Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 995 din 8 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 1 si 4, art. 70 alin. 2, art. 90 alin. 2, art. 171 alin. 1, art. 214 alin. 5 si art. 224 alin. 1 si 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 23 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. 1 şi 4, art. 70 alin. 2, art. 90 alin. 2, art. 171 alin. 1, art. 214 alin. 5 şi art. 224 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioan Ştef în Dosarul nr. 5.200/83/2006 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 5.200/83/2006, Curtea de Apel Oradea - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. 1 şi 4, art. 70 alin. 2, art. 90 alin. 2, art. 171 alin. 1, art. 214 alin. 5 şi art. 224 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de inculpatul Ioan Ştef cu ocazia soluţionãrii recursurilor declarate împotriva Deciziei penale nr. 201/A din 6 noiembrie 2008, pronunţatã de Tribunalul Satu Mare într-o cauzã având ca obiect infracţiunea de gestiune frauduloasã prevãzutã şi pedepsitã de art. 214 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) şi (3), precum şi ale art. 11 şi 20 raportate la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, iar cele ale art. 6 alin. 1 şi 4, art. 70 alin. 2, art. 171 alin. 1 şi art. 224 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã penalã încalcã prevederile constituţionale ale art. 24 alin. (1) şi (2) şi art. 53 alin. (1) şi (2), precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 şi 3 lit. c) şi d) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, aratã, în esenţã, cã, "în faza actelor premergãtoare, fãptuitorul, fie personal, fie prin intermediul apãrãtorului sãu, nu are dreptul sã asiste la niciunul dintre actele care se efectueazã pânã la începerea urmãririi penale." De asemenea, considerã cã "toate aceste acte efectuate în cursul urmãririi penale, fãrã o minimã garanţie a dreptului la apãrare, nu ar trebui sã poatã fi valorificate prin intermediul unui proces-verbal, în condiţiile art. 224 alin. 3 din Codul de procedurã penalã."
Instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie urmãtoarele dispoziţii din Codul de procedurã penalã: art. 6 alin. 1 şi 4 cu denumirea marginalã Garantarea dreptului la apãrare, art. 70 alin. 2 cu denumirea marginalã Întrebãri şi lãmuriri prealabile, art. 90 alin. 2 cu denumirea marginalã Procesul-verbal ca mijloc de probã, art. 171 alin. 1 cu denumirea marginalã Asistenţa învinuitului sau a inculpatului, art. 214 alin. 5 cu denumirea marginalã Actele încheiate de unele organe de constatare şi art. 224 alin. 1 şi 3 cu denumirea marginalã Acte premergãtoare.
Aceste dispoziţii de lege au urmãtorul conţinut:
- Art. 6 alin. 1 şi 4: "Dreptul de apãrare este garantat învinuitului, inculpatului şi celorlalte pãrţi în tot cursul procesului penal. [...]
Orice parte are dreptul sã fie asistatã de apãrãtor în tot cursul procesului penal.";
- Art. 70 alin. 2: "Învinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la cunoştinţã fapta care formeazã obiectul cauzei, încadrarea juridicã a acesteia, dreptul de a avea un apãrãtor, precum şi dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrãgându-i-se totodatã atenţia cã ceea ce declarã poate fi folosit împotriva sa. Dacã învinuitul sau inculpatul dã o declaraţie, i se pune în vedere sã declare tot ce ştie cu privire la fapta şi la învinuirea ce i se aduce în legãturã cu aceasta.";
- Art. 90 alin. 2: "De asemenea, sunt mijloace de probã procesele-verbale şi actele de constatare, încheiate de alte organe, dacã legea prevede aceasta.";
- Art. 171 alin. 1: "Învinuitul sau inculpatul are dreptul sã fie asistat de apãrãtor în tot cursul urmãririi penale şi al judecãţii, iar organele judiciare sunt obligate sã-i aducã la cunoştinţã acest drept";
- Art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã: "Procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de probã.";
- Art. 224 alin. 1 şi 3: "În vederea începerii urmãririi penale, organul de urmãrire penalã poate efectua acte premergãtoare. [...]
