Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. XXX din 16 aprilie 2007 examinarea recursului in interesul legii, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 449 din Codul de procedura penala in caz de concurs de infractiuni savarsite de un inculpat minor, caruia i s-au aplicat atat pedepse, cat si masuri educative
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 763 din 12 noiembrie 2007
Dosar nr. 55/2006
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit în vederea examinãrii recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 449 din Codul de procedurã penalã, în caz de concurs de infracţiuni sãvârşite de un inculpat minor, cãruia i s-au aplicat atât pedepse, cât şi mãsuri educative.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 88 de judecãtori din totalul de 116 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând sã se decidã în sensul cã, în raport cu natura şi funcţia diferitã a pedepselor şi a mãsurilor educative, acestea nu pot fi contopite în caz de concurs de infracţiuni sãvârşite de un inculpat minor.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti nu existã un punct de vedere unitar cu privire la modul de soluţionare a cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 449 din Codul de procedurã penalã, în caz de concurs de infracţiuni sãvârşite de un inculpat minor, cãruia i s-au aplicat atât pedepse, cât şi mãsuri educative.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul cã dispoziţiile art. 34 din Codul penal se referã, în mod strict, la pedepse, iar nu şi la mãsuri educative, astfel cã, ţinându-se totodatã seama şi de natura şi funcţia lor diferite, acestea nu se pot contopi.
Alte instanţe, dimpotrivã, au considerat cã pedepsele aplicate şi mãsurile educative luate în cazul inculpatului minor care a sãvârşit mai multe infracţiuni aflate în concurs se contopesc potrivit prevederilor art. 34 din Codul penal, interpretate pe calea suplimentului analogic.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Prin dispoziţiile cuprinse în cap. IV din titlul II al Pãrţii generale a Codului penal a fost reglementat regimul juridic al pluralitãţii de infracţiuni, dar numai referitor la pedepse şi mãsuri de siguranţã, iar nu şi în ceea ce priveşte mãsurile educative.
Este de observat cã, sub acest aspect, pedepsele, fie cã sunt principale, accesorii sau complementare, au un conţinut şi rol diferit de cel al mãsurilor de siguranţã şi al mãsurilor educative.
Astfel, în timp ce pedepsele, ca sancţiuni penale, prin pronunţatul lor rol coercitiv-represiv, au o vocaţie complexã, de constrângere, reeducare şi prevenire a sãvârşirii de noi infracţiuni, iar mãsurile de siguranţã, lipsite de caracter represiv propriu-zis, au ca scop înlãturarea unei stãri de pericol şi preîntâmpinarea sãvârşirii de fapte prevãzute de legea penalã, mãsurile educative care se pot lua în cazul minorului care a sãvârşit o infracţiune vizeazã, în principal, asigurarea reeducãrii acestuia.
Evident, în raport cu gravitatea faptei penale sãvârşite şi ţinându-se seama de particularitãţile de dezvoltare ale minorului, mãsurile educative, astfel cum sunt reglementate prin dispoziţiile art. 101-108 din Codul penal, oferã particularitãţi specifice de ducere la îndeplinire a procesului educativ la care acesta este supus pe tot timpul cât dureazã mãsura luatã faţã de el. Asemenea mãsuri, justificate nu numai de gravitatea concretã a fiecãrei fapte penale comise, ci şi de nivelul de dezvoltare fizicã sau psihicã a minorului, precum şi de starea sa medicalã, nu pot fi duse la îndeplinire decât în cadrul unui sistem complex de reeducare, cu eventual tratament medical şi chiar cu instituirea unui regim special de educaţie, aşa cum acestea se reflectã în dispoziţiile Codului penal privind minoritatea, la care s-a fãcut referire.
În cazul concursului de infracţiuni sãvârşite de un minor, aşa cum corect s-a statuat în cadrul pct. 12 din Decizia de îndrumare nr. 10/1972 a Plenului Tribunalului Suprem, trebuie luatã o singurã mãsurã educativã pentru întreaga pluralitate de infracţiuni, dacã pentru îndreptarea minorului este suficientã o asemenea mãsurã, iar când se apreciazã cã se impune aplicarea de pedepse, acestea sunt stabilite, pentru fiecare infracţiune în parte, fãcându-se apoi aplicarea art. 34 din Codul penal.
