Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. XIII din 20 martie 2006 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancara, republicata, in cazul contractelor de credit bancar incheiate inainte de data intrarii in vigoare a acestei legi.
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006
Dosar nr. 33/2005
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit la data de 20 februarie 2006 pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitor la aplicarea dispoziţiilor <>art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancarã, republicatã, în cazul contractelor de credit bancar încheiate înainte de data intrãrii în vigoare a acestei legi.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , fiind prezenţi 81 de judecãtori din totalul de 106 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili cã, în realizarea creanţelor ce decurg din contractele de credit, sunt aplicabile normele legale în vigoare în momentul executãrii lor silite, independent de legea sub imperiul cãreia s-a nãscut raportul de drept pe care se fundamenteazã.
În vederea deliberãrii, a fost amânatã pronunţarea deciziei pentru astãzi, 20 martie 2006, când
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În aplicarea dispoziţiilor <>art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancarã, republicatã, instanţele judecãtoreşti nu au un punct de vedere unitar cu privire la caracterul contractelor de credit bancar încheiate anterior intrãrii în vigoare a acestei legi.
Astfel, unele instanţe, invocând principiul tempus regit actum, s-au pronunţat în sensul cã au caracter de titlu executoriu numai contractele de credit bancar încheiate dupã intrarea în vigoare a <>Legii nr. 58/1998 .
În motivarea punctului de vedere menţionat s-a relevat cã atât timp cât în momentul încheierii contractului de credit bancar nu exista o reglementare legalã care sã-i atribuie caracter de titlu executoriu, prevederile <>art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 nu pot fi extinse asupra unor asemenea contracte încheiate anterior intrãrii în vigoare a acestei legi.
S-a mai învederat cã o altã soluţie ar contraveni atât principiului neretroactivitãţii legii civile, consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituţie şi în art. 1 din Codul civil, cât şi principiului libertãţii de voinţã a pãrţilor contractante.
Alte instanţe, dimpotrivã, considerând cã dispoziţiile <>art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 sunt norme de procedurã de imediatã aplicare, au decis cã pentru realizarea creanţelor care decurg din contractele de credit sunt aplicabile normele legale în vigoare în momentul executãrii silite a acestor contracte, independent de legea sub imperiul cãreia s-a nãscut raportul de drept pe care ele se fundamenteazã.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Într-adevãr, potrivit <>art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancarã, devenit art. 79 alin. 2 în urma republicãrii acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 24 ianuarie 2005, "Contractele de credit bancar, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantãrii creditului bancar, constituie titluri executorii".
Textul de lege menţionat constituie astfel norma prin care s-a reglementat executarea silitã, în cazul titlurilor la care se referã, în scopul asigurãrii realizãrii tuturor drepturilor de creanţã ce decurg din acte juridice încheiate cu respectarea cerinţelor de validitate, independent de data acestora.
Instituindu-se astfel un sistem execuţional unitar, simplificat, de naturã a asigura recuperarea cu celeritate a creanţelor bancare, fãrã a se mai recurge la procedura complicatã, specificã rãspunderii contractuale, s-a rãspuns unui vãdit interes public, de garantare a creditului, care sã înlãture riscul pentru depunãtori şi acţionari de a ajunge în situaţia de a fi lipsiţi de economiile sau investiţiile pe care le-au fãcut.
În aceastã privinţã este de reţinut cã activitatea bancarã, deşi se realizeazã de persoane juridice de drept privat, prezintã un incontestabil interes public.
Or, realizarea acestui interes public impune garantarea creditului acordat de cãtre bãnci printr-o dispoziţie a legii, în sensul ca actul juridic prin care împrumutul a fost convenit sã aibã şi caracter de titlu executoriu, spre a fi folosit, ca atare, în cadrul unei proceduri suple, simplificate, pentru recuperarea sumelor împrumutate de la debitorii de rea-credinţã care ar refuza sã le restituie la termenele scadente. În acelaşi spirit, anterior reglementãrii menţionate, prin <>art. 52 din Legea nr. 34/1991 s-a prevãzut cã "Actele de împrumut încheiate de Banca Naţionalã a României constituie titluri executorii în caz de neplatã pentru întreg soldul creanţei de plãtit", precum şi cã "Organele de stat financiare sau judecãtoreşti sunt obligate sã execute creanţa Bãncii Naţionale a României numai pe baza unei notificãri din partea acesteia", iar în conformitate cu prevederile <>art. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/1997 , aveau caracter executoriu şi contractele de credit încheiate de Banca Agricolã pânã la data de 31 decembrie 1996.
