Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. XXV(25) din 16 aprilie 2007 pentru examinarea recursului in interesul legii, cu privire la modul de calcul al fractiunii executate din pedeapsa pentru acordarea liberarii conditionate in cazul condamnatilor la pedepse mai mari de 10 ani inchisoare pentru infractiuni deosebit de periculoase savarsite anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 140/1996 .
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 574 din 30 iulie 2008
Dosar nr. 50/2006
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit în vederea examinãrii recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la modul de calcul al fracţiunii executate din pedeapsã pentru acordarea liberãrii condiţionate în cazul condamnaţilor la pedepse mai mari de 10 ani închisoare pentru infracţiuni deosebit de periculoase sãvârşite anterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 140/1996 .
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 88 de judecãtori din totalul de 116 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru a fi admis în sensul de a se stabili cã, în cazul cererilor de liberare condiţionatã formulate de condamnaţi pentru infracţiuni deosebit de periculoase, sãvârşite anterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 140/1996 , fracţiunile de pedeapsã ce trebuie executate sunt cele prevãzute în dispoziţiile art. 59 şi 60 din Codul penal nemodificate prin aceastã lege.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti nu existã un punct de vedere unitar cu privire la modul de calcul al fracţiunii executate din pedeapsã pentru acordarea liberãrii condiţionate în cazul condamnaţilor la pedepse mai mari de 10 ani închisoare pentru infracţiuni deosebit de periculoase sãvârşite anterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 140/1996 .
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul cã, în cazul cererilor de liberare condiţionatã formulate de condamnaţi pentru infracţiuni deosebit de periculoase, fracţiunile de pedeapsã ce trebuie executate sunt cele prevãzute în dispoziţiile art. 59 şi 60 din Codul penal, astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 140/1996 , independent dacã acele infracţiuni au fost sãvârşite anterior intrãrii în vigoare a acestei legi.
Alte instanţe, dimpotrivã, au considerat cã dacã infracţiunile au fost sãvârşite anterior datei de 14 noiembrie 1996, când a intrat în vigoare <>Legea nr. 140/1996 , fracţiunile de pedeapsã ce trebuie executate de cãtre condamnaţii care formuleazã cereri de liberare condiţionatã în temeiul art. 59 şi 60 din Codul penal se calculeazã potrivit dispoziţiilor existente în aceste texte de lege pânã în momentul modificãrii lor prin prevederile acelei legi.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legale incidente în materia ce face obiectul recursului în interesul legii.
Prin art. 15 alin. (2) din Constituţia României s-a instituit principiul neretroactivitãţii legii, prevãzându-se cã "legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile".
În conformitate cu acest principiu constituţional, în art. 10 din Codul penal a fost prevãzut principiul activitãţii legii penale, iar prin art. 11-15 din acelaşi cod s-au reglementat, corelativ, principiul neretroactivitãţii legii penale şi modalitãţile de aplicare a legii penale mai favorabile.
În acest context trebuie avut în vedere cã, potrivit art. 13 alin. 1 din Codul penal, "în cazul în care de la sãvârşirea infracţiunii pânã la judecarea definitivã a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplicã legea cea mai favorabilã".
Or, o atare reglementare impune ca, în cazul situaţiilor tranzitorii, faptelor penale sãvârşite sub imperiul vechii legi, mai favorabile, sã le fie aplicabile dispoziţiile acelei legi, care ultrctiveazã într-o asemenea situaţie, dupã cum, dimpotrivã, atunci când sunt mai favorabile dispoziţiile legii noi, acestea sã retroactiveze, aplicându-se şi faptelor penale sãvârşite sub imperiul legii anterioare.
În raport cu rezolvarea în acest spirit a situaţiilor tranzitorii, determinate de succesiunea în timp a mai multor legi penale în aceeaşi materie, este de observat cã şi dispoziţiile art. 59-60 din Codul penal, prin care este reglementatã instituţia liberãrii condiţionate, au fost supuse unor modificãri susceptibile de a crea situaţii în care sã se impunã aplicarea legii penale mai favorabile.
