explorare pe perimetre care se suprapun total sau parţial, chiar când s-ar cere pentru substanţe diferite. Se poate acorda permis exclusiv de explorare în interiorul unui perimetru care a fost dat pentru exploatarea unor anumite substanţe minerale, însã numai pentru substanţe diferite de acelea cuprinse în concesiunea acordatã. Aceasta acordare se va face cu avizul conform al consiliului superior de mine, dându-se preferinta concesionarului. Concesionarul minei instituite poate cere, în acest caz, de la noul explorator o cauţiune prealabilã pentru daunele ce i s-ar cauza prin explorari. Cauţiunea se fixeazã de Ministerul Industriei şi Comerţului, cu avizul consiliului superior de mine. Partea nemultumita cu suma fixatã drept cauţiune se va putea adresa justiţiei; prin aceasta nu se vor impiedica ori suspenda lucrãrile de explorare. Când permisul exclusiv se acorda altuia decât concesionarului minei, Ministerul va fixa de asemenea condiţiunile în care trebuie sa facã lucrãrile de cãutare, spre a nu se aduce prejudicii lucrãrilor de exploatare ale minei. ART. 17 Durata permisului exclusiv pentru explorarea oricãrei substanţe minerale în limitele unui perimetru rezervat este de trei ani. Durata permisului exclusiv de explorare se calculeazã de la punerea în posesie asupra terenului. Permisul exclusiv poate fi prelungit pe o noua perioada, pana la trei ani, dacã exploratorul şi-a îndeplinit obligaţiunile de lucru în timpul primei perioade, deşi n-a atins zacamantul. Aceasta noua prelungire se va da cu avizul conform al Institutului Geologic. În acest caz permisul exclusiv se prelungeşte din an în an, este perioada primilor trei ani, pana la împlinirea celui de al saselea an, socotit de la data când începe durata permisului. Prelungirea se acorda sub conditiunea ca exploratorul sa fi satisfãcut, la fiecare cerere de prelungire anuala, obligaţiunile de lucru stabilite de autoritatea miniera, conform prevederilor legii de fata şi caietului de sarcini. Încetarea dreptului de explorare prin permis exclusiv ART. 18 Drepturile de explorare prin permis exclusiv, precum şi alte drepturi miniere obţinute în baza permisului exclusiv, înceteazã de la sine, fãrã a mai fi nevoie de o dispoziţiune specialã sau formalitate, în urmãtoarele cazuri: a) Prin expirarea termenului pentru care a fost dat permisul; b) Prin renunţarea exploratorului; c) Prin retragerea permisului exclusiv. ART. 19 Permisul exclusiv se poate retrage de cãtre Ministerul Industriei şi Comerţului: a) Pentru neglijenţa repetatã de a comunica autoritãţii miniere rezultatele lucrãrilor de explorare şi alte date cerute; b) În cazul prevãzut la Art. 12, alineatul ultim; c) Când lucrãrile nu au fost începute în termen, sau când au fost suspendate mai mult de 30 de zile fãrã motiv temeinic, sau când nu sunt continuate cu intensitatea prescrisã de autoritatea miniera; d) În caz de executare nerationala a lucrãrilor, având ca urmare degradarea zacamantului; e) Pentru abateri grave de la obligaţiunile prevãzute în caietul de sarcini, sau în aceasta lege. Retragerea permisului se hotãrãşte de consiliul superior de mine, dupã chemarea pãrţilor. Retragerea permisului se publica prin Monitorul Oficial, declarindu-se liber perimetrul respectiv. ART. 20 Controlul explorarilor se exercita de autoritatea miniera, care este indreptatita nu numai sa urmãreascã lucrãrile, ci sa şi aibã un reprezentant al sau la aceste lucrãri.
CAP. 3 Concesiunea Declararea proprietãţii miniere concesionabile ART. 21 O regiune va fi declarata proprietate miniera concesionabila numai dupã ce prin lucrãrile de explorare efectuate prin permis exclusiv, sau prin lucrãrile de exploatare invecinate, s-a dovedit, neîndoios, existenta unui zacamant exploatabil. Declararea unei regiuni ca proprietate miniera concesionabila se va face printr-un jurnal al consiliului de miniştri, dupã propunerea ministrului industriei şi comerţului, cu avizul conform al consiliului superior de mine, şi dupã distincţiunile arãtate în aceasta lege. Din momentul declaraţii unei regiuni ca proprietate miniera concesionabila, înceteazã valabilitatea permisului exclusiv pentru portiunile de perimetru cuprinse în limitele regiunii declarate cunoscute, asa cum se arata la art. 23 alin. II. Zãcãminte de orice substanţe minerale, altele decât cele prevãzute la art. 2 în clasele: I b, 2 şi 3; VIII, IX şi X ART. 22 La zacamintele de orice substanţe minerale, altele decât cele prevãzute la art. 2, în clasele: I b, 2 şi 3; VIII, IY şi X, pentru a declara ca proprietate miniera concesionabila o parte din suprafata perimetrului rezervat, trebuie sa fie explorate cu rezultat favorabil cel puţin doua puncte ale aceluias zacamant situate în interiorul perimetrului rezervat. Aceasta parte va fi cuprinsã în limitele unui perimetru de forma patrata sau dreptunghiulara, cu laturile orientate Nord-Sud şi Est-Vest şi de întinderea prevãzutã în partea a doua a legii, la clasa respectiva de zacamant. Pentru mãrirea suprafeţei perimetrului concesionabil pana la maximum prevãzut la clasa respectiva de zãcãminte, se cer cel puţin trei puncte explorate cu rezultat favorabil şi situate în mod potrivit cu extensiunea zacamantului. La alte zãcãminte decât cele stratiforme, autoritatea miniera va hotãrî, dupã lucrãrile executate şi rezultatele obţinute, dacã se poate declara proprietate miniera concesionabila. Un punct explorat cu rezultat favorabil presupune ca zacamantul a fost atins în acel punct şi urmãrit, fie în directiune, fie în adancime, pe distanţe suficiente spre a constata puterea sau dezvoltarea sa, natura şi calitatea substanţelor minerale. Aceste elemente vor fi luate în considerare spre a aprecia dacã, fata cu progresele tehnice sau metalurgice la acea epoca, un atare zacamant poate fi considerat exploatabil, presupunand ca-şi conserva în directiune şi în adancime dezvoltarea constatatã în punctul explorat. Hidrocarburi lichide (petrol) cu gazele lor şi hidrocarburi gazoase, formând zãcãminte proprii ART. 23 La hidrocaburile lichide (petrol) cu gazele lor şi la hidrocarburile gazoase formând zãcãminte proprii, un punct explorat cu rezultat favorabil, indreptateste a declara ca proprietate miniera concesionabila o regiune formatã în jurul punctului explorat şi cuprinsã între limitele determinate dupã avizul consiliului superior de mine şi al Institutului Geologic al României. a) În regiuni explorate prin permis exclusiv Când rezultatele studiilor şi lucrãrilor sunt apreciate ca suficiente pentru a recunoaşte existenta şi continuitatea zacamantului afarã din limitele perimetrului rezervat, regiunea ce urmeazã a fi declarata proprietate miniera concesionabila poate fi extinsã afarã din limitele acestui perimetru. Aceasta extindere poate avea loc şi în perimetrul rezervat altui explorator; în acest din urma caz însã numai pana la jumãtatea distantei de la hotarul dintre perimetrele adiacente şi cea mai apropiatã lucrare de explorare începutã efectiv şi aflatã în curs de executare. ART. 24 Odatã cu formarea regiunii consideratã ca proprietate miniera concesionabila, Ministerul va proceda la împãrţirea regiunii în perimetre de concesiune. Aceste perimetre vor fi reunite în trei grupe, în vederea concesionarii lor, dupã normele şi distincţiunile arãtate în partea a doua a legii. La zacamintele de petrol şi la cele de hidrocarburi gazoase, care formeazã zãcãminte proprii, un punct explorat cu rezultat favorabil se apreciazã dupã distincţiunile arãtate la clasa respectiva de zãcãminte.
b) În regiuni neexplorate prin permise exclusive, însã care pot fi considerate şi declarate cunoscute pe baza lucrãrilor de exploatare invecinate ART. 25 Regiunile petrolifere sau gazeifere, neexplorate, însã imediat invecinate cu lucrãri în curs de exploatare, care dovedesc existenta şi continuitatea zacamantului, vor putea fi declarate proprietate miniera concesionabila, fãrã a se mai acorda permise exclusive. Limitele regiunii declarate proprietate miniera concesionabila, vor fi determinate de Ministerul Industriei şi Comerţului, cu avizul conform al consiliului superior de mine, bazat pe raportul Institutului Geologic al României. În mod analog, ca şi la regiunile explorate prin permis exclusiv, se va proceda la împãrţirea regiunii în perimetre de concesiune şi la reuniunea acestor perimetre în grupe. Decret pentru declarare ART. 26 Jurnalul pentru declararea proprietãţii miniere concesionabile va cuprinde: a) Limitele şi suprafata regiunii declarate cunoscute; lucrãrile de explorare efectuate şi rezultatele lor; b) Clasa substanţelor minerale care vor face obiectul concesiunii; c) La zacamintele de petrol se va arata împãrţirea regiunii în perimetre, numãrul lor, suprafata fiecãrui perimetru, reuniunea lor în grupe în vederea concesionarii, precum şi grupa de perimetre care formeazã rezerva statului. Jurnalul va fi publicat în Monitorul Oficial. El va fi afişat la autoritatea miniera respectiva şi la primãriile pe al cãror teritoriu se întinde regiunea declarata proprietate miniera concesionabila. În acelaşi timp vor fi depuse la Ministerul Industriei şi Comerţului şi la autoritatea miniera regionala, spre consultare: a) Planul regiunii; b) Condiţiunile generale de concesiune, care vor fi stabilite de Ministerul Industriei şi Comerţului, cu avizul conform al consiliului superior de mine, şi care vor servi de baza pentru întocmirea unui caiet de sarcini. Pentru orice clasa de zãcãminte, jurnalul va fi însoţit de planul regiunii cu pozitiunea lucrãrilor de explorare şi cu rezultatele obţinute. La zacamintele de bitumine lichide, planul ce însoţeşte jurnalul va indica diviziunea regiunii în perimetre de concesiune, cu suprafata fiecãruia şi reuniunea acestora în grupe. Perimetrele de concesiune şi grupele formate vor fi individualizate pe plan prin litere sau numere, precum şi prin puncte topografice, localitãţi, vai, râuri, sau orice alte semne distinctive. Izvoare minerale ART. 27 Izvoarele minerale şi ape subterane mineralizate, sau ape curative în genere, lagunele mineralizate, sunt supuse la doua regimuri distincte: a) Regimul simplei autorizari; b) Regimul declarãrii de utilitate publica Declararea unei substanţe din aceasta clasa, ca fiind supusã unuia din regimurile menţionate mai sus, impune proprietãţilor invecinate o servitute prin formarea unor perimetre de protectiune.
CAP. 5 Instituirea concesiunilor de exploatare ART. 28 Instituirea concesiunilor de exploatare este supusã regimului fixat în dispoziţiunile generale de mai jos, aplicabile la toate clasele de zãcãminte, precum şi regimului special prevãzut la fiecare clasa de zãcãminte. Dispoziţiunile acestei legi se aplica şi statului, dacã singur şi-ar pune în valoare bogãţiile sale minerale. Dispoziţiuni generale. ART. 29 Concesiunile pot fi instituite numai în cuprinsul regiunilor declarate proprietate miniera concesionabila, conform art. 21 şi urmãtorii. O distinctiune se face pentru zacamintele aluvionare, în ce priveşte forma perimetrului de concesiune. La aceste zãcãminte, perimetrul poate urma, în sensul lungimii, sinuozitatile raului sau ale sedimentului aluvionar, iar la capetele sale el va fi limitat prin hotare duse perpendicular pe direcţia cursului apei sau a terasei de aluviuni. ART. 30 Suprafata perimetrului de concesiune se va fixa în raport cu numãrul punctelor explorate cu rezultat favorabil. O distinctiune se face pentru zacamintele de petrol şi de hidrocarburi gazoase, pentru gaze naturale afarã de hidrocarburi, pentru izvoarele minerale şi ape mineralizate în genere. În aceste clase de zãcãminte, formarea perimetrului de concesiune urmeazã regimul special prevãzut în partea a doua a legii. Se pot reuni concesiuni adiacente, când o atare reuniune este reclamata de cerinţele economiei miniere, însã numai cu autorizarea ministerului Industriei şi Comerţului şi cu avizul conform al consiliului superior de mine. ART. 31 Durata concesiunii se va stabili în raport cu întinderea perimetrului în limitele prevãzute la fiecare clasa de zacamant, avîndu-se în vedere condiţiunile de zacamant, precum şi cele de exploatare. Termenul de valabilitate va fi calculat cu începere de la 1 ianuarie al anului care urmeazã publicãrii în Monitorul Oficial a decretului regal de instituirea concesiunii. ART. 32 Concesiunile se acorda numai întreprinderilor constituite ca societãţi anonime miniere romane, dupã prevederile codului comercial şi care satisfac în acelaşi timp dispoziţiunile prevãzute în legea de fata precum şi cooperativelor miniere. Societãţile anonime romane care îndeplinesc condiţiunile prevãzute în legea de fata şi în ale cãror statute se prevede de a face şi exploatãri miniere se vor bucura de aceleaşi drepturi la acordarea concesiunilor ca şi societãţile anonime miniere romane. Când exploratorul este nu o întreprindere, ci o persoana, i se va acorda un termen de un an pentru a constituit o societate în condiţiunile legii. Dacã în acest termen exploratorul nu va putea constitui o asemenea societate, statul rãmâne liber a acorda concesiunea unei societãţi miniere, rezervand exploratorului drepturile prevãzute în lege. Concesiunile pot fi acordate şi persoanelor morale de drept public. Capitalul societãţii va trebui sa fie suficient pentru exploatarea concesiunii, iar personalul tehnic va trebui sa aibã experienta necesarã în organizarea şi conducerea exploatarilor miniere şi în valorificarea produselor din clasa respectiva de zãcãminte. ART. 33 La constituirea societãţilor anonime miniere romane, statutele vor trebui sa respecte urmãtoarele principii: a) Acţiunile vor fi nominative şi de valoare nominalã maxima de 500 lei; ele nu vor putea fi transmise decât cu autorizarea consiliului de administraţie. Între romani aceasta autorizare nu e necesarã. b) Numãrul voturilor fiecãrui acţionar va fi limitat; c) La sporiri de capital, numai 70% din spor se va da vechilor acţionari; echivalentul salariului pe un an, însã cel mult pana la 10% se va rezerva funcţionarilor şi lucrãtorilor întreprinderii în aceleaşi condiţiuni ca şi vechilor acţionari; restul va fi distribuit la actionarii noi, dându-se preferinta subscriitorilor cu sume mici. Subscriptiunile vor fi publice; d) Capitalul deţinut de cetãţenii romani în societate trebuie sa reprezinte cel puţin 60% din capitalul social. Pentru întreprinderile existente, care în decurs de 10 ani de la promulgarea legii se obliga a se nationaliza, procentul capitalului romanesc se reduce la 55%; e) Doua treimi dintre membrii consiliului de administraţie, ai comitetului de direcţie şi dintre cenzori, precum şi preşedintele consiliului de administraţie, vor fi cetãţeni romani: Societãţile anonime actuale care nu îndeplinesc aceste condiţiuni, vor putea beneficia de avantajele societãţilor anonime miniere romane, dacã în primii zece ani de la promulgarea legii de fata se transforma dupã normele arãtate mai sus şi cu conditiunea ca de la început majoritatea membrilor consiliului de administraţie, comitetului de direcţie, precum şi preşedintele sa fie romani. În caz de neconformare din vina societãţii, în acest termen, concesiunea va fi retrasã. ART. 34 Întreprinderea din care face parte exploratorul are drept asupra unui perimetru format în jurul punctelor explorate cu rezultat favorabil, în condiţiunile legii. Regimul concesiunilor ART. 35 Concesiunea miniera se va institui şi acorda de stat prin una din urmãtoarele forme: a) Pe baza de redeventa cãtre stat; b) Sub forma unei asociaţiuni între stat şi întreprinderea concesionara; c) Sub forma unei combinatiuni a sistemelor de mai sus. Regimul concesiunilor redeventiare ART. 36 Când concesiunea este instituitã pe baza de redeventa cãtre stat, aceasta redeventa va fi luatã din produsul extractiunii dacã este negociabil sau dacã poate fi predat uzinelor fãrã a fi transformat; ea va fi luatã numai din produsul concentrat prin operaţiuni consecutive şi anexe exploatãrii, dacã produsul brut urmeazã a fi supus la operaţiuni de concentrare, spre a putea fi negociabil ori predat uzinelor metalurgice. Redeventa cuvenitã statului va fi perceputã dupã normele prevãzute de lege pentru fiecare clasa de zãcãminte. Regimul concesiunilor prin asociaţiune cu statul ART. 37 Asociatiunea între stat şi capitalul particular va fi constituitã atât pentru exploatare cat şi, dacã va fi cazul, pentru operaţiunile industriale şi comerciale consecutive şi anexe exploatãrii. Pentru aportul sau, statul are dreptul la o participare progresiva din beneficii, conform normelor generale prevãzute în legea pentru comercializarea întreprinderilor de stat cu caracter economic. Consiliul ministrilor va stabili, în fiecare caz aparte, scara progresivitatii participãrii la beneficii, care va fi proporţionalã cu aportul statului. Regimul mixt de concesionare ART. 38 Când concesiunea se instituie sub forma unei asociaţiuni între stat şi capitalul particular, statul va lua, în natura sau numerar, numai o parte din redeventa ce i se cuvine, iar pentru rest va primi titluri de ale întreprinderii concesionare. Participarea proprietarilor suprafeţei la capitalul întreprinderii şi la redeventa ART. 39 Oricare ar fi regimul concesiunilor, participarea la redeventa a proprietarilor suprafeţelor cuprinsã în perimetrul concesionat, când o atare participare este prevãzutã, se reguleazã dupã regimul fixat în partea a doua a legii de fata. Acest drept la redeventa se recunoaşte numai pentru zacamintele care dupã legile în vigoare la promulgarea Constituţiei, erau lãsate la libera şi exclusiva dispoziţie a proprietarilor suprafeţei. Redeventa atribuitã proprietarilor suprafeţei prin aceasta lege va fi stabilitã dupã cota prevãzutã la clasa respectiva de zãcãminte. Aceasta redeventa se va împãrţi între toţi proprietarii, proporţional cu suprafata fiecãrei proprietãţi cuprinse în perimetru. Statul poate lua aceasta redeventa în natura, achitand-o proprietarilor suprafeţei cu preţ de învoiala. Constatarea şi fixarea preţului redeventei se va face dupã regulile prevãzute la art. 128 pana la 131. ART. 40 La instituirea concesiunii de exploatare pe un perimetru, statul atribuie proprietarului suprafeţei dreptul de a participa, în anume condiţiuni, la capitalul întreprinderii concesionare. Cota rezervatã proprietarilor suprafeţei cuprinse în perimetru, la capitalul întreprinderii concesionare, va fi fixatã de Ministerul Industriei şi Comerţului, cu avizul conform al consiliului superior de mine, pana la 10% din capitalul afectat la exploatarea acestui perimetru. Ea va fi rezervatã din capitalul particular. Proprietarii vor fi obligaţi sa depunã vãrsãmintele în condiţiunile emisiunii titlurilor. Suma stabilitã se va repartiza între proprietarii suprafeţei, proporţional cu suprafata fiecãrei proprietãţi cuprinse în perimetru. Acţiunile liberate proprietarilor suprafeţei vor fi nominative şi pot fi transmise numai cetãţenilor romani. Cînd proprietarii suprafeţei nu-şi exercita dreptul acordat de stat la participarea capitalului sau îl exercita parţial, ministerul, cu avizul conform al consiliului superior de mine, este în drept a dispune asupra sumei rãmase disponibile. Participarea exploratorului la întreprinderea concesionara ART. 41 La instituirea concesiunii se va recunoaşte exploratorului, pe durata concesiunii, dreptul la valoarea unei redevenţe anuale din productiunea bruta extrasa de pe perimetrul explorat de el. Redeventa atribuitã exploratorului va fi prelevata din redeventa sau partea cuvenitã statului. Ea va fi fixatã pentru fiecare clasa de zãcãminte la cotele prevãzute de lege. Constatarea redeventei, stabilirea valorii, regimul de vânzare şi exercitarea dreptului de preferinta al statului asupra acestor redevenţe sunt supuse la aceleaşi norme ca şi redevenţele atribuite proprietarilor suprafeţelor. ART. 42 Când concesionarul ales de stat pe perimetrul exploatat este altul decât exploratorul, se va recunoaşte acestuia, pe lângã dreptul la redeventa arãtat mai sus la art. 41, şi urmãtoarele drepturi: a) De a participa la capitalul afectat exploatãrii perimetrului explorat cu numerar pana la 30%, proporţia capitalului deţinut de cetãţenii romani rãmânând cea prevãzutã de lege. Pentru suma vãrsatã i se va libera titluri echivalente de ale întreprinderii concesionare. Dacã exploratorul nu-şi exercita acest drept sau îl exercita parţial, Ministerul Industriei şi Comerţului, cu avizul conform al Consiliului superior de mine este în drept a hotarai asupra sumei rãmase disponibile; b) De a fi despãgubit de cãtre întreprinderea concesionara de costul real al lucrãrilor de explorare executate în perimetrul concesionat, stabilit de Minister, plus o dobanda egala cu scontul Bãncii Naţionale mãrit cu 2%. Aceasta dobanda se va socoti pe un timp egal cu jumãtatea duratei de la data permisului exclusiv de explorare, pana la data decretului de instituire a concesiunii miniere. Exploratorul nemulţumit cu costul stabilit se poate adresa justiţiei. Prelevãri din beneficiu în favoarea funcţionarilor şi lucrãtorilor întreprinderii miniere ART. 43 Întreprinderile miniere şi stabilimentele industriale sau metalurgice în strânsã legatura cu exploatarea sunt obligate sa prevadã în statute şi sa preleveze din beneficiul realizat anual, o cota-parte spre a institui un fond pentru instalatiuni şi instituţiuni de folos general sau participari la beneficii în favoarea funcţionarilor şi lucrãtorilor întreprinderii, în vederea usurarii condiţiunilor de viata şi înãlţãrii nivelului cultural. Cota-parte prelevata din beneficiu pentru alimentarea regulatã a acestui fond va reprezenta minimum 15% din beneficiul net al anului respectiv, dupã ce s-a prelevat un prim dividend de 5% actionarilor şi cotele pentru fondul de rezerva şi pentru amortizarile investitiunilor. Cota prelevata din beneficiul anual va fi socotitã în sumele la care ar fi obligate, în acelaşi scop, întreprinderile prin legislaţia muncii. Un statut aprobat de Ministerul Industriei şi Comerţului va fixa modul de administrare al acestui fond, putându-se totaliza fondurile de la diferite întreprinderi. Formele pentru instituirea concesiunii ART. 44 Cererile pentru dobândirea unei concesiuni trebuiesc prezentate la Ministerul Industriei şi Comerţului în termenul hotãrât de acest departament. Cererea pentru concesiune va fi facuta dupã formele prevãzute în regulament. Cererea va fi însoţitã de: a) Un plan cotat în scara 1:5.000 al perimetrului cerut; b) Datele prin care se justifica capacitatea tehnica şi financiarã a solicitatorului de a întreprinde, organiza şi conduce exploatãri miniere de natura celei cerute, precum şi de a satisface obligaţiunile de plata pentru lucrãri şi instalatiuni de exploatare, indemnizari pentru ocuparea suprafeţei şi pentru orice alte operaţiuni industriale sau comerciale în legatura strânsã cu exploatarea; c) Actele pentru dovedirea naţionalitãţii şi pentru compunerea capitalului dupã origine; d) Un exemplar al statutelor, al actului de constituire al societãţii, precum şi împuternicirea persoanei ce prezintã cererea; e) Un memoriu prin care sa se arate programul de lucru, condiţiunile de realizare, precum şi orice alte propuneri. ART. 45 Cererea de concesiune adresatã Ministerului Industriei şi Comerţului este înregistratã şi se va trece într-un registru special. În acelaşi timp, Ministerul remite solicitatorului o copie a cererii şi a planului, prevãzute cu data şi numãrul de înregistrare şi semnate de cel în drept în numele ministrului. ART. 46 În timp de 10 zile de la data expirãrii termenului de prezentare a cererilor de concesiune, se va afişa un tablou al acestor cereri la Ministerul Industriei şi Comerţului, la autoritatea miniera regionala şi la primãria comunei unde este situat perimetrul. Tabloul va rãmâne afişat timp de 20 de zile, iar autoritãţile respective vor constata aceasta printr-un proces-verbal. În acest timp tabloul va fi publicat de doua ori în Monitorul Oficial şi într-unul din ziarele cotidiane din Bucureşti. Cheltuielile de afişare şi de insertiune sunt în sarcina solicitatorilor; sumele vor fi depuse odatã cu cererea. În timpul afişãrii cererile de concesiune şi anexele lor rãmân depuse la Minister, unde cei interesaţi pot sa ia cunostinta de ele. În acelaşi interval de timp, precum şi în cele 15 zile urmãtoare, cei interesaţi pot sa-şi prezinte observaţiunile lor sub forma de opunere adresatã Ministerului. Opunerile prezentate dupã expirarea acestui termen nu mai sunt luate în considerare. Aceste opuneri nu ating întru nimic dreptul statului la alegerea concesionarului. ART. 47 Dupã expirarea termenului pentru prezentarea opunerilor, direcţiunea generalã a minelor prezintã Ministrului raportul motivat în care va opina asupra cererilor de concesiune. Totodatã va întocmi proiectul caietului de sarcini. Ministrul va inainta toate lucrãrile consiliului superior de mine spre a-şi da avizul. ART. 48 Ministrul, pe baza avizului conform al consiliului superior de mine întemeiat pe raportul Institutului Geologic, şi dupã ce caietul de sarcini a fost acceptat şi semnat de solicitatorul ales, propune Consiliului de Miniştri, printr-un raport motivat, concesionarea perimetrului asupra acestui solicitator. La acordarea concesiunii se va plati o taxa de la 5.000 pana la 100.000 lei, odatã pentru totdeauna, dupã normele din regulament. ART. 49 Decretul de concesiune arata numele şi domiciliul concesionarului, natura, situaţiunea şi limitele proprietãţii concesionate, precum şi forma sub care se acorda concesiunea. Decretul fixeazã drepturile cuvenite statului pentru acordarea concesiunii, redeventa atribuitã proprietarilor suprafeţei şi exploratorului. Decretul şi câte un exemplar al planului concesiunii şi al caietului de sarcini, în original, vor fi pãstrate în arhiva Ministerului Industriei şi Comerţului. Al doilea exemplar original al planului şi caietului de sarcini vor fi înaintate instanţei judecãtoreşti unde se tine cartea miniera. Caietul de sarcini ART. 50 Caietul de sarcini va trebui sa conţinã între altele: a) Obligaţiunile generale ale concesionarului; b) Durata concesiunii, expirarea, renunţarea sau retragerea concesiunii; c) Clauzele referitoare la repartizarea beneficiilor prevãzute de lege; d) Condiţiuni particulare ale concesiunii şi diverse clauze potrivit naturii concesiunii. Decretul şi caietul de sarcini vor fi publicate în Monitorul Oficial. Copii certificate de pe aceste acte şi o copie a planului vor fi predate autoritãţii miniere regionale şi concesionarului. O copie a decretului şi a planului vor fi trimise la autoritatea miniera regionala, primãriei comunei pe al carei teritoriu se gãseşte perimetrul concesionat. Primãria este obligatã a afişa decretul. ART. 51 Limitele perimetrului concesionat vor fi trase pe teren prin semne fixate pe hotar, luindu-se ca baza planul anexat la decretul de concesiune. La aceasta operaţiune vor fi chemaţi concesionarii invecinati şi proprietarii suprafeţei, printr-o înştiinţare colectivã care se va afişa la primãria respectiva cu cel puţin 15 zile înainte de începerea lucrãrilor; afişarea va fi constatatã prin proces-verbal încheiat de primar. Fixarea perimetrului pe teren se face de cãtre ingineri, pe cheltuiala concesionarului. Lucrarea va fi verificata pe teren de cãtre şeful autoritãţii miniere regionale sau de delegatul sau. Dacã lucrarea este bine executatã, acesta va încheia un proces-verbal semnat şi de concesionar şi pe care îl va depune în copie la primãrie pentru afişare, conform alineatului al doilea. Cei nemultumiti pot sa-şi prezinte autoritãţii miniere regionale intampinarile lor în timpul lucrãrii, cat şi în termen de 15 zile de la afişarea aratatului proces-verbal. Aceste întâmpinãri vor fi înaintate în termen de 5 zile de la expirarea celor 15 zile de afişarea procesului-verbal Ministerului Industriei şi Comerţului, care va hotãrî cu avizul conform al consiliului superior de mine. Dacã nu s-au ivit întâmpinãri, sau dacã ele au fost respinse, se va proceda la punerea în posesie a concesiunii de cãtre autoritatea miniera regionala, constatindu-se aceasta printr-un proces-verbal. Caracterele generale ale proprietãţii miniere. ART. 52 De la data publicãrii decretului de concesiune mina este o proprietate distinctã de aceea a suprafeţei. Mina este o proprietate imobiliarã. Asupra ei se pot constitui ipoteci şi privilegii. Clãdirile, maşinile, puturile, sondele şi alte lucrãri anexe instalate la suprafata sau subterane sunt imobile. Aparatele, uneltele şi caii servind la exploatare sunt imobile prin destinatiune. Dreptul de a exploata o mina este un drept real imobiliar. Acest drept când este dobândit de la stat se poate transmite numai cu autorizarea Consiliului de Miniştri data dupã propunerea ministrului industriei şi comerţului cu avizul conform al consiliului superior de mine.
