Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CAP. 1
ART. 1
Titlurile ştiinţifice care se conferã în Republica Socialistã România sînt:
- doctor
- doctor-docent în ştiinţe
- doctor honoris causa.
Titlul de doctor se conferã persoanelor care absolvã doctoratul obtinind o inalta calificare ştiinţificã de specialitate.
Titlul de doctor-docent în ştiinţe se conferã persoanelor care au titluri de doctor şi s-au distins printr-o activitate ştiinţificã îndelungatã, avînd lucrãri care sa reprezinte o contribuţie valoroasa la progresul ştiinţei.
Titlul de doctor honoris causa se poate conferi unor cetãţeni romani sau strãini care s-au distins prin realizari deosebit de importante în domeniul ştiinţei, tehnicii, culturii, prin servicii de mare însemnãtate aduse patriei noastre şi umanitãţii.
ART. 2
Titlul de doctor se conferã de instituţiile de învãţãmînt superior şi de institutele de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România.
Titlul de doctor-docent în ştiinţe se conferã de instituţiile de învãţãmînt superior.
Instituţiile de învãţãmînt superior şi institutele de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România care pot conferi titluri ştiinţifice se stabilesc de Consiliul de Miniştri la propunerea Ministerului Învãţãmîntului facuta în colaborare cu Academia Republicii Socialiste România.
ART. 3
Coordonarea, îndrumarea şi controlul întregii activitãţi privind conferirea titlurilor ştiinţifice se exercita de Ministerul Învãţãmîntului.
CAP. 2
ART. 4
Doctoratul se organizeazã ca forma superioarã de învãţãmînt şi cercetare de specialitate, în diferite ramuri ale ştiinţei.
Ramurile de ştiinţa în care se organizeazã doctoratul se stabilesc de Consiliul de Miniştri la propunerea Ministerului Învãţãmîntului.
Specialitatile pentru fiecare ramura de ştiinţa se stabilesc de Ministerul Învãţãmîntului în colaborare cu Academia Republicii Socialiste România.
ART. 5
Doctoratul consta dintr-un stagiu de pregãtire şi din susţinerea tezei de doctorat.
Pe durata stagiului de pregãtire, persoanele care efectueazã acest stagiu sînt doctoranzi.
Stagiul de pregãtire poate avea durata de cel mult 4 ani.
Unii doctoranzi pot primi burse de stat pe timp de maximum 3 ani consecutivi, perioada care, pentru aceşti doctoranzi constituie stagiu de pregãtire.
Numãrul burselor pentru doctorat se aproba anual, pe ramuri de ştiinţa, de Consiliul de Miniştri. Repartizarea pe specialitãţi se face de Ministerul Învãţãmîntului în colaborare cu Academia Republicii Socialiste România şi cu acordul Consiliului Naţional al Cercetãrii Ştiinţifice şi Comitetului de Stat al Planificarii.
Un conducãtor ştiinţific nu poate indruma în acelaşi timp mai mult de 10 doctoranzi.
ART. 6
Admiterea la doctorat a candidaţilor care vor efectua stagiul de pregãtire ca bursieri se face pe baza unui examen, iar admiterea la doctorat a celorlalţi candidaţi se face pe baza unui colocviu.
Examenul sau colocviul de admitere se susţine în fata unei comisii de Ministerul Învãţãmîntului.
Organizarea examenului şi a colocviului de admitere se stabileşte de Ministerul Învãţãmîntului.
ART. 7
Pentru admiterea la doctorat pot candida, în condiţiile stabilite prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri, persoanele care au absolvit instituţii de învãţãmînt superior.
ART. 8
Candidaţii sînt admişi la doctorat în limita locurilor fixate şi în ordinea aprecierii la examen sau colocviu.
ART. 9
Stagiul de pregãtire se organizeazã în instituţii de învãţãmînt superior şi în institute de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România.
ART. 10
Stagiul de pregãtire se desfãşoarã sub îndrumarea unui conducãtor ştiinţific de specialitate.