Tot astfel, potrivit aceluiaşi punct din decizia menţionatã, în ipoteza în care dupã luarea unei mãsuri educative se descoperã cã minorul a mai sãvârşit o infracţiune pentru care se apreciazã cã este aplicabilã pedeapsa închisorii, mãsura educativã se revocã.
În acest context, ca particularitate de interpretare a legii, în activitatea instanţelor s-a pus problema aplicãrii dispoziţiilor art. 449 din Codul de procedurã penalã, ca urmare a cererilor de contopire formulate în caz de concurs de infracţiuni sãvârşite de un inculpat minor, cãruia i s-au aplicat atât pedepse, cât şi mãsuri educative, determinate de caracterul incompatibil al pedepselor cu mãsurile educative dispuse prin hotãrâri succesive rãmase definitive.
În conformitate cu alin. 1 din textul de lege enunţat, "pedeapsa pronunţatã poate fi modificatã, dacã la punerea în executare a hotãrârii sau în cursul executãrii pedepsei se constatã, pe baza unei alte hotãrâri definitive, existenţa vreuneia dintre urmãtoarele situaţii: a) concursul de infracţiuni: b) recidiva; c) acte care intrã în conţinutul aceleiaşi infracţiuni".
O atare activitate, de reevaluare a pedepsei, este justificatã de descoperirea unor situaţii esenţiale, necunoscute de instanţã, cu privire la minorul condamnat, între care şi aceea privind concursul de infracţiuni.
Existenţa mai multor hotãrâri definitive de condamnare la pedepse diferite pentru infracţiuni concurente, sãvârşite de aceeaşi persoanã în timpul minoritãţii, nu poate determina dificultãţi de interpretare a dispoziţiilor art. 34 din Codul penal, dupã cum nici situaţia în care, prin mai multe hotãrâri definitive, au fost aplicate minorului numai mãsuri educative, caz în care instanţele trebuie sã dispunã o singurã mãsurã educativã pentru întreaga pluralitate de infracţiuni aflate în concurs.
Atunci când însã pentru infracţiunile concurente s-au aplicat pedepse privative de libertate, prin hotãrâri definitive, iar pentru altele, tot prin hotãrâri definitive, au fost luate mãsuri educative faţã de minor, se iveşte o dificultate de aplicare a dispoziţiilor legale referitoare la mãsurile educative, determinatã în primul rând de deosebirile existente între mãsurile educative, care nu permit nici cumularea şi nici contopirea lor, iar în al doilea rând de natura diferitã a acestor mãsuri în raport cu pedepsele.
Or, în astfel de ipoteze complexe, mai puţin frecvente, se impune sã fie aplicate totuşi principiile de drept penal privind concursul de infracţiuni, ţinându-se seama cã atât pedepsele, cât şi mãsurile educative luate în cazul minorului urmãresc în egalã mãsurã reeducarea sa şi se dispun, în ambele situaţii, ca urmare a sãvârşirii unor fapte penale.
Cum singura reglementare datã modului în care trebuie sã se procedeze în cazul concursului de infracţiuni sãvârşite de persoana fizicã este aceea cuprinsã în art. 34 din Codul penal, se impune ca dispoziţiile acestui text de lege sã se aplice şi atunci cînd se solicitã modificãri de pedepse în temeiul art. 449 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, ca urmare a aplicãrii faţã de un minor, prin hotãrâri definitive, atât a unor pedepse, cât şi a unor mãsuri educative, pentru infracţiuni concurente în sensul prevederilor art. 33 din Codul penal.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi al art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã atunci cînd se formuleazã cerere întemeiatã pe dispoziţiile art. 449 din Codul de procedurã penalã, în caz de concurs de infracţiuni sãvârşite de un inculpat minor, cãruia i s-au aplicat atât pedepse, cât şi mãsuri educative, acestea se contopesc conform art. 34 din Codul penal, în sensul aplicãrii sancţiunii rezultante celei mai grele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Stabilesc cã, şi în situaţia cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 449 din Codul de procedurã penalã, în caz de concurs de infracţiuni sãvârşite de un inculpat minor, cãruia i s-au aplicat atât pedepse, cât şi mãsuri educative, acestea se contopesc conform art. 34 din Codul penal, în sensul aplicãrii sancţiunii rezultante celei mai grele.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 16 aprilie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
