Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. I din 16 ianuarie 2006 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 47 alin. 2 din Codul de procedura penala referitoare la compatibilitatea judecatorului de a participa la judecarea cauzei in care a dispus prin incheiere, pronuntata inainte de solutionarea acesteia in fond, schimbarea incadrarii juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instantei
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 291 din 31 martie 2006
Dosar nr. 26/2005
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 47 alin. 2 din Codul de procedurã penalã referitoare la compatibilitatea judecãtorului de a participa la judecarea cauzei în care a dispus prin încheiere, pronunţatã înainte de soluţionarea acesteia în fond, schimbarea încadrãrii juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instanţei.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 85 de judecãtori din totalul de 108 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili cã schimbarea încadrãrii juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instanţei, prin încheiere pronunţatã înainte de soluţionarea cauzei, nu atrage incompatibilitatea judecãtorului care a fãcut parte din completul de judecatã.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În aplicarea dispoziţiilor art. 47 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, instanţele judecãtoreşti nu au un punct de vedere unitar cu privire la chestiunea dacã schimbarea încadrãrii juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instanţei, prin încheiere pronunţatã înainte de soluţionarea fondului cauzei, atrage incompatibilitatea judecãtorului care a fãcut parte din completul de judecatã.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul cã schimbarea încadrãrii juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instanţei, prin încheiere pronunţatã înainte de soluţionarea cauzei în fond, atrage incompatibilitatea judecãtorului care a fãcut parte din completul de judecatã.
S-a motivat cã schimbarea încadrãrii juridice a faptei constituie o modalitate de soluţionare parţialã a cauzei, astfel cã judecãtorul care a participat la pronunţarea acesteia, devenind incompatibil, nu mai poate intra în compunerea completului de judecatã ce urmeazã sã o soluţioneze.
Alte instanţe, dimpotrivã, au considerat cã schimbarea încadrãrii juridice a faptei nu constituie o modalitate de exprimare anticipatã a pãrerii cu privire la soluţia susceptibilã de a fi adoptatã într-o anumitã cauzã, astfel cã judecãtorul care participã la pronunţarea ei nu devine incompatibil de a lua parte, în continuare, la soluţionarea acelei cauze în fond.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
Potrivit art. 47 din Codul de procedurã penalã, una dintre cauzele de incompatibilitate a judecãtorului este aceea în care acesta s-a pronunţat anterior.
În aplicarea conţinutului acestei cauze de incompatibilitate, în cadrul alin. 1 al acestui articol se precizeazã cã "judecãtorul care a luat parte la soluţionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi cauze într-o instanţã superioarã sau la judecarea cauzei dupã desfiinţarea hotãrârii cu trimitere în apel sau dupã casarea cu trimitere în recurs".
Prin alin. 2 al aceluiaşi articol se prevede cã, "de asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecãtorul care şi-a exprimat anterior pãrerea cu privire la soluţia care ar putea fi datã în acea cauzã".
Or, nici una dintre aceste douã situaţii, ce se referã la cauza de incompatibilitate reglementatã în art. 47 din Codul de procedurã penalã, nu se regãseşte în ipoteza schimbãrii încadrãrii juridice a faptei, ce face obiectul actului de sesizare a instanţei, prin încheiere pronunţatã anterior soluţionãrii fondului cauzei.
Sub acest aspect este de observat cã prin art. 334 din Codul de procedurã penalã, în care este reglementatã procedura schimbãrii încadrãrii juridice, se prevede cã "dacã în cursul judecãţii se considerã cã încadrarea juridicã datã faptei prin actul de sesizare urmeazã a fi schimbatã, instanţa este obligatã sã punã în discuţie noua încadrare şi sã atragã atenţia inculpatului cã are dreptul sã cearã lãsarea cauzei mai la urmã sau eventual amânarea judecãţii, pentru a-şi pregãti apãrarea".
Din aceastã dispoziţie a legii, unitã cu prevederile înscrise în art. 302 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, prin care este reglementatã rezolvarea de cãtre instanţã a chestiunilor incidente, rezultã neechivoc voinţa legiuitorului de a considera schimbarea încadrãrii juridice a faptei deduse judecãţii ca o problemã proceduralã, ce nu priveşte soluţionarea nemijlocitã a cauzei.
Termenii cu caracter general şi imperativ în care este formulatã obligativitatea punerii în discuţie de cãtre instanţã a oricãrei schimbãri de încadrare juridicã, precum şi modalitatea specificã în care este reglementatã desfãşurarea unei atari proceduri în faţa instanţei constituie o garanţie ca pãrţile sã nu fie surprinse de o altã încadrare juridicã a faptelor şi ca ele sã nu fie lipsite de posibilitatea de a pune concluzii cu privire la aceastã nouã eventualitate.
Pe de altã parte, raţiuni deduse din alte dispoziţii cu caracter procedural impun sã se considere cã schimbarea încadrãrii juridice, dispusã prin încheiere anterioarã soluţionãrii pe fond a cauzei, nu atrage incompatibilitatea judecãtorului care a fãcut parte din completul de judecatã.
În aceastã privinţã este semnificativã reglementarea datã prin art. 286 alin. 2 din Codul de procedurã penalã procedurii de schimbare a încadrãrii juridice, în faţa instanţei, în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Astfel, potrivit textului de lege menţionat, atunci când fapta ar urma sã primeascã o încadrare juridicã pentru care este necesarã plângerea prealabilã, instanţa "cheamã persoana vãtãmatã şi o întreabã dacã înţelege sã facã plângere pentru infracţiunea respectivã şi, dupã caz, continuã sau înceteazã procesul penal".
Din aceastã dispoziţie reiese fãrã echivoc posibilitatea instanţei de a schimba mai întâi, prin încheiere, încadrarea juridicã a faptei într-o infracţiune pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, iar ulterior sã cheme partea vãtãmatã pentru a o întreba dacã înţelege sã facã plângere pentru infracţiunea respectivã şi, dupã caz, sã continue sau sã înceteze procesul penal.
Or, ar fi de neconceput ca judecãtorii care au schimbat încadrarea juridicã a faptei într-o altã infracţiune, pentru care este necesarã plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, sã nu mai poatã face parte din completul care, în raport de poziţia adoptatã de persoana vãtãmatã, sã procedeze la continuarea judecãţii ori sã înceteze procesul penal.
Tot astfel, a considera caz de incompatibilitate participarea la schimbarea încadrãrii juridice a faptei prin încheiere, anterioarã judecãţii în fond, ar însemna sã se renunţe la principiul continuitãţii judecãtorului şi la garanţiile procesuale cu rol esenţial în aflarea adevãrului şi asigurarea justei soluţionãri a cauzei.
Aşa fiind, concluzia ce se impune este aceea cã schimbarea încadrãrii juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instanţei, prin încheiere pronunţatã de judecãtor înainte de soluţionarea cauzei, nu poate presupune, prin ea însãşi, exprimarea pãrerii sale cu privire la soluţia ce ar putea fi datã în acea cauzã.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã şi ale art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã schimbarea încadrãrii juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instanţei, prin încheiere pronunţatã înainte de soluţionarea cauzei, nu atrage incompatibilitatea judecãtorului care a fãcut parte din completul de judecatã.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În aplicarea dispoziţiilor art. 47 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, stabilesc:
Schimbarea încadrãrii juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instanţei, prin încheiere pronunţatã înainte de soluţionarea cauzei, nu atrage incompatibilitatea judecãtorului care a fãcut parte din completul de judecatã.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 2 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţa publicã din 16 ianuarie 2006.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent-şef,
Victoria Maftei
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