CAP. 5 Drepturi şi obligaţiuni în legatura cu concesiunea miniera Secţiunea I ART. 53 În limitele perimetrului concesionat şi mãrginit prin planurile verticale duse prin hotarele perimetrului, concesionarul are dreptul sa exploateze şi sa valorifice acele substanţe minerale ce i-au fost concesionate. El este îndreptãţit în condiţiunile legii de fata: a) A deschide galerii, a face puţuri, sondaje şi alte lucrãri subterane sau la suprafata, în scop de a urmãri dezvoltarea zacamantului în adancime şi la suprafata şi de a exploata substantele minerale ce i-au fost concesionate; b) A efectua lucrãri de pregãtire, instalatiuni de maşini şi ateliere de orice fel pentru extragerea, transportul, prelucrarea şi valorificarea substanţelor minerale, lucrãri pentru aeraj şi pentru evacuarea apelor din mina; c) A instala conducte, diguri, iazuri necesare exploatãrii, a construi drumuri, poduri şi cai ferate, precum şi de a amenaja locuri pentru depozitarea, atât a substanţelor minerale utile, cat şi a substanţelor sterile extrase; d) A executa orice fel de clãdiri necesare lucrãrilor miniere, sau pentru adapostul lucrãtorilor şi personalului. Orice construcţie sau instalatiune fixa trebuie sa fie autorizata de autoritatea miniera regionala. O atare autorizaţie este necesarã şi pentru instalarea în mina a maşinilor acţionate în mod mecanic. Când autoritatea miniera regionala refuza autorizaţia, se va putea reclama la consiliul de mine. ART. 54 Dacã se întâlnesc în cursul exploatãrii alte substanţe decât cele concesionate, asociate însã cu acestea în asa fel în acelaşi zacamant, încât exploatarea unora din substanţe atrage dupã sine în mod necesar şi exploatarea celorlalte, concesiunea data asupra uneia din substanţe se va extinde, la cererea concesionarului, şi asupra celorlalte substanţe conexe, urmând fiecare regimul special prevãzut la clasa respectiva de zãcãminte. ART. 55 Dacã în cursul exploatãrii zacamantului de substanţe concesionate, concesionarul intalneste mase de roci comune din categoria celor care dupã aceasta lege rãmân la dispoziţia proprietarului suprafeţei, concesionarul este liber sa utilizeze asemenea produse, fãrã nici o despãgubire, numai întrucât are nevoie de ele la exploatarea miniera, precum şi la uzine, stabilimente şi lucrãri care constituiesc dependinţe imediate ale minei Când concesionarul întrebuinţeazã asemenea substanţe comune, lãsate la dispoziţia proprietarului suprafeţei, pentru industrii anexe sau le comercializeazã, proprietarul solului are drept la o despãgubire. Dacã proprietarul are nevoie de aceste substanţe, el le va putea lua, însã numai în cantitãţile strict necesare gospodãriei sale. Proprietarul suprafeţei poate fi autorizat de autoritatea miniera sa extraga din mina substantele minerale ce i-au fost lãsate prin legea de fata la dispoziţia sa, însã numai în cazul când printr-o asemenea extragere nu s-ar impiedica sau stanjeni exploatarea miniera. Concesionarul are însã dreptul sa aleagã, fie sa exploateze şi sa transporte el însuşi acele minerale, urmând a fi despãgubit de proprietarul suprafeţei pentru cheltuielile fãcute, fie sa permitã proprietarului suprafeţei întrebuinţarea exploatãrii sale miniere şi a mijloacelor de transport, în schimbul unei despãgubiri corespunzãtoare. Dacã extragerea substanţelor minerale lãsate la dispoziţia proprietarului suprafeţei s-ar putea efectua prin lucrãri la suprafata şi dacã acest proprietar este nevoit a renunţa la astfel de lucrãri din cauza exploatãrii miniere, el va primi despãgubirea fixatã dupã normele prevãzute pentru cedarea suprafeţei. Neînţelegerile între pãrţi în aceasta materie, afarã de despãgubiri, vor fi rezolvate de autoritatea miniera regionala, printr-o încheiere supusã apelului la consiliul superior de mine în termen de 20 de zile de la comunicare. Drepturi în legatura cu utilizarea apelor din mine ART. 56 Concesionarul are dreptul sa dispunã de apele din mine captate de el, putându-le utiliza însã numai pentru nevoile exploatãrii miniere sau ale instalatiunilor şi uzinelor în strânsã legatura cu exploatarea. Aceasta utilizare poate avea loc chiar în cazul când apele ar fi lãsate sa curgã din mina. Dacã aceste ape care se scurg din mina ar fi cerute şi de alte persoane, autoritatea miniera va invita concesionarul din a cãrui mina provin apele, ca într-un timp de trei luni sa declare dacã va utiliza acele ape pentru exploatarea miniera în cursul celor doi ani urmãtori. Dacã exploatatorul nu rãspunde la aceasta invitatiune în termen, sau dacã în decursul celor doi ani concesionarul minei nu face uz de drepturile rezervate, atunci apele pot fi concesionate şi altora. Dacã concesionarul minei din care provin apele a plãtit proprietarului suprafeţei pe terenul cãruia se scurg apele, drept despãgubire, fie o suma globalã odatã pentru totdeauna, fie o plata anuala, concesionarul este îndreptãţit a pretinde de la acela care utilizeazã apele, pe tot timpul acestei utilizãri, în primul caz, procentele legale la capitalul dat ca despãgubire, iar în al doilea caz, contravaloarea darilor anuale. Concesionarul minei nu este responsabil de variatiunile debitului apelor provenite din exploatare. Raporturile exploratorului şi concesionarului cu proprietarii suprafeţei şi cu minele invecinate ART. 57 Exploratorul şi concesionarul pot fi autorizaţi sa ocupe, atât în interiorul, cat şi în exteriorul perimetrului, suprafeţele necesare pentru executarea lucrãrilor de orice fel în legatura cu explorarea, exploatarea zacamantului, transportul şi valorificarea substanţelor extrase. Pentru explorari ocupatiunea se poate face sub forma de arendare sau luare în folosinta obligatorie sau constituire de servituţi. Durata ocupatiunii nu poate fi mai lungã decât a permisului exclusiv. Pentru concesiuni, ocupatiunea se poate face sub forma de arendare sau luare în folosinta obligatorie, servituţi sau exproprieri. ART. 58 Arendarea obligatorie se instituie asupra suprafeţelor destinate pentru utilizãri de scurta durata. Arendarea nu va depãşi cinci ani; ea va putea fi reinoita. Servituţile se instituie asupra suprafeţelor destinate pentru utilizãri, care vor dura tot timpul cat dureazã explorarea sau exploatarea. Exproprierea se va declara pentru suprafeţele destinate cãilor de comunicaţie de orice fel şi instalatiunilor cu caracter de durata îndelungatã şi care ar putea servi eventual şi la alte destinatiuni în caz de încetarea exploatãrii, de asemenea şi pentru utilizarile din urma cãrora solul devine inproductiv. Se pot evacua sau expropria şi orice fel de clãdiri sau locuinţe fie în interiorul, fie în afarã terenului concesionat, dacã aceste mãsuri sunt absolut indispensabile pentru exploatare. ART. 59 Arendãrile obligatorii, servituţile şi exproprierile se fac exclusiv în interesul explorãrii sau exploatãrii zacamantului şi valorificãrii substanţelor extrase; ele fac parte integrantã din patrimoniul explorãrii sau exploatãrii. La încetarea unei concesiuni din orice cauza suprafeţele expropriate, cu instalatiunile aflate pe ele, revin de drept statului, fãrã despãgubire, afarã de cazul când pentru instalatiunile din ultimii ani ai concesiunii s-ar fi convenit altfel. Dacã statul ar vinde bunurile expropriate, foştii proprietari vor fi preferaţi, la condiţiuni egale. În acest scop, aceştia sau urmaşii lor vor fi înştiinţaţi, pe cale administrativã sau prin publicitate, despre condiţiunile vânzãrii, Dacã ei nu vor rãspunde în termen de 30 de zile de la data înştiinţãrii sau publicãrii, statul poate vinde oricui aceste bunuri. ART. 60 Necesitatea arendarilor obligatorii, constituirilor de servituţi şi exproprierilor va fi stabilitã în chip definitiv, de cãtre Ministerul Industriei şi Comerţului, printr-o decizie motivatã, data în baza cercetãrilor fãcute prin organele sale şi dupã avizul conform al consiliului superior de mine. ART. 61 Cererea pentru arendãri obligatorii, servituţi sau expropriere va fi adresatã autoritãţii miniere regionale. Ea trebuie sa cuprind: locul, natura şi suprafata imobilului, numele proprietarului şi felul lucrãrii care justifica ocuparea sau exproprierea. Aceasta cerere va fi prezentatã în atâtea exemplare câţi sunt stapanitorii aparenti ai acestor imobile. La ea se va alãturã un plan în dublu exemplar, cotat în scara 1:2500 şi pe care vor fi arãtate lucrãrile, clãdirile şi orice alte instalatiuni existente pe acel perimetru sau în afarã de el. ART. 62 Autoritatea miniera regionala e obligatã sa comunice aceasta cerere primãriei locale precum şi pãrţilor interesate prin notarul comunei, care va lua dovada sau va încheia procesul-verbal. Primarul va afişa cererea la usa primãriei şi va îndeplini toate formele de publicitate prevãzute la alin. 2, 3 şi 4 al art. 11 din aceasta lege. Proprietarii suprafeţei şi orice persoana interesatã pot sa prezinte autoritãţii miniere regionale observaţiunile lor, în termen de 10 zile de la data îndeplinirii formalitãţilor de mai sus. Şeful autoritãţii miniere regionale, dupã ce va face cercetãri, va inainta de urgenta Ministerului un raport motivat. În baza acestui raport sau a altor cercetãri, Ministerul va hotãrî, conform art. 61, printr-o decizie, în care se va arata amãnunţit toate datele pentru individualizarea bunului expropriat ori ocupat şi termenul. Ea va fi afişatã la autoritatea miniera regionala şi la primãria comunei. ART. 63 Declararea exproprierii, constituirea de servituţi şi arendarea obligatorie se va face în baza acestei decizii, de cãtre tribunalul în circumscripţia cãruia este situat imobilul, dupã ce va fi chemat pãrţile. Nu se va putea contesta necesitatea şi modul de ocupare stabilite de Minister. Tribunalul va judeca în termen de 15 zile de la introducerea cererii, iar în ziua judecaţii asemenea afaceri vor avea precãdere înaintea oricãror altora. Hotãrârea data este supusã numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare, dacã partea a lipsit. Hotãrârile la ambele instanţe se dau fãrã drept de opoziţie. ART. 64 Exproprierea, servituţile şi arendãrile pentru orice durata, vor fi înscrise în cãrţile miniere. Dacã aceste cãrţi nu vor fi încã alcãtuite cu privire la terenul respectiv, se va face menţiune în registrele de mutatiune existente dupã legile în vigoare. ART. 65 Despãgubirea proprietarilor suprafeţei în caz de expropriere, servituţi sau arendãri obligatorii, dacã pãrţile nu se înţeleg, va fi fixatã de cãtre justiţie. O comisiune de arbitri va alcãtui prima instanta pentru fixarea despãgubirilor. Ea va fi compusa din: prim-preşedintele sau preşedintele tribunalului, unde e o singura secţiune, şi din doi arbitri aleşi de pãrţi. Ea va fi prezidata şi va fi asistatã de un grefier sau un ajutor de grefa desemnat de preşedintele tribunalului. Dacã pãrţile nu-şi aleg arbitrii sau aceştia lipsesc, ei vor fi înlocuiţi cu judecãtorii tribunalului, prin tragere la sorţi. Hotãrârea comisiunii este data fãrã opoziţie şi supusã apelului în termen de 15 zile de la pronunţare când pãrţile au fost de fata sau de la comunicare dacã au lipsit. Curtea de apel judeca de urgenta şi cu precãdere, fãrã drept de opoziţie. Decizia este supusã recursului în 20 de zile de la comunicare. ART. 66 Pentru fixarea despãgubirii, pãrţile sau autoritatea miniera regionala se vor adresa preşedintelui tribunalului, care va înştiinţa pe pãrţi sa-şi desemneze arbitri, în termen de 15 zile de la primirea înştiinţãrii. Despãgubirea nu va putea fi mai mica decât de doua ori valoarea comercialã a bunurilor dimprejur. Toate cheltuielile necesitate de procedura fixãrii despãgubirilor sunt în sarcina concesionarului. Pentru arendãrile sau luarile în folosinta obligatorie, plata se va stabili din trei în trei ani. ART. 67 Despãgubirea trebuia plãtitã înainte de punerea în posesie. Dacã vor fi neintelegeri cu privire la drepturile proprietarilor, despãgubirea va fi consemnatã la Casa de depuneri şi recipisa la tribunal. Dupã ce s-a plãtit ori s-a depus despãgubirea, tribunalul va ordonã punerea în posesie, care se va efectua de autoritatea miniera regionala, încheindu-se un proces-verbal. În cazuri urgente şi pentru nevoi strâns legate de exploatarea ori funcţionarea minei, Ministerul, cu avizul conform al consiliului superior de mine, poate incuviinta ocuparea imediata a imobilelor; în acest caz, pe baza constatãrii fãcute de autoritatea miniera cu privire la situaţiunea şi la starea acestor imobile, va fixa - în chip provizoriu - şi despãgubirea, obligând pe concesionar s-o consemneze la Casa de depuneri şi recipisa la tribunalul respectiv. ART. 68 Despãgubirile pentru orice alte pagube de orice natura, cauzate prin explorari sau exploatãri, dacã este neînţelegere între pãrţi, se fixeazã de instanţele judecãtoreşti dupã regulile dreptului comun. ART. 69 Ocuparea, sub orice forma, a suprafeţei, nu ridica proprietarului respectiv foloasele ce i s-a rezervat prin lege, cu privire la redeventa şi la participare în exploatare. ART. 70 Pe terenuri pe care se afla monumente istorice, biserici, cimitire, izvoare de ape minerale, drumuri publice, cai ferate, diguri şi alte lucrãri publice, autoritatea miniera regionala, în interesul conservãrii acestor lucrãri, va stabili, cu aprobarea Ministerului Industriei şi Comerţului, luindu-se avizul autoritãţii în drept, o zona de protectiune în interiorul cãreia nu poate fi admisã ocuparea suprafeţei sau executarea de lucrãri miniere. Instalatiuni pentru transport. Stabilimente industriale miniere. ART. 71 Înfiinţarea oricãror instalatiuni pentru transportul produselor miniere lichide sau gazoase, afarã din limitele perimetrului concesiunii, este subordonata unei autorizari a Ministerului Industriei şi Comerţului cu observarea dispoziţiunilor din aceasta lege. Ministerul va examina mãsura în care asemenea instalatiuni pot rãmâne dependinţe exclusiva ale unei singur mine, sau trebuie sa fie date în domeniul public; în acest caz exploatarea unor atari instalatiuni va putea rãmâne rezervatã statului. Pentru linii ferate de orice categorie, autorizarea va putea fi data numai dupã o prealabilã aprobare Ministerului Comunicaţiilor, care va putea exercita şi controlul exploatãrii acelei linii ferate. ART. 72 Cererea de autorizare, însoţitã de planul regiunii, al perimetrului, al instalatiunii şi arãtând natura acesteia, utilitatea ei, condiţiunile de funcţionare şi de exploatare, va fi înaintatã Ministerului Industriei şi Comerţului, prin autoritatea miniera respectiva. Autorizarea se va da prin deciziune ministerialã luatã în baza avizului conform al consiliului superior de mine. ART. 73 Este de asemenea necesarã autorizarea Ministerului Industriei şi Comerţului, cu avizul conform al consiliului superior de mine pentru înfiinţarea şi funcţionarea întreprinderilor şi stabilimentelor de orice fel, bazate pe concentrarea sau transformarea produselor miniere brute în produse negociabile, prin procedee de preparare mecanicã, metalurgice sau de alte procedee industriale. Autorizarea va fi condiţionatã de posibilitatea existenţei şi procurãrii materiei prime în cantitãţi corespunzãtoare cu puterea de lucru a instalatiunii şi de condiţiunile generale economice în vederea celei mai bune valorificari a substanţelor din clasa respectiva de zacamant. Cererea de autorizare va fi înaintatã Ministerului Industriei şi Comerţului, însoţitã de planurile de situaţiune a instalatiunii şi arãtând felul şi utilitatea ei, puterea de lucru, putinta pentru aprovizionarea normalã a materiei prime, condiţiunile de funcţionare, de exploatare şi acele pentru desfacerea produselor obţinute în stabilimentul respectiv. Ministerul se va pronunţa în 30 de zile, prin decizie motivatã, asupra cererilor de autorizare prevãzute la art. 71-73; dacã Ministerul nu se va pronunţa în acest termen, autorizaţia se considera acordatã. ART. 74 Pentru instalatiunile de transport şi stabilimentele care intereseazã siguranta publica şi apãrarea nationala, caietul de sarcini va prevede cazurile de abatere, când autorizarea va putea fi retrasã titularului în culpa, cu avizul conform al consiliului de mine, dupã o prealabilã somaţiune, prin care i s-a dat un termen pentru conformare.