Este de reţinut totodatã cã prin art. 372 din Codul de procedurã civilã, care constituie dreptul comun, se prevede cã "Executarea silitã se va efectua numai în temeiul unei hotãrâri judecãtoreşti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu".
Rezultã deci cã prevederile legale care recunosc valoarea de titlu executoriu unor înscrisuri, fie cã sunt cuprinse în Codul de procedurã civilã, fie în legi speciale, au caracter de norme procedurale referitoare la executarea silitã.
Acest caracter trebuie avut în vedere chiar dacã în momentul naşterii raportului juridic de drept material nu exista o dispoziţie legalã care sã-i confere calitate de titlu executoriu înscrisului constatator al convenţiei dintre pãrţi. Mai întâi, pentru motivul cã, în materie contractualã, sunt supuse reglementãrii date prin legea în vigoare în momentul încheierii contractului numai condiţiile necesare valabilitãţii naşterii raportului juridic, precum şi conţinutul sãu juridic, înţeles ca sumã de drepturi şi obligaţii corelative pe care pãrţile şi le-au asumat sau care le erau impuse de legea în vigoare în momentul respectiv. Or, textul <>art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 nu distinge în raport de momentul în care a luat naştere raportul juridic de drept bancar şi nici nu aduce vreo atingere drepturilor private determinate prin contractele de credit bancar valabil şi definitiv încheiate sub imperiul legii vechi.
Apoi, pe planul dreptului intertemporal, ori de câte ori o lege ulterioarã modificã efectele viitoare ale unor specii de contracte sau le exclude, pentru satisfacerea unui interes de ordine publicã, trebuie sã se considere cã dispoziţia modificatoare sau prohibitivã a legii ulterioare se aplicã şi la efectele nerealizate ale contractului încheiat anterior, pentru motivul cã ordinea publicã, astfel cum legiuitorul o stabileşte, trebuie sã aibã, prin esenţa ei, un caracter de unitate şi de uniformã obligativitate pentru toţi, neputând prevala legea privatã a contractului asupra dispoziţiilor legale de interes public. O asemenea concluzie este în totalã concordanţã cu spiritul reglementãrilor cu caracter internaţional, adoptate prin Convenţia de la Roma din 1980, privind legea aplicabilã obligaţiilor contractuale.
Ca urmare, în sensul acestei concluzii, rezultã cã dispoziţiile <>art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 , atribuind contractelor de împrumut bancar, fãrã nicio distincţie, valoarea de titlu executoriu, au în vedere, prin prisma unor interese de ordine publicã şi a regulilor prescrise executãrii silite în naturã a obligaţiilor, nu numai contractele care se vor încheia dupã intrarea în vigoare a textului menţionat, dar şi pe cele încheiate sub imperiul legii vechi. Mai exact, acţiunea în timp a textului menţionat cuprinde şi efectele viitoare ale unor raporturi juridice trecute (facta futura), ceea ce impune concluzia, în baza art. 1 din Codul civil, cã textul, privit ca lege nouã, este de imediatã aplicare.
De altfel, acţiunea legii noi în sensul arãtat este dictatã şi de situarea textului în materia normelor executãrii silite care, ca norme de procedurã, nici nu retroactiveazã şi nici nu supravieţuiesc, ci sunt de imediatã aplicare. Mai mult, procedura de executare silitã fiind de ordine publicã, rezultã existenţa unei situaţii juridice obiective legale, cu privire la care orice lege nouã are un efect imediat.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, şi ale art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã au caracter de titlu executoriu, în sensul prevederilor <>art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancarã, republicatã, şi contractele de credit bancar încheiate anterior intrãrii în vigoare a acestei legi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În aplicarea dispoziţiilor <>art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancarã, republicatã, stabilesc:
Contractele de credit bancar încheiate anterior intrãrii în vigoare a prevederilor legii menţionate au caracter de titlu executoriu.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 20 martie 2006.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat asistent,
Victoria Maftei
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
