Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 999 din 7 iulie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 18 august 2009
DECIZIE nr. 999 din 7 iulie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 18 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Dan Liviu Bubuiug în Dosarul nr. 16.954/211/2008 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 februarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 16.954/211/2008, Judecãtoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Dan Liviu Bubuiug în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 20, art. 21 alin. (3) şi art. 23 alin. (11), deoarece, pe lângã faptul cã obligã proprietarul sau utilizatorul unui vehicul sã comunice poliţiei numele terţei persoane cãreia i-a încredinţat autoturismul, instituie şi sarcina de a confirma dacã el însuşi a condus la un anumit moment determinat maşina folositã la comiterea unei contravenţii. Or, în acord cu prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, orice persoanã trebuie sã beneficieze de dreptul la tãcere şi de dreptul de a nu se autoincrimina sau de a nu contribui la propria acuzare.
Judecãtoria Cluj-Napoca opineazã cã excepţia este întemeiatã, deoarece textul supus controlului contravine <>art. 21 alin. (3) , <>art. 23 alin. (11) şi <>art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în mãsura în care acesta se referã şi la recunoaşterea propriei fapte şi vinovãţii de cãtre persoana interogatã de agentul statului.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât "în situaţia normei legale criticate aplicarea sancţiunii contravenţionale nu are incidenţã cu respectarea garanţiilor stipulate de Convenţie, deoarece aceste garanţii se manifestã doar în cadrul unui proces civil sau penal". De altfel, în ce priveşte prezumţia de nevinovãţie, Comisia CEDO a apreciat în Cauza X c/Austriche, Comis. EDH, 5 septembrie 1989 cã obligaţia legalã impusã proprietarului unui vehicul sau şoferului de a comunica autoritãţilor identitatea adevãratului conducãtor al acelui vehicul nu reprezintã încãlcãri ale prezumţiei de nevinovãţie.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) din Constituţie , ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au urmãtorul conţinut: "(1) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã cu amenda prevãzutã în clasa a IV-a de sancţiuni urmãtoarele fapte sãvârşite de persoane fizice: [...]
14. necomunicarea de cãtre proprietarul sau utilizatorul unui vehicul, la solicitarea poliţiei rutiere, a identitãţii persoanei cãreia i-a încredinţat vehiculul spre a fi condus."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate ce stabilesc reguli referitoare la circulaţia pe drumurile publice au ca scop, potrivit <>art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , "asigurarea desfãşurãrii fluente şi în siguranţã a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integritãţii corporale şi a sãnãtãţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietãţii publice şi private, cât şi a mediului", şi nu sunt de naturã sã încalce dreptul fundamental reglementat de <>art. 21 din Constituţie , precum şi de <>art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale . Faptul cã proprietarul ori deţinãtorul mandatat al unui autovehicul este ţinut de obligaţia consacratã de textul legal criticat, chiar şi în interpretarea avansatã de autor, nu contravine cu nimic temeiului invocat, întrucât dreptul la un proces echitabil, aşa cum rezultã din titulatura sa, reprezintã o exigenţã a unui proces pendinte, indiferent cã este în materie civilã sau penalã, şi nu a eventualelor faze administrative ce-l preced. În plus, chiar Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa cã, din cauza înmulţirii numãrului "infracţiunilor uşoare", în special în domeniul circulaţiei rutiere, care nu presupun un comportament atât de reprobabil şi o reacţie vãditã a opiniei publice specifice infracţiunilor propriu-zise, un stat are libertatea de a introduce un sistem de sancţionare sui generis aplicabil de autoritãţile administrative, cu condiţia de a oferi persoanei interesate posibilitatea de a contesta decizia luatã în faţa unui tribunal care oferã toate garanţiile prevãzute de <>art. 6 din Convenţie . Or, potrivit <>art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 "Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecãtoria în a cãrei razã de competenţã a fost constatatã fapta."
Dreptul de a pãstra tãcerea, fãrã a fi însã un drept absolut, reprezintã o garanţie implicitã a desfãşurãrii unui proces echitabil, sens în care în materie penalã se coroboreazã cu o altã garanţie specificã referitoare la prezumţia de nevinovãţie. Aşa fiind, o eventualã recunoaştere a proprietarului vehiculului cum cã el este cel care l-a condus într-un moment determinat nu poate fi convertitã, în cadrul unui eventual proces ce ar avea ca obiect contestarea sancţiunii contravenţionale, într-o probã peremptorie. Aceasta, deoarece tot Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã obligaţia legalã impusã proprietarului unui vehicul sau oricãrei persoane desemnate de aceasta ca şofer de a-şi asuma responsabilitatea utilizãrii sale sau de a comunica autoritãţilor identitatea adevãratului conducãtor, sau impunerea unei amenzi unui particular în calitate de proprietar al vehiculului staţionat în loc nepermis, nu reprezintã încãlcãri ale prezumţiei de nevinovãţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Dan Liviu Bubuiug în Dosarul nr. 16.954/211/2008 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iulie 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