Secţiunea II Personalul minier, metalurgic sau industrial. ART. 75 Orice explorare miniera, precum şi orice stabiliment metalurgic sau industrial în strânsã legatura cu exploatarea miniera, sunt obligate sa comunice autoritãţii miniere regionale: a) Forma şi numirea întreprinderii; b) Numele conducatorului, precum şi al personalului de conducere care are împuternicire din partea întreprinderii; c) Împuternicirea data conducatorului şi celorlalte persoane din directiune, însoţitã de o copie a actelor. ART. 76 Orice exploatare miniera, precum şi orice întreprindere metalurgica sau industriala în strânsã legatura cu exploatarea miniera, trebuie sa aibã la punctul lucrãrii un director tehnic, sau şef de şantier, ori şef de secţie, sau conducãtor tehnic, dupã întinderea sau importanta exploatãrii sau întreprinderii. Aceştia vor fi ajutaţi de personal tehnic de conducere, de supraveghere şi execuţie în numãr corespunzãtor cu întinderea exploatãrii şi cu varietatea instalatiunilor miniere, metalurgice sau industriale. Pentru exploatãrile mici şi simple autoritatea miniera apreciazã asupra necesitãţii unui director tehnic putând aproba ca lucrãrile sa fie executate sub directa conducere a micului exploatator sau a unei persoane destoinice. ART. 77 Întreg personalul tehnic trebuie sa aibã o autorizaţiune din partea Ministerului Industriei şi Comerţului. Autorizarea de a funcţiona la exploatãri miniere sau la stabilimente metalurgice ori industriale din ţara în calitate de director tehnic, inspector tehnic, şef de şantier, şef de secţie, sau conducãtor tehnic al unei exploatãri sau a unei întreprinderi, se acorda de Minister prin brevete de şef de exploatare pe specialitãţi, dupã normele prevãzute de aceasta lege. Ca mãsura tranzitorie personalul în serviciu va continua a rãmîne în funcţiune cu atribuţiunile ce are la promulgarea legii. ART. 78 Pot obţine acest brevet de şef de exploatare absolvenţii cu diploma a unei şcoli superioare din ţara sau din strãinãtate de specialitatea corespunzãtoare exploatãrii, sau serviciului unde urmeazã a funcţiona şi care au cel puţin un an de activitate practica efectivã în specialitatea respectiva. Absolvenţii şcolilor tehnice speciale care prin organizarea şi programul lor de studiu nu pot fi echivalate cu şcolile tehnice superioare din ţara, pot fi autorizaţi sa funcţioneze în calitate de ajutoare, legal responsabile, ale conducatorului tehnic al unei exploatãri sau a unei secţiuni a exploatãrii, în specialitatea indicatã de studiile urmate, dacã dovedesc o activitate practica efectivã în acea specialitate de cel puţin patru ani. Dupã 10 ani de practica, persoanele în aceasta categorie, pot dobândi brevetul de şef de exploatare, în urma unui examen cu rezultat favorabil, depus la Ministerul Industriei şi Comerţului, un profesor de la şcoala politehnica din Bucureşti, delegat de consiliul profesoral al acesteia, un delegat inginer al asociaţiunii inginerilor şi tehnicienilor din industria miniera, sub preşedinţia directorului general al minelor sau a înlocuitorului sau legal. Aceasta comisiune va fi numita, pe aceasta cale, pe termen de 5 ani. Şefii de exploatare posedand autorizarea provizorie a Ministerului la promulgarea legii pãstreazã drepturile dobândite fãrã îndeplinirea nici unei alte formalitãţi. ART. 79 Ministerul Industriei şi Comerţului va hotãrî asupra echivalãrii oricãrei diplome cu avizul conform al consiliului profesoral al şcolii politehnice. Condiţiunile de capacitate şi experienta pentru restul personalului tehnic vor fi fixate prin regulament, facindu-se distinctiuni dupã actele de studii şi dupã timpul de practica în ramura respectiva. Cunoaşterea limbii romane, a legilor şi regulamentelor miniere şi industriale pentru orice categorie de personal este obligatorie în mãsura reclamata de calitatea în care urmeazã a fi autorizata sa funcţioneze. Brevetul se va libera în urma unui examen. ART. 80 Ministerul Industriei şi Comerţului va fixa, prin regulamente şi deciziuni, categoriile de funcţiuni, în fiecare categorie personalul trebuind sa fie format din cel puţin 75% romani. Se poate deroga de la normele de mai sus, în primii şapte ani de la promulgarea legii de fata, în cazurile de lipsa de personal calificat, cu autorizarea Ministerului pe baza raportului directiunii generale a minelor. Exploatãrile miniere şi întreprinderile industriale şi metalurgice au obligaţiunea de a primi cu plata şi la cerere practicanti dintre elevii şcolilor speciale din ţara care dupã absolvire sunt susceptibili de a putea deveni şefi de exploatare sau conducatori tehnici, potrivit cu normele ce se vor fixa prin regulament. ART. 81 Este interzis a întrebuinţa copii sub 18 ani sau femei ca lucrãtori de lucrãri miniere subterane. Aceasta interzicere nu se întinde la lucrãrile la zi. ART. 82 Concesionarul este obligat sa înceapã lucrãrile în vederea exploatãrii cel mai târziu în timp de un an de la punerea în stapanire. Lucrãrile începute trebuie sa fie continuate regulat, fãrã întrerupere. Orice lucrare miniera sau instalatiune, care atinge unul din obiectivele asupra cãrora autoritatea miniera este imputernicita sa exercite supraveghere şi control, trebuie sa fie anunţatã autoritãţii miniere sau organului local de control, iar executarea ei nu poate începe decât dupã ce va fi autorizata. De asemenea, înainte de a se începe exploatarea unui camp de extractiune, exploatatorul trebuie sa supunã autoritãţii miniere metoda de exploatare pe care o va urma. Dacã lucrarea anunţatã satisface prescripţiile legii şi regulamentelor, autoritatea miniera autoriza începerea ei, iar dacã e cazul, notifica odatã cu autorizarea observaţiunile sale şi mãsurile necesare pentru a evita neajunsurile semnalate. Dacã exploatatorul nu ia mãsurile prescrise, executarea lucrãrilor va fi opritã, total sau parţial. În contra mãsurilor luate de autoritatea miniera localã, concesionarul va putea apela la Ministerul Industriei şi Comerţului, consiliul superior de mine. ART. 83 Suspendarea sau pãrãsirea unei lucrãri miniere sau a unui camp de extractiune trebuie sa fie anunţatã autoritãţii miniere. Autoritatea miniera dupã vizitarea lucrãrilor ia act de declaraţia de parasire sau suspendare şi poate prescrie eventuale mãsuri sau lucrãri de siguranta, afarã de cele prescrise în regulamente. ART. 84 Orice exploatare este obligatã sa ţinã la zi: 1. Un plan exact al suprafeţei indicând limitele şi punctele topografice care definesc perimetrul, ivirile la suprafata şi toate instalatiunile aflate pe ea. 2. Planuri exacte în proiectiune orizontala ale lucrãrilor subterane pe etaje sau orizonte, cu arãtarea portiunilor exploatate în fiecare an şi a celor în curs de exploatare. Ridicãrile topografice trebuie sa fie racordate cu cele de la suprafata, iar planurile respective trebuie sa se poatã suprapune. 3. Planuri care sa arate vederea de fata şi diferite secţiuni prin mina şi zacamant susceptibile de a defini extinderea zacamantului şi a lucrãrilor miniere, natura şi compozitia substanţelor minerale utile intalnite. 4. La exploatãrile de petrol şi de gaze naturale, pe lângã planul de suprafata se va întocmi profile, cu privire la natura şi succesiunea straturilor strabatute prin galerii, puţuri şi sonde, şi se va comunica toate datele ştiinţifice şi tehnice care rezulta din lucrãrile executate. 5. Registrele comerciale în care sa se arate productiunea obţinutã, atât în starea bruta, cat şi sub forma de produse separate sau concentrate în atelierele de prepararea mecanicã. 6. Orice alte registre, planuri, acte, care se vor prevedea prin regulamente sau prin deciziuni ministeriale. ART. 85 Când în cursul exploatãrii lucrãrile subterane se apropie pana la o distanta de 80 m de un pod, de o cale de comunicaţie, de hotarele concesiunii, sau când ajung în apropierea edificiilor sau regiunilor locuite la o distanta de 50 m de ele, exploatatorul este obligat sa înştiinţeze din vreme autoritatea miniere, înainte ca aceste distanţe sa fi fost atinse. Autoritatea miniera, dupã ce viziteaza lucrãrile, fixeazã mãsurile de protectiune. Obligaţia de aprovizionare a tarii ART. 86 Atât întreprinderile miniere, cat şi organizatiunile pentru desfacerea produselor miniere brute sau transformate, sunt obligate ca în limitele productiunii sa asigure regulatã şi normalã aprovizionare a tarii, neputând-o restrânge sau suspenda, fãrã motive legitime şi fãrã învoirea expresã a Ministerului Industriei şi Comerţului. Ele vor fi obligate, la cererea Ministerului, de a crea, pentru nevoile apãrãrii naţionale, o rezerva care va fi fixatã dupã normele înscrise în regulament. ART. 87 Exploatatorii de plata şi aur sunt obligaţi sa predea statului, prin oficiul respectiv de cumpãrare, tot metalul obţinut. Nimeni, afarã de stat, n-are dreptul sa cumpere sau sa-şi apropieze în nici un mod aceste metale obţinute din exploatare. Preţul de cumpãrare este preţul mondial corespunzãtor calitãţii aurului. În categoria acestor metale vor putea fi înscrise prin deciziune ministerialã şi alte metale cu avizul conform al consiliului superior de mine. Ajutoare. ART. 88 Orice mina trebuie sa aibã la punctul lucrãrii toate aparatele respiratorii, instrumentele şi materialele de salvare, medicamente şi mijloacele de ajutor, de felul şi în numãrul sau cantitatea prevãzutã de regulamente sau în deciziunile speciale. De asemenea orice întreprindere este obligatã sa se îngrijeascã, de acord cu autoritãţile sanitare, de buna stare a sãnãtãţii lucrãtorilor şi funcţionarilor minei. Hotare în mine. ART. 89 În lucrãrile miniere subterane, exploatatorii invecinati sunt obligaţi sa determine printr-un inginer minier, autorizat de Ministerul Industriei şi Comerţului, hotarele subterane între concesiuni şi sa fixeze punctele de hotar prin semne potrivite şi bine consolidate. În caz de neînţelegere între exploatatori, autoritatea miniera, la cererea uneia din pãrţi va numi un inginer minier, care, sub depunerea de jurãmânt, va fixa hotarul subteran şi va comunica rezultatul mãsurii, atât autoritãţii miniere, cat şi pãrţilor interesate. Pana la fixarea hotarului, fiecare parte va opri lucrul în regiunea contestatã, fiind obligat a întreţine galeria sau lucrarea miniera în stare buna şi circulanta. Obligaţiuni în caz de inundare. ART. 90 Când mina sau zacamantul sunt amenintate cu o inundatiune care ar compromite siguranta publica sau conservarea minei ori a zacamantului, autoritatea miniera este imputernicita sa ia mãsurile necesare pentru prevenirea şi combaterea pericolului. Aceste mãsuri pot fi locale sau regionale, dupã extensiunea pericolului de inundare. În acest scop, autoritatea miniera poate sa oblige pe concesionarii diferitelor mine atinse sau amenintate de o inundatiune, sa execute în comun, pe cheltuiala lor, lucrãrile necesare fie pentru a scoate apa din minele inundate, fie pentru a opri progresul inundatiei. ART. 91 Ministerul Industriei şi Comerţului poate sa declare, printr-o deciziune, reunirea exploatatorilor din regiunea ameninţatã într-un sindicat, reglementand compunerea lui şi modul de reparatiune a cheltuielilor între cei obligaţi. O atare reuniune a exploatarilor dintr-o regiune într-un sindicat poate fi hotãrâtã de Minister pentru luarea mãsurilor şi împlinirea oricãror nevoi de interes general. Exploatatorii vor fi convocaţi spre a desemna o comisiune insarcinata sa studieze şi sa aducã la îndeplinire mãsurile pentru apãrarea intereselor comune ale exploatarilor amenintate. Cheltuielile fãcute sunt verificate de autoritatea miniera şi trecute în roluri întocmite în acest scop. Aceste roluri, semnate de reprezentanţii sindicatului şi de autoritatea miniera, sunt executorii, iar sumele se vor incasa în acelaşi mod ca şi contribuţiunile directe. ART. 92 Dacã exploatatorii, în urma convocãrii ce li s-a fãcut, nu se unesc pentru a organiza sindicatul, Ministerul Industriei şi Comerţului numeşte comisiune de trei sau cinci persoane, cu însãrcinarea de a lua toate mãsurile pentru executarea lucrãrilor necesare în contul exploatatorilor. Dacã un exploatator nu achitã în termen de 30 de zile suma ce-i revine pentru executarea lucrãrilor, Ministerul poate sa ceara consiliului de mine sa pronunţe retragerea concesiunii. Pagube aduse suprafeţei sau minelor. ART. 93 Concesionarul este obligat sa repare toate pagubele cauzate suprafeţei, clãdirilor şi instalatiunilor aflate pe ea prin exploatarea minei. Responsabilitatea concesionarului este absolutã. El datoreşte proprietarului solului despãgubire ori de câte ori se stabileşte o legatura de cauza şi efect între lucrãrile de exploatare şi prejudiciul cauzat. Concesionarul este obligat sa repare prejudiciul pe care exploatarea sa l-ar cauza proprietarilor suprafeţei, chiar în cazul când proprietatea prejudiciata nu este situata deasupra lucrãrilor minei. Concesionarul nu se va putea sustrage de la aceasta obligaţiune pe motiv ca exploatarea s-a fãcut raţional şi lucrãrile au fost conduse cu toate precauţiunile necesare. Instanţele judecãtoreşti sunt îndreptãţite sa hotãrascã asupra pagubelor, dar nu pot sa ordone nici o mãsura relativã la explorare sau exploatare, aceasta fiind de competenta exclusiva a autoritãţii miniere. ART. 94 Responsabilitatea concesionarului este usurata când s-ar constata ca instalatiunile proprietarului suprafeţei nu ar fi fost executate cu prodenta şi cu mãsurile de consolidare cerute de regulile artei constructive. Când mina a avut mai mulţi concesionari succesivi, rãspunderea o suporta concesionarul actual. ART. 95 Repararea prejudiciului cauzat unei mine de cãtre proprietarul solului se va face dupã dreptul comun. ART. 96 Fiecare concesionar este rãspunzãtor de pagubele pe care exploatarea sa le cauzeazã concesionarului invecinat. Responsabilitatea exploatatorului ale cãrui lucrãri au depãşit limitele concesiunii sale, este usurata sau chiar va putea sa nu fie angajata când poate produce dovada evidenta ca a fost de buna credinţa şi nu a comis încãlcarea în scop de a-şi însuşi bunul altuia. Despãgubirea este independenta de sancţiunile prevãzute de lege.
CAP. 6 Încetarea concesiunii ART. 97 Dreptul de exploatare înceteazã: A) Prin trecerea timpului pentru care a fost acordatã concesiunea sau pentru care este recunoscut valabil actul de concesiune dupã normele prevãzute de aceasta lege, precum şi prin istovirea zacamantului; B) Prin renunţare; C) Prin retragerea concesiunii ART. 98 La expirarea termenului concesiunii, mina cu toate dependintele şi anexele ei trece în proprietatea statului fãrã vreo despãgubire şi libera de orice sarcini sau obligaţiuni de orice natura. La încetarea concesiunii din orice cauze, concesionarul este obligat sa predea statului toate planurile minei împreunã cu carnetele de mãsuri geodezice, registrele de productiune şi de personal, fondurile casei de ajutor şi registrele pentru veniturile ei, precum şi orice alte registre, acte sau documente în legatura cu exploatarea şi valorificarea produselor miniere. ART. 99 În cursul celui de al 10-lea an, pentru petrol în cursul celui de al cincilea an care precede sfârşitul concesiunii, Ministerul Industriei şi Comerţului, din propria sa initiativa, cu avizul conform al consiliului superior de mine, şi ascultând pe concesionar sau provocat de acesta, va fixa sau aproba pe de o parte programul de lucrãri ce concesionarul este obligat sa execute în perioada ultimilor 10 respectiv 5 ani, în scopul de a asigura continuitatea exploatãrii, iar pe de alta parte va fixa condiţiunile şi normele pentru repartiţia între stat şi concesionar a cheltuielilor fãcute cu aceste lucrãri. Concesiunea poate fi sau exploatatã de stat dupã normele legii comercializãrii, sau reinoita asupra vechiului concesionar, sau poate fi transmisã asupra altei întreprinderi; în ultimele doua cazuri însã numai dupã normele prevãzute de legea de fata şi în condiţiunile ce se vor stabili în noul caiet de sarcini, care va trebui sa ţinã seama de inventar şi de instalatiunile existente date în folosinta în noua perioada de concesiune. Dacã Ministerul gãseşte ca este în interesul general de a reinoi concesiunea asupra vechiului concesionar, el va trebui sa înştiinţeze despre aceasta pe concesionar în cursul celui de al 10-lea an, iar la petrol în cursul celui de al cincilea an care precede sfârşitul concesiunii. Concesiunile care vor expira, se vor reinoi, la cerere cu doi ani înainte de expirare, asupra vechilor concesionari, în condiţiunile legii şi cu respectarea dispoziţiunilor noului caiet de sarcini, dacã şi-au îndeplinit obligaţiunile în perioada expiratã. ART. 100 Când concesionarul nu a fost înştiinţat cu privire la reinoirea concesiunii, în termenul arãtat mai sus, Ministerul Industriei şi Comerţului, în cursul celui de al patrulea an care precede sfârşitul concesiunii, va lua mãsuri pentru transmiterea ei dupã normele acestei legi. În caietul de sarcini se va prevede şi programul de lucrãri ce urmeazã a fi executate în ultimii 3 ani pe socoteala noului concesionar, în scop de a asigura continuarea exploatãrii în viitor. Concesionarul este obligat sa execute aceste lucrãri în perioada ultimilor 3 ani ai concesiunii pe socoteala noului concesionar şi sub supravegherea acestuia şi a autoritãţii miniere. În acest scop concesionarul cel nou va trebui sa depunã garanţia corespunzãtoare fixatã de Minister în caietul de sarcini. Când o înţelegere poate fi stabilitã între vechiul concesionar şi cel nou, lucrãrile vor putea fi executate de acesta din urma direct sau prin alta întreprindere, avîndu-se în vedere a nu se impiedica mersul normal al exploatãrii. Concesiuni libere prin renunţare. ART. 101 Concesionarul unei mine poate renunţa la concesiunea ce i-a fost acordatã, când s-ar dovedi ca nu mai exista nici un zacamant exploatabil de substanţe minerale care au fãcut obiectul concesiunii, sau când zacamantul concesionat nu mai poate fi exploatat în mod industrial. Cererea de renunţare trebuie adresatã autoritãţii miniere, regionale, arãtându-se şi motivele renunţãrii. Aceasta cerere va fi notificatã de concesionarea tuturor creditorilor ipotecari înscrişi în cartea miniera. La cerere se va alãturã: a) Inventarul complet al minei, cu arãtarea cantitãţilor de materiale şi produse de orice fel aflate în depozitele minei; b) Planurile perimetrului şi ale minei; c) O situaţiune asupra sarcinilor care greveazã mina; d) Dovada notificãrii acestei cereri cãtre creditorii ipotecari; e) Ultimul bilanţ; f) Un memoriu însoţit de o situaţiune asupra mersului exploatãrii şi productiunii pe ultimii 3 ani care preced cererea de renunţare. ART. 102 Autoritatea miniera regionala, examinând cererea, verifica situaţiunea şi înainteazã dosarul împreunã cu avizul sau Ministerului Industriei şi Comerţului. Acesta dispune publicarea cererii în extras în Monitorul Oficial, pe cheltuiala solicitatorului. Terţii interesaţi vor putea adresa opozitiunii la cererea de renunţare, la Minister, în termen de 30 de zile de la data publicãrii extrasului în Monitorul Oficial. ART. 103 Consiliul superior de mine va hotãrî asupra cererii de renunţare. El va stabili condiţiunile în care renunţarea poate fi admisã şi va fixa termenele în care solicitatorul va trebui: 1. Sa execute toate lucrãrile de siguranta prescrise, conform legilor şi regulamentelor în vigoare; 2. Sa obţinã radierea tuturor inscripţiunilor care exista asupra minei. În cazuri excepţionale, la cererea solicitatorului, aceste termene vor putea fi prelungite de cãtre consiliul superior de mine. ART. 104 La expirarea termenelor fixate pentru împlinirea obligaţiunilor, solicitatorul va depune la Minister acte prin care sa se constate dacã mina este sau nu libera de sarcini ipotecare. De asemenea Ministerul Industriei şi Comerţului va cere autoritãţii miniere regionale sa-şi dea avizul asupra îndeplinirii obligaţiunilor în ce priveşte executarea lucrãrilor de siguranta impuse. Dupã depunerea actelor privitoare la îndeplinirea obligaţiunilor impuse solicitatorului, cererea este supusã deliberãrii consiliului superior de mine, care va hotãrî dupã ce va chema pe cei interesaţi. Hotãrârea, prin care se încuviinţeazã renunţarea, va fi publicatã în Monitorul Oficial. ART. 105 Renunţarea îşi produce efectele ei din ziua publicãrii hotãrârii. Concesionarul rãmâne însã responsabil fata de cei interesaţi pentru pagubele cauzate prin lucrãrile sale de exploatare. Impozitele şi orice dãri cãtre stat, referitoare la exploatare, sunt datorate de concesionar pe întreg anul în care a fost admisã cererea de renunţare. ART. 106 Societãţile miniere nu vor putea încheia lichidarea mai înainte de reintrarea concesiunii în patrimoniul statului, ca urmare a admiterii renunţãrii. Concesiuni libere prin retragere. ART. 107 Concesiunea şi autorizarea de exploatare va fi retrasã în cazurile şi cu formele prevãzute mai jos, socotindu-se ca desfiintata de drept şi fãrã îndeplinirea altor formalitãţi: 1. Când exploatatorul nu a satisfãcut dispoziţiunile art. 83 şi 93; 2. Când, fãrã motive legitime şi fãrã vreo învoire sau pasuire din partea autoritãţii miniere, exploatarea este restrânsã sau suspendatã în asa fel ca atinge trebuinţele consumatorilor, siguranta publica sau apãrarea nationala; 3. Când lucrãrile de exploatare se efectueazã şi în contra regulilor artei miniere, încât posibilitatea exploatãrii viitoare a substanţelor minerale ar fi periclitata; 4. Când exploatatorul cu vãditã rea vointa nu satisface prescripţiunile relative la mãsurile de siguranta a personalului şi de conservare a zacamantului; 5. În caz de parasire a minei prin încetarea oricãrei activitãţi fãrã o autorizare din partea Ministerului, timp de un an de la somatiunea ce s-a fãcut. Concesiuni libere prin retragere. ART. 108 Retragerea concesiunii şi autorizaţiunii de exploatare se hotãrãşte de consiliul superior de mine care va chema pe exploatator, iar dacã va crede necesar şi pe creditorii ipotecari. Retragerea concesiunii va fi publicatã în Monitorul Oficial. ART. 109 Statul poate transmite concesiunea asupra altei întreprinderi dupã normele legii de fata şi în condiţiunile ce se vor stabili în noul caiet de sarcini. Vechiul concesionar rãmâne rãspunzãtor fata de cei interesaţi de pagubele cauzate prin lucrãrile de exploatare. De asemenea el rãmâne rãspunzãtor pentru actele de administraţie fãcute pana la instituirea unei administraţii de cãtre Ministerul Industriei şi Comerţului. O deciziune ministerialã data pe baza avizului conform al consiliului superior de mine va hotãrî asupra situaţiunii în care trebuie repusã concesiunea, ori care ar fi modul ei de întrebuinţare.
