Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET nr. 16 din 3 februarie 1976 pentru aprobarea Metodologiei generale de tehnica legislativa privind pregatirea si sistematizarea proiectelor de acte normative
ARTICOL UNIC Se aproba Metodologia generalã de tehnica legislativã privind pregãtirea şi sistematizarea proiectelor de acte normative, anexatã la prezentul decret.
METODOLOGIA GENERALĂ DE TEHNICA LEGISLATIVĂ privind pregãtirea şi sistematizarea proiectelor de acte normative
CAP. 1 PRINCIPII GENERALE
ART. 1 În Republica Socialistã România, normele juridice se stabilesc de organele anume determinate prin Constituţie şi legi. Activitatea normativa se desfãşoarã potrivit programului legislativ, elaborat în concordanta cu planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã a tarii, pe baza Programului Partidului Comunist Roman de faurire a societãţii socialiste multilateral dezvoltate şi inaintare a României spre comunism. ART. 2 În scopul infaptuirii politicii legislative a partidului şi statului, procesul de elaborare şi sistematizare a legislaţiei se va desfasura potrivit normelor stabilite în metodologia de fata. ART. 3 În realizarea principiului supremaţiei legii, organele care rãspund de pregãtirea actelor normative vor urmãri ca mãsurile generale privind activitatea de stat, economicã şi socialã sa fie stabilite prin legi sau decrete cu putere de lege, în concordanta cu prevederile Constituţiei. Orice alte acte normative vor fi elaborate numai pe baza şi în executarea legilor sau, dupã caz, a decretelor cu putere de lege. ART. 4 Fiecare proiect de act normativ trebuie astfel corelat cu actele normative cu care are legatura încît sa se integreze organic în sistemul general al legislaţiei. Relaţiile sociale omogene, din acelaşi domeniu sau aceeaşi ramura de activitate, vor fi reglementate, de regula, printr-un singur act normativ, evitindu-se reglementãrile fragmentare. ART. 5 Prin proiectele de acte normative trebuie sa se asigure - pornind de la analiza ştiinţificã a fenomenelor şi proceselor sociale care fac obiectul reglementãrii - soluţii de fond optime, de o cît mai mare stabilitate şi eficienta socialã. În acest scop, se vor întocmi studii de fundamentare social-economicã, politica şi juridicã şi se vor folosi metode moderne de analiza şi de luare a deciziei, precum şi procedee de tehnica legislativã adecvate. ART. 6 Elaborarea codurilor şi altor acte normative de importanta deosebita trebuie precedatã de întocmirea unor teze privind conceptia generalã a reglementãrii, principiile, obiectivele fundamentale şi soluţiile principale preconizate; numai dupã aprobarea acestora de cãtre organele competente se va trece la întocmirea proiectelor. Soluţiile preconizate pentru problemele complexe se vor prezenta în mai multe variante, cu arãtarea avantajelor şi dezavantajelor fiecãreia, pentru a oferi elementele de apreciere necesare. ART. 7 Proiectele de acte normative, potrivit importantei lor, se supun conducerii de partid, spre aprobare, înainte de adoptarea lor de cãtre organele de stat competente. ART. 8 Proiectele se vor redacta în forma prescriptiva, proprie normelor juridice. Textele trebuie sa fie formulate sintetic, clar şi precis, pe înţelesul celor cãrora li se adreseazã. ART. 9 În scopul asigurãrii operativitatii şi al simplificarii activitãţii de pregãtire a actelor normative, se va urma procedura avizului unic, în cadrul cãreia toate organele interesate, precum şi Consiliul Legislativ, îşi vor exprima, într-un singur document, punctul de vedere comun, iar în caz de divergenta, se va arata opinia separatã. ART. 10 În realizarea principiului participãrii oamenilor muncii la conducerea statului, la dezbaterea principalelor probleme ale vieţii economice şi sociale, proiectele actelor normative de importanta deosebita vor fi supuse dezbaterii publice. ART. 11 Activitatea de elaborare a actelor normative trebuie urmatã de o buna organizare a procesului de aplicare a lor, astfel încît sa se asigure urmãrirea permanenta şi sistematica a modului în care noile reglementãri rãspund cerinţelor vieţii sociale, facindu-se din practica de aplicare criteriul fundamental de verificare a eficientei legislaţiei. ART. 12 Consiliul Legislativ împreunã cu ministerele şi celelalte organe interesate vor analiza periodic legislaţia şi vor prezenta Consiliului de Stat propuneri de simplificare şi sistematizare a actelor normative în vigoare, precum şi de abrogare a celor depasite şi a cãror existenta nu se mai justifica.
