Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. XXI din 12 iunie 2006 privind examinarea recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, referitor la aplicarea dispozitiilor art. 81 alin. (1) si (2) lit. a) si b) si ale art. 82 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, in raport cu dispozitiile art. 312 alin. 3, 4 si 5 din Codul de procedura civila
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 182 din 16 martie 2007
Dosar nr. 9/2006
Sub preşedinţia doamnei judecãtor Lidia Bãrbulescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 81 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) şi ale <>art. 82 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, în raport cu dispoziţiile art. 312 alin. 3, 4 şi 5 din Codul de procedurã civilã.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , fiind prezenţi 84 de judecãtori din totalul de 113 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili cã, în raport cu dispoziţiile art. 81 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) şi ale <>art. 82 din Legea nr. 168/1999 , precum şi cu cele ale art. 312 alin. 3, 4 şi 5 din Codul de procedurã civilã, instanţele de recurs pot dispune casarea hotãrârii primei instanţe cu trimitere, spre rejudecare, doar în cazurile expres şi limitativ prevãzute în <>art. 81 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 168/1999 .
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În aplicarea dispoziţiilor <>art. 81 şi 82 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, instanţele judecãtoreşti nu au un punct de vedere unitar.
Astfel, unele instanţe, admiţând recursurile în materia litigiilor de muncã, au procedat la judecarea cauzelor pe fond, apreciind cã soluţia casãrii cu trimitere, spre rejudecare, nu poate fi pronunţatã decât în cazurile expres şi limitativ prevãzute în <>art. 81 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 168/1999 .
În justificarea acestui punct de vedere au fost invocate dispoziţiile cu caracter imperativ înscrise în <>art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 , prin care este instituitã regula cã, în caz de admitere a recursului în materia conflictelor de muncã, instanţa de control judiciar trebuie sã judece cauza în fond, singurele excepţii fiind cele prevãzute în alin. (2) al aceluiaşi articol, la lit. a) şi b), potrivit cãrora aceastã regulã nu se aplicã numai dacã "soluţionarea cauzei de instanţa de fond s-a fãcut cu încãlcarea prevederilor legale referitoare la competenţã" sau dacã "judecata în fond a avut loc în lipsa pãrţii care nu a fost legal citatã".
În motivarea punctului de vedere menţionat s-a mai invocat caracterul special, derogatoriu, al reglementãrilor din <>Legea nr. 168/1999 în raport cu prevederile din Codul de procedurã civilã, ceea ce face sã nu fie incidente, în materia litigiilor de muncã, toate cazurile de casare înscrise în art. 312 alin. 3 şi 5 din acest cod.
Alte instanţe, dimpotrivã, întemeindu-se pe dispoziţiile <>art. 82 din Legea nr. 168/1999 , au dispus trimiterea cauzei spre rejudecare şi în alte situaţii decât cele enumerate la lit. a) şi b) din cuprinsul alin. (2) al art. 81 din aceastã lege, considerând cã soluţia casãrii cu trimitere nu poate fi limitatã de acele prevederi, ci sunt incidente şi alte ipoteze enunţate în cuprinsul alin. 3 şi 5 ale art. 312 din Codul de procedurã civilã.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 286 din Codul muncii şi ale <>art. 74 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 , cererile referitoare la conflictele de muncã se judecã în regim de urgenţã, competenţa de a le soluţiona revenind, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã, tribunalului.
Pentru realizarea acestui principiu, prin art. 286 din Codul muncii şi <>art. 74 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 168/1999 au fost prevãzute, în materia menţionatã, termene de judecatã scurte, precum şi alte dispoziţii de naturã a asigura soluţionarea pricinii cu celeritate.
Tot astfel, prin <>art. 76 şi 77 din Legea nr. 168/1999 s-a prevãzut obligaţia instanţei de a încerca stingerea conflictului de drepturi prin împãcarea pãrţilor, iar în cazul în care judecata continuã, probele sã fie administrate cu respectarea regimului de urgenţã al judecãrii unor asemenea conflicte.
În acelaşi scop, prin <>art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 s-a prevãzut cã, "în caz de admitere a recursului, instanţa va judeca în fond cauza".
Este de observat însã cã în alin. (2) al aceluiaşi articol se precizeazã cã aceastã prevedere, cu caracter de excepţie, "nu se aplicã în urmãtoarele situaţii:
a) soluţionarea cauzei de instanţa de fond s-a fãcut cu încãlcarea prevederilor legale referitoare la competenţã;
b) judecata în fond a avut loc în lipsa pãrţii care nu a fost legal citatã".