TITLUL II Regimul de punere în valoare a substanţelor minerale lãsate la dispoziţiunea proprietarului suprafeţei
ART. 110 Substantele minerale lãsate proprietarului suprafeţei pot fi exploatate de el însuşi sau de alţii. Orice exploatare de asemenea substanţe trebuie precedatã de o cerere introdusã la autoritatea miniera regionala. Ea va fi însoţitã de un plan în care sa se arate poziţia terenului fata cu locurile invecinate, instalatiunile ce urmeazã a fi executate, precum şi acele ce ar exista în apropiere. Exploatarea se poate începe numai pe baza unei autorizari care se va da de autoritatea miniera, dacã sunt îndeplinite prescripţiunile de poliţie miniera prevãzute în legi sau în regulamente. Aceasta exploatare este supusã prevederilor legii de fata şi rãmâne sub controlul superior al autoritãţii miniere în ce priveşte: a) Conservarea şi exploatarea economicã a maselor de asemenea substanţe; b) Protectiunea suprafeţei şi a instalatiunilor, clãdirilor aflate pe ea; c) Siguranta personalului şi a lucrãrilor; d) Asigurarea nevoilor consumatiei interne. Un regulament de administraţiune publica, întocmit pe baza avizului consiliului superior de mine, va determina mãsurile de politica miniera pentru exercitarea dreptului de exploatare. ART. 111 Dreptul de a exploata substantele minerale lãsate la dispoziţia proprietarilor suprafeţei este un drept real imobiliar. Toate drepturile şi sarcinile în legatura cu aceasta exploatare vor fi trecute în cartea miniera. ART. 112 Raporturile între exploatãrile invecinate, precum şi raporturile între exploatare şi proprietatea suprafeţei în ce priveşte pagubele cauzate prin lucrãrile de exploatare, sunt supuse dreptului comun.
TITLUL III
CAP. 1 Comasarea şi tinuturi miniere ART. 113 În interesul protectiunii zacamantului şi al exploatãrii sale rationale, în orice regiune miniera unde exista proprietãţi de întindere mica concesionate sau nu, se va stabili o suprafata minima sub care o exploatare nu poate fi începutã şi efectuatã. În acest scop proprietãţile de întindere mica, spre a putea fi exploatate, pot fi reunite din initiativa statului sau dupã cererea unuia din cei interesaţi într-un perimetru de comasare care sa aibã suprafata minima stabilitã pentru clasa respectiva de zãcãminte. Perimetrele de comasarea parcelelor de întindere mica nu sunt supuse, în ce priveşte forma lor, la cerinţele legii de fata, ci ele pot avea şi o alta forma decât acea patrata sau dreptunghiulara, cu conditiunea ca lucrãrile ce s-ar executa pe acel perimetru sa respecte distanţele minime prevãzute de lege şi regulamente. Perimetrul de comasare trebuie sa aibã suprafata minima prevãzutã în aceasta lege la clasa respectiva de zãcãminte. Acolo unde o atare suprafata minima nu este indicatã, ea va fi stabilitã de Ministerul Industriei şi Comerţului cu avizul conform consiliului superior de mine, printr-o deciziune publicatã în Monitorul Oficial şi afişatã la autoritãţile miniere regionale respective. Suprafata maxima a unui perimetru comasat nu va depãşi suprafata maxima fixatã pentru un perimetru de concesiune la clasa respectiva de zãcãminte. ART. 114 Când pãrţile nu se înţeleg asupra comasarii, Ministerul Industriei şi Comerţului, în urma cererii unora din pãrţile interesate care dovedesc capacitatea tehnica şi financiarã pentru exploatare, va putea hotãrî comasarea, formând perimetrul dupã normele legii. Cererea de comasare va fi adresatã Ministerului sau autoritãţii miniere regionale respective. La cerere se va alãturã: planul perimetrului în doua exemplare, actele care stabilesc înţelegerea între pãrţi şi actele care dovedesc capacitatea tehnica şi financiarã pentru exploatare. O copie a cererii şi a planului va fi înaintatã pentru afişare şi consultare la primãria comunei respective. Ea va fi afişatã de cãtre notarul comunei cel puţin 10 zile, încheindu-se proces-verbal. Cei interesaţi pot adresa întâmpinãri motivate şi însoţite de acte Ministerului Industriei şi Comerţului sau autoritãţii miniere regionale. Pentru rezolvarea cererii se va face cercetare de cãtre autoritatea miniera regionala care îşi va da pãrerea sa motivatã. Toate actele şi lucrãrile vor fi înaintate consiliului superior de mine, care va pronunţa deciziunea de comasare dupã citarea proprietarului terenului ce se comaseaza. Aceasta deciziune va fi publicatã în Monitorul Oficial şi afişatã la primãria comunei. Ea va arata: situaţiunea perimetrului, limitele şi suprafata lui şi a proprietãţilor comasate, clãdirile, sadirile, instalatiunile aflate pe ele, numele proprietarilor sau posesorilor suprafeţei şi a celor care au cerut comasarea în vederea exploatãrii, precum şi durata. ART. 115 Din momentul publicãrii deciziunii, comasarea este obligatorie pentru toţi cei cuprinşi în perimetru. Perimetrul comasat va fi desemnat pe teren prin semne de hotare sub îngrijirea autoritãţii miniere regionale care va incheiea proces-verbal. De la publicarea deciziunii pot fi autorizate lucrãri miniere pe perimetrul comasat. Comasarea este facultativã pentru proprietãţile pe care la data promulgãrii acestei legi se afla o exploatare normalã înscrisã la autoritatea miniera regionala. Noile lucrãri vor trebui sa respecte însã distanţele şi mãsurile prescrise de lege şi regulamente. ART. 116 Drepturile pãrţilor care nu au cãzut de acord asupra comasarii vor fi stabilite prin justiţie. Dacã în timp de 15 zile de la publicarea deciziunii de comasare nu s-a stabilit un acord între toate pãrţile care au proprietãţi în perimetrul comasat chestiunea va fi supusã judecaţii unei comisiuni de arbitri. Comisiunea va fi formatã din prim-preşedintele tribunalului sau preşedinte ori inlocuitorul lor şi doi arbitri aleşi de pãrţi. Cei cuprinşi în perimetrul supus comasarii aleg pe cei doi arbitri, prin majoritate, cu vot secret. Alegerea se va face în localul Primãriei comunei respective şi va fi prezidata de judecãtorul ocolului în care se afla perimetrul. Data alegerii va fi fixatã dupã cererea autoritãţii miniere regionale sau a celor interesaţi şi va fi anunţatã prin afişare la primãria comunei cu cel puţin 10 zile înainte. Dacã alegerea nu se poate face, judecãtorul va desemna, printr-o încheiere definitiva în termen de cel mult 10 zile, doi arbitri dintre specialişti sau cunoscãtori ai situaţiei locale. Comisiunea prezidata de magistrat şi asistat de un grefier sau ajutor de grefa va judeca de urgenta, citând pãrţile şi Ministerul Industriei şi Comerţului la tribunalul de judeţ. Ea va stabili drepturile pãrţilor asupra parcelelor comasate şi modul de exercitare al acestor drepturi. Hotãrârea comisiunii este supusã numai apelului la Curtea de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Apelul poate fi depus şi la grefa tribunalului. Curtea de apel va judeca de urgenta şi cu precãdere. Deciziunea data fãrã opoziţie este supusã recursului în termen de 20 zile de la comunicare pentru cei absenţi. Deciziunea Casatiei se da fãrã drept de opoziţie. Indemnizaţia comisiunii de arbitri este în sarcina partii care a cerut comasarea şi ea trebuie depusa odatã cu cererea de comasare a terenului. Preşedintele comisiunii va primi o diurna care va fi fixatã de Ministerul de Justiţie, iar indemnizaţia arbitrilor va fi stabilitã de preşedintele comisiunii. ART. 117 Perimetrul comasat constituie un bun minier distinct, indivizibil pe durata valabilitãţii şi va fi trecut în cartea miniera cu toate drepturile şi sarcinile lui. ART. 118 Proprietãţile comasate intra în patrimoniul minier al statului la data când expira durata concesiunii sau drepturile proprietarului; ele continua însã a face parte din perimetrul comasat. La expirarea tuturor concesiunilor reunite în perimetrul comasat, acesta reintra în patrimoniul minier al statului, cu toate instalatiunile aflate pe el, fãrã despãgubire şi liber de orice sarcini sau obligaţiuni; dacã proprietarul suprafeţei are vreun drept asupra instalaţiilor, statul le poate retine acordand despãgubirile stabilite conform art. 66 şi urmãtorii. Perimetrul va fi pus sub regimul prevãzut de aceasta lege pentru clasa respectiva de zacamant.
Tinuturi miniere. ART. 119 În vederea exploatãrii economice a zãcãmintelor de minereuri complexe sau de substanţe minerale utile, a cãror localizare în zãcãminte este imprastiata sau neregulata, precum şi în vederea celei mai bune valorificari a oricãror produse miniere, se va putea forma şi declara de Ministerul Industriei şi Comerţului, fie din propria sa initiativa, fie provocat de alţii, tinuturi miniere, potrivit cu cerinţele economiei miniere şi economiei naţionale. Aceste tinuturi vor forma unitãţi, în genere suficient determinate prin limite naturale, în interiorul cãrora existenta acestor clase de zãcãminte este probabila. Formarea acestor tinuturi miniere, precum şi modificarea sau completarea lor, se face prin deciziune ministerialã, cu avizul conform al consiliului superior de mine. Deciziunea va fi publicatã în Monitorul Oficial. Fiecare din aceste tinuturi miniere, potrivit cu clasa de zãcãminte ce conţine, va fi pus sub un regim special de explorare, de exploatare şi de valorificare, spre a concentra operaţiunile de preparare mecanicã, precum şi tratamentul metalurgic sau industrial al produselor miniere, în ateliere centrale, uzine sau stabilimente industriale în legatura strânsã cu exploatarea zãcãmintelor din asemenea tinuturi miniere. Statute pentru fiecare ţinut minier întãrite prin decret regal dat dupã pronunţarea ministrului industriei şi comerţului, cu avizul conform al consiliului superior de mine, vor fixa regimul special pentru concentrarea operaţiunilor miniere, metalurgice şi industriale în legatura strânsã cu exploatarea.
CAP. 2 Accidente miniere ART. 120 Orice accident minier trebuie sa fie anuntat autoritãţii miniere cel mai târziu în termen de 24 de ore de la producerea lui. Accidentele de persoane vor fi anunţate de exploatator în acelaşi timp parchetului şi primãriei locale. Autoritatea miniera este obligatã şi singura competenta sa ancheteze accidentele de natura a compromite siguranta lucrãrilor miniere, a suprafeţei, a clãdirilor şi instalatiunilor sau aprovizionarea tarii. De asemenea, ea este obligatã şi competenta sa ancheteze, în vederea aplicãrii sancţiunilor din aceasta lege, accidentele mortale sau care au provocat raniri grave. Procesul-verbal de ancheta şi concluziunile autoritãţii miniere sau ale inginerului de control care a cercetat cazul, va fi înaintat Ministerului Industriei şi Comerţului, iar în cazuri de accidente mortale sau care a provocat raniri grave, un exemplar va fi trimis şi parchetului. În cazuri de pericol autoritatea miniera are drept sa ia mãsurile pe care le va crede necesare şi sa le aducã la îndeplinire cu ajutorul personalului întreprinderii, care este obligat sa execute ordinele acestei autoritãţi. ART. 121 Operaţiunile de limitarea accidentului şi de salvare încep imediat sub direcţiunea personalului de conducere al minei. Dacã victimele accidentului n-au fost încã retrase în momentul când reprezentantul autoritãţii miniere soseste la fata locului, direcţiunea operaţiunilor de salvare o ia acesta cu concursul exploatatorului şi al inginerilor minei. El va face rechizitiunile necesare de oameni, instrumente şi orice mijloace de salvare în comunele şi la exploatatorii invecinati. Autoritãţile administrative de orice fel sunt datoare sa dea autoritãţii miniere, în cazuri de accidente, tot concursul. Întreprinderile miniere vor fi prevãzute cu toate aparatele moderne pentru prevenirea accidentelor muncii.
CAP. 3 Taxe, impozite şi redevenţe ART. 122 Independent de orice alte dãri fixate prin legi financiare sau prin alte dispoziţiuni din aceasta lege, toate exploatãrile de substanţe minerale de orice natura sunt supuse la urmãtoarele taxe şi impozite miniere: O taxa fixa pe suprafata delimitata în concesiune; Un impozit proporţional socotit la o cota din produsul obţinut. Aceasta cota se va aplica la produsul brut extras la mina, în cazul când substanta miniera are puritatea şi concentratiunea suficienta spre a fi negociabila sau predatã direct uzinelor, fãrã a mai fi transformata prin operaţiuni consecutive şi accesorii exploatãrii. Când suprafata miniera nu se prezintã în condiţiunile de mai sus şi trebuie transformata, spre a putea fi negociabila, cota se va aplica la produsul concentrat, care rezulta dupã transformare. Pentru platina şi aur impozitul proporţional se va socoti la o cota din metalul obţinut, iar la produsele concentrate aurifere sau platinifere (slih) acest impozit se va socoti la conţinutul în metal pretios constatat prin analiza facuta în laboratorul oficial. Taxa fixa pe suprafata. ART. 123 Taxa fixa se aplica anual la totalul suprafeţei concesionate sub orice forma pentru exploatarea unei substanţe minerale şi se fixeazã la: Lei 60 de hectar concesionat pentru exploatare de petrol; Lei 20 de hectar concesionat pentru exploatãrile de orice alte substanţe minerale. ART. 124 Taxa proporţionalã este de: - 1 % din produsul obţinut pentru cãrbuni şi bitumene solide; - 2 % din produsele obţinute pentru bitumin lichid (ţiţei) şi produsele asociate cu el în acelaşi zacamant. La gazele obţinute odatã cu petrolul, impozitul se va percepe în numerar la valoarea socotitã pe preţul mediu de vânzare la schela. La petrolul brut (ţiţei) şi la produsele separate din gaze, impozitul va fi perceput dupã cererea Ministrului Industriei şi Comerţului, fie în numerar, socotindu-se valoarea pe preţul mediu la rezervorul din schela, fie în natura. În acest caz titeiul va fi de aceeaşi calitate cu restul productiunii şi va fi predat în rezervoarele de inmagazinare, la origina conductei care leagã schela cu o rafinarie sau cu o staţiune de cale feratã; - 2% din produsul brut pentru hidrocarburile gazeiforme care formeazã zãcãminte proprii. Impozitul va fi perceput în numerar şi socotit la valoarea pe preţul de vânzare la originea conductei; - 0,25% din metalul pur pentru platina şi aur; - 1% din produsul obţinut pentru restul substanţelor metalifere şi minerale sau roce de orice fel; - 1% asupra sumei încasate pentru baile servite şi vânzãrile efectuate, la ape minerale, namoluri şi gaze, altele decât hidrocarburile gazoase. ART. 125 Constatarea şi stabilirea impozitelor miniere se face în primele luni ale anului pentru anul expirat de cãtre o comisiune pe fiecare judeţ, compusa din: şeful regiunii miniere sau un alt delegat al Ministerului de Finanţe, un reprezentant al întreprinderilor miniere din judeţ, tras la sorţi de preşedintele sau prim-preşedintele tribunalului la tribunalele cu mai multe secţiuni, cu cel puţin 20 de zile înainte de 1 ianuarie dacã întreprinderile n-au desemnat înainte de acest termen pe altcineva din sinul lor. În acest scop autoritatea miniera va inainta tribunalului, pana la 1 noiembrie, o lista a acestor întreprinderi. Comisiunea va avea şi un secretar desemnat de administraţia financiarã. Comisiunea va putea funcţiona cu doi membri. Ea este indreptatita ca dupã citarea pãrţilor sa cerceteze registrele şi sa facã orice fel de cercetãri la fata locului sau la sediul întreprinderii. Impozitul va fi stabilit printr-un proces-verbal care va fi comunicat pãrţilor în comunele rurale de cãtre notar, iar în cele urbane de cãtre poliţie. Hotãrârea comisiunii este fãrã opoziţie şi supusã apelului la comisiunea de apel de pe lângã Ministerul Industriei şi Comerţului, în termen de 20 zile de la comunicarea procesului-verbal. ART. 126 Comisiunea de apel se compune din: Doi consilieri de la Curtea de apel din Bucureşti. Un delegat al Ministerului de Finanţe. Un delegat al Ministerului Industriei şi Comerţului, din serviciul de supraveghere şi control al drepturilor miniere; Un reprezentant al întreprinderilor miniere. Magistraţii vor fi aleşi în fiecare an în adunarea generalã a instanţei. Delegaţii Ministerelor vor fi desemnaţi prin decizie ministerialã. Reprezentantul întreprinderilor va fi desemnat de consiliul superior de mine. Comisiunea va fi prezidata de cel mai vechi în grad dintre magistraţi. Ea poate lucra cu 3 membri dintre care cel puţin un magistrat. Pe lângã comisiune vor fi doi secretari dintre care unul cel puţin, va fi un grefier sau ajutor de grefier de la Curtea de apel sau tribunal. Ea va funcţiona la Ministerul Industriei şi Comerţului. ART. 127 Apelul va fi motivat şi însoţit de toate actele doveditoare. El poate fi introdus şi la administraţia financiarã sau la autoritatea miniera regionala care sunt datoare sa-l înainteze de urgenta comisiunii de apel. Pãrţile vor fi citate. Statul va fi chemat prin Ministerul Industriei şi Comerţului. Hotãrârea comisiunii de apel se va pronunţa în şedinţa publica, ea este fãrã opoziţie şi supusã recursului în termen de 20 zile de la comunicare. Dupã stabilirea definitiva a impozitelor ele vor fi înscrise în roluri şi date spre încasare. Constatarea şi evaluarea redeventei. ART. 128 Controlul redeventei se face de cãtre Ministerul Industriei şi Comerţului prin organele sale, dupã normele ce se vor fixa şi dezvolta prin legea de organizare a Ministerului şi prin regulament. ART. 129 Exploatatorii sunt datori sa declare în scris autoritãţii miniere regionale, la termenele ce se vor fixa prin regulament, cuantumul productiunii extrase. Autoritatea miniera va controla şi stabili la fiecare exploatare producţia şi redeventa datoritã. Când statul ia redeventa în natura, ridicarea se va face, trimestrial sau la alte termene, în modul prevãzut în caietul de sarcini. Ea va fi constatatã, în mod provizoriu, şi luatã în primire de un delegat al serviciului de control al drepturilor miniere din Ministerul Industriei, în prezenta autoritãţii miniere. ART. 130 Constatarea redevenţelor şi evaluarea lor se va face de cãtre comisiunea pentru taxe miniere prevãzutã la art. 126 şi dupã aceleaşi norme, printr-o încheiere separatã. Aceasta încheiere va fi comunicatã pãrţilor interesate. Încheierea comisiunii este supusã apelului în termen de 20 zile de la comunicare, la comisiunea de apel prevãzutã de art. 127, care va avea în atributiuni şi constatarea şi fixarea preţului redevenţelor. ART. 131 Modul de plata redevenţelor cãtre exploratori şi proprietari se va stabili prin regulament. Dacã exista neintelegeri între cei interesaţi cu privire la drepturile prevãzute prin aceasta lege, sau exista motive serioase de incertitudine asupra valabilitãţii acelor drepturi, plata redeventei se va face prin consemnarea la Casa de depuneri şi consemnaţiuni, iar recipisa se va depune la judecãtoria în circumscripţia cãreia este întreprinderea. Statul sau exploatatorul este libetat din momentul depunerii recipisei la judecãtorie.
CAP. 4 Sancţiuni ART. 132 Sancţiunile se pot aplica atât întreprinderii cat şi persoanei care s-a fãcut culpabilã de abatere. Explorari. ART. 133 Pentru abateri prevãzute la art. 19 a) se va aplica la prima data o amenda de 100-2.000 lei, somandu-se exploratorul ca în termen de maximum 20 zile sa se conformeze legii. În caz contrariu, permisul poate fi retras. Pentru abaterile arãtate în art. 19 c) şi d) se va aplica la prima data o amenda de la 500 pana la 5.000 lei şi se va da un termen de 30 zile pentru îndeplinirea obligaţiunilor. Dacã nu se conformeazã, amenda se poate urca pana la 10.000 lei, acordindu-se un nou termen de 30 zile. Dacã exploratorul nu-şi îndeplineşte obligaţiunile nici în acest termen, permisul poate fi retras. Afarã de acestea sunt aplicabile şi exploratorilor sancţiunile prevãzute de aceasta lege la exploatãri. Utilizare neautorizata a substanţelor minerale. ART. 134 Exploratorii sau exploatatorii care dispun, fãrã o autorizaţie prealabilã a autoritãţii miniere, de substantele minerale extrase care nu le-au fost concesionate, vor plati valoarea substanţelor minerale şi o amenda de la 1.000 pana la 50.000 lei. Pe lângã aceasta, se va putea retrage dreptul de explorare sau exploatare. Personal. ART. 135 Pentru abaterile privitoare la condiţiunile de capacitate şi la naţionalitatea personalului, se va aplica întreprinderii o amenda de la 500 - 5.000 lei şi se va da un termen pana la trei luni spre a se conformã. Pentru abateri repetate în cursul celor doi ani de la prima sancţiune aplicatã, amenzile se pot urca pana la 10.000 lei pentru fiecare caz. Dacã o întreprindere nu-şi angajeazã conducatori tehnici care sa întruneascã condiţiunile legii, dupã care amenda va fi dublata şi aplicatã din 6 în 6 luni pana la executarea dispoziţiunilor legii. Planuri profile, rapoarte, date statistice. ART. 136 Pentru neglijenţa, în ce priveşte ridicarea şi ţinerea planurilor miniere şi profilelor de sonde, pentru netrimiterea lor, a rapoartelor şi a datelor statistice, autoritãţilor desemnate în aceasta lege şi în regulamentele ei, se aplica întreprinderii o amenda de la 1.000 pana la 10.000 lei, iar conducatorului tehnic responsabil o amenda de la 500 pana la 2.000 lei. Pentru abateri repetate în cursul celor doi ani de la prima sancţiune, amenzile se pot mari pana la indoitul celor de mai sus. În afarã de aceasta, se va putea agrava sancţiunea pentru conducãtorul tehnic responsabil prin suspendarea sau retragerea brevetului de funcţionare în ţara. Maximul sancţiunilor se aplica când se înfãţişeazã sau se comunica, voluntar, lucrãri şi date inexacte. Lucrãri în exteriorul concesiunii ART. 137 Pentru abaterile de la dispoziţiunile art. 90 şi 97 se aplica întreprinderii amenzi de la 500 - 10.000 lei, iar conducatorului tehnic sau persoanei responsabile de la 200-2.000 lei. Pentru abateri repetate în cursul celor doi ani de la prima sancţiune aplicatã, amenzile se pot indoi. Femei şi copii în mine. ART. 138 Întrebuinţarea copiilor sub 18 ani, precum şi a femeilor, ca lucrãtori, la lucrãri miniere subterane atrage dupã sine sancţiunile urmãtoare: La prima abatere se va aplica o amenda de 5.000-10.000 lei pentru întreprindere şi de 1.000-5.000 lei pentru conducãtorul tehnic sau persoana responsabilã. În caz de repetare, amenda se poate indoi. Prin regulament special se vor hotãrî toate dispoziţiunile cu privire la ocrotirea muncii.
