Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Cu Adresa nr. XXXV/1.764 din 21 iulie 2008, secretarul general al Senatului a trimis Curţii Constituţionale sesizarea formulatã de 25 de senatori, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. c) din Constituţie, în legãturã cu neconstituţionalitatea art. 150 alin. (3) din Regulamentul Senatului.
Autorii sesizãrii sunt urmãtorii: Ştefan-Mihail T. Antonie, Viorel A. Arion, Vasile A. Blaga, Dan S. Cârlan, Cornelia Gh. Cazacu, Mircea A. Cintezã, Ivan O. Cismaru, Cristian C. Cucuian, Gheorghe I. David, Constantin Dumitru A., Constantin N. Gheorghe, Paula Maria Ivãnescu T., Dorel V. Jurcan, Gh. