Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 991 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si ale art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 991 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si ale art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 652 din 13 septembrie 2011

Comenteaza legea

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Fabian Niculae - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 pct. 1 alin. (3) şi art. 40 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetarã pe anul 2009 şi reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, precum şi ale art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Z-Agrobeea" - S.R.L. din comuna Sãcãlaz, judeţul Timiş, în Dosarul nr. 26.637/325/2009 al Judecãtoriei Timişoara.
    La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 15 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 26.637/325/2009, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 pct. 1 alin. (3) şi art. 40 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetarã pe anul 2009 şi reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, precum şi ale art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
    Excepţia a fost invocatã de Societatea Comercialã "Z-Agrobeea" - S.R.L. din comuna Sãcãlaz, judeţul Timiş, într-un dosar având ca obiect validarea unei popriri.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate au caracter retroactiv, întrucât stabilesc grile de impozitare în funcţie de veniturile pe care contribuabilii le-au avut la data de 31 decembrie 2008.
    Dispoziţiile art. 40 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 sunt nelegale, fiind în contradicţie cu prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care prevãd cã orice modificare a acestui act normativ va intra în vigoare numai în prima zi a anului urmãtor celui în care a fost adoptatã prin lege. Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 afecteazã îndatorirea cetãţenilor de a contribui prin taxe şi impozite la cheltuielile publice (art. 56 din Constituţie) şi, în consecinţã, domeniul fiscalitãţii nu poate face obiectul reglementãrii prin astfel de norme juridice, raportat şi la prevederile art. 139 din Constituţie. Aceastã reglementare impune, în opinia autorului, fãrã dubiu, ca impozitele sã fie stabilite numai prin lege.
    Aşadar, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine faptul cã impozitul pe profitul minim trebuia reglementat prin lege, nu prin ordonanţã de urgenţã, deoarece abilitarea Guvernului pentru a emite ordonanţe este limitatã.
    Judecãtoria Timişoara apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 32 pct. 1 alin. (3) şi ale art. 40 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetarã pe anul 2009 şi reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 14 aprilie 2009, aprobatã prin Legea nr. 227/2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 12 iunie 2009, precum şi prevederile art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Analizând motivele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în realitate, obiectul acesteia îl constituie doar prevederile art. 40 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetarã pe anul 2009 şi reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, precum şi prevederile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum au fost modificate prin art. 32 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009, care aveau urmãtorul conţinut:
    - Art. 40 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009: "Prevederile art. 32-34 intrã în vigoare la data de 1 mai 2009.";
    - Art. 18 alin. (3) din Legea nr. 571/2003: "Pentru aplicarea prevederilor alin. (2), sumele corespunzãtoare impozitului minim, stabilite în funcţie de veniturile totale înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, sunt urmãtoarele:


 ┌──────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┐
 │       Venituri totale anuale         │         Impozit minim anual         │
 │              (lei)                   │               (lei)                 │
 ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
 │             0 - 52.000               │               2.200                 │
 ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
 │          52.001 - 215.000            │               4.300                 │
 ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
 │          215.001 - 430.000           │               6.500                 │
 ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
 │         430.001 - 4.300.000          │               8.600                 │
 ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
 │        4.300.001 - 21.500.000        │              11.000                 │
 ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
 │       21.500.001 - 129.000.000       │              22.000                 │
 ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
 │           Peste 129.000.001          │              43.000"                │
 └──────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────┘

    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, ulterior sesizãrii sale, prevederile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal au fost abrogate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010.
    În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) - Statul român, art. 15 alin. (2) - Universalitatea, art. 115 alin. (4)-(6) - Delegarea legislativã şi art. 139 - Impozite, taxe şi alte contribuţii.
    Curtea reţine cã prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011*), nepublicatã la data pronunţãrii prezentei decizii, Curtea Constituţionalã şi-a reconsiderat jurisprudenţa cu privire la sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, constatând cã aceasta este constituţionalã în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale cãror efecte juridice continuã sã se producã şi dupã ieşirea lor din vigoare.
_________
    *) Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.

    Astfel, Curtea a statuat cã "se poate solicita controlul de constituţionalitate numai al acelor dispoziţii legale care, în cazuri concrete, sunt incidente pentru soluţionarea litigiilor aflate pe rolul instanţelor, legi sau ordonanţe în ansamblu ori doar anumite reglementãri din cuprinsul acestora. Instituirea acestei proceduri de control al constituţionalitãţii legii aplicabile în cauza dedusã judecãţii instanţei de fond, ca modalitate de acces la justiţie, implicã în mod necesar asigurarea posibilitãţii de a o utiliza pentru toţi cei care au un drept, un interes legitim, capacitate şi calitate procesualã. Condiţia ca dispoziţia legalã criticatã pentru neconstituţionalitate sã aibã legãturã cu soluţionarea cauzei este, evident, necesarã, dar şi suficientã."
    Curtea a mai constatat cã "prin aplicarea rigidã a condiţiei ca legea sau ordonanţa sã fie «în vigoare» la data ridicãrii excepţiei, ca şi la data soluţionãrii acesteia de Curtea Constituţionalã, se înlãturã de la controlul de constituţionalitate dispoziţiile legale determinante în soluţionarea cauzei".
    În aceste condiţii, Curtea va analiza constituţionalitatea dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 571/2003, întrucât şi-au produs efectele faţã de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit principiului tempus regit actum, şi au legãturã cu soluţionarea cauzei.
    În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 571/2003, precum şi reglementarea prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 a unor mãsuri în domeniul politicii fiscale, Curtea a statuat prin Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009, cã, referitor la încãlcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie prin raportare la art. 56 din Constituţie, critica nu poate fi primitã, deoarece, pe de o parte, prevederea constituţionalã nu este aplicabilã persoanelor juridice, iar în ceea ce priveşte persoanele fizice autorizate, asimilabile întrucâtva persoanelor juridice, Curtea a reţinut cã textul criticat nu reglementeazã drepturile, libertãţile şi îndatoririle fundamentale ale persoanelor fizice derivând din statutul lor de cetãţeni, ci obligaţii fiscale ce rezultã din desfãşurarea unei activitãţi economice generatoare de venituri impozabile.
    Astfel fiind, nu se poate susţine cã, fãcând trimitere la art. 56 din Constituţie, ordonanţa de urgenţã ar viza chiar îndatoririle ce revin persoanelor fizice în calitate de cetãţeni.
    Mai mult, în momentul adoptãrii Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009, Guvernul s-a aflat într-o situaţie extraordinarã, care impune mãsuri urgente menite tocmai sã consolideze situaţia economicã a ţãrii şi sã menţinã în efectivitate bugetul public naţional.
    Referitor la critica potrivit cãreia Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 încalcã şi prevederile art. 139 din Constituţie, Curtea a constatat cã şi aceasta este neîntemeiatã. Astfel, Curtea a reţinut cã termenul "numai" folosit de prevederile alin. (1) al art. 139 din Constituţie are semnificaţia de a interzice posibilitatea stabilirii de impozite şi taxe pentru bugetul de stat prin acte normative inferioare ca forţã juridicã legii. În aceastã categorie nu intrã ordonanţele emise de Guvern, ci hotãrârile Guvernului, care se emit pentru organizarea executãrii legilor, ordinele miniştrilor etc. A spune cã expresia "numai" exclude posibilitatea adoptãrii de ordonanţe, fiind un domeniu rezervat legii organice, înseamnã a adãuga la Constituţie.
    Curtea a mai constatat şi cã art. 40 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 adoptã drept bazã de calcul veniturile realizate la 31 decembrie 2008, ceea ce nu este de naturã sã conducã la concluzia cã s-ar încãlca principiul neretroactivitãţii legii civile prevãzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României. Dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal iau în considerare veniturile totale anuale care se încadreazã între anumite marje şi doar aplicarea impozitãrii urmeazã sã se facã începând cu data de 1 mai 2009, respectiv de la o datã ulterioarã publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009, în conformitate cu art. 78 din Constituţia României.
    Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea nu poate reţine nici încãlcarea prevederilor art. 1 alin. (4) şi nici a art. 115 alin. (2) din Constituţie.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra lor, prin raportare la critici similare, constatând cã sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 123 din 1 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 21 aprilie 2011, Curtea a reţinut, în ceea ce priveşte critica potrivit cãreia se realizeazã o neconcordanţã între prevederile art. 4 din Legea nr. 571/2003 şi cele ale art. 40 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009, cã aceasta nu poate fi primitã. Astfel, în jurisprudenţa sa constantã, instanţa de contencios constituţional a statuat cã examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
    Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.

    Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi ale art. 40 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetarã pe anul 2009 şi reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Z-Agrobeea" - S.R.L. din comuna Sãcãlaz, judeţul Timiş, în Dosarul nr. 26.637/325/2009 al Judecãtoriei Timişoara.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                                 Fabian Niculae

                                      ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Curtea Constitutionala, DECIZIE nr. 991 din 14 iulie 2011

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"