CAP. 2 PROGRAMUL LEGISLATIV
ART. 13 Programul legislativ trebuie astfel fundamentat încît sa dea perspectiva dezvoltãrii şi perfecţionãrii legislaţiei socialiste, a principiilor de drept şi sa creeze cadrul conducerii planificate a întregii activitãţi normative. ART. 14 Programul legislativ va cuprinde urmãtoarele obiective fundamentale, stabilite în concordanta cu planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã: 1. determinarea principalelor acte normative - legi şi decrete - care urmeazã a fi elaborate pentru toate ramurile şi domeniile de activitate, şi anume: a) mãsuri legislative de perfecţionare continua a conducerii generale şi a organizãrii societãţii, a construcţiei de stat, a întregului sistem al democraţiei socialiste; b) mãsuri legislative menite sa contribuie la perfecţionarea continua a relaţiilor socialiste de producţie, dezvoltarea economiei naţionale, apãrarea proprietãţii socialiste, întãrirea disciplinei în economie, la înfãptuirea politicii economice a partidului şi statului; c) mãsuri legislative care sa consolideze traducerea în viata a principiilor eticii şi echitãţii socialiste, a regulilor de convieţuire socialã; d) mãsuri legislative menite sa asigure ocrotirea drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, sa promoveze afirmarea multilaterala a personalitãţii umane; e) mãsuri legislative de natura sa dezvolte participarea României la circuitul economic mondial, contribuţia ei la întãrirea legalitãţii şi justiţiei internaţionale; 2. determinarea principalelor hotãrîri ale Consiliului de Miniştri, care urmeazã a fi adoptate în baza şi în vederea executãrii legilor sau decretelor; 3. mãsuri de simplificare şi rationalizare a legislaţiei, de concentrare în acte normative unitare a reglementãrilor fragmentare, de generalizare a reglementãrilor experimentale; 4. principalele atribuţii şi rãspunderile organelor care au competente în realizarea obiectivelor stabilite prin programul legislativ. ART. 15 Proiectul programului legislativ se întocmeşte pe baza propunerilor tuturor organelor centrale de stat şi obşteşti, precum şi ale organelor locale, de cãtre Consiliul Legislativ, care îl supune aprobãrii conducerii superioare de partid şi de stat. ART. 16 Pe baza şi în realizarea obiectivelor cuprinse în programul legislativ se întocmesc planuri anuale de mãsuri de cãtre: a) Consiliul de Miniştri, pentru mãsurile de infaptuire a sarcinilor ce-i revin din programul legislativ, inclusiv pentru hotãrîrile pe care urmeazã sa le adopte în baza şi în vederea executãrii legii; b) ministerele şi celelalte organe centrale de stat, pentru sarcinile ce le revin în pregãtirea proiectelor de acte normative de nivel superior, propuse pentru ramura sau domeniul lor de activitate, precum şi pentru actele proprii, pe care urmeazã sa le adopte în baza şi în vederea executãrii legii; c) organele centrale obşteşti, pentru proiectele pe care le iniţiazã, precum şi pentru proiectele la pregãtirea cãrora participa împreunã cu alte organe; d) organele locale ale puterii şi cele ale administraţiei de stat, pentru propriile hotãrîri şi decizii, în mãsura în care volumul şi importanta reglementãrilor preconizate fac necesarã planificarea acestora; e) Consiliul Legislativ, pentru acţiunile de simplificare, rationalizare şi sistematizare a întregii legislaţii. Planurile de mãsuri se vor referi atît la proiectele de acte normative cuprinse în programul legislativ, cît şi la cele care nu au fost cuprinse în program, inclusiv cele privind modificarea, completarea, actualizarea sau abrogarea actelor normative în vigoare. Programul legislativ şi planurile de mãsuri nu cuprind actele normative care se adopta, ori de cîte ori este necesar, ca acte de conducere operativã curenta. ART. 17 Programul legislativ şi planurile de mãsuri se vor actualiza în funcţie de necesitatea întocmirii unor acte normative a cãror elaborare nu a putut fi prevãzutã.
CAP. 3 ORGANELE COMPETENTE A INIŢIA ŞI PREGATI ACTE NORMATIVE. PRINCIPALELE CATEGORII DE ACTE NORMATIVE
Secţiunea I Organele competente a iniţia şi pregati acte normative
ART. 18 Au dreptul de initiativa legislativã, potrivit legii: a) Comitetul Central al Partidului Comunist Roman; b) Consiliul Naţional al Frontului Unitãţii Socialiste din Republica Socialistã România; c) Consiliul de Stat; d) Consiliul Suprem al Dezvoltãrii Economice şi Sociale a României, în domeniul sau de activitate; e) Consiliul de Miniştri; f) comisiile permanente ale Marii Adunãri Naţionale, pentru problemele de competenta lor; g) un numãr de cel puţin 35 deputaţi ai Marii Adunãri Naţionale; h) alte organe prevãzute de lege. ART. 19 Proiectele de legi importante pentru dezvoltarea economicã şi socialã a tarii se supun dezbaterii Consiliului Suprem al Dezvoltãrii Economice şi Sociale, înainte de a fi prezentate spre adoptare Marii Adunãri Naţionale. Proiectele de legi şi alte acte normative de importanta deosebita, iniţiate în domeniile de activitate ale Comitetului pentru Problemele Consiliilor Populare, se analizeazã şi se dezbat de cãtre acest organ, care face propuneri, dupã caz, Consiliului de Stat sau Consiliului de Miniştri. Proiectele de acte normative iniţiate cu privire la politica financiarã a statului sînt analizate şi avizate, din însãrcinarea Consiliului de Stat, de Curtea Superioarã de Control Financiar. ART. 20 Consiliul Organizãrii Economico-Sociale poate elabora proiecte de legi, decrete şi alte acte normative referitoare la organizarea şi perfecţionarea administraţiei de stat, precum şi a unitãţilor economice şi social-culturale, pe care le înainteazã Consiliului de Miniştri. ART. 21 Organizaţiile de masa şi obşteşti pot face propuneri şi elabora proiecte de acte normative, care se înainteazã, în vederea exercitãrii dreptului de initiativa legislativã, fie Frontului Unitãţii Socialiste din Republica Socialistã România, de cãtre organizaţiile componente, fie Consiliului de Miniştri, de cãtre organizaţiile ai cãror reprezentanţi sînt membri ai guvernului. ART. 22 Propunerile de proiecte de acte normative cãtre Consiliul de Miniştri se fac, potrivit legii, de cãtre: a) ministere şi celelalte organe centrale de stat; b) consiliile populare judeţene şi al municipiului Bucureşti şi comitetele lor executive. ART. 23 Propunerile de proiecte de instrucţiuni, ordine şi alte acte normative, date în competenta ministrilor şi celorlalţi conducatori ai organelor centrale ale administraţiei de stat, se fac de cãtre: a) membrii organului de conducere colectivã, cu privire la activitatea de care rãspund; b) direcţiile şi celelalte compartimente organizatorice subordonate nemijlocit conducerii organelor centrale, pentru activitãţile specifice.