Procesul-verbal prin care se constatã efectuarea unor acte premergãtoare poate constitui mijloc de probã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare.
Astfel, prin <>Decizia nr. 331 din 28 iunie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 28 iulie 2005, şi prin <>Decizia nr. 524 din 27 iunie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat cã "împotriva înscrisurilor menţionate de textele din Codul de procedurã penalã enunţate se poate formula contestaţie ce se soluţioneazã atât pe cale administrativã de cãtre organul competent, cât şi de cãtre o instanţã de judecatã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, iar persoana ce se considerã lezatã în drepturile sale beneficiazã de douã grade de jurisdicţie. De asemenea, în procesul deliberãrii, judecãtorul verificã şi evalueazã materialul probator şi îşi fundamenteazã soluţia pe întregul probatoriu administrat în cauzã, prin coroborarea şi aprecierea probelor, şi nu prin raportarea exclusivã la proceseleverbale şi actele de constatare întocmite de alte organe cu competenţã specialã. Aşadar, judecata se desfãşoarã de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, în condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, iar judecãtorul îşi fundamenteazã soluţia pe întregul probatoriu administrat, verificând, evaluând şi coroborând probele, astfel cã informaţiile culese imediat dupã sãvârşirea faptei reclamate, în mãsura obţinerii lor legale, nu pot crea în mod concret riscul unui abuz de procedurã."
De asemenea, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 647 din 28 aprilie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 10 iunie 2009, Curtea Constituţionalã, respingând ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. 1 şi 4, art. 70 alin. 2, art. 171 alin. 1 şi art. 224 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã penalã, a statuat, între altele, cã "actele premergãtoare au o naturã proprie, care nu poate fi identificatã sau subsumatã naturii precise şi bine determinate a altor instituţii. Aşa cum rezultã din chiar denumirea lor, acestea premerg faza de urmãrire penalã, având un caracter de anterioritate desprins din scopul instituirii lor, şi anume acela de a completa informaţiile organelor de urmãrire penalã, de a verifica informaţiile deţinute şi de a fundamenta convingerea organului de cercetare penalã ori procurorului cu privire la oportunitatea începerii ori neînceperii urmãririi penale. Aşa fiind, aceste acte, prin conţinutul lor, au un caracter sui generis, limitat însã de atingerea scopului. Abia dincolo de aceastã graniţã se poate vorbi de o împingere într-un cadru extraprocesual al actelor care trebuie îndeplinite sub hegemonia garanţiilor impuse de faza urmãririi penale".
De altfel, prin <>Decizia nr. 141 din 5 octombrie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 30 noiembrie 1999, Curtea a reţinut cã "garantarea dreptului la apãrare nu se poate asigura în afara procesului penal, înainte de începerea urmãririi penale, când fãptuitorul nu are calitatea procesualã de învinuit sau inculpat. [...] Efectuarea de cãtre organele de urmãrire penalã a unor acte premergãtoare, anterior începerii urmãririi penale, în vederea strângerii datelor necesare declanşãrii procesului, nu reprezintã momentul începerii procesului penal şi se efectueazã tocmai pentru a se constata dacã sunt sau nu temeiuri pentru începerea procesului penal". S-a mai reţinut, de asemenea, cã, deşi, "în conformitate cu prevederile art. 224 din Codul de procedurã penalã, procesulverbal prin care se constatã efectuarea unor acte premergãtoare poate constitui mijloc de probã, dreptul la apãrare al învinuitului nu poate fi considerat ca fiind încãlcat, pentru cã acesta are posibilitatea de a-l combate cu alt mijloc de probã" atunci când instanţa ar înţelege sã îi dea eficienţã.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. 1 şi 4, art. 70 alin. 2, art. 90 alin. 2, art. 171 alin. 1, art. 214 alin. 5 şi art. 224 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioan Ştef în Dosarul nr. 5.200/83/2006 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