În timpul stagiului, doctorandul este obligat sa promoveze 2 pînã la 4 examene de verificare temeinica a pregãtirii sale de specialitate, şi pe baza cercetãrilor ştiinţifice efectuate, sa lucreze la întocmirea tezei de doctorat.
ART. 11
În timpul stagiului de pregãtire, doctoranzii bursieri beneficiazã de drepturile recunoscute angajaţilor. Ei primesc în loc de salariu bursa lunarã.
Cuantumul bursei se stabileşte prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri.
ART. 12
Doctorandul care a promovat examenele de verificare a pregãtirii sale de specialitate susţine teza de doctorat, în şedinţa publica, în fata unei comisii de doctorat numita de Ministerul Învãţãmîntului, la propunerea, dupã caz, a instituţiei de învãţãmînt superior sau a sectiei de specialitate a Academiei Republicii Socialiste România.
Comisia funcţioneazã la facultatea sau la institutul de cercetare al Academiei Republicii Socialiste România unde doctorandul şi-a efectuat stagiul de pregãtire.
Comisia este alcãtuitã din preşedinte şi membri. Preşedintele este, dupã caz, decanul facultãţii ori directorul institutului de cercetare sau reprezentanţii acestora. Membrii comisiei sînt conducãtorul ştiinţific şi trei specialişti din domeniul corespunzãtor tezei, care au titluri ştiinţifice.
Teza de doctorat va fi examinata de specialiştii din comisie, intocmindu-se de fiecare în parte aprecieri generale şi analitice, precum şi concluzii temeinic motivate asupra admisibilitãţii tezei la sustinere pentru conferirea titlului de doctor.
Teza de doctorat trebuie sa reprezinte o valorificare a studiilor şi cercetãrilor efectuate de doctorand şi sa constituie o contribuţie meritorie personalã la rezolvarea unei probleme teoretice sau tehnico-ştiinţifice.
ART. 13
Comisia de doctorat dezbate, în şedinţa publica, teza de doctorat, dupã care se pronunţa şi asupra valorii ştiinţifice a tezei, ca şi asupra importantei practice a rezultatelor obţinute.
Dupã încheierea dezbaterilor cu privire la teza de doctorat, comisia delibereazã şi hotãrãşte, prin vot deschis, asupra conferirii titlului de doctor.
Rectorul instituţiei de învãţãmînt superior sau preşedintele sectiei de specialitate a Academiei Republicii Socialiste România verifica îndeplinirea cerinţelor legale referitoare la obligaţiile doctorandului în cadrul stagiului de pregãtire şi la susţinerea tezei de doctorat.
Titlul de doctor se conferã în ramura de ştiinţa din care face parte specialitatea în care s-a pregãtit doctorandul.
CAP. 3
ART. 14
Titlul de doctor-docent în ştiinţe se conferã persoanelor care au titlul de doctor şi care fac dovada pe baza unui memoriu de activitate ca a desfãşurat o activitate ştiinţificã îndelungatã şi au efectuat lucrãri de mare valoare, reprezentind contribuţii de seama la progresul ştiinţei, tehnicii sau culturii.
Titlul de doctor-docent în ştiinţa se conferã de o comisie de doctorat numita de Ministerul Învãţãmîntului la propunerea instituţiei de învãţãmînt superior.
Comisia de doctorat este formatã dintr-un numãr 5-7 specialişti din domeniul respectiv, cu un deosebit prestigiu ştiinţific, dintre care unul îndeplineşte calitatea de preşedinte.
Comisia de doctorat dezbate în şedinţa publica activitatea ştiinţificã a persoanei care a solicitat acordarea titlului de doctor-docent în ştiinţe, întocmind concluzii temeinic motivate, prin care se pronunţa asupra valorii acestei activitãţi şi asupra contribuţiei aduse de persoana a carei activitate se dezbate, la progresul ştiinţei, tehnicii sau culturii.
Dupã încheierea dezbaterilor, comisia delibereazã şi hotãrãşte, prin vot deschis asupra acordãrii titlului de doctor-docent în ştiinţe.