Neglijarea anunţãrii accidentelor. ART. 139 Pentru neglijenţa în anunţarea accidentelor ori faptelor care ar putea periclita siguranta persoanelor şi minelor, se va aplica întreprinderii şi conducatorului sancţiunile din articolul precedent. În cazuri grave se poate suspenda sau retrage brevetul persoanei responsabile. Nepredarea platinei şi aurului. ART. 140 Nepredarea platinei şi aurului obţinut în ţara sau înstrãinarea lor altora decât statului se considera ca furt şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani şi cu amenda cel puţin egala cu valoarea metalului sustras. În orice caz metalul va fi confiscat. Aceeaşi pedeapsa se aplica şi aceluia care şi le-a insusit în orice mod. Obligaţiuni de aprovizionare. ART. 141 În caz de abateri care produc perturbatiuni în funcţionarea serviciilor publice şi în economia generalã a tarii, autoritatea miniera va aplica atât întreprinderii cat şi conducatorului ei, sancţiunile urmãtoare: La prima abatere o amenda de la 50.000 pana la 100.000 lei pentru întreprindere şi de la 20.000-50.000 lei pentru conducãtorul întreprinderii. Pentru abateri repetate, amenzile se maresc la indoitul amenzii precedente, iar Ministerul Industriei şi Comerţului va putea insarcina un alt conducãtor. Sancţiuni care preced retragerea concesiunii. ART. 142 Sancţiunile care preced pronunţarea hotãrârii de retragere variaza dupã gravitatea abaterilor prevãzute de art. 108 şi dupã continuitatea sau repetarea lor, anume: Pentru abaterile de sub No. 1 se va aplica concesionarului, la prima data, o amenda de la 1.000-10.000 lei şi i se va adresa o somaţiune prin care i se fixeazã un termen pana la maximum 3 luni pentru a-şi îndeplini obligaţiunile. Dacã în urma somatiunii abaterea continua sau se repeta, i se va aplica o amenda indoita şi i se va da un termen de maximum 90 de zile spre a se conformã. Dacã şi aceasta somaţiune va rãmâne fãrã rezultat, se va retrage concesiunea. Pentru abaterile de sub No. 2 se va aplica la prima data o amenda de la 10.000-50.000 lei şi i se va adresa o somaţiune spre a se conformã în termenul cel mai scurt şi care va fi fixat de Ministerul Industriei şi Comerţului potrivit situaţiunii. Dacã abaterea continua sau dacã ea se repeta, se va aplica o amenda pana la 100.000 lei şi se va adresa exploatatorului o noua somaţiune spre a se conformã în termenul cel mai scurt posibil. Dacã şi în urma acestei somaţiuni intervenţia autoritãţii miniere rãmâne fãrã rezultat, se va retrage concesiunea şi autorizarea de exploatare. Pana la pronunţarea retragerii şi luarea în primire a minei, instalatiunii sau organizatiunilor de desfacerea produselor, Ministerul va institui un administrator pe socoteala exploatatorului şi pe care-l va imputernici sa facã toate lucrãrile şi sa ia toate mãsurile necesare. Pentru abaterile de sub No. 3 sunt aplicabile aceleaşi sancţiuni ca pentru abaterile de sub No. 1. În acelaşi timp exploatatorul va fi somat sa înceteze abaterea constatatã într-un termen ce i se va fixa, iar conducatorului tehnic responsabil al exploatãrii i se va da avertisment. În caz de repetare exploatatorul va fi din nou somat, aplicindu-i-se o amenda indoita, iar conducatorului responsabil al exploatãrii i se va aplica o amenda de 1.000-5.000 lei. Dacã însã abaterea a provocat pericole de o întindere mai mare care provin dintr-o mare neglijenţa, Ministerul Industriei şi Comerţului va putea sa hotãrascã retragerea concesiunii şi a autorizãrii de exploatare, iar conducatorului în culpa i se poate retrage autorizaţia de a funcţiona în ţara, în acea calitate, pe termen limitat sau pentru totdeauna. Pana la pronunţarea retragerii concesiunii, Ministerul va numi un administrator împuternicit sa facã toate lucrãrile şi sa ia toate mãsurile necesare, cheltuielile privind pe exploatator. Pentru abaterile de sub No. 5 şi 6 sunt aplicabile aceleaşi sancţiuni ca pentru No. 1. Diverse abateri. ART. 143 Pentru abateri de la orice alte dispoziţiuni prevãzute în lege, în regulamente sau deciziuni date de autoritatea miniera în exercitarea dreptului ei de control asupra exploatarilor miniere, metalurgice sau industriale ori comerciale în strânsã legatura cu exploatarea miniera, se va aplica sancţiunile prevãzute la art. 138. Constatarea abaterilor şi aplicarea sancţiunilor. ART. 144 Abaterile de la prescripţiunile cuprinse în legea de fata, în regulamente şi deciziuni privitoare la minerit, precum şi la opereatiuni conexe, vor fi constatate de autoritatea miniera regionala, de organele ei, precum şi de orice alt delegat împuternicit de Ministerul Industriei şi Comerţului. Sancţiunile din legea de fata privitoare la amenzi şi la suspendarea sau retragerea dreptului de a funcţiona al personalului tehnic se aplica de autoritatea miniera dupã normele urmãtoare: Autoritatea miniera regionala aplica amenda la prima abatere şi are dreptul de a suspenda temporar autorizarea de funcţionare în mina, sau în ţara, a personalului tehnic inferior. Cei nemultumiti cu sancţiunile autoritãţii miniere regionale se pot adresa directiunii generale a minelor. Aceasta directiune aplica amenzile pentru abateri repetate şi are dreptul de a suspenda sau retrage brevetul de funcţionare al personalului tehnic superior. Sancţiunile aplicate de direcţiunea generalã a minelor sunt supuse apelului la consiliul superior de mine în termen de 15 zile de la comunicare. Aceste din urma sancţiuni devin executorii numai dupã rezolvarea apelului. În cazuri urgente, direcţiunea generalã a minelor poate dispune ca sancţiunile sa fie aplicate provizoriu chiar înainte de rezolvarea apelului. Penalitatea prevãzutã de art. 141 este de competenta organelor de drept comun. Confiscarea metalului se va face de autoritatea miniera. ART. 145 Amenzile prevãzute în articolele precedente, afarã de art. 141, sunt cu caracter civil. Toate amenzile pronunţate în virtutea acestei legi se vor incasa ca şi contribuţiunile directe şi vor fi vãrsate jumãtate la casa de ajutor a lucrãtorilor minieri şi a funcţionarilor din regiunea respectiva, iar cealaltã jumãtate la casa generalã de pensiuni. Sancţiunile din aceasta lege sunt aplicabile, fãrã excepţie sau distinctiune, tuturor exploatarilor miniere, stabilimentelor metalurgice sau industriale pentru transformarea produselor miniere şi care sunt în strânsã legatura cu exploatarea miniera, precum şi organizatiunile de transport sau de desfacerea produselor. Aceste sancţiuni nu exclud penalitãţile prevãzute de alte legi şi regulamente.
CAP. 5 Autoritatea miniera Secţiunea I ART. 146 Autoritatea insarcinata cu aplicarea legii de fata este Ministerul Industriei şi Comerţului prin serviciile sale speciale. Aceasta autoritate este singura competenta de a hotãrî asupra mãsurilor de luat cu privire la minerit, precum şi la industriile şi organizatiunile conexe, afarã de cazurile unde legea de fata prevede altfel. În exercitarea drepturilor sale, ministrul este ajutat de consiliul superior de mine şi de Institutul Geologic al României. El are ca organ principal, pentru aplicarea acestei legi, direcţiunea generalã a minelor. Direcţiunea generalã a minelor. Aceasta directiune se compune din un serviciu central şi serviciul exterior. Serviciul exterior se împarte în regiuni miniere care se compun din circumscripţii miniere. Aceste servicii sunt conduse de inginerii din corpul minier al statului. Direcţiunea generalã a minelor are conducerea tuturor serviciilor pentru executarea legii şi regulamentelor miniere. În cazuri de pericol iminent sau de accidente, ea poate lua orice deciziuni sub rezerva aprobãrii ulterioare a ministrului. Pe lângã direcţiunea generalã a minelor se va institui un serviciu special de supraveghere şi control al drepturilor şi veniturilor miniere ale statului. Autoritatea miniera regionala este un organ de supraveghere şi control a cãrui competenta este fixatã prin lege. Determinarea în mod amãnunţit a atributiunilor acestor organe se va face prin legea de organizare a Ministerului şi prin regulamente. ART. 147 Autoritatea miniera supravegheazã intreaga activitate miniera şi operaţiunile industriale şi de desfacere, în cazurile prevãzute de aceasta lege. Ea are drept sa intervinã în toate cazurile prevãzute în legea de fata şi îndeosebi cu privire la: a) Conservarea bogãţiilor miniere, exploatarea lor economicã şi la industrializarea lor; b) Protectiunea suprafeţei; c) Protectiunea personalului ocupat în lucrãri şi pregãtirea profesionalã a acestuia în şcoli corespunzãtoare; d) Asigurarea nevoilor interne şi a celor impuse de apãrarea tarii. În acest scop toate cercetãrile necesare se vor face din oficiu; organele miniere de control şi de supraveghere sunt obligate sa inspecteze toate întreprinderile care cad sub imperiul legii din cuprinsul regiunii respective, raportand regulat asupra celor constatate şi luând mãsurile necesare pentru îndeplinirea prescripţiunilor legii. Consiliul superior de mine ART. 148 Consiliul superior de mine se compune din 17 membri, cetãţeni romani, şi anume: Doi magistraţi dintre care unul de la inalta Curte de Casaţie, iar celãlalt de la Curtea de Apel din Bucureşti. Directorul Institutului Geologic al României. Doi membri ai Parlamentului, un deputat şi un senator, aleşi de fiecare adunare pe toatã durata legislaturii. Un delegat al consiliului superior de control şi îndrumarea întreprinderilor comercializate ale statului. Un inginer delegat de consiliul superior al energiei. Un membru din consiliul Societãţii Naţionale de credit industrial, delegat de acest consiliu; Un inginer de mine şi patru jurişti numiţi de ministru. Patru ingineri specialişti din principalele categorii ale industriei miniere şi industriilor conexe, câte unul pentru: a) cãrbuni; b) petrol şi gaze; c) mine metalifere, cariere şi ape minerale; d) siderurgia şi metalurgia în genere. Consiliul alege în fiecare an, din sanul sau, un preşedinte şi un vice-preşedinte; în lipsa acestora şedinţele vor fi prezidate de cel mai în varsta consilier. ART. 149 Magistraţii vor fi desemnaţi de consiliul de miniştri. Cei patru specialişti din industria miniera şi industriile conexe vor fi aleşi de cãtre consiliul superior de mine format din ceilalţi membri. În acest scop, în urma înştiinţãrii fãcute de Ministerul Industriei şi Comerţului prin Monitorul Oficial, exploatãrile şi întreprinderile din categoriile arãtate mai sus vor prezenta, într-un anumit termen, liste de opt specialişti, câte doi de fiecare categorie, specialişti din care consiliul superior de mine va face alegerea. ART. 150 Afarã de membrii titulari vor fi numiţi ca supleanţi: Doi membri, unul de la Curtea de Casaţie şi unul de la Curtea de Apel din Bucureşti. Un membru al Institutului Geologic al României; Patru ingineri specialişti; Magistraţii supleanţi vor fi desemnaţi în acelaşi mod ca şi titularii; membrul Institutului Geologic va fi desemnat de directorul acestui institut. Membrii titulari şi supleanţi vor fi numiţi prin decret regal pe termen de 5 ani şi nu vor putea fi revocaţi decât pentru abateri grave de la datorii constatate de consiliul superior de mine. Revocarea se face prin decret regal, în urma unui raport întemeiat pe avizul conform al consiliului. ART. 151 Atribuţiunile consiliului superior de mine sunt: a) De a-şi da avizul asupra acordari, şi retragerii concesiunilor şi în genere asupra acordãrii exploatarilor şi condiţiunilor explorarilor, exploatarilor, asupra caietelor de sarcini, asupra chestiunilor privitoare la desfacerea produselor miniere brute sau transformate, asupra tuturor chestiunilor unde e necesar acest aviz dupã prevederile acestei legi sau ale altor legi şi regulamente cu privire la exploatãrile miniere şi la stabilimente metalurgice sau industriale în legatura strânsã cu exploatarea miniera; în aceste cazuri avizul este obligatoriu. b) De a-şi da aviz consultativ în orice alte chestiuni i s-ar cere de cãtre Ministerul Industriei şi Comerţului; c) De a judeca în cazurile prevãzute în legea de fata sau în altele ori în regulamente. ART. 152 Consiliul superior de mine va putea lucra în mod valabil cu noua membri, şi va funcţiona la Ministerul Industriei şi Comerţului. La toate lucrãrile consiliului, directorul general al minelor sau alt delegat al sau va asista pentru a da lãmuriri. Hotãrârile vor fi date cu majoritate de voturi. Ori de câte ori consiliul va exercita atributiuni de judecata sau va hotãrî asupra acordãrii, retragerii sau condiţiunilor concesiunii lor, va lucra cel puţin cu 9 membri. În celelalte cazuri, poate lucra în secţiuni formate din cel puţin 5 membri şi constituite, dupã nevoie, de cãtre plenul consiliului. Preşedintele va prezida oricare din secţiuni. Când consiliul lucreazã în secţiuni, trebuie sa fie prezenţi cel puţin 4 membri; hotãrârea nu se poate lua decât cu majoritatea de 3 voturi. În caz de divergenta afacerea este trimisa consiliului în întregime. În cazuri de judecata pãrţile vor fi chemate; ele vor putea depune memorii scrise. Hotãrârile în aceste cazuri vor fi pronunţate în şedinţa publica. Ele sunt definitive şi executorii şi nu mai pot fi atacate decât prin recurs la inalta Curte de Casaţie, în termen de 20 zile de la comunicare. Recursul va fi judecat fãrã opoziţie, de urgenta şi cu precãdere. Dacã hotãrârea este casatã, afacerea este trimisa consiliului superior de mine, care se va conformã hotãrârii casatiei în ce priveşte punctele de drept. Dacã este casatã a doua oara, indiferent de motive, chestiunea este judecata în chip definitiv de Curtea de Casaţie, pe baza actelor şi dovezilor prezentate înaintea consiliului superior de mine. ART. 153 Membrii consiliului superior de mine pot fi recuzati în aceleaşi cazuri şi cu aceleaşi forme ca şi magistraţii. ART. 154 Consiliul superior de mine va avea un secretariat general compus dintr-un secretar general, secretar şi personalul de care va fi nevoie. Cel puţin unul din secretari va fi doctor sau licenţiat în drept. Ei vor fi aleşi de ministru, din o lista de câte doua persoane propuse de consiliu. Organizarea secretariatului şi arhivei se va face printr-un regulament întocmit de consiliu. Exercitarea atributiunilor. ART. 155 Consiliul poate face orice fel de cercetãri, expertize, comisiuni rogatorii la instanţele judecãtoreşti, anchete, poate numi comisiuni de specialişti, poate în fine ordonã orice mãsura pe care ar socoti-o necesarã pentru rezolvarea chestiunilor ce-i sunt supuse. Pentru chestiuni care privesc punerea în valoare a substanţelor, formând obiectul prezentei legi, precum şi industrializarea lor, consiliul va lua şi avizul Institutului Geologic.
CAP. 6 Cãrţi miniere ART. 156 Pentru publicitatea drepturilor şi sarcinilor de orice fel, asupra proprietãţii miniere, se instituie cãrţi miniere. Ele vor fi ţinute la tribunale şi la autoritãţile miniere regionale. Exemplarul care stabileşte situaţia drepturilor şi sarcinilor din punct de vedere juridic este cel ţinut la tribunal. ART. 157 În cãrţile miniere vor fi trecute toate actele juridice de orice natura privitoare la o proprietate miniera sau în legatura cu ea, toate datele referitoare la situaţia ei topografica şi juridicã, la situatiua proprietarilor suprafeţei, la explorare, exploatare, concesiuni şi toate drepturile şi sarcinile anexe. Galeriile regionale sau alte lucrãri ori instalaţii de interes regional, concesionate de stat vor fi trecute la proprietatea concesionarului respectiv. Obligaţiunile luate de alţi concesionari de mine din acea regiune, fata de acest concesionar, vor fi trecute ca sarcini asupra concesiunilor respective. Drepturile, sarcinile şi toate actele juridice neînscrise în cãrţile miniere nu sunt opozabile terţilor. ART. 158 Cãrţile miniere vor fi compuse din: a) Un registru în care se vor înscrie toate elementele de mai sus; b) planuri şi acte; c) un registru în care sa se treacã în ordinea intrãrii diferitelor cereri de înscrieri sau menţiuni; d) un registru în care sa se înscrie în ordine alfabetica numele proprietarilor minei şi ai proprietarilor suprafeţei, pentru înlesnirea cercetãrilor. La autoritatea miniera regionala se va tine numai primul registru şi copii de planuri. Înscrierea trebuie facuta în mod identic, atât în registrele de la tribunal, cat şi în cel de la autoritatea miniera regionala. În acest scop, o copie legalizatã de pe hotãrârea de înscriere va fi înaintatã şi autoritãţii miniere regionale care o va trece de urgenta în cartea miniera. ART. 159 Pentru fiecare teren ori perimetru în explorare, exploatare sau concesiune se va rezerva, în genere, în primul registru cel puţin 4 pagini. Prima pagina va cuprinde descrierea terenului ori perimetrului, arãtându-se numãrul planului sau al cadastrului dacã exista, comuna, localitatea, punctul, vecinãtãţile şi orice alte indicatiuni de acest fel. A doua pagina a proprietãţii va cuprinde numele proprietarului sau al titularului dreptului, natura şi originea dreptului lor, transmisiunile, restrangerile, dezmembrarile, redeventa sau orice alte drepturi şi orice date asupra situaţiei juridice a acestor persoane. A treia pagina va fi rezervatã ipotecilor, privilegiilor sau oricãror sarcini. A patra este destinatã proprietarilor sau dacã drepturile acestora nu sunt certe, posesorilor suprafeţei, sau chiar detentorilor când nu s-ar putea stabili nici existenta posesiei. Dacã sunt neintelegeri asupra drepturilor cu privire la suprafata, şi dacã ele nu pot fi rezolvate urgent, se va trece, în mod provizoriu, în cartea miniera, numele acelora care au pretenţiuni asupra terenului sau perimetrului în chestiune. Cetele de moşneni şi rãzeşi vor fi înscrise pe numele cetei. În aceasta pagina a cãrţii miniere se va arata numele fiecãrui proprietar, suprafata parcelei cu arãtarea situaţiei ei din plin, natura şi originea drepturilor, transmisiuni, drepturi, sarcini asupra imobilului şi date asupra situaţiei juridice a persoanelor. Pe marginea registrelor se pot face diverse menţiuni şi adnotari privitoare la actele înscrise. Ordinea de prioritate între drepturile şi sarcinile de aceeaşi natura se stabileşte dupã data înscrierii în registru. ART. 160 Pentru întocmirea cãrţilor miniere vor fi delegaţi de Ministerul Justiţiei la fiecare tribunal unul sau mai mulţi judecãtori. Cererile vor fi cercetate în ordinea intrãrii arãtatã în registrul prevãzut de art. 159, lit. c. Înscrierile se vor face în baza unei ordonanţe judecãtoreşti data pentru fiecare perimetru, teren sau grup de terenuri. Cei nemultumiti vor apela la completul tribunalului în termen de 15 zile de la afişarea ordonanţei la tribunal şi la primãria comunei respective. Dupã ce ordonanta a rãmas definitiva, se va opera înscrierea în registre de cãtre grefier sub supravegherea judecãtorului-delegat. La tribunalele unde sunt secţiuni speciale de notariat, cãrţile miniere vor fi ţinute la aceste secţii. ART. 161 În tinuturile unde se gãsesc actualmente cãrţi miniere ele vor fi trecute de la autoritatea care le tine la tribunalele de judeţ, într-un termen ce se va fixa prin regulament în acord cu dispoziţiile legii. ART. 162 Pana la întocmirea cãrţilor miniere, în tinuturile unde asemenea cãrţi nu exista actualmente, diferitele acte juridice privitoare la proprietatea miniera şi anexele ei vor fi trecute în registrele de mutaţiuni de proprietate, conform legilor în vigoare. În afarã de înscrierile prevãzute în articolele precedente, se vor infiinta la tribunale şi la autoritatea miniera regionala urmãtoarele opise alfabetice: Pentru permise exclusive de explorare. Pentru concesiuni de exploatare şi lucrãri conexe. Pentru industrii şi instalatiuni care cad sub prevederile acestei legi. Pentru drepturile validate. Opisele privitoare la explorari şi la concesiuni vor fi grupate în registre pentru mine, pentru cariere şi pentru ape minerale. Modul întocmirii cãrţilor miniere şi al conservãrii lor se va determina printr-un regulament. În vederea întocmirii acestor cãrţi, statul va lua mãsuri pentru ridicarea în plan a regiunilor miniere. Proprietarii, concesionarii, exploatatorii, deţinãtorii terenurilor vor fi obligaţi sa contribuie la jumãtate din cheltuieli, dupã normele ce se vor prevede în regulament.
CAP. 7 Dispoziţiuni diverse ART. 163 Exploatãrile miniere şi orice alte întreprinderi de industrializare sau comercializarea substanţelor sau produselor miniere de orice fel, care vor avea fiinta la promulgarea legii de fata, sunt supuse în totul prevederilor ei. Drepturile dobândite de stat, în materie miniera, nu sunt prejudiciate prin dispoziţiunile prezentei legi. ART. 164 Pe lângã fiecare mina mare sau pe lângã mai multe mine mici, asociate în acest scop, vor funcţiona case de ajutor pentru lucrãtori şi personalul inferior, alimentate din fondul prevãzut la art. 43. De asemenea, se va infiinta o casa generalã de pensiuni, pentru lucrãtorii mineri şi personalul inferior din ţara. Organizarea acestor case va fi pusã în concordanta cu legislaţia muncii. ART. 165 În zona de frontiera a tarii, orice lucrare miniera, la suprafata sau subterana, va trebui sa aibã o autorizare specialã data de Ministerul Industriei şi Comerţului, cu avizul conform al consiliului superior de mine dupã ce se va lua în prealabil avizul autoritãţilor militare, administrative şi vamale. Planuri. ART. 166 Planurile de mine trebuie sa fie ridicate de ingineri de mine sau topografi minieri, care poseda o autorizaţiune specialã din partea Ministerului Industriei şi Comerţului. Prin regulament se va fixa condiţiunile pentru obţinerea autorizaţiunii. Planurile trebuie sa fie întocmite prin reducere la orizont şi sa fie orientate dupã meridianul astronomic, având nordul îndreptat înspre partea de sus a foaiei şi paralel cu marginea verticala a planului. În planurile de perimetre se va arata: varfurile perimetrului, hotarele sale şi ale comunelor pe care el se întinde, punctele geografice şi orice date, care definesc perimetrul. Când în limitele perimetrului solicitat sau în vecinãtatea lui imediata sunt masive de sare sau izvoare de apa sarata, acestea vor fi arãtate în plan. În acest caz un exemplar al planului va fi remis regiei monopolurilor statului. Planurile prevãzute de legea consolidarilor petrolifere vor putea fi ridicate şi de persoanele prevãzute în acea lege. ART. 167 În toate cazurile prevãzute prin aceasta lege sau în alte cazuri ivite prin diferite împrejurãri relative la mine, sau la operaţiuni consecutive şi anexe exploatãrii, care vor da loc la expertize, experţii vor fi aleşi dintre specialişti calificaţi, conform regulamentului. Orice date asupra explorarilor şi exploatarilor se vor cere numai prin autoritatea miniera regionala sau prin direcţiunea generalã a minelor. ART. 168 Nu se poate infiinta nici o mãsura asigurãtoare sau de executare asupra unei pãrţi de mina sau asupra uneia din anexele ei. Orice mãsura contrarã este nulã de drept. Când o mina va fi scoasa în vânzare adjudecarea va fi definitiva numai dupã aprobarea Ministerului Industriei şi Comerţului, data pe baza avizului conform al consiliului superior de mine dacã adjudecatarul îndeplineşte condiţiunile generale ale acestei legi. Nu se va emite ordonanta de adjudecare fãrã aceasta aprobare. ART. 169 Administraţia unei mine este datoare şi imputernicita sa exercite o acţiune de supraveghere asupra productiunii extrase, precum şi de îndrumare şi control asupra întregului personal, inclusiv lucrãtorii. Un regulament va fixa, pe clase de zãcãminte, modalitatea şi normele de control şi de supravegherea productiunii şi personalului. ART. 170 Se va crea de îndatã un fond pentru prospecţiuni şi explorari miniere întreprinse de stat, acest fond va fi alimentat din: a) Taxele prevãzute la art. 5, 8, 48, precum şi taxele de validare de la art. 265; b) Jumãtatea impozitelor miniere prevãzute în legea de fata.
