Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. XII din 5 februarie 2007 privind aplicabilitatea dispozitiilor art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanta Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale politistilor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 353/2003 , cu modificarile si completarile ulterioare, referitoare la acordarea primei de concediu de odihna.
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 733 din 30 octombrie 2007
Dosar nr. 30/2006
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor <>art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 353/2003 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, referitoare la acordarea primei de concediu de odihnã.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 87 de judecãtori din totalul de 116 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând sã fie admis în sensul de a se stabili cã dispoziţiile <>art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 353/2003 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, fiind suspendate, nu pot justifica acordarea sumelor solicitate cu titlu de primã de concediu, reglementatã prin aceste dispoziţii.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti, s-a constatat cã nu existã un punct de vedere unitar în aplicarea dispoziţiilor <>art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 353/2003 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Astfel, unele instanţe au respins cererile privind plata primelor de concediu considerând cã, deşi prin <>art. 37 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 s-a stabilit cã poliţiştii beneficiazã, pe perioada concediului de odihnã, pe lângã indemnizaţia cuvenitã pe timpul concediului, de o primã egalã cu salariul de bazã din luna anterioarã plecãrii în concediu, acest drept nu poate fi valorificat deoarece a fost suspendat, succesiv, începând cu anul 2004, când a intrat în vigoare ordonanţa, prin legile bugetului de stat pe anii 2004-2006, respectiv prin <>art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 , <>art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004 şi <>art. 5 alin. (5) din Legea nr. 379/2005 .
În motivarea acestui punct de vedere s-a arãtat cã, din moment ce dreptul la prima de concediu a fost suspendat prin acte normative succesive, poliţiştii nu mai pot beneficia de acest drept.
S-a subliniat cã în lipsa unei dispoziţii legale, care sã fi fost aplicabilã poliţiştilor, acestora nu li se pot acorda sume de bani cu titlu de primã de concediu, atât timp cât o dispoziţie legalã este suspendatã, întrucât ar constitui o nesocotire a voinţei legiuitorului.
Alte instanţe, dimpotrivã, au admis cererile, prin care s-a stabilit plata primelor de concediu reţinând cã, deşi acordarea dreptului a fost succesiv suspendat, aceasta nu echivaleazã cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizãrii acestuia.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Într-adevãr, în <>art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 353/2003 , s-a prevãzut cã "La plecarea în concediul de odihnã poliţistul primeşte o primã de concediu egalã cu salariul de bazã din luna anterioarã plecãrii în concediu".
Ulterior, prin <>art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 s-a prevãzut cã "Aplicarea prevederilor din actele normative [...] referitoare la primele ce se acordã cu ocazia plecãrii în concediul de odihnã, [...] se suspendã pânã la data de 31 decembrie 2004".
De asemenea, prin <>art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 s-a dispus menţinerea în continuare a suspendãrii dreptului de primã de concediu de odihnã pânã la data de 31 decembrie 2005, iar prin <>art. 5 alin. (5) din Legea bugetului de stat pe anul 2006 nr. 379/2005 s-a dispus prelungirea perioadei de suspendare pânã la 31 decembrie 2006.
Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a fãcut referire impune a se reţine cã dreptul poliţiştilor la primã pentru concediul de odihnã, instituit prin <>art. 37 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38 din 30 ianuarie 2003 , şi-a produs efectele începând cu data menţionatã, suspendarea exerciţiului acestui drept neechivalând cu însãşi înlãturarea lui.
Prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, cã drepturile persoanelor încadrate în muncã nu pot face obiectul vreunei tranzacţii, renunţãri sau limitãri, ele fiind apãrate de stat împotriva oricãror încãlcãri a manifestãrilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
De aceea, fiind un drept câştigat, derivat dintr-un raport de muncã, prima de concediu nu putea fi anulatã prin actele normative menţionate.
De altfel, aceste dispoziţii legale nu conţin vreo referire la eventualitatea desfiinţãrii dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exerciţiului acestui drept ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, iar prin Decizia nr. 38 din 25 ianuarie 2005 Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din legile bugetului de stat pe anul 2004-2005, care doar au suspendat acordarea drepturilor respective.
În atare situaţie, suspendarea exerciţiului dreptului la prima de concediu nu echivaleazã cu însãşi înlãturarea lui, cât timp prin nicio dispoziţie legalã nu i-a fost înlãturatã existenţa şi nici nu s-a constatat neconstituţionalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Ca urmare, pentru ca un drept prevãzut sã nu devinã doar o obligaţie lipsitã de conţinut, redusã la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrãdire nelegitimã a exercitãrii lui, un atare drept nu poate fi considerat cã nu a existat în perioada pentru care exerciţiul lui a fost suspendat, iar nu înlãturat.
Astfel, s-ar ajunge la situaţia ca un drept patrimonial, a cãrei existenţã este recunoscutã, sã fie vidat de substanţa sa şi, practic, sã devinã lipsit de orice valoare.
De aceea respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implicã asigurarea aplicãrii legilor adoptate în spiritul şi litera lor, concomitent cu eliminarea oricãrei tendinţe de reglementare a unor situaţii juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute sã se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevãzute de lege.
În atare situaţie, concluzia ce se impune este aceea de a se considera cã obligaţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, astfel cum a fost aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 353/2003 , precum şi cele ale <>Legii nr. 511/2004 şi nr. 379/2005 au fost numai suspendate, amânate prin acte normative temporare, emise datoritã unor condiţii financiare deosebite.
Aşa fiind, în mod corect au procedat instanţele care au admis cererile, considerând cã dreptul la acţiune pentru calculul şi plata primei de concediu s-a nãscut la data de 30 ianuarie 2003, iar suspendarea exerciţiului dreptului nu echivaleazã cu însãşi înlãturarea lui, cât timp prin nicio altã dispoziţie legalã nu i-a fost înlãturatã existenţa.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, şi ale art. 329 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã prima de concediu, respectiv o sumã egalã cu salariul de bazã din luna anterioarã plecãrii în concediu, pe lângã indemnizaţia de concediu, se cuvine poliţiştilor pentru perioada anilor 2004-2006 astfel cum a fost reglementatã prin dispoziţiile <>art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 353/2003 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În aplicarea dispoziţiilor <>art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 353/2003 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, stabilesc:
Prima de concediu, respectiv o sumã egalã cu salariul de bazã din luna anterioarã plecãrii în concediu, pe lângã indemnizaţia de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004-2006, astfel cum a fost reglementatã prin dispoziţia legalã menţionatã.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 5 februarie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI
DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