Într-adevãr, în conţinutul avut anterior modificãrii ce i s-a adus prin <>Legea nr. 140/1996 , art. 59 alin. 1 teza a II-a din Codul penal prevedea cã, dupã ce a executat cel puţin douã treimi din durata pedepsei mai mare de 10 ani, "condamnatul care este stãruitor în muncã, disciplinat şi dã dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei".
În urma modificãrii aduse prin <>art. I din Legea nr. 140/1996 , art. 59 alin. 1 din Codul penal are urmãtorul cuprins: "Dupã ce a executat cel puţin douã treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depãşeşte 10 ani sau cel puţin trei pãtrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stãruitor în muncã, disciplinat şi dã dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei."
Tot astfel, anterior modificãrii aduse prin <>Legea nr. 140/1996 , la art. 60 alin. 1 din Codul penal se prevedea cã în cazul condamnãrilor pentru infracţiuni grave, între care şi aceea de omor, liberarea condiţionatã putea fi acordatã numai dupã executarea de cãtre condamnat a cel puţin douã treimi din durata pedepsei dacã aceasta nu depãşea 10 ani sau a cel puţin trei pãtrimi din pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, pentru ca în urma modificãrii menţionate liberarea condiţionatã sã fie reglementatã şi pentru asemenea situaţii, fãrã a se mai face distincţie, tot în art. 59 alin. 1 din acelaşi cod.
În mod corespunzãtor au fost modificate prin <>Legea nr. 140/1996 şi dispoziţiile art. 59 alin. 2 din Codul penal referitoare la fracţiunile din durata pedepsei care pot fi considerate, potrivit legii, ca executate pe baza muncii prestate.
Este adevãrat cã prin <>art. II alin. 1 din Legea nr. 140/1996 s-a prevãzut cã "dispoziţiile prezentei legi privitoare la liberarea condiţionatã nu se aplicã celor condamnaţi definitiv înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, cu excepţia celor care s-au sustras de la executare".
Curtea Constituţionalã, prin <>Decizia nr. 214 din 16 iunie 1997 , a constatat însã cã aceste dispoziţii nu sunt constituţionale. Ca urmare, prin <>Legea nr. 168/1997 a fost modificat <>art. II din Legea nr. 140/1996 în sensul cã la alin. 1 s-a prevãzut cã "dispoziţiile prezentei legi cu privire la liberarea condiţionatã nu se aplicã persoanelor condamnate care au sãvârşit infracţiunea înainte de data intrãrii în vigoare a prezentei legi", iar la alin. 2 s-a precizat cã "dispoziţiile alin. 1 sunt aplicabile de la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 140/1996 ", consolidându-se astfel principiul potrivit cãruia, aşa cum s-a relevat în considerentele deciziei Curţii Constituţionale, situaţia tranzitorie se creeazã la data sãvârşirii infracţiunii şi dureazã pânã la executarea sau considerarea ca executatã a pedepsei închisorii.
Aşa fiind, se constatã cã dispoziţiile menţionate nu pot fi interpretate decât în sensul cã, în cazul sãvârşirii infracţiunii înainte de intrarea în vigoare a <>Legii nr. 140/1996 (14 noiembrie 1996), fracţiunea de pedeapsã ce trebuie executatã în vederea liberãrii condiţionate din pedeapsa aplicatã se calculeazã potrivit legii vechi, mai favorabile, independent de data rãmânerii definitive a hotãrârii sau de momentul începerii executãrii acelei fracţiuni de pedeapsã.
În consecinţã, în temeiul <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi al art. 414^2 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã în cazul cererilor de liberare condiţionatã, formulate de persoane condamnate pentru infracţiuni comise anterior adoptãrii <>Legii nr. 140/1996 , fracţiunile din pedepsele aplicate ce trebuie executate sunt cele prevãzute de dispoziţiile mai favorabile ale art. 59 şi 60 din Codul penal nemodificate prin aceastã lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Stabilesc cã, în cazul cererilor de liberare condiţionatã formulate potrivit art. 59 şi 60 din Codul penal pentru infracţiuni comise anterior adoptãrii <>Legii nr. 140/1996 , fracţiunile din pedepsele aplicate ce trebuie executate sunt cele prevãzute de dispoziţiile legale mai sus arãtate, nemodificate prin actul normativ indicat.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 16 aprilie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