Secţiunea a II-a Reguli privind principalele categorii de acte normative. Rolul şi locul lor în sistemul legislaţiei
& 1. Cu privire la proiectele de legi şi decrete
ART. 24 Mãsurile generale de conducere şi organizare a întregii activitãţi de stat, economice şi sociale, de stabilire a liniei generale a politicii interne şi externe a statului, pe baza Programului Partidului Comunist Roman, se iau prin legi, adoptate de Marea Adunare Nationala, unicul organ legiuitor în Republica Socialistã România. ART. 25 În cazurile în care prin Constituţie sau legi se prevede ca o anumitã reglementare se adopta prin lege, se vor elabora proiecte de legi. De asemenea, se vor elabora proiecte de legi pentru reglementarea drepturilor bãneşti şi a altor drepturi materiale, acordate ca retributie sau sub alta forma, precum şi pentru reglementãrile cu caracter penal. ART. 26 Proiectele de legi vor conţine reglementãri caracterizate printr-o cît mai mare stabilitate. Atunci cînd este cazul, în proiectele de legi se vor determina cît mai precis limitele în care urmeazã a fi adoptate acte normative subordonate, de executare. ART. 27 Proiecte de decrete cu putere de lege se vor elabora în cazurile în care, potrivit prevederilor Constituţiei, Consiliul de Stat adopta norme cu putere de lege. ART. 28 Se pot elabora proiecte de decrete ale Consiliului de Stat şi în cazurile în care, în exercitarea unor atribuţii proprii prevãzute în Constituţie sau legi, Consiliul de Stat emite decrete care nu se supun aprobãrii Marii Adunãri Naţionale. ART. 29 Proiecte de decrete prezidenţiale se elaboreazã în cazurile prevãzute de Constituţie şi legi.
& 2. Cu privire la proiectele de acte normative emise de Consiliul de Miniştri şi organele centrale ale administraţiei de stat, în baza şi în vederea executãrii legii
ART. 30 Consiliul de Miniştri şi organele centrale ale administraţiei de stat emit acte normative numai în baza unor prevederi cuprinse în Constituţie, legi sau decrete, în vederea luãrii mãsurilor necesare privind organizarea şi asigurarea executãrii legilor. Aceste acte normative nu pot adauga sau contraveni principiilor şi dispoziţiilor din legile şi decretele pe baza şi în vederea executãrii cãrora sînt adoptate. ART. 31 Proiecte de hotãrîri cu caracter normativ ale Consiliului de Miniştri se elaboreazã, pentru realizarea atribuţiilor ce-i revin, potrivit Constituţiei, legilor şi decretelor, pentru aducerea la îndeplinire a politicii interne şi externe a partidului şi statului. În hotãrîrile cu caracter normativ ale Consiliului de Miniştri se va indica actul normativ superior pe baza şi în vederea executãrii cãruia au fost adoptate. ART. 32 Instrucţiuni, ordine şi alte acte cu caracter normativ ale ministrilor şi celorlalţi conducatori ai organelor centrale ale administraţiei de stat se emit numai în temeiul unor prevederi exprese cuprinse în legi, decrete sau hotãrîri ale Consiliului de Miniştri. Asemenea acte se mai pot emite, în mod excepţional, în temeiul art. 84 din Constituţie, dar numai în cazul în care actul de nivel superior reclama existenta unui act de executare, care sa-i asigure o aplicare unitarã. În instrucţiuni, ordine şi alte asemenea acte cu caracter normativ trebuie sa se indice actul normativ superior pe baza şi în vederea executãrii cãruia au fost emise. ART. 33 Instrucţiunile, ordinele şi alte asemenea acte normative vor fi semnate numai de miniştri sau, dupã caz, de preşedinţii ori ceilalţi conducatori ai organelor centrale ale administraţiei de stat. ART. 34 Instrucţiunile, ordinele şi alte asemenea acte trebuie sa se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cãrora au fost emise, la domeniul sau ramura de activitate a organului central emitent. Prin ele se stabilesc mãsuri tehnico-organizatorice, detalieri şi concretizari ale dispoziţiilor legale superioare, precum şi îndrumãri necesare în vederea executãrii întocmai a acestora. ART. 35 În cazul în care actul normativ de nivel superior prevede elaborarea unor instrucţiuni, ordine sau alte asemenea acte normative, acestea vor fi adoptate în termen util pentru a nu crea dificultãţi în executarea actului normativ superior.
& 3. Cu privire la actele normative adoptate de organele locale ale puterii de stat şi organele locale ale administraţiei de stat
ART. 36 În conformitate cu dispoziţiile Constituţiei şi legilor, consiliile populare adopta, în exercitarea atribuţiilor lor legale, hotãrîri pentru reglementarea unor activitãţi de interes local. ART. 37 La elaborarea deciziilor comitetelor executive sau birourilor executive ale consiliilor populare - care se adopta numai pe baza şi în vederea executãrii legii - trebuie sa se aibã în vedere caracterul lor de acte subordonate fata de actele normative emise de organele superioare ale puterii sau administraţiei de stat, precum şi ale consiliilor populare care le-au ales. Deciziile vor cuprinde, de regula, dispoziţii cu caracter tehnico-organizatoric sau de concretizare a aplicãrii unei norme juridice superioare, precum şi sarcini pentru organele şi unitãţile subordonate. ART. 38 Ori de cîte ori hotãrîrea consiliului popular sau decizia comitetului executiv ori a biroului executiv se emite în temeiul unui alt act normativ decît legea de organizare şi funcţionare a consiliilor populare, se va mentiona şi acel temei legal.
CAP. 4 ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII NORMATIVE. ETAPELE ŞI MODUL DE ELABORARE A PROIECTELOR
ART. 39 Activitatea normativa trebuie sa se desfãşoare organizat, cu participarea coordonata a tuturor factorilor interesaţi şi cu sprijinul permanent al Consiliului Legislativ, în toate etapele procesului de elaborare a proiectelor de acte normative.
Secţiunea I Documentarea prealabilã şi fundamentarea proiectului. Stabilirea conceptiei, a cadrului general şi a principalelor soluţii preconizate
ART. 40 Proiectul de act normativ se elaboreazã, potrivit cu importanta şi complexitatea relaţiilor sociale supuse reglementãrii, pe baza unor studii sau altor lucrãri documentare, care sa urmãreascã asigurarea concordanţei reglementãrilor juridice cu cerinţele dezvoltãrii vieţii economice şi sociale. ART. 41 Pentru stabilirea conceptiei şi orientarilor ce urmeazã a fi promovate pe cale legislativã, activitatea de documentare va avea la baza hotãrîrile de partid referitoare la ramura sau domeniul de activitate în care urmeazã a se iniţia proiectul. ART. 42 Studiile şi celelalte lucrãri documentare vor fi întocmite de specialişti, cadre cu pregãtire şi experienta profesionalã în ramura sau domeniul de activitate la care se referã viitoarea reglementare. Din colectivele de întocmire a acestor lucrãri vor face parte, în mod obligatoriu, jurişti. În funcţie de importanta şi natura problemelor, la elaborarea materialelor documentare se va asigura şi participarea unor cadre din învãţãmînt, din institutele de cercetãri sau din alte instituţii specializate în problemele ce fac obiectul documentãrii. Colectivele pentru întocmirea lucrãrilor de documentare vor fi desemnate de conducãtorii organelor ce urmeazã a elabora proiectul de act normativ. ART. 43 Studiile şi celelalte materiale documentare se vor întocmi pe baza unor cercetãri ştiinţifice şi investigaţii social-economice, de natura sa ofere mai multe variante organelor care urmeazã sa adopte actul normativ, cuprinzînd toate elementele necesare unei fundamentari temeinice a opţiunii. ART. 44 În studii se vor analiza efectele de ordin social, economic şi politic ale legislaţiei în vigoare, stabilindu-se insuficientele sau neajunsurile ei şi necesitatea unei noi reglementãri, cu arãtarea efectelor previzibile ale soluţiilor preconizate. Studiile vor cuprinde concluzii desprinse din cercetarea ştiinţificã şi practica aplicãrii dreptului, din ţara noastrã, din celelalte state socialiste şi din alte tari. ART. 45 În vederea definitivãrii concluziilor reţinute în studii, vor fi consultate - încã din etapa de documentare - şi organele care, potrivit legii, vor avea de avizat proiectele de acte normative. ART. 46 Studiile şi celelalte lucrãri documentare vor sta la baza stabilirii conceptiei noilor reglementãri. Concluziile reţinute în studii - cuprinzînd liniile directoare şi principalele mãsuri propuse pentru noua reglementare - vor fi supuse, spre dezbatere, organului de conducere colectivã, care se va pronunţa asupra propunerilor. ART. 47 În cazul proiectelor de coduri şi de alte acte normative importante, se vor elabora, pe baza studiilor întocmite, teze prealabile care sa reflecte principiile, noile orientãri şi principalele soluţii ale reglementãrilor preconizate. Dupã definitivarea lor, pe baza observaţiilor şi propunerilor Consiliului Legislativ, tezele vor fi înaintate, spre aprobare, conducerii superioare de partid şi de stat. Dupã aprobarea tezelor, organele însãrcinate cu elaborarea proiectelor vor proceda la întocmirea acestora, prin colectivele menţionate la art. 42.
Secţiunea a II-a Întocmirea proiectelor de acte normative
ART. 48 Întocmirea proiectului va fi precedatã de alcãtuirea unui plan în care se vor preciza succesiunea logica a principalelor pãrţi structurale, soluţiile preconizate, precum şi conceptele juridice care vor fi folosite de noua reglementare. ART. 49 Proiectele de acte normative vor trebui sa conţinã reglementãri complete, prin luarea în considerare a diferitelor ipoteze ce se pot ivi în activitatea de aplicare a actului normativ, folosindu-se, dupã caz, fie enumerarea situaţiilor avute în vedere, fie formularea sinteticã a acestora, fie formulari cadru sau de principiu. ART. 50 În elaborarea proiectelor de acte normative se vor folosi cele mai adecvate construcţii juridice şi procedee de tehnica legislativã, pentru ca textele sa reflecte cu exactitate soluţiile de fond desprinse din studii. Se va avea în vedere, totodatã, folosirea unei terminologii unitare, care sa satisfacã şi cerinta unui sistem de informatica legislativã. ART. 51 În cazul în care în actul normativ se prevede - în vederea executãrii lui - elaborarea unor alte acte normative subordonate, proiectele acestora vor fi întocmite concomitent cu proiectul actului normativ de baza. De asemenea, actele normative care, prin obiectul reglementãrii lor, se afla în strinsa legatura se vor întocmi, de regula, în acelaşi timp, spre a se evita reglementãrile necorelate sau fragmentare şi a se preveni paralelismele.