Hotãrîrea comisiei de doctorat se supune spre aprobare consiliului ştiinţific al facultãţii, dupã care rectorul instituţiei de învãţãmînt superior verifica îndeplinirea cerinţelor legale privitoare la acordarea acestui titlu.
CAP. 4
ART. 15
Instituţiile de învãţãmînt superior care au dreptul de a conferi titlul de doctor-docent în ştiinţe pot conferi şi titlul de doctor honoris causa, pe baza hotãrîrii consiliului ştiinţific al instituţiei de învãţãmînt superior respectiv.
CAP. 5
ART. 16
Titlurile ştiinţifice se supun spre confirmare Comisiei superioare de diplome.
ART. 17
Profesorii şi conferentiarii din învãţãmîntul superior, directorii, directorii adjuncţi, şefii de secţii, şefi de sectoare şi cercetatorii principali din institutele de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România şi din institutele de cercetare departamentale, care la data de 18.XI.1965 ocupau aceste posturi prin atestare sau prin concurs şi au lucrãri ştiinţifice, pot susţine teza de doctorat fãrã examen sau colocviu de admitere şi fãrã îndeplinirea obligaţiilor din timpul stagiului de pregãtire.
ART. 18
Foştii aspiranti care au promovat toate examenele se pot prezenta pentru susţinerea tezei de doctorat în condiţiile stabilite în prezentul decret.
Doctoranzii care la data prezentului decret efectueazã stagiul de pregãtire cu scoaterea de la locul de munca vor putea continua doctoratul ca doctoranzi bursieri; cei care efectueazã stagiul de pregãtire fãrã scoatere de la locul de munca vor putea continua doctoratul ca doctoranzi nebursieri.
În cazul persoanelor care la data publicãrii prezentului decret au obţinut, în urma sustinerii tezei în fata consiliului ştiinţific al facultãţii sau al institutului de cercetare, hotãrîri favorabile de conferire a titlului de doctor, se vor efectua lucrãrile de verificare în conformitate cu normele stabilite prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri.
Propunerile favorabile fãcute, pînã la data prezentului decret, de comisiile ştiinţifice ale facultãţilor, precum şi de comisiile ştiinţifice ale institutelor de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România aprobate de secţiile respective de specialitate, pentru conferirea titlului de doctor-docent în ştiinţe, vor fi supuse consiliilor ştiinţifice ale instituţiilor de învãţãmînt superior care hotãrãsc prin vot deschis, cu majoritate de cel puţin jumãtate plus unu voturi din numãrul membrilor lor.
Instituţia de învãţãmînt superior al carei consiliu ştiinţific hotãrãşte asupra propunerii fãcute de consiliul ştiinţific al institutului de cercetare se stabileşte de comun acord de Ministerul Învãţãmîntul şi Prezidiul Academiei Republicii Socialiste România.
ART. 19
Titlul de candidat în ştiinţe confirmat sau recunoscut de Comisia superioarã de diplome este echivalat de drept cu titlul de doctor, iar titlul de doctor în ştiinţe este echivalat de drept cu titlul de doctor docent în ştiinţe.
ART. 20
Titlurile de doctor obţinute în ţara pînã în anul 1952 şi nerecunoscute de Comisia superioarã de diplome pînã la data de 18 noiembrie 1965, precum şi titlurile ştiinţifice obţinute în strãinãtate vor putea fi echivalate de Comisia superioarã de diplome cu titlul de doctor sau doctor-docent în, ştiinţe ţinînd seama de activitatea ştiinţificã desfasurata dupã obţinerea titlului.
ART. 21
Academia de ştiinţe social-politice "Ştefan Gheorghiu" şi Institutul de studii istorice şi social-politice, de pe lîngã Comitetul Central al PCR se asimileazã, în ce priveşte drepturile de acordare a titlurilor ştiinţifice şi de organizarea doctoratului, cu instituţiile de învãţãmînt superior.
ART. 22
Modul de aplicare a prezentului decret se stabileşte prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri.
ART. 23
Decretul nr. 880/1965 privind titlurile ştiinţifice în Republica Socialistã România, publicat în Buletinul Oficial, partea I nr. 13/18.XI.1965 se abroga.
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