PARTEA DOUA 1. Combustibili minerali
Cãrbuni ART. 171 Suprafata perimetrului rezervat pentru explorare prin permis exclusiv va fi de 100 hectare pana la 1.000 hectare. Pentru doua puncte explorate cu rezultat favorabil, în interiorul perimetrului rezervat, se poate institui o concesiune miniera pana la 500 hectare. Când forma perimetrului este dreptunghiulara, latura scurta trebuie sa reprezinte cel puţin 1/2 din latura lungã. O unitate de concesiune nu poate depãşi suprafata de 1.000 hectare. La acordarea concesiunii se va lua şi avizul consiliului superior al energiei. Durata concesiunii este de la 30 ani pana la cel mult 50 ani. ART. 172 Concesiunea se acorda pe baza de redeventa la exploatãri mici cu caracter local. Ea se poate institui sub forma unei asociaţiuni, între stat şi întreprinderea respectiva, conform normelor din partea I a legii de fata, în cazul exploatarilor mari sau la carbunii ce vor fi industrializati sub forma de brichete, cocs sau altfel. La concesiunile redeventiare concesionarul este obligat la o redeventa cãtre stat de 5% pe toatã durata concesiunii. Redeventa se va achitã în natura sau în numerar, dupã cererea Ministerului Industriei şi Comerţului. Valoarea redeventei se va socoti pe preţul mediu de vânzare la mina, la depozitul de încãrcare sau la uzina. Statul cedeazã din redeventa ce i se cuvine: - 15 % proprietarilor suprafeţei inglobate în perimetru, potrivit dispoziţiunilor art. 40. Aceasta redeventa se va împãrţi între proprietari proporţional cu suprafata fiecãrei parcele; - 10% exploratorului. ART. 173 Când concesiunea se acorda sub forma unei asociaţiuni între stat şi întreprindere, concesionarul este dator sa achite anual, şi în tot timpul cat dureazã concesiunea o redeventa din brut de: - 1% global pentru toţi proprietarii suprafeţei inglobate în perimetru; - 1% pentru explorator. Bitumine solide ART. 174 Suprafata perimetrului rezervat pentru explorare prin permis exclusiv va fi de 50 pana la 100 hectare. Pentru doua puncte explorate cu rezultat favorabil în interiorul perimetrului rezervat se poate institui o concesiune miniera pana la 50 hectare. Când forma perimetrului este dreptunghiulara, latura scurta trebuie sa reprezinte cel puţin 1/2 din latura lungã. O unitate de concesiune nu poate depãşi suprafata de 100 hectare. Durata concesiunii este de 25 ani pana la cel mult 50 ani. ART. 175 Concesiunea se acorda dupã normele prevãzute în partea I a legii. Toate dispoziţiunile înscrise în clasa combustibililor solizi, cu privire la redeventa datoritã statului şi la acele atribuite proprietarilor suprafeţei şi exploratorului, sunt aplicabile şi acestei clase de zãcãminte. Bitumine lichide ART. 176 Suprafata perimetrului rezervat pentru explorare prin permis exclusiv va fi de 100 pana la 400 hectare. Mãrimea perimetrului în limitele de mai sus se alege avîndu-se în vedere condiţiunile geologice generale, capacitatea tehnica şi financiarã a întreprinderii exploratoare şi programul de lucrãri. ART. 177 În regiuni explorate prin permis exclusiv declararea proprietãţii miniere concesionabile şi formarea perimetrelor de concesiune urmeazã normele generale fixate în partea I a legii de fata. ART. 178 Un zacamant de petrol este explorat cu rezultat favorabil când el a fost atins sau strabatut prin sonda, put sau alta lucrare miniera şi a dat în cursul unei luni de extractiune o productiune socotitã suficienta pentru a considera zacamantul exploatabil. Productiunea va fi constatatã de autoritatea miniera prin încheiere de proces-verbal. ART. 179 Concesiunea pe primul perimetru format în jurul punctului explorat cu rezultat favorabil va avea o suprafata de 50 hectare. Exploratorul va avea drept la încã un perimetru de 30 pana la 50 hectare pe terenul explorat de el dacã îndeplineşte condiţiunile de societate anonima miniera romana. Acest prim perimetru nu poate fi mai mic decât orice alt perimetru din regiunea declarata cunoscutã pe baza lucrãrilor fãcute pe acest prim perimetru. Restul regiunii declarate cunoscutã şi concesionabila va fi împãrţit în perimetre de aceeaşi forma şi orientare ca şi primul perimetru şi de întindere de la 10 hectare pana la 40 hectare. Perimetrele formate în jurul primului perimetru vor fi reunite în trei grupe, pe cat posibil egale între ele, ca suprafata, şi în fiecare grupa se va forma acelaşi numãr de loturi, pe cat posibil de aceeaşi suprafata. ART. 180 Concesiunea perimetrelor din fiecare grupa se face dupã normele urmãtoare: a) Prima grupa aleasã de stat constituie rezerva statului. Aceasta rezerva va putea fi exploatatã de stat dupã propunerea ministrului industriei şi comerţului şi cu autorizarea consiliului de miniştri data în urma avizului consiliului superior al minei. Exploatarea se va face dupã normele legii pentru comercializarea întreprinderilor de stat. Concesionarea cãtre particulari a perimetrelor, formând rezerva statului, se poate face numai pe baza unei autorizari data prin lege specialã; b) Perimetrele din grupa II-a şi a III-a vor putea fi concesionate numai întreprinderilor, constituite ca societãţi anonime miniere romane conform legii de fata. În mod tranzitoriu, în primii zece ani de la promulgarea legii de fata perimetrele din grupa III, din regiuni explorate prin permis exclusiv, vor putea fi concesionate la orice întreprindere de petrol, având capacitatea tehnica şi financiarã, numai dacã acea întreprindere a explorat cu rezultat favorabil o regiune indicatã de stat, dacã de la început îndeplineşte condiţiunile art. 33, alin. e) şi în termen de 10 ani de la acordarea concesiunii se obliga sa se transforme în societate anonima miniera romana. Concesiunea asupra primului perimetru explorat cu rezultat favorabil se acorda exploratorului fãrã a-l obliga sa constituie o societate miniera specialã. ART. 181 O întreprindere nu poate dobândi în concesiune, într-o grupa, decât doua perimetre cel mult. Dacã însã în urma publicãrii fãcute pentru acordarea concesiunilor nu se prezintã solicitatori în numãr suficient fata cu numãrul perimetrelor, o întreprindere care îndeplineşte condiţiunile legii poate dobândi un al treilea perimetru. Acest perimetru se va acorda însã numai cu obligaţiunea de a explora o regiune necunoscutã, hotãrâtã de stat. Caietul de sarcini va prevede condiţiunile explorãrii. Dacã se prezintã solicitatori în numãr suficient, însã numai o parte din perimetre sunt atribuite, în acest caz perimetrele rãmase libere vor fi publicate din nou spre concesionare. Pentru dobândirea acestor perimetre pot sa se prezinte şi întreprinderile care poseda un singur perimetru concesionar în grupa respectiva. Societãţile miniere romane de mare importanta, constituite conform dispoziţiunilor legii de fata, sau care îndeplinesc acele condiţiuni, societãţile în care lucrãtorii minieri participa cu cel puţin 25%, precum şi societãţile existente cu capital însemnat, ce au cel puţin 25% capital romanesc şi care vor îndeplini cerinţele art. 33, alin. e), vor putea dobândi, dupã cererea actionarilor romani, deţinãtori a celor 25% din capital, câte un perimetru în plus, atât din terenurile prevãzute la art. 179 cat şi din cele prevãzute la art. 183. Mãrimea perimetrelor acordate va fi în raport cu importanta întreprinderilor ce le solicita şi cu participarea sau interesul ce statul doreşte a dobândi în acele întreprinderi. Se va da preferinta societãţilor în care capitalul şi personalul romanesc participa într-o mãsura mai mare. ART. 182 În regiuni declarate proprietate miniera concesionata, pe baza lucrãrilor invecinate de exploatare, se va urma normele din articolele precedente, afarã de acele cuprinse în alineatul al doilea de sub punctul b) al art. 180. ART. 183 În termen de opt luni de la promulgarea prezentei legi, Ministerul Industriei şi Comerţului, cu avizul conform al consiliului superior de mine, bazat pe raportul Institutului Geologic al României, va delimita în continuarea actualelor regiuni petrolifere în exploatare suprafeţe cunoscute care vor fi declarate proprietate minera concesionabila. Toate aceste suprafeţe la un loc nu vor depãşi 500 hectare. În aceste regiuni se vor forma perimetre de întindere de la 10 hectare pana la 30 hectare de forma patrata sau dreptunghiulara acolo unde aceste forme sunt posibile. Perimetrele formate în fiecare regiune vor fi reunite în doua grupe pe cat posibile egale între ele ca suprafata. ART. 184 Perimetrele din grupa I vor putea fi concesionate numai întreprinderilor constituite în momentul acordãrii concesiunii ca societãţi anonime miniere romane. Perimetrele din grupa II pot fi concesionate oricãrei întreprinderi de petrol existenta la promulgarea legii de fata. Dacã întreprinderea nu ar fi constituitã ca societate anonima miniera romana, concesiunea se va putea acorda numai cu obligaţiunea ca în termen de 10 ani de la acordarea concesiunii sa se transforme dupã normele arãtate în aceasta lege. ART. 185 Durata concesiunii va fi de 20 ani pentru perimetre pana la 10 hectare, iar peste aceasta suprafata durata va fi de 30 de ani. Redeventa. ART. 186 La concesiunile redeventiare, redeventa se va stabili trimestrial dupã normele urmãtoare: În fiecare trimestru sondele şi puturile productive vor fi grupate dupã media zilnica a fiecãruia pe trimestrul respectiv în doua grupe şi anume: a) Grupa cuprinzând sonde sau puţuri, fiecare cu o producţie medie pe zi pana la 10 tone inclusiv; b) Grupa cuprinzând sonde sau puţuri, fiecare cu o producţie medie pe zi peste 10 tone. Media zilnica a unei sonde sau put în cursul unui trimestru se stabileşte impartind producţia sondei sau putului în trimestrul respectiv prin numãrul zilelor din acel trimestru. În urma se va calcula pentru fiecare grupa producţia medie pe sonda sau put şi zi. Redeventa din producţia trimestriala a primei grupe de sonde şi puţuri va fi de 8%. Redeventa din producţia trimestriala a celei de-a doua grupe de sonde şi puţuri se stabileşte dupã importanta producţiei prin raport la numãrul sondelor şi puţurilor productive din aceasta grupa şi dupã urmãtoarea scara progresiva: 11% din producţie când media pe sonda şi zi nu întrece 20 t 12% din producţie când media pe sonda şi zi nu întrece 30 t 14% din producţie când media pe sonda şi zi nu întrece 40 t 16% din producţie când media pe sonda şi zi nu întrece 50 t 18% din producţie când media pe sonda şi zi nu întrece 60 t 21% din producţie când media pe sonda şi zi nu întrece 70 t 22% din producţie când media pe sonda şi zi nu întrece 80 t 23% din producţie când media pe sonda şi zi nu întrece 90 t 24% din producţie când media pe sonda şi zi nu întrece 100 t 25% din producţie când media pe sonda şi zi nu întrece 110 t 30% din producţie când media pe sonda şi zi nu întrece 150 t 35% din producţie când media pe sonda şi depãşeşte 150 t Când media pe sonda şi zi, începând de la 10 tone în sus, e cuprinsã între cifrele arãtate în acest tablou redevenţele se vor calcula prin interpolatie liniara. La exploatãrile prin galerii sau prin sonde cu productiune scãzutã în urma unei extractiuni indelungate şi care combinate în grup ar fi repuse în producţie prin injectarea unui curent de aer, redeventa va fi de 8% din produsul brut. ART. 187 Redeventa din gazele asociate cu petrolul în acelaşi zacamant va fi de 15% din gazele captate. În acest caz de separare a gazolinei redeventa va fi de 5 % din derivatele separate şi de 10% din restul gazelor dupã separarea gazolinei. ART. 188 Din redeventa cuvenitã statului la petrolul brut se va atribui; Proprietarilor suprafeţei în tinuturile unde pana la promulgarea Constituţiei petrolul era lãsat la libera şi exclusiva dispoziţie a proprietarilor suprafeţei o cota de 20% din redeventa ce se cuvine statului în perioada respectiva şi pe toatã durata concesiunii. Exploratorului o cota de 10% din redeventa cuvenitã statului la productiunea extrasa de pe perimetrul concesionat pe care se gãsesc lucrãrile de explorare şi pe durata concesiunii. ART. 189 Când concesiunea se instituie sub forma unei asociaţiuni între stat şi întreprindere se va da proprietarului suprafeţei şi exploratorului urmãtoarele redevenţe din petrolul brut extras anual: - 1,5% proprietarilor suprafeţei, în tinuturile unde pana la promulgarea Constituţiei petrolul era lãsat la libera şi exclusiva lor dispoziţie. - 1,0% exploratorului din petrolul brut extras de pe perimetrul explorat cu rezultat favorabil şi pe durata concesiunii. ART. 190 În regiunile petrolifere perimetrul de comasare trebuie sa aibã o suprafata de cel puţin 3 ha, şi o forma astfel ca sondele ce s-ar instala sa pãstreze de la hotarul cel mai apropiat al perimetrului o distanta de cel puţin 30 metri. Perimetrul de comasat nu va depãşi suprafata de 50 ha. Parcelele izolate, neexploatate, dar aflate în vecinãtatea unor exploatãri existente, vor putea fi alipite uneia din aceste exploatãri, cu care vor forma un perimetru unic de exploatare. Pentru parcelele pe care se gãsesc sonde în foraj sau în exploatare normalã, la promulgarea legii de fata, comasarea cu alte parcele neexploatate şi care aparţin altor concesionari sau proprietari este facultativã. Dacã parcela în exploatare are hotare comune cu parcele care aparţin aceluiaşi concesionar, comasarea acestor parcele este obligatorie. Lucrãrile noi întreprinse pe parcele supuse comasarii sunt supuse dispoziţiunilor prevãzute în aceasta lege şi în regulamente. Instalarea sondelor la distanţe de hotar mai reduse decât cele prevãzute mai sus la petrol şi la gaze rãmâne subordonata unei autorizari speciale a ministrului industriei şi comerţului, cu avizul conform al Institutului Geologic. Dispoziţiuni speciale. ART. 191 Pentru protectiunea zãcãmintelor în contra inundarii, orice întreprindere este obligatã ca înainte de a ajunge în stratul petrol sa izoleze orice ape intalnite prin sonde sau puţuri. Apele de suprafata şi cele freatice vor fi izolate separat de apele de zacamant. Pentru fiecare regiune de zãcãminte, direcţiunea generalã a minelor va stabili cu avizul conform al Institutului geologic al României, un program de izolarea apelor în sondele sau puturile din regiunea respectiva. Pentru abaterile de la dispoziţiunile referitoare la izolarea apelor, autoritatea miniera va aplica întreprinderii o amenda de la 50.000 pana la 200.000 lei, iar conducatorului tehnic în culpa o amenda de la 5.000 pana la 20.000 lei, iar în cazuri grave se va aplica retragerea pe termen limitat sau pentru totdeauna a brevetului de a funcţiona în atare calitate la exploatãrile din ţara. ART. 192 Pentru protectiunea zacamantului şi a drepturilor concesionarilor la hotarele perimetrelor adiacente, sondele sau puturile vor pãstra de la hotarul cel mai apropiat o distanta de cel puţin 30 metri, masurati pe perpendiculara dusa din punctul de deschidere al sondei sau putului pe hotar. Un regulament special va fixa distanţele între lucrãrile din interiorul perimetrului şi mãsurile de poliţie tehnica şi administrativã pentru protecţia zacamantului, a lucrãrilor şi a personalului. ART. 193 Captarea gazelor şi separarea derivatelor din gaze, unde va fi cazul, este obligatorie. Pentru exploatarea gazelor naturale asociate, cu petrolul brut în acelaşi zacamant, Ministerul Industriei şi Comerţului, fie din initiativa sa, fie dupã cererea exploatatorilor interesaţi, va forma sindicate regionale pentru captarea şi industrializarea gazelor. Un statut special, aprobat de Minister, va fixa organizarea şi modul de funcţionare al sindicatului. ART. 194 Este interzisã întrebuinţarea ţiţeiului pentru ars la cazane. Regulamentul va fixa cazurile când titeiul poate fi întrebuinţat în acest scop. Transport, rafinarii de petrol, inmagazinare şi desfacerea produselor ART. 195 Înfiinţarea şi exploatarea de conducte pentru orice fel de produse de petrol, lichide sau gazeiforme, de la rafinarii la staţiunile de export, sunt rezervate statului. Acesta le poate exploata direct sau în asociaţie cu alţii şi îndeosebi cu întreprinderi de petrol. Statul poate cu avizul conform al Consiliului superior de mine expropria cu o justa şi prealabilã despãgubire, fixatã de justiţie, conductele existente de la schele la staţiunile de inmagazinare sau la rafinarii, atunci când aceste conducte pot servi mai multor productori sau mai multor exploatãri, fãrã a impiedica bunul mers al transportului produselor întreprinderii expropriate. ART. 196 Înfiinţarea de rafinarii de petrol sau mãrirea oricãrei rafinarii sau instalatiuni conexe sunt subordonate unei autorizari a Ministerului Industriei şi Comerţului. Aceasta autorizare se va putea da numai cu avizul conform al consiliului superior de mine şi nu se va putea refuza unei întreprinderi, societate anonima romana care este ea însãşi producãtoare şi lipsitã de rafinarie proprie. Toatã productiunea de ţiţei trebuie sa fie prelucrata în rafinariile de petrol din ţara. Un regulament special va fixa calitatea produselor de petrol, necesare consumului intern. ART. 197 Înfiinţarea instalatiunilor pentru inmagazinarea produselor de petrol rãmâne rezervatã unei autorizari Ministerului Industriei şi Comerţului care le va examina din punct de vedere a siguranţei publice; înfiinţarea de rezervoare în porturi şi în staţiunile de cale feratã se va putea face numai cu autorizarea statului pe baza unui caiet de sarcini care va stabili condiţiunile de exploatare. Pentru asigurarea nevoilor interne ale tarii, capacitatea de inmagazinare a acestor instalatiuni trebuie sa corespundã consumatiunii normale şi unei rezerve care se va fixa de Minister. Aceasta cerinta trebuie sa fie îndeplinitã, atât de organizatiunile de desfacere a produselor de petrol, cat şi de întreprinderile de stat sau particulare consumatoare de produse de petrol. Un regulament va stabili condiţiunile de autorizare şi de funcţionare. ART. 198 Consumatiunea interna din fiecare fel de produs, trebuie sa fie complet satisfacuta şi cu intaietate. Desfacerea produselor de petrol în consumatiune interioarã, se va face pe baza principiului contingentarii la rafinarii, printr-o organizatiune comuna sub supravegherea statului şi la care vor participa rafinariile, producãtorii, consumatorii şi statul. O lege specialã va fixa amãnuntele acestei organizãri de desfacere a produselor de petrol. Preţurile de desfacere în interior la locul de consumatiune ale produselor de petrol nu trebuie sa intreaca preţurile de export la punctele de export. Hidrocarburi gazoase care formeazã zãcãminte proprii ART. 199 Explorarea şi exploatarea gazelor nu se poate face decât direct de stat sau prin asociaţie cu capitalul particular, dupã normele legii comercializãrii întreprinderilor şi ale legii energiei. ART. 200 Suprafata perimetrului rezervat pentru explorare va fi de 1.000 pana la 2.000 hectare. Când forma este dreptunghiulara, latura scurta va fi cel puţin 1/2 din latura lungã. Criteriul de apreciere, în ce priveşte punctul explorat cu rezultat favorabil, rãmâne rezervat autoritãţii miniere, care va tine seama de debitul şi de tensiunea iniţialã a gazelor în raport cu structura zãcãmintelor şi de constanta acestor elemente dupã anumite intervale de timp. Suprafata maxima a unui perimetru de exploatare este de 2.000 hectare. Când forma perimetrului este dreptunghiulara, raportul între laturi va fi cel din alineatul întâi. În regiunile unde pana la promulgarea Constituţiei, gazele erau lãsate la libera şi exclusiva dispoziţiune a proprietarilor suprafeţei, se va da acestora o redeventa de 1,5% din producţia gazului, socotit pe preţul de vânzare la schela. Durata concesiunii se va fixa în raport cu întinderea perimetrului, între 30 şi 40 ani. ART. 201 Înfiinţarea de conducte pentru transportul gazului la centrele de consumatiune, precum şi exploatarea acestor conducte constituie un drept exclusiv al statului sau a întreprinderilor înfiinţate de stat pe baza legii comercializãrii sau a energiei. ART. 202 În regiunile gazeifere, perimetrul de comasare trebuie sa aibã o suprafata de cel puţin 300 hectare, fãrã a trece de 2.000 hectare. Sondele trebuie sa pãstreze o distanta de cel puţin 200 metri de la hotarul cel mai apropiat. Dispoziţiunile prevãzute la art. 191, cu privire la izolarea apelor, se aplica şi la gaze. Exploratorul sau exploatatorul care în perimetrele sale date pentru alte substanţe, sau dacã cineva în cursul altor lucrãri descoperã zãcãminte de hidrocarburi gazoase, este obligat sa anunţe în timp de 3 zile autoritatea miniera regionala, oprind lucrãrile. În caz de abateri, se aplica sancţiunile prevãzute în legea de fata la art. 19. Dacã lucrãrile respective sunt utilizabile pentru exploatare hidrocarburilor gazoase, statul poate sa continue lucrãrile pe seama sa despagubind pe cei în drept de cheltuielile fãcute. Dacã în interval de 15 zile statul nu declara ca face uz de acest drept, întreprinzãtorul poate continua lucrãrile, strabatand straturile de hidrocarburi gazoase, fãrã a putea dispune de ele, însã izolandu-le. Statul poate explora şi exploata zacamintele de hidrocarburi gazoase chiar şi în perimetrele concesionate altora dacã acele perimetre erau concesionate pentru alte substanţe.
II. Minereuri metalifere şi alte minerale din clasa II, art. 2
ART. 203 Suprafata perimetrului rezervat pentru explorare prin permis exclusiv, va fi de la 50 hectare pana la 100 hectare. Când forma perimetrului este dreptunghiulara, latura scurta trebuie sa fie cel puţin o pãtrime din latura lungã. Criteriul de adoptat pentru a aprecia rezultatele explorãrii în aceasta clasa de zãcãminte rezida în: a) Calitatea minereurilor definitã prin conţinutul lor în metal, sau alte elemente utile şi de importanta economicã; b) Posibilitatea utilizãrii minereului gãsit, fata cu procedeele cunoscute în metalurgie şi în industrie în genere; c) Existenta, în punctul explorat, a unui zacamant din a cãrui forma, condiţiuni de geneza şi de zacamant sa se poatã aprecia extensiunea probabila în adancime la suprafata. ART. 204 Pentru doua puncte explorate cu rezultat favorabil, suprafata ce se poate considera cunoscutã şi declara proprietate miniera concesionabila va fi de maximum 50 hectare. Când perimetrul are forma dreptunghiulara, latura scurta trebuie sa reprezinte cel puţin o pãtrime din latura lungã. Pentru fiecare punct în plus, explorat cu rezultat favorabil, concesiunea se poate mari progresiv, astfel ca la o concesiune de întindere maxima egala cu 100 hectare sa existe cel puţin patru puncte explorate, cu rezultat favorabil. Durata concesiunii se va fixa în raport cu întinderea perimetrului, între 40 şi 50 ani. ART. 205 Concesiunea se acorda pe baza de redeventa. Exceptând platina şi aurul, la toate celelalte substanţe metalifere din aceasta clasa de zãcãminte redeventa se va stabili la o cota din produsul negociabil, adus prin operaţiuni auxiliare la concentratiunea cerutã pentru nevoile industriei metalurgice şi ale industriei în genere. Aceasta redeventa se fixeazã pentru toatã durata concesiunii la 4% din produsul concentrat, socotit pe preţul la mina. Pentru platina şi aur redeventa se fixeazã la 2% din conţinutul în aur sau platina, constatat la analiza în laboratoarele oficiale indicate de Ministerul Industriei şi Comerţului. Redeventa se va lua în natura, fie ca metal pur, fie ca produs concentrat (slih). Din redeventa ce i se cuvine, statul cedeazã exploratorului 10% în numerar, pe durata concesiunii instituite pe perimetrul explorat de el. Fier, Crom, Mangan ART. 206 Perimetrul rezervat pentru explorare, va avea o suprafata de la 100 pana la 1.000 hectare. La forma dreptunghiulara, latura scurta va fi cel puţin jumãtate din latura lungã. În interesul cercetãrii zacamantului se pot acorda permise exclusive pe tinuturi miniere bine definite, a cãror întindere se va fixa cu avizul conform al consiliului superior de mine. Concesiunea se acorda pe o durata pana la 50 ani. O unitate de concesiune nu va depãşi suprafata de 1.000 hectare. Când forma perimetrului este dreptunghiulara, latura scurta va fi cel puţin jumãtate din latura lungã. La concesiunile redeventiare, redeventa cãtre stat pe durata concesiunii va fi de cel puţin 4% din produsul negociabil, adus prin operaţiuni auxiliare la concentratiunea cerutã pentru nevoile industriei metalurgice şi ale industriei în genere. Se pot reuni concesiuni adiacente, în scop de a forma tinuturi miniere, a cãror întindere se va fixa cu avizul conform al consiliului superior de mine. Drepturile exploratorului la redeventa se reguleazã dupã aceleaşi norme ca la art. 205 alin. ultim.