Rezultã deci cã prin dispoziţia <>art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 , potrivit cãreia, "în caz de admitere a recursului, instanţa va judeca în fond cauza", a fost instituitã o regulã aplicabilã în mãsura în care este asiguratã respectarea celorlalte principii procesuale, care au caracter obligatoriu.
De altfel, în aceastã privinţã, este de reţinut cã prin <>art. 82 din Legea nr. 168/1999 s-a prevãzut, cu caracter imperativ, cã "dispoziţiile prezentei legi referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se completeazã în mod corespunzãtor cu prevederile Codului de procedurã civilã".
Din aceastã prevedere rezultã deci cã, în caz de admitere a recursului, instanţa de control judiciar nu poate sã procedeze la judecarea în fond a cauzei nu numai în situaţiile precizate prin dispoziţiile de exceptare înscrise în <>art. 81 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 168/1999 , ci şi atunci când prin judecarea în fond a cauzei, de cãtre însãşi instanţa care a admis recursul, ar fi încãlcate şi alte prevederi ale Codului de procedurã civilã, care completeazã, potrivit art. 82, dispoziţiile acelei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor de drepturi.
Or, prin art. 312 alin. 5 din Codul de procedurã civilã se prevede cã "în cazul în care instanţa a cãrei hotãrâre este recuratã a soluţionat procesul fãrã a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a fãcut în lipsa pãrţii care nu a fost regulat citatã atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, instanţa de recurs, dupã casare, trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotãrârea casatã sau altei instanţe de acelaşi grad".
Faţã de aceastã dispoziţie proceduralã, cu caracter imperativ, este evident cã, pe lângã cazurile în care "soluţionarea cauzei de instanţa de fond s-a fãcut cu încãlcarea prevederilor legale referitoare la competenţã" sau în care "judecata în fond a avut loc în lipsa pãrţii care nu a fost legal citatã", reglementate expres prin <>art. 81 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 168/1999 , în accepţiunea prevederilor art. 82 din aceeaşi lege se mai impune sã se trimitã cauza spre rejudecare şi atunci când prima instanţã nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei.
În acest sens, trebuie avut în vedere cã, pentru asigurarea unui echilibru funcţional în activitatea jurisdicţionalã, pronunţarea asupra fondului cauzei şi stabilirea situaţiei de fapt rãmân totuşi în sarcina instanţelor de fond, iar instanţa de recurs nu poate fi decât o instanţã de control judiciar, cu structurã specificã în dreptul de cenzurã.
A considera altfel ar însemna ca recursul sã se transforme în calea de atac a apelului, iar instanţei de recurs sã i se atribuie, contrar spiritului legii, atribuţia de a se ocupa de stabilirea situaţiei de fapt şi de a se pronunţa asupra fondului procesului şi în alte situaţii decât cele la care se referã art. 304^1 din Codul de procedurã civilã, fãrã ca aceastã chestiune sã fi fost rezolvatã mai întâi de cãtre instanţa de fond, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 305 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora în instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor.
Aşadar, neavând putere sã decidã, prin administrare de noi probe, altele decât înscrisurile, asupra existenţei sau inexistenţei faptei, instanţa de recurs poate sã constate cã fondul cauzei nu a fost cercetat şi, într-o astfel de situaţie, sã caseze hotãrârea cu trimiterea cauzei la prima instanţã, pentru judecarea fondului.
Ca urmare, casarea cu trimitere în materia conflictelor de muncã se impune nu numai în situaţiile prevãzute expres la <>art. 81 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 168/1999 , ci şi în cazul în care prima instanţã nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã şi ale art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã, în recurs, casarea cu trimitere în materia conflictelor de muncã poate fi dispusã numai în situaţiile prevãzute expres şi limitativ în <>art. 81 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 168/1999 , precum şi în cazul în care prima instanţã nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Stabilesc cã, în recurs, casarea cu trimitere în materia conflictelor de muncã poate fi dispusã numai în situaţiile prevãzute expres şi limitativ în <>art. 81 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 168/1999 , precum şi în cazul în care prima instanţã nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 12 iunie 2006.
VICEPREŞEDINTELE
ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
LIDIA BĂRBULESCU
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