Secţiunea a III-a Avizarea şi definitivarea proiectelor de acte normative
ART. 52 Dupã întocmire, proiectul de act normativ, insusit de organul de conducere colectivã, se trimite spre avizare organelor interesate. Proiectele de acte normative se trimit la avizare însoţite de expunerea de motive. La cererea organelor cãrora li se cere avizul, se vor trimite şi studiile sau alte lucrãri documentare care au stat la baza propunerilor de reglementare. ART. 53 Proiectele de legi, de decrete şi de hotãrîri ale Consiliului de Miniştri se vor aviza, dupã caz, de cãtre: a) ministerele şi celelalte organe centrale cãrora prin diferite acte normative li s-a dat în mod expres asemenea atribuţie; b) ministerele şi celelalte organe centrale cu rol coordonator în problemele ce fac obiect de reglementare în proiectul de act normativ; c) ministerele şi celelalte organe centrale cãrora li se stabilesc, prin proiect, atribuţii şi sarcini, ori a cãror activitate are contingenta cu viitoarea reglementare; d) comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, pentru problemele ce intereseazã direct activitatea acestora. ART. 54 Organele care elaboreazã proiectele de acte normative sînt obligate sa ia avizul Ministerului Justiţiei ori de cîte ori proiectele întocmite: a) au contingenta cu domeniul de activitate al acestui minister sau cu activitatea instanţelor judecãtoreşti, notariatelor de stat şi compartimentelor juridice din unitãţile socialiste; b) modifica sau deroga de la prevederile codurilor a cãror elaborare a fost coordonata de acest minister; c) conţin dispoziţii penale ori stabilesc contravenţii; d) privesc convenţiile de asistenta juridicã, convenţiile consulare şi orice alte convenţii internaţionale, în mãsura în care intereseazã activitatea Ministerului Justiţiei. ART. 55 Organele care avizeazã vor examina proiectele de acte normative, în principal, prin prisma specialitatii activitãţii pe care o desfãşoarã, exprimindu-şi acordul prin avizul unic. ART. 56 Avizul unic reprezintã punctul de vedere comun al organelor care avizeazã proiectul de act normativ, format ca urmare a conlucrarii, pe baza programului legislativ şi a planurilor de mãsuri, încã din faza de documentare prealabilã şi de conceptie, continuatã în toate celelalte etape, astfel încît proiectul sa fie, în momentul avizãrii, rezultatul unei activitãţi coordonate a organelor care-l avizeazã şi a celor care au sarcina de a-l elabora. Avizul unic se materializeaza în formula "Avizam favorabil proiectul", urmatã de semnãturile conducãtorilor organelor care avizeazã, inclusiv Consiliul Legislativ. Formula de avizare se înscrie pe expunerea de motive care însoţeşte proiectul. ART. 57 Dacã, în urma discutarii proiectului cu organele care avizeazã, vor rãmîne unele divergenţe, acestea vor fi consemnate pe expunerea de motive sau - atunci cînd sînt necesare dezvoltãri - într-o nota separatã. ART. 58 În cazul în care proiectele de instrucţiuni, ordine şi de alte acte normative ale ministrilor şi conducãtorilor celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat intereseazã şi alte organe centrale sau comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, ele vor fi trimise şi acestora spre avizare. ART. 59 Proiectele hotãrîrilor consiliilor populare sau deciziilor comitetelor executive şi ale birourilor executive ale consiliilor populare care se referã la probleme ce intereseazã şi alte organe de stat, centrale sau locale, se vor inainta, pentru avizare, şi acestor organe.
Secţiunea a IV-a Avizarea şi celelalte forme de participare a Consiliului Legislativ la elaborarea actelor normative
ART. 60 În toate etapele procesului de elaborare a proiectelor de acte normative Consiliul Legislativ trebuie sa desfãşoare o activitate permanenta de îndrumare metodologicã, sa sprijine organele care întocmesc proiectele, atît cu privire la fundamentarea juridicã a acestora, cît şi sub aspectul tehnicii legislative, acordind asistenta tehnica necesarã. În cazul actelor normative importante, în colectivul de întocmire a proiectelor vor fi incluşi şi membri ai Consiliului Legislativ. Actele normative de importanta deosebita vor fi elaborate cu participarea şi sub îndrumarea directa a Consiliului Legislativ. ART. 61 Consiliul Legislativ examineazã în colegiul ştiinţific proiectele de acte normative, în conformitate cu dispoziţiile legii sale de organizare şi funcţionare şi potrivit procedurii privitoare la avizul unic. ART. 62 În cazul în care proiectelor de acte normative ce au fost avizate de cãtre Consiliul Legislativ li se aduc - înainte de adoptare - unele modificãri de natura a schimba fondul reglementãrii ori soluţiile preconizate, sau se schimba substanţial structura proiectului, se va cere în mod obligatoriu Consiliului Legislativ un nou aviz privind toate aceste modificãri. Dispoziţiile alineatului precedent se aplica în mod corespunzãtor şi organelor care avizeazã potrivit art. 53 şi 54.
Secţiunea a V-a Supunerea spre aprobare a proiectelor de acte normative
ART. 63 Dupã avizarea de cãtre organele interesate şi definitivarea lor, proiectele de legi, de decrete şi de hotãrîri ale Consiliului de Miniştri, însuşite de organele de conducere colectivã ale ministerelor şi celorlalte organe centrale sau locale, se înainteazã Secretariatului General al Consiliului de Miniştri. Proiectele vor fi însoţite de expunerea de motive - inclusiv avizul unic - şi de intreaga documentaţie care a stat la baza lor. Secretariatul General al Consiliului de Miniştri verifica şi pregãteşte proiectele primite, în vederea prezentãrii lor Consiliului de Miniştri. Proiectele care nu îndeplinesc cerinţele prevãzute la alin. 1 vor fi restituite, pentru completare, organelor care le-au elaborat. ART. 64 Proiectele de legi, decrete şi hotãrîri înaintate Consiliului de Miniştri se examineazã în prealabil de cãtre viceprim-miniştri, fiecare pentru domeniul sau de activitate, şi - dupã rezolvarea, pe cît posibil, a eventualelor divergenţe - se supun Consiliului de Miniştri. ART. 65 Proiectele de legi sau decrete cu privire la care Consiliul de Miniştri a hotãrît sa-şi exercite dreptul de initiativa legislativã se vor inainta, dupã caz, Marii Adunãri Naţionale sau Consiliului de Stat. ART. 66 În cazul în care dreptul de initiativa legislativã cu privire la unele proiecte de legi sau decrete este exercitat de alte organe decît Consiliul de Miniştri, proiectele vor fi înaintate, dupã caz, Marii Adunãri Naţionale sau Consiliului de Stat, de cãtre organele iniţiatoare.