III. Minereuri de aluminiu şi în genere silicatii aluminosi, magnezieni şi cu alte baze
ART. 207 Zacamintele de minereuri de aluminiu urmeazã regimul special al clasei zãcãmintelor de fier, crom şi mangan. ART. 208 Pentru silicatii aluminosi, magnezieni şi alte minerale din aceasta clasa de zãcãminte, suprafata perimetrului rezervat pentru explorare prin permis exclusiv, va fi de la 40 pana la 100 hectare. Când forma perimetrului este dreptunghiulara, latura scurta va fi cel puţin 1/2 din latura lungã. Doua puncte explorate cu rezultat favorabil şi indicând o dezvoltare a zacamantului suficienta pentru o exploatare continua, dau dreptul la instituirea concesiunii de exploatare pe un perimetru în suprafata de la 10 pana la 100 hectare. La forma dreptunghiulara, latura scurta va fi cel puţin o pãtrime din latura lungã. ART. 209 Regimul şi condiţiunile de concesiune, fata de stat şi explorator, atât la aceasta clasa de zãcãminte, cat şi la clasele a IV-a, V-a, VI-a şi a VII-a, vor fi fixate de Ministerul Industriei şi Comerţului, cu avizul conform al consiliului superior de mine.
IV. Grafit şi rocile grafitoase ART. 210 Grafitul şi rocile grafitoase urmeazã regimul special al carbunilor, în ce priveşte forma şi suprafata perimetrului de explorare, de exploatare şi durata concesiunii.
V. Fosfatii în genere ART. 211 Fosfatii urmeazã regimul prevãzut pentru fier, crom şi mangan, în ce priveşte forma şi suprafata perimetrului de explorare, de exploatare, precum şi durata concesiunii. În regiunile unde existenta acestor substanţe minerale este probabila, se va putea acorda permise exclusive pentru explorare, pe tinuturi miniere bine definite.
VI. Minerale cu toriu şi pamanturi rare şi VII. Pietre preţioase şi semi-nobile
ART. 212 Explorarea şi concesionarea mineralelor din aceste doua clase de zãcãminte urmeazã regimul substanţelor miniere din clasa II, ţinându-se seama mai ales de natura şi forma zacamantului.
VIII. Sarea comuna (clorura de sodiu), sarurile de potasiu şi alte saruri înrudite, fie formând zãcãminte proprii, fie asociate cu sarea comuna în acelaşi zacamant
ART. 213 Exploatarea sarii, fie din mine de sare prin lucrãri subterane sau prin disolutiune şi pompare, fie prin izvoare sarate sau din alte solutiuni naturale (ape subterane, lacuri, apa de mare), precum şi exploatarea sarurilor de potasiu şi altor saruri, fie ca formeazã zãcãminte proprii, fie ca sunt asociate cu sarea comuna şi gazduite în acelaşi zacamant, formeazã obiectul unui monopol de stat. Acest drept se exercita prin Regia Monopolurilor Statului. ART. 214 Dreptul de industrializare superioarã a sarii comune şi a sarurilor de potasiu şi altor saruri înrudite cu ele aparţine statului şi se exercita prin Ministerul Industriei şi Comerţului. Acest drept poate fi transmis unei întreprinderi cu capacitate tehnica şi financiarã sub forma unei asociaţiuni cu statul. Un caiet de sarcini va fixa condiţiunile asociaţiunii, durata, compunerea capitalului şi a personalului, drepturile statului, desfacerea produselor pentru nevoile interne şi pentru export. Transmiterea acestui drept de industrializare se face prin decret regal, dupã propunerea ministrului industriei şi comerţului şi a ministrului de finanţe, cu avizul Regiei Monopolurilor Statului şi cu avizul conform al consiliului superior de mine. ART. 215 Exploratorul sau exploatatorul care în perimetrele sale, date pentru alte substanţe, ar intalni, sare, saruri de potasiu sau ape sarate de o concentratiune mai mare, este obligat sa anunţe aceasta autoritãţii miniere regionale, cel mai târziu în termen de 3 zile. În caz de abatere, se aplica sancţiunile prevãzute în legea de fata la art. 19. Dacã pentru a exploata o substanta minerala ce a fost concesionata este nevoie a strabate sarea, exploratorul sau exploatatorul va face aceasta lucrare sub controlul autoritãţii miniere. Materialul extras din aceste lucrãri va fi predat Regiei Monopolurilor Statului. ART. 216 Extractiunea iodului, bromului şi altor elemente accesorii din saruri şi ape sarate poate fi concesionata de Ministerul Industriei şi Comerţului, în condiţiuni ce vor fi fixate dupã normele legii de fata, luindu-se şi avizul Regiei Monopolurilor Statului. ART. 217 Izvoarele şi apele sarate, utilizate ca ape de bãi în staţiunile balneare sunt supuse regimului special al izvoarelor minerale şi apelor curative în genere. Ele nu pot fi însã utilizate pentru extragerea sarii de consumatiune. ART. 218 Supravegherea miniera a exploatarilor de sare şi industriilor în strânsã legatura cu exploatarea şi în genere controlul mãsurilor de poliţie tehnica miniera intra în competenta Ministerului Industriei şi Comerţului; controlul în ce priveşte constatarea şi reprimarea fraudelor se exercita de Regia Monopolurilor Statului.
IX. Gaze naturale, altele decât hidrocarburi gazoase ART. 219 Permisul exclusiv pentru cãutarea şi captarea gazelor se acorda pe o suprafata pana la 100 hectare; la forma dreptunghiulara, latura scurta va fi cel puţin jumãtate din latura lungã. Concesiunea se acorda exploratorului pe o suprafata pana la 10 hectare. Durata concesiunii se va fixa în raport cu întinderea perimetrului între 30 şi 40 ani. Pentru conservarea izvoarelor de asemenea gaze se va institui un perimetru de protectiune, a cãrui forma şi întindere se va fixa de Minister cu avizul conform al consiliului superior de mine, bazat pe avizul Institutului Geologic al României.
X. Izvoarele minerale şi apele mineralizate subterane sau curative în genere
ART. 220 Pentru explorarea unei regiuni în scop de a descoperi şi capta ape din aceasta clasa, Ministerul Industriei şi Comerţului acorda un permis exclusiv de explorare. Perimetrul de explorare va cuprinde o regiune bine definitã prin constitutiunea şi structura ei geologica. Captarea izvoarelor este obligatorie şi se va face dupã un plan aprobat de Minister.
Instituirea de perimetre de protectiune. ART. 221 Pentru protectiunea şi conservarea izvoarelor şi apelor minerale din aceasta clasa, Ministerul, fie din propria sa initiativa, fie dupã cererea celor interesaţi, va institui prin Decret Regal, perimetre de protectiune în interiorul cãrora nici o lucrare legatã de sol sau subsol nu poate fi începutã şi executatã, decât în urma autorizãrii data de autoritatea miniera sau de Ministerul Industriei şi Comerţului, cu avizul conform al consiliului superior de mine şi pe baza unei anchete speciale. Nu vor fi autorizate lucrãri sau instalatiuni, ce ar avea o influenta dãunãtoare asupra regimului apelor sau asupra salubritatii apelor şi statiunii. Lucrãrile, chiar dacã au fost autorizate, pot fi oprite în cursul executãrii lor, dacã s-ar dovedi ca ar avea o influenta dãunãtoare asupra regimului izvoarelor. La stabilirea perimetrelor de protecţie vor fi ascultaţi proprietarii suprafeţelor inglobate în perimetru; ei îşi vor putea prezenta, în scris sau oral, observaţiunile ce ar avea de fãcut. Instituirea perimetrelor de protectiune se va face de Minister, cu avizul conform al consiliului superior de mine, bazat pe avizul Institutului Geologic al României. Aceasta instituire va fi efectuatã dupã distincţiunile urmãtoare: a) Apele care cad sub regimul autorizãrii de stat, vor avea un singur perimetru de protectiune; b) Apele declarate de utilitate publica sunt aparate de doua perimetre: unul intern şi altul extern. Regimul autorizãrii de stat. ART. 222 Captarea şi exploatarea izvoarelor minerale cu emergenta naturala, se poate face de proprietarul suprafeţei, pe care se gãseşte punctul de emergenta al izvorului, sau de alţii; sub forma unei concesiuni date de Ministerul Industriei şi Comerţului, cu avizul conform al Ministerului Sãnãtãţii publice şi al consiliului superior de mine. Concesiunea se acorda prin Decret Regal pe o durata de 30 pana la 50 ani. La expirare, ea va putea fi reinoita în condiţiuni de exploatare ce urmeazã a fi fixate de Minister. Regimul declarãrii de utilitate publica ART. 223 Izvoarele minerale, fie cu emergenta naturala, fie descoperite prin lucrãri de explorare, lacurile şi lagunele mineralizate cu namolurile lor, precum şi apele curative în genere, care prin proprietãţile lor prezintã un deosebit interes pentru sãnãtatea publica şi pentru economia tarii, pot fi declarate de utilitate publica. Declararea de utilitate publica, se face din initiativa statului sau provocat de alţii, prin decret regal, dupã propunerea ministrului de Industrie şi Comerţ, cu avizul Ministerului Sãnãtãţii Publice şi al consiliului superior de mine şi pe baza unui studiu amãnunţit şi al raportului unei Comisiuni speciale de ancheta. Apele şi namolurile concesionate sub regimul autorizãrii, pot fi declarate de utilitate publica, dacã întrunesc condiţiunile de mai sus. ART. 224 Exploatarea apelor se face printr-o societate anonima miniera romana, constituitã de stat, dupã normele legii de fata. Proprietarii suprafeţei pe care se gãsesc izvoarele şi complexul lucrãrilor de captare şi exploatarea apei minerale, precum şi proprietarii cuprinşi în perimetrul intern de protectiune, au drept de a participa, cu numerar, fiecare categorie cu câte 5 la suta din capitalul social. Repartizarea participãrii în fiecare categorie se va face proporţional cu suprafeţele cuprinse în perimetru. ART. 225 Concesiunea se acorda prin decret regal, pe o durata de 50 de ani şi pe baza unui caiet de sarcini, urmandu-se normele acestei legi. Caietul de sarcini va prevede, între altele, obligaţiunea ca societatea sa execute, într-un termen dat, programul de lucrãri pentru captarea apelor şi inzestrarea statiunii cu toate instalatiunile şi stabilimentele necesare. Asemenea, el va prevede obligaţiunea de a face observatiuni asupra climei şi regimului apelor. În primii 10 ani societatea va fi obligatã sa execute lucrãrile principale de punere în valoare a apei şi a statiunii. ART. 226 Statul va participa la beneficiile întreprinderii dupã expirarea primilor 10 ani ai concesiunii şi dupã ce se va fi atribuit capitalului un prim dividend de 8 la suta. Participarea progresiva dupã importanta suprabeneficiului va fi stabilitã în caietul de sarcini. Proprietarii suprafeţei pe care se gãsesc izvoarele şi lucrãrile de captare vor primi 15 la suta din partea ce revine statului ca beneficiu, iar exploratorul, dacã va fi, va primi 10 la suta. ART. 227 În limitele perimetrului intern de protectiune sau în exteriorul lui societatea va putea ocupa, în condiţiunile generale ale legii, suprafeţele necesare pentru aşezarea instalatiunilor şi stabilimentelor de orice fel, în strânsã legatura cu exploatarea apei şi a statiunii (bãi, sanatorii, hoteluri, instalatiuni de edilitare, parcuri, instalatiuni distractive). Constituie un drept exclusiv al societãţii concesionare: a) Exploatarea apelor minerale şi curative şi a stabilimentelor de bãi pentru care s-a dat concesiunea; b) Înfiinţarea şi exploatarea de sanatorii şi alte instalatiuni medicale de orice fel, hoteluri şi restaurante, în limitele perimetrului intern de protectiune; c) Exploatarea de întreprinderi distractive de orice fel în toatã staţiunea balneara. Exploatarea apelor şi bailor se va face direct de societatea concesionara. Drepturile cuprinse sub b) şi c) pot fi exercitate de societate în asociaţie cu alţii sau pot fi arendate cu autorizarea Ministerului Industriei şi Comerţului. ART. 228 Utilizarea gazelor sau altor emanatiuni - libere sau din ape - pentru alte scopuri decât cele balneare locale, extractiunea sarurilor din ape, vânzarea namolului în afarã de staţiune, formeazã obiectul unei concesiuni distincte, care se va da dupã normele legii de fata, însã numai dupã aprobarea Ministerului Sãnãtãţii. Concesiunea aceasta se va acorda de preferinta societãţii concesionare; dacã ea nu accepta, concesiunea poate fi transmisã asupra altei întreprinderi alese de stat.
XI. Turba
ART. 229 Exploatarea turbei se poate face numai cu autorizarea Ministerului Industriei şi Comerţului. Autorizarea va fixa regimul de lucru, în ce priveşte grosimea ce poate fi extrasa, direcţiunea generalã a lucrãrilor de extracţie, a rigolelor de desecare şi alte dispoziţiuni tehnice potrivit situaţiunii locului. Pe proprietãţile statului dreptul de exploatarea turbei poate fi acordat, cu avizul conform al consiliului de mine, sub forma de concesiune pe termen de la 5 pana la 20 ani, dupã întinderea turbariei şi pe baza unui caiet de sarcini, care va prevede între altele o redeventa de 5 la suta din brut.
XII. Masele roci comune, compacte sau care formeazã depozite mobile
ART. 230 Exploatarea rocilor comune care sunt lãsate la dispoziţia proprietarului suprafeţei rãmâne supusã dispoziţiunilor acestei legi şi regulamentelor întocmite pe baza ei. Punerea în valoare a maselor de roci comune aflate pe proprietãţile statului se va face potrivit cu importanta masivului şi natura materialului, prin unul din urmãtoarele sisteme: a) Concesionarea pe baza explorãrii prin permis exclusiv; b) Concesionare directa, în regiuni cunoscute, unde rocile formeazã masive la zi; c) Arendare pe termen scurt; d) Exploatare prin permise de extractiune pentru cantitãţi reduse şi pe termen scurt. Ministerul Industriei şi Comerţului va stabili situaţiunea în care trebuie pusã exploatarea masei de roci comune. Concesionarea pe baza explorãrii prin permis exclusiv. ART. 231 În regiuni necunoscute se poate acorda concesiuni numai dupã ce s-a dovedit prin explorari existenta de roci utile, care pot forma obiectul unei exploatãri continue. Permisul exclusiv se acorda pe durata de doi ani cu o singura prelungire pe un an, dacã au fost îndeplinite condiţiunile prevãzute în partea generalã a legii. Suprafata perimetrului de explorare nu va depãşi maximum de 50 hectare. Concesiunea se acorda exploratorului pe un perimetru pana la maximum 50 hectare. Când forma este dreptunghiulara, latura scurta va fi cel puţin 1/2 din latura lungã. Durata concesiunii va fi de cel mult 30 ani. Întinderea perimetrului de concesiune ca şi durata concesiunii vor fi stabilite de Minister, cu avizul conform al consiliului de mine şi în raport cu rezultatele explorarilor cu natura materialului de cariera şi cu posibilitatea de industrializare a acestui material. Concesiunea se va acorda pentru exploatarea materialului brut şi prelucrarea lui în condiţiunile ce se vor prevedea în caietul de sarcini. Concesionarea directa în regiuni cunoscute. ART. 232 În regiunile unde rocile formeazã masive la zi, sau unde exista cariere deschise, exploatarea acestora masiv se va face prin concesiune acordatã unei întreprinderi alese de Ministerul Industriei şi Comerţului şi pe baza unui caiet de sarcini, cu avizul conform al consiliului de mine. Concesiunile de exploatare şi industrializare, în orice regiune s-ar afla, se acorda mai ales, pentru roci care prin felul materialului, rolul lor industrial şi economic prezintã o importanta deosebita (granit, marmora, serpentina, aragonita, pietre de construcţie şi de pavaje, pamanturi industriale şi altele). Arendare pe termen scurt. ART. 233 Masele sau depozitele de roci comune cu întrebuinţare localã sau regionala şi care nu pot forma obiectul unei industrializari, vor fi exploatate prin arendare pe termen de 5 pana la 10 ani, pe cale de licitaţie publica şi pe baza unui caiet de sarcini. Licitaţia se va tine la autoritatea miniera regionala. Exploatare prin permis de extractiune. ART. 234 Masele de roci comune şi depozitele mobile de importanta localã (pietriş, grohotis, nisip şi alte roci analoage), întrucât nu sunt ocupate prin arendare, pot fi exploatate prin permise de extracţie eliberate de autoritatea miniera regionala, pentru cantitãţi reduse şi pe termen limitat, conform preţurilor ce vor fi fixate prin regulament. Permisul se libereazã pe baza recipisei de depunerea sumei la casa statului pentru cantitatea aprobatã.
PARTEA A TREIA Recunoaşterea şi validarea drepturilor câştigate
CAP. 1 Dispoziţiuni generale
ART. 235 Drepturile de orice natura, care intra în prevederile acestei legi şi care sunt dobândite în diferitele tinuturi ale României înainte de promulgarea Constitutiunii din 28 martie 1923, în orice mod şi prin orice act cu data certa, vor fi recunoscute şi validate dupã normele legii de fata şi sub urmãtoarele condiţiuni: a) Drepturile sa fie dobândite cu respectul legilor, decretelor-legi, regulamentelor şi oricãror altor dispoziţii de acest fel care erau în vigoare la data dobândirii lor; b) Drepturile reclamate sa nu vatame drepturile pe care statul le are prin legea pentru lichidarea bunurilor supusilor strãini, fosti inamici, din 13 iunie 1923, precum şi prin alte legi, decrete-legi, regulamente, ordonanţe sau prin acte internaţionale; c) Sa corespundã unei valorificari a subsolului dupã distincţiunile de mai jos. Toate drepturile care nu vor fi validate rãmân desfiinţate. Sunt scutite de obligaţiunea recunoaşterii şi validãrii drepturile asupra terenurilor petrolifere care îndeplinesc condiţiunile de sub b) şi care sunt consolidate sau în curs de consolidare conform legii de consolidare, pana la promulgarea acestei legi. ART. 236 Oricine a dobândit un drept de orice natura, care intra în prevederile acestei legi, în baza oricãrui titlu, înainte de promulgarea Constituţiei, este obligat sa ceara, în timp de un an de la promulgarea prezentei legi, recunoaşterea şi validarea drepturilor sale. Vor trebui prezentate la validare şi orice contracte sau concesiuni pentru drepturi dobândite de la stat sau particulari, cu privire, atât la utilizarea produselor miniere brute sau transformate, precum şi a produselor secundare rezultate din procedee de industrializare miniera sau de alta natura, cat şi la transportul, desfacerea şi punerea în valoare a produselor miniere care cad sub prevederile acestei legi. În termenul de mai sus, solicitatorul este obligat sa prezinte comisiunii de validare, odatã cu cererea, decretul sau actele în baza cãrora cere recunoaşterea acelor drepturi, planurile perimetrelor sau terenurilor asupra cãrora exista drepturile, precum şi orice alte acte care justifica exercitarea lor. Cererea de validare va cuprinde numai drepturile dobândite de la acelaşi proprietar, sau de la mai mulţi proprietari, dacã sunt cuprinşi în acelaşi act. Cererea motivatã, însoţitã de un memoriu în care se va enumera şi toate actele, va fi prezentatã în dublu exemplar. Comisiunea va inainta de urgenta unul din aceste exemplare autoritãţii miniere regionale. Întreprinderile care cad sub prevederile legii din 13 iunie 1923 sunt obligate sa depunã şi un certificat din partea comisiunii instituite prin acea lege sau a tribunalului, prin care sa se arate ca situaţiunea lor, fata de stat, a fost definitiv lãmuritã. Sunt scutiţi de obligaţiunea de a cere validarea în termen de un an de la promulgarea acestei legi, proprietarii sau posesorii de terenuri asupra cãrora pot fi validate drepturi miniere. Ei sunt obligaţi sa ceara validarea acestor drepturi numai dacã şi când voiesc sa execute lucrãri miniere pentru valorificarea terenurilor lor. ART. 237 Pentru recunoaşterea şi validarea drepturilor miniere se instituie, unde va fi nevoie, pe lângã fiecare tribunal o comisie de validare, care va judeca în prima instanta toate chestiunile referitoare la recunoaşterea şi validarea drepturilor arãtate mai sus. Comisiunea va fi formatã din prim-preşedintele tribunalului sau preşedinte, la tribunalele cu o secţiune, ori inlocuitorul lor, un judecãtor al tribunalului tras la sorţi şi un inginer de mine din serviciul statului sau alt delegat al Ministerului Industriei şi Comerţului. Comisiunea va lucra la sediul tribunalului şi va fi prezidata de magistrat, asistatã de un grefier sau ajutor de grefa; ea va putea funcţiona cu doi membri. În caz de necesitate, justificatã prin numãrul cererilor, se va putea infiinta prin decret regal, dupã propunerea ministrului justiţiei, mai multe comisiuni de validare pe lângã un tribunal, alcãtuite dupã regulile de mai sus. ART. 238 Cererile de validare vor fi publicate în extract în Monitorul Oficial, arãtându-se numele solicitatorului, al concedentilor, obiectul acestor cereri şi temeiurile lor. Ele vor fi afişate în sala tribunalului şi la primãria comunei în care sunt situate terenurile, întreprinderile sau stabilimentele industriale. Aceasta publicare şi afişare trebuie facuta cel puţin cu 15 zile libere înainte de primul termen de judecata. În comunele rurale notarul va aduce publicaţiunea la cunostinta generalã într-o zi de sãrbãtoare, prin bataie de toba sau alt mijloc, încheind proces-verbal. La validare, afarã de reclamant şi de concedenti, statul va fi citat prin Ministerul Industriei şi Comerţului. Când statul nu va fi reprezentat, ministerul public va pune concluziuni în numele sau. Comisiunea are dreptul sa facã cercetãri de orice fel, sa facã comisiuni rogatorii la instanţele judecãtoreşti, sa facã şi sa ordone orice mãsuri pe care le socoteşte necesare pentru rezolvarea cauzelor ce-i sunt supuse. Hotãrârea se da, dupã dezbateri sumare, fãrã opoziţie. Ea este supusã numai apelului, în termen de 20 de zile de la comunicare, la comisiunea de apel pentru validare. Când pentru unul şi acelaşi teren se vor prezenta mai multe cereri de validare sau contestatiuni, comisiunea dupã ce va constata ca exista drepturi care pot fi validate potrivit acestei legi, dar care sunt contestate, va amana validarea pana ce pãrţile îşi vor fi stabilit în chip definitiv drepturile. ART. 239 Comisiunea de apel pentru validare se compune din doua secţiuni, formate fiecare din câte 5 membri şi anume: Trei consilieri de la Curtea de apel din Capitala, aleşi de adunarea generalã a instanţei; Un inginer de mine din serviciul statului, reprezentant al Ministerului Industriei şi Comerţului, desemnat de consiliul superior de mine; Un reprezentant al exploratorilor, exploatatorilor şi proprietarilor suprafeţei, desemnat de consiliul superior de mine dintre aceştia. Membrii vor fi numiţi prin decret regal pe termen de doi ani. Afarã de aceştia vor fi numiţi ca supleanţi pentru fiecare secţie câte doi consilieri de la aceeaşi Curte, desemnaţi tot prin alegere şi care vor înlocui pe magistraţii titulari în caz de lipsa sau împiedicare. Cel mai vechi în grad dintre magistraţi va fi numit preşedinte al comisiunii. El va face parte din secţia I. Repartizarea celorlalţi membri între cele doua secţiuni se va face prin tragere la sorţi de cãtre preşedinte, observându-se ca fiecare comisiune sa aibã alcãtuirea de mai sus. Comisiunea va putea judeca cu trei membri, dintre care doi magistraţi. Pentru conducerea lucrãrilor grefei se vor delega pentru fiecare secţiune câte un grefier şi un ajutor de la Curtea de apel din Bucureşti sau de la tribunalul Ilfov. Delegarea se va face de primul-preşedinte al Curţii de apel, la cererea preşedintelui comisiunii. În caz de necesitate justificatã prin numãrul lucrãrilor, se va putea infiinta prin decret regal şi alte secţiuni ale comisiei, alcãtuite în acelaşi mod. ART. 240 Comisiunea de apel va lucra în Bucureşti la Palatul Justiţiei în orele ce se vor fixa de Ministerul Justiţiei. Ea este indreptatita sa facã orice cercetãri necesare pentru judecarea cauzelor. Apelurile vor fi însoţite de toate actele doveditoare şi de memorii scrise, sub sancţiunea de a nu fi ţinute în seama. Ele vor fi repartizate deopotrivã între secţiuni şi vor fi judecate în ordinea înregistrãrii lor. Hotãrârea se da dupã dezbateri sumare; ea este fãrã opoziţie şi supusã numai recursului înaintea Înaltei Curţi de casaţie, în termen de 20 zile de la comunicare. În caz de casare, afacerea va fi trimisa comisiunii, care o va judeca în secţiuni unite. Dacã intervine o noua casare, indiferent de motive, chestiunea va fi judecata definitiv de Curtea de casaţie, dupã actele şi dovezile prezentate comisiunii de apel. Dacã va fi nevoie de întregirea dovezilor, aceasta se va face prin comisiunea de apel sau prin instanta judecãtoreascã în circumscripţia cãreia este terenul, întreprinderea sau stabilimentul. Drepturile validate vor fi trecute în cãrţi miniere speciale ţinute la tribunal şi la autoritatea miniera regionala. Cererea de înscriere însoţitã de hotãrârea definitiva va fi depusa de partea interesatã la tribunal în dublu exemplar, din care unul va fi înaintat, prin grefa, autoritãţi miniere regionale. Drepturile consolidate sunt supuse obligaţiunii de înscriere prevãzutã mai sus, în termenul prevãzut de art. 236. Preşedintele tribunalului sau secţiunii la care se ţin registrele va hotãrî asupra cererii de înscriere prin o ordonanta.
CAP. 2 Norme pentru validari Secţiunea I Explorari ART. 241 Permisele acordate pentru explorare de substanţe minerale, în limitele unui perimetru rezervat, vor putea fi recunoscute şi validate pe durata pentru care sunt acordate, fãrã a mai putea fi reinoite sau preschimbate, decât în condiţiunile şi cu respectarea normelor prevãzute în prezenta lege. Permisele de explorare acordate pe perimetre de o asa forma şi întindere încât în interiorul fiecãruia nu se poate institui dupã prevederile prezentei legi o concesiune pentru exploatarea raţionalã şi economicã a zacamantului, vor putea fi repuse în situaţiunea creata de aceasta lege. În acest scop se va forma un perimetru de întinderea prevãzutã la clasa respectiva de zãcãminte, fie din reunirea mai multor perimetre invecinate, fie prin extinderea vechiului perimetru de explorare în teritoriul liber. Permisul de explorare se va acorda dupã normele şi cu obligaţiunile prevãzute în lege, fie unuia dintre exploratorii recunoscuţi şi al cãrui perimetru se gãseşte inglobat în perimetrul nou de explorare, fie unei întreprinderi constituite cu o parte sau cu toţi exploratorii cuprinşi în noul perimetru de explorare. Dacã unul dintre exploratorii cuprinşi în noul perimetru nu participa la explorarea viitoare, el va fi despãgubit de costul lucrãrilor ce ar fi fãcut pe perimetrul sau, şi i se va recunoaşte un drept de participare la instituirea concesiunii, în conformitate cu dispoziţiunile legii de fata. Despãgubirea pentru costul lucrãrilor se va stabili conform art. 66 şi urmãtorii din aceasta lege. ART. 242 Permisele liberate pe perimetre de explorare, care inconjoara o concesiune în exploatare normalã şi care sunt deţinute de concesionarul respectiv ca o acoperire a exploatãrii sale, sunt valabile pe termen de un an de la data recunoaşterii permisului. În acest interval concesionarul titular al permiselor poate sa-şi formeze din vechile perimetre de explorare unul sau mai multe perimetre de forma, întinderea şi orientarea prevãzutã în legea de fata şi sa facã cererea cuvenitã pentru obţinerea permisului exclusiv. Acest permis i se va putea acorda numai în condiţiunile legii de fata. Acolo unde proprietarul suprafeţei avea folosinta subsolului pentru substantele minerale ce erau lãsate la libera şi exclusiva sa dispoziţie, şi unde exploateazã singur zacamantul respectiv, el va avea un drept de preferinta la acordarea permisului exclusiv pe proprietatea sa. Dreptul de preferinta i se acorda în intervalul de un an de la validarea dreptului sau de exploatare.
Secţiunea II Exploatãri Concesiuni. ART. 243 Concesiunile miniere de exploatare care întrunesc condiţiunile art. 235 şi care erau în exploatare normalã la promulgarea Constituţiei vor fi recunoscute şi validate în condiţiunile şi pe durata pentru care s-au acordat, fãrã a putea trece de 50 ani de la promulgarea Constituţiei. ART. 244 Pentru concesiunile miniere, - afarã de acele referitoare la bitumine, - care nu au fost puse în exploatare pana la data promulgãrii legii de fata se acorda un termen de cinci ani pentru a pune mina în exploatare normalã. Pentru concesiunile la care exploatarea, la promulgarea prezentei legi, este opritã, se acorda în acelaşi scop un termen de doi ani pentru a pune mina în exploatare normalã. În ambele cazuri termenul se socoteşte de la promulgarea acestei legi. Aceste termene se pot prelungi de Ministerul Industriei şi Comerţului cu avizul conform al consiliului superior de mine. Drepturile care rezulta din concesiunile cãrora li se poate acorda acest termen vor fi admise în principiu la validare, numai dupã ce se va stabili ca îndeplinesc condiţiunile art. 235. Dacã în termenul acordat se va face o exploatare normalã, aceste drepturi vor fi validate definitiv pe toatã durata contractului, fãrã a întrece 50 de ani de la promulgarea Constituţiei.
Proprietari. ART. 245 Drepturile privitoare la exploatãrile miniere existente la promulgarea Constituţiei şi care erau fãcute de proprietarii suprafeţei se respecta pe durata prevãzutã în lege pentru clasa respectiva de zacamant. Proprietarul suprafeţei, dacã se gãseşte în condiţiunile art. 246, are de asemenea dreptul de a dispune de mina când concesiunea expira înainte de termenul prevãzut de lege pentru clasa respectiva de zacamant. În acest caz dreptul sau va dura pana la expirarea acelui termen. Proprietarii terenurilor neconcesionate şi neexploatate la promulgarea Constituţiei şi care sunt situate într-o comuna pe teritoriul cãreia la 1 august 1914, sau de atunci pana la promulgarea acestei legi, a fost o exploatare normalã şi pentru aceeaşi substanta minerala ca aceea din subsolul proprietãţii lor, au dreptul sa dispunã de terenurile lor pe durata prevãzutã de lege pentru clasa respectiva de zacamant. Dacã exploatarea este în apropierea hotarului comunei, vor beneficia de dispoziţiunile alineatului precedent şi proprietarii terenurilor situate în comuna vecina, în cuprinsul unui cerc cu raza de 1.000 metri socotiţi în linie dreapta de la lucrarea subterana cea mai apropiatã de hotar. ART. 246 Drepturile prevãzute pentru proprietari în aceasta parte a legii vor fi recunoscute şi validate numai dacã dupã legile în vigoare la promulgarea Constituţiei zacamantului era lãsat la libera şi exclusiva dispoziţie a proprietarului suprafeţei. Dispoziţiuni diverse. ART. 247 Neîndeplinirea obligaţiunii de a exploata atrage dupã sine desfiinţarea dreptului recunoscut concesionarilor. Aceasta desfiinţare se hotãrãşte de justiţie. Chemarea în judecata va fi precedatã de o somaţiune facuta cu şase luni. ART. 248 În tinuturile unde, pana la promulgarea Constituţiei, carbunii erau consideraţi ca o dependenta a suprafeţei şi unde la acea data se afla o mina în exploatare normalã, proprietarul exploatator sau întreprinderea sunt obligaţi, în cazul când perimetrul n-a fost delimitat, sa-şi formeze în jurul minei, cu respectarea normelor acestei legi, un perimetru în care înţelege sa-şi exercite drepturile de exploatare. ART. 249 Constatarea rezultatelor lucrãrilor efectuate, care dau drept la validare, se va face de cãtre autoritatea miniera regionala prin proces-verbal. Asupra acestor constatãri, Institutul Geologic al României va fi chemat sa-şi dea avizul. Hotãrârea comisiunii de validare sau a comisiunii de apel se va întemeia pe avizul Institutului Geologic, în ce priveşte rezultatele lucrãrilor. ART. 250 Toate terenurile devenite libere, prin expirarea termenului pentru care au fost validate drepturile, împreunã cu instalatiunile aflate pe ele intra în patrimoniul minier al statului, libere de orice sarcina şi orice obligaţiune, fãrã despãgubire, în condiţiunile şi dupã normele fixate în legea de fata. Dacã proprietarul suprafeţei are vreun drept asupra instalatiunilor, statul le poate retine, acordand despãgubirile cuvenite, iar în caz de neînţelegere despãgubirile se vor fixa conform art. 66 şi urmãtorii. Prin regulament se va fixa obiectele ce pot fi ridicate fãrã a impiedica continuarea exploatãrii.
Secţiunea III Dispoziţiuni speciale pentru bitumine Concesiuni. ART. 251 Concesiunile care întrunesc condiţiunile art. 235 şi care la promulgarea Constituţiei erau în exploatare normalã, vor fi recunoscute şi validate pe durata contractului, fãrã a putea depãşi termenul de 50 ani de la promulgarea Constituţiei. Concesiunile în exploatare aflate la promulgarea Constituţiei în perioada prelungirii contractului, sau în prima perioada de concesiune şi la care dreptul de prelungire s-a exercitat dupã legile în vigoare, vor fi validate şi pentru perioada de prelungire a contractului. Concesiunile în exploatare, aflate la promulgarea Constituţiei în prima lor perioada şi la care prelungirea a fost cerutã, dar n-a fost încã obţinutã, vor fi validate şi pentru perioada de prelungire sub regimul clauzelor din contract, însã cu obligaţiunea de a plati statului o taxa proporţionalã de 4% din productiunea bruta obţinutã în perioada de prelungire. Aceasta taxa va fi suportatã de exploatator şi de redeventiari în proporţia drepturilor lor din contracte. Partea ce revine proprietarului suprafeţei rãmâne în sarcina exploatatorului. Dispoziţiunile din alineatele precedente se aplica în total şi concesiunilor care erau în exploatare normalã la 15 august 1916 sau în urma acestei date. ART. 252 Drepturile concesionarului exploatator vor fi recunoscute şi validate în condiţiunile de mai sus, pentru toate terenurile ce are în concesiune şi care sunt situate în comuna unde se gãseşte exploatarea sa. Aceste drepturi vor putea fi de asemenea validate pe durata prevãzutã în contracte, fãrã a putea trece de 50 ani de la promulgarea Constituţiei. ART. 253 Concesiunile privitoare la terenuri care nu sunt puse în exploatare şi care sunt situate în comune unde concesionarul nu are o exploatare normalã vor fi recunoscute şi validate dupã normele urmãtoare: Dacã întrunesc condiţiunile prevãzute de art. 235, cererile de validare vor fi declarate admisibile. În urma acestei declarari concesionarii vor avea un termen în care sunt obligaţi sa execute lucrãrile necesare pentru punerea în valoare a subsolului. Acest termen va fi durata contractului, fãrã a fi mai lung de 10 ani de la promulgarea acestei legi. Acest termen va fi durata contractului, fãrã a fi mai lung de 10 ani de la promulgarea acestei legi. Dintre concesiunile prevãzute în aceste articole nu pot fi admise la validare acelea care cad sub prevederile art. 19 al legii din 1904 pentru regularea şi consolidarea drepturilor de a exploata petrol şi ozocherita pe proprietãţile particulare (art. 79 al legii din 1913), afarã de cazul când concesionarul nu declara în instanta sa-şi exercite obligaţia de plata redeventei. ART. 254 Validarea definitiva a concesiunilor declarate admisibile se va face numai dacã în termenul acordat concesionarul va avea pe acele terenuri o exploatare normalã. Dacã aceasta obligaţiune este îndeplinitã, vor putea fi validate drepturile concesionarului şi asupra celorlalte terenuri pe care el le-ar avea în aceeaşi comuna. Concesiunile din aceasta categorie vor plati redeventa de 4% prevãzutã la art. 251. Proprietari. ART. 255 Drepturile proprietarilor de terenuri, care aveau la promulgarea Constituţiei exploatãri proprii de petrol sau alte bitumine vor fi recunoscute şi validate pe durata maxima prevãzutã în lege la aceasta clasa de zãcãminte. Drepturile proprietarului care exploateazã terenul sau vor fi recunoscute şi validate în condiţiunile de mai sus pentru toate terenurile ce mai poseda în comuna unde se gãseşte exploatarea sa. Dispoziţiunile din alineatele precedente se aplica în totul şi proprietarilor care aveau o exploatare normalã la 15 august 1916 sau în urma acestei date. Proprietarul suprafeţei dacã se gãseşte în condiţiunile art. 246 are dreptul de a dispune de terenurile sale pe timpul ce mai rãmâne de la încetarea din orice motiv a concesiunii, pana la expirarea termenului fixat de lege ca durata maxima a concesiunii pentru clasa de zacamant. ART. 256 Proprietarii terenurilor care nu erau concesionate şi nu erau în exploatare la promulgarea Constituţiei, dar care sunt situate într-o comuna pe teritoriul cãreia, la 1 august 1914, sau în urma acestei date, a fost o exploatare normalã, au drept sa dispunã de petrolul şi alte bitumene din terenurile lor pana la expirarea termenului prevãzut de lege ca durata maxima pentru aceasta clasa de zãcãminte. Dacã exploatarea este în apropierea hotarului comunei, vor beneficia de dispoziţiunile alineatului precedent şi proprietarii terenurilor situate în comuna vecina în cuprinsul unui cerc cu raza de 1.000 metri socotiţi în linie dreapta de la ultima sonda sau put în exploatare. De aceleaşi drepturi se vor bucura şi proprietarii terenurilor pe care au fost exploatãri prin puţuri, dacã au fost înscrise la autoritatea miniera, sau dacã n-a trecut mai mult de 10 ani de la încetarea lucrãrilor de exploatare. Concesiunile şi terenurile considerate ca drepturi câştigate conform cu dispoziţiunile cuprinse în Cap. I şi Cap. II de sub Partea a treia a prezentei legi rãmân sub regimul liberei tranzactiuni pana la expirarea termenului prevãzut pentru clasa respectiva de zacamant. ART. 257 Dispoziţiunile articolelor 247 şi urmãtorii, secţiunea II, se aplica şi la bitumine.
CAP. III Dispoziţiuni diverse ART. 258 Asociaţiunile de exploatare miniera, în care participarea la averea asociaţiunii este constituitã prin pãrţi, sunt obligate - pentru a li se putea recunoaşte şi valida drepturile - sa se transforme, în termen de trei ani de la promulgarea acestei legi, în societãţi anonime miniere romane, constituite dupã regulile codului comercial roman şi ale legii de fata. În caz de neîndeplinire, Ministerul Industriei şi Comerţului, cu avizul conform al consiliului superior de mine, va lua prin o deciziune dispoziţiuni pentru lichidarea asociaţiunii şi constituirea unei societãţi miniere, în conformitate cu legea. Persoanele morale care au exploatãri supuse acestei legi, sunt obligate ca în termen de doi ani sa se conformeze în totul dispoziţiunilor ei. Fac excepţie asociaţiunile fãcute de sateni atât timp cat ei nu cedeazã drepturile lor decât la sateni şi întrucât excepţia va fi aprobatã de consiliul superior de mine. În ce priveşte micile exploatãri miniere (aur, argint, cupru, plumb, etc.), fãcute de muncitorii şi satenii din muntii Apuseni şi din regiunea Baia Mare, se va întocmi un regulament special, prin care mentinandu-se actualul regim de exploatare se vor prevede şi condiţiunile şi modalitãţile necesare pentru o mai buna valorificare a produselor exploatãrii lor. ART. 259 Drepturile obţinute de la stat prin contracte speciale pentru valorificarea bunurilor lui miniere şi care nu au forma şi caracterul unei concesiuni instituite în baza legilor şi regulamentelor în vigoare la data obţinerii acestor drepturi, se pun în situaţiunea concesiunilor acordate, conform legii de fata. O deciziune ministerialã va determina perimetrele, redeventa şi termenul. ART. 260 Actele sau formalitãţile de orice fel, privitoare la drepturi miniere dobândite de la particulari şi care sunt contrarii dispoziţiunilor Constituţiei şi legii în vigoare la data încheierii sau efectuãrii lor, sunt izbite de nulitate. Ministerul Public va cere sa se constate nulitatea lor. ART. 261 Reprezentanţii incapabililor vor fi abilitaţi pentru orice fel de acte referitoare la drepturile miniere ale acestora de cãtre judecãtorul de ocol al domiciliului lor. ART. 262 Validarea are de obiect numai fixarea drepturilor prevãzute la art. 235 pe care le au concesionarii şi proprietarii terenurilor în raporturile lor cu statul, fata de dispoziţiunile art. 19 din Constituţie. Raporturile dintre concesionari, proprietari sau alte persoane rãmân supuse dreptului comun. Concesiunile neconsolidate sunt supuse legii de consolidare, care rãmân în vigoare în tot ce nu e contrariu acestei legi. Aceste concesiuni sunt însã supuse obligaţiunii de a cere validarea în termenul fixat de lege. Termenul de un an, prevãzut de art. 236, va putea fi prelungit în caz de necesitate de cãtre Ministerul Industriei şi Comerţului, cu avizul conform al consiliului superior de mine. Prelungirea nu va putea fi data decât cel mult pentru un an. Dreptul de a exploata petrolul şi ozocherita pe proprietãţile particulare rãmâne drept real mobiliar, potrivit legii de consolidare pana la reintrarea terenului în patrimoniul statului. El este supus publicitãţii prevãzute de legea de consolidare. ART. 263 Înştiinţãrile, chemãrile citaţiile, procedura în genere la autoritãţile sau instanţele prevãzute de aceasta lege, se vor face pe cale administrativã. Procedura la comisiunile de validare şi la Curtea de casaţie se va face prin portarei. Cererile de validare vor fi însoţite de recipisa pentru plata unei taxe de 1.000 lei. ART. 264 În caz când registrele de transcriere, prevãzute de legea de consolidare, au pierit sau au fost distruse, şi dacã nu exista nici actele ce au fost transcrise, data transcrierii se va stabili în modul urmãtor: a) Pentru actele autentice şi actele sub semnatura privatã cu data certa, va fi socotitã ca data de transcriere data autentificãrii sau data certa a actului; b) Pentru actele sub semnatura privatã, fãrã data certa, data transcrierii va fi stabilitã de tribunale dupã chemarea pãrţilor şi cu ajutorul elementelor procurate de ele. Cererea în acest sens va fi publicatã în Monitorul Oficial şi în un ziar din localitate şi va fi afişatã şi la primãria respectiva. Cei interesaţi sunt în drept a face contestaţie ori sa-şi prezinte intampinarile lor la ziua fixatã pentru rezolvarea cererii. Hotãrârea tribunalului e supusã numai apelului în termen de 15 zile de la comunicare. Apelul poate fi depus la grefa tribunalului. Curtea de apel va judeca de urgenta şi fãrã opoziţie, cu recurs în 15 zile de la comunicare. ART. 265 Toate contractele miniere (petrolifere) care au obţinut aprobarea cerutã de decretul-lege No. 2.447 şi care se vor libera dupã promulgarea acestei legi, vor trebui transcrise în registre speciale de petrol, în termen de trei luni de la promulgare. Transcrierea facuta înãuntrul acestui termen va avea prioritate asupra oricãrei alte transcrieri în contracte posterioare legii de fata şi privitoare la aceeaşi concesiune. Dacã au fost depuse la Minister spre aprobare mai multe contracte relative la aceeaşi concesiune, prioritatea între ele se va regula dupã data introducerii lor la Minister, dacã ele vor fi transcrise în termenul de mai sus. ART. 266 Consiliul de mine şi comisiunile instituite prin prezenta lege pot lucra şi în vacante. ART. 267 Deciziunile Curţii de casaţie date în aplicarea acestei legi sunt fãrã opoziţie. ART. 268 Pentru salubritatea şi diverse îmbunãtãţiri în regiunile miniere se va constitui un fond alimentat de stat şi din contribuţiunile întreprinderilor. Un regulament va fixa normele de alimentare şi de întrebuinţare a acestui fond. ART. 269 Maşinile, uneltele şi orice aparate şi materiale necesare la explorarea şi exploatarea minelor şi la prelucrarea produselor miniere vor fi scutite de orice drept de vama, întrucât ele se introduc de exploatator pentru trebuinţele minei sale şi dacã acele maşini, unelte, etc., nu se fabrica în ţara, pe temeiul avizului comisiunii industriale. ART. 270 Pentru aplicarea diferitelor pãrţi ale acestei legi se va întocmi de cãtre Ministerul Industriei şi Comerţului regulamente care vor dezvolta şi vor lãmuri în amãnunt principiile şi dispoziţiunile ei. Ministerul şi toate autoritãţile miniere sunt datoare a se pronunţa în cel mult 30 zile - dacã alt termen nu s-a prevãzut - asupra oricãror cereri ce li se vor fi adresat, cu privire la chestiunile cuprinse în legea minelor. Ministerul Industriei şi Comerţului, pentru înlesnirea şi celeritatea formalitãţilor poate dispune ca inserarea diferitelor publicaţiuni ordonate de legea de fata sa se facã, la necesitate şi în alt organ de publicitate, care sa înlocuiascã Monitorul Oficial. Ministrul va stabili aceasta prin decizie publicatã în Monitorul Oficial. Toate taxele şi amenzile prevãzute în corpul legii vor putea fi modificate, potrivit cu schimbãrile valutare, prin o decizie a Ministerului Industriei şi Comerţului, data cu avizul conform al consiliului superior de mine. ART. 271 Toate legile, decretele-legi, regulamentele, ordonanţele, deciziunile sau orice alte dispoziţiuni în vigoare pe teritoriul României, care sunt contrare acestei legi, sunt desfiinţate. -----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