Secţiunea a VI-a Dezbaterea publica a proiectelor de acte normative
ART. 67 Pentru asigurarea participãrii oamenilor muncii la procesul de elaborare a actelor normative, unele proiecte, în funcţie de importanta lor socialã, vor putea fi supuse dezbaterii publice înainte de adoptarea lor de cãtre organele de stat competente. Dezbaterea publica a proiectelor se realizeazã: prin organizarea de discuţii în adunãri ale oamenilor muncii; prin folosirea mijloacelor de informare în masa (presa, radio, televiziune); cu prilejul consfatuirilor organizate cu specialiştii şi oamenii muncii care lucreazã în ramurile sau domeniile de activitate la care se referã proiectele; în orice alte forme prin care cetãţenii pot aduce o contribuţie la perfecţionarea proiectelor. ART. 68 Observaţiile şi propunerile fãcute în cadrul dezbaterilor vor fi examinate de cãtre organele care au elaborat proiectul, împreunã cu organele care l-au avizat, atunci cînd este cazul. Concluziile desprinse din analiza observaţiilor primite, ca urmare a dezbaterilor, vor fi prezentate, împreunã cu propunerile de imbunatatire a proiectului, organelor competente, pentru a fi avute în vedere la adoptarea acestuia. CAP. 5 PĂRŢILE CONSTITUTIVE ALE PROIECTELOR. METODE ŞI PROCEDEE DE TEHNICA LEGISLATIVĂ
ART. 69 Organele care elaboreazã acte normative vor folosi metode şi procedee de tehnica legislativã de natura sa asigure reglementarea juridicã adecvatã a relaţiilor sociale.
Secţiunea I Pãrţile constitutive ale proiectului de act normativ ART. 70 Proiectul de act normativ are, de regula, urmãtoarele pãrţi: titlu; preambul şi formula introductivã, cînd este cazul; dispoziţii sau principii generale; dispoziţii de conţinut; dispoziţii finale şi dispoziţii tranzitorii. ART. 71 Tilul - element principal de identificare a actului normativ - trebuie sa fie scurt, sa exprime în mod sintetic obiectul reglementãrii. În cazul proiectelor de acte normative prin care se modifica, se completeazã sau se abroga un act normativ, titlul proiectului va indica denumirea, numãrul şi anul publicãrii acelui act, adaugindu-se - cînd este cazul - cuvintele: "cu modificãrile ulterioare". ART. 72 Preambulul - folosit în cazul unor reglementãri mai importante - constituie o introducere, succintã, prin care se exprima unele consideratii social-politice menite sa releve necesitatea şi finalitatea actului normativ. ART. 73 Formula introductivã conţine indicarea precisa a dispoziţiilor constituţionale sau ale actului normativ superior pe care se sprijinã proiectul. ART. 74 Dispoziţiile generale determina obiectul, scopul şi sfera relaţiilor reglementate prin actul normativ, cuprinzînd totodatã şi unele prevederi de natura sa orienteze intreaga reglementare. Dispoziţiile generale nu trebuie reluate în celelalte pãrţi structurale ale proiectului, în afarã de cazul în care sînt strict necesare pentru înţelegerea unor dispoziţii de conţinut, cu care formeazã un tot unitar. La elaborarea codurilor sau a altor reglementãri de mare întindere, unele pãrţi structurale cu o pondere deosebita în economia proiectului pot cuprinde, şi ele, subdiviziuni introductive conţinînd dispoziţii generale. ART. 75 În cazul unor reglementãri de importanta deosebita, în locul"dispozitiilor generale" pot fi stabilite "principiile generale" pe care se întemeiazã intreaga reglementare. ART. 76 Dispoziţiile de conţinut cuprind reglementarea propriu-zisa a relaţiilor sociale ce formeazã obiectul actului normativ. În actele normative avînd mai multe capitole sau alte subdiviziuni, dispoziţiile de conţinut vor fi grupate în aceste subdiviziuni, în funcţie de obiectul reglementãrii şi sub titulatura corespunzãtoare. Dacã în cuprinsul actului normativ este prevãzutã realizarea anumitor activitãţi, reglementarea va urma ordinea logica a desfãşurãrii lor; se va avea în vedere, în special, ca dispoziţiile de drept material sa preceada pe cele de ordin procedural, iar dispoziţiile cuprinzînd sancţiuni penale sau administrative sa fie grupate în ultima parte. Se pot folosi anexe - ca pãrţi complementare - pentru a se evidenţia, cifric sau statistic, ori sub forma de desene, tabele, schite, planuri sau altele asemenea, conţinutul unor norme juridice. Tot astfel, pot constitui anexe ale unui act normativ reglementãrile care se aproba prin acest act, ca regulamente, statute, metodologii sau norme cu caracter predominant tehnic. ART. 77 În dispoziţiile finale se determina data intrãrii în vigoare, dacã aceasta nu are loc pe data publicãrii, implicatiile pe care noul act le are asupra unor alte acte normative, precum şi mãsurile necesare pentru punerea în aplicare a reglementãrii. În proiectele actelor normative cu caracter temporar se va prevedea, de regula, perioada aplicãrii sau data încetãrii aplicãrii; în acest fel de acte nu se vor insera dispoziţii cu caracter permanent. ART. 78 În cazul în care prin noua reglementare sînt afectate raporturi sau situaţii juridice nãscute sub vechea reglementare, dar care nu şi-au produs în întregime efectele pînã la data intrãrii în vigoare a noului act, acesta va cuprinde dispoziţii tranzitorii corespunzãtoare, care sa precizeze dacã acelor raporturi sau situaţii li se va aplica în continuare vechea reglementare ori o alta diferita de cea prevãzutã în noul act normativ. Dispoziţiile tranzitorii pot fi reunite, cînd este cazul, cu dispoziţiile finale, într-o subdiviziune unica, intitulata "dispoziţii finale şi tranzitorii".
Secţiunea a II-a Elementele de structura şi procedeele de sistematizare a proiectelor de acte normative
ART. 79 Elementul structural de baza al proiectului de act normativ îl constituie articolul. Pentru identificare, articolele se numeroteaza cu cifre arabe. În cazul actelor normative care au ca obiect modificãri sau completãri ale altor acte, articolele se vor numerota cu cifre romane, pastrindu-se numerotarea cu cifre arabe pentru textele modificate sau completate. ART. 80 Fiecare articol cuprinde, de regula, o dispoziţie de-sine-stãtãtoare. ART. 81 În cazul codurilor, articolele pot fi prevãzute cu note marginale, ca modalitate de sintetizare a textelor, spre a usura folosirea lor. ART. 82 Articolele pot fi formate din mai multe alineate. Se recomanda ca un articol sa nu fie format dintr-un numãr prea mare de alineate. Pentru o mai precisa identificare, alineatele pot fi numerotate cu cifre arabe puse între paranteze. ART. 83 În articolele care cuprind enumerari, acestea se vor nota cu cifre arabe sau cu litere, evitindu-se pe cît posibil folosirea liniutelor, în special în cazul în care unele pãrţi ale textului ar putea sa formeze obiect de trimitere. ART. 84 În cuprinsul unui act normativ, articolele pot fi grupate, în funcţie de amploarea reglementãrii şi ţinînd seama de legatura organicã dintre norme, în paragrafe, secţiuni, capitole şi titluri. În cazul codurilor sau al altor reglementãri de mare întindere, titlurile se pot grupa în "pãrţi" sau în "cãrţi". ART. 85 Pentru evitarea unor repetari, se pot folosi dispoziţii de trimitere, fãrã ca prin aceasta sa se creeze dificultãţi în cunoaşterea şi aplicarea textelor. Nu se poate face trimitere la o norma care, la rindul ei, face trimitere la alta norma. Se pot face trimiteri la unu sau mai multe articole dintr-un act normativ sau la întregul act normativ. ART. 86 În cuprinsul dispoziţiei de trimitere se va arata titlul actului la care se face trimitere, numãrul acestuia şi data publicãrii, iar cînd trimiterea se face la anumite dispoziţii din acel act, se vor indica şi numerele articolelor. Cînd se face trimitere la un act ce a fost între timp modificat sau, dupã caz, şi republicat, este necesar sa se facã menţiune despre aceasta. ART. 87 Instituirea aceloraşi norme în doua sau mai multe acte normative, incriminarea, în legi penale speciale, a unor fapte în acelaşi mod incriminate în legi generale, precum şi orice alte asemenea paralelisme, vor trebui evitate. În cazul în care, pentru a accentua rolul educativ al reglementãrii şi a usura cunoaşterea şi aplicarea acesteia, se impune evocarea unor norme existente, se va face trimitere la ele în termeni generali, conţinutul textelor putind sa fie redat în subsolul paginii.
Secţiunea a III-a Procedee tehnice privind abrogarea, modificarea şi completarea actelor normative
ART. 88 În proiecte trebuie sa fie identificate toate dispoziţiile legale contrare noii reglementãri şi sa se prevadã expres abrogarea lor. Actele normative prevãzute a se abroga, total sau parţial, vor fi menţionate în ordine cronologicã, începînd cu legile şi decretele. Abrogarea poate fi dispusã numai printr-un act de acelaşi nivel sau de nivel superior. În mod excepţional, în cazul în care, datoritã complexitatii reglementãrilor, nu ar putea fi indicate toate dispoziţiile legale contrare, se va putea adauga, la sfîrşitul enumerãrii actelor normative abrogate direct, formula de abrogare generica "şi orice alte dispoziţii contrare". ART. 89 În toate cazurile în care adoptarea unui act normativ de nivel superior atrage abrogarea unui act normativ de nivel inferior care nu a fost abrogat în mod direct, organul competent va lua mãsuri de identificare şi abrogare directa a acestui act. ART. 90 În cazul în care, ca o consecinta a evoluţiei relaţiilor sociale, un act normativ a încetat, practic, sa mai fie aplicat, organele competente vor propune, de asemenea, abrogarea lui expresã. ART. 91 Abrogarea unui act normativ, care conţine reglementarea generalã într-o anumitã ramura sau într-un anumit domeniu de activitate, nu implica şi abrogarea actelor normative speciale. Ori de cîte ori se are în vedere şi abrogarea actelor normative speciale, aceasta se va dispune în mod expres. ART. 92 Modificarea expresã a unor reglementãri în vigoare se face prin acte normative de acelaşi nivel cu actele ce urmeazã a fi modificate. Cînd modificarea adusã unui act de nivel superior atrage modificarea unui act de nivel inferior, organul care a emis actul de executare va lua mãsuri de modificare expresã a acestui act. ART. 93 Modificarea unor prevederi dintr-un act normativ se poate face numai dacã prin aceasta nu se afecteazã conceptia generalã a actului normativ sau caracterul unitar al acestuia. În caz contrar, reglementarea supusã modificãrii urmeazã a fi abrogatã în întregime şi înlocuitã cu o noua reglementare, care sa preia ceea ce rãmîne valabil din vechea reglementare şi sa adauge elementele noi, care se dovedesc necesare. ART. 94 În cazul modificãrii unui act normativ care a mai fost modificat anterior, modificarea ulterioara se va referi la actul de baza, mentionindu-se şi modificarea anterioarã, precum şi, dacã este cazul, data republicarii. ART. 95 Dispoziţiile destinate sa înlocuiascã textele vechi trebuie sa se integreze în mod armonios în actul ce urmeazã a fi modificat, pãstrînd stilul şi terminologia acestui act. ART. 96 Dacã se modifica un numãr mare de articole dintr-un act normativ, este indicatã republicarea acestuia, mãsura ce se va dispune prin actul normativ modificator. Cu ocazia republicarii se vor actualiza denumirile unor organisme, localitãţi şi altele asemenea, care au fost schimbate între timp prin alte acte normative. Republicarea se face, de regula, odatã cu publicarea actului modificator. ART. 97 Completarea unui act normativ se face fie prin introducerea de noi alineate la articolele existente, fie prin introducerea unor noi articole. Fiecare nou articol va avea, de regula, numãrul articolului cãruia îi urmeazã, însoţit de un indice, pentru diferentiere. Completarea unui act normativ se va face cu asigurarea unitãţii de conceptie a acestuia. Regulile tehnice privind modificarea se aplica în mod corespunzãtor şi în caz de completare. ART. 98 Cînd se stabilesc norme derogatorii fata de o anumitã reglementare, se va folosi formula "prin derogare de la prevederile...".
Secţiunea a IV-a Reguli privitoare la redactarea şi stilul actelor normative
ART. 99 Proiectele trebuie sa fie redactate în forma prescriptiva - proprie activitãţii de reglementare juridicã a relaţiilor sociale -, într-un stil concis, clar şi precis, care sa excludã orice echivoc. ART. 100 Textele proiectelor vor fi redactate folosindu-se cuvintele în înţelesul lor curent din limba romana moderna. Neologismele se vor folosi numai dacã sînt de larga circulaţie. Atunci cînd este necesar, se vor întrebuinţa termeni de specialitate consacrati în ramura sau domeniul de activitate la care se referã reglementarea. ART. 101 În cuprinsul proiectelor actelor normative se vor utiliza aceiaşi termeni cînd este vorba de aceleaşi notiuni. Terminologia folositã în proiectele actelor normative de executare nu trebuie sa se îndepãrteze de cea folositã în actele normative de baza. Dacã unii termeni folosiţi în proiectele de acte normative pot avea mai multe înţelesuri sau dacã au alt înţeles decît cel obişnuit, se va arata în text sensul ce trebuie sa li se dea, pentru a se asigura interpretarea corecta a actului normativ. ART. 102 La redactarea proiectelor se va asigura aplicarea întocmai a normelor ortografice, a tuturor regulilor gramaticale.
Secţiunea a V-a Expunerea de motive
ART. 103 Proiectele de legi, decrete şi hotãrîri ale Consiliului de Miniştri - iar atunci cînd este cazul, şi celelalte acte normative - vor fi însoţite de expuneri de motive, care vor arata succint: a) cerinţele care justifica intervenţia normativa, cu o referire specialã la insuficientele reglementãrilor în vigoare; b) esenta şi finalitatea reglementãrii propuse, cu evidentierea elementelor noi; c) efectele de ordin politic, economic, social sau cultural urmãrite, în funcţie de obiectul reglementãrii; d) efectele pe care noua reglementare le are asupra reglementãrilor existente. ART. 104 Expunerea de motive care însoţeşte proiectul de act normativ va fi semnatã de ministrul sau conducãtorul organului care a elaborat proiectul, precum şi de conducãtorii organelor care l-au avizat potrivit procedurii avizului unic.
CAP. 6 TEHNICA PREGĂTIRII ŞI ELABORĂRII PROIECTELOR DE ACTE NORMATIVE PRIN CARE SE RATIFICA SAU SE APROBA ÎNŢELEGERI INTERNAŢIONALE
ART. 105 Pentru ratificarea tratatelor internaţionale încheiate de Republica Socialistã România se vor întocmi, potrivit Constituţiei, proiecte de legi în cazul tratatelor care implica modificarea legilor, sau proiecte de decrete ale Consiliului de Stat în celelalte cazuri. Pentru acordurile internaţionale care necesita aprobarea Consiliului de Miniştri se vor întocmi proiecte de hotãrîri. Dispoziţiile cu privire la pregãtirea şi elaborarea proiectelor de acte normative cuprinse în celelalte capitole se vor aplica, în mod corespunzãtor, şi proiectelor de acte normative prin care se ratifica sau se aproba înţelegeri internaţionale. ART. 106 Titlu proiectului de act normativ va cuprinde denumirea integrala a înţelegerii internaţionale, data şi locul încheierii acesteia. În cazul cînd proiectul de act normativ se referã la mai multe înţelegeri internaţionale, care sînt strins legate fie prin obiectul lor, fie prin organismul internaţional care le-a adoptat, fie prin locul sau data încheierii, titlul acestui act va putea fi formulat în mod sintetic. ART. 107 Proiectul de act normativ va cuprinde dispoziţia de ratificare sau aprobare ("Se ratifica" sau "Se aproba"), denumirea înţelegerii internaţionale, locul şi data încheierii acesteia, iar ca anexe, documentele care se ratifica sau se aproba, certificate de organul depozitar al documentului original. În mãsura în care este necesar, în proiect se vor trece şi dispoziţii speciale. De asemenea, proiectul de act normativ conţine şi prevederi referitoare la unele rezerve sau declaraţii, ori de cîte ori este necesar sa fie fãcute cu prilejul ratificãrii sau aprobãrii. ART. 108 În cazul mai multor înţelegeri internaţionale strins legate între ele prin obiect sau prin organismul internaţional care le-a adoptat, supuse unele ratificãrii, iar altele aprobãrii, se poate întocmi un singur proiect de act normativ, şi anume proiectul de act normativ avînd nivelul cel mai înalt. CAP. 7 DISPOZIŢII FINALE
ART. 109 Lucrãrile documentare, variantele şi formele succesive ale proiectelor de acte normative adoptate vor fi pãstrate de organul care a elaborat proiectele sau a coordonat elaborarea lor, astfel încît sa se asigure cunoaşterea întregului proces de elaborare a actului normativ adoptat. ART. 110 Toate persoanele care participa la activitatea de pregãtire şi elaborare a proiectelor de acte normative sînt obligate sa respecte cu stricteţe dispoziţiile legale privitoare la pãstrarea secretului de serviciu şi de stat. ART. 111 Dispoziţiile privitoare la metodele şi procedeele tehnice, stabilite în prezenta metodologie pentru actele normative, sînt aplicabile, în mod corespunzãtor, şi pentru elaborarea actelor care, fãrã a avea caracter normativ, îmbracã forma de decret sau hotãrîre a Consiliului de Miniştri. ----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
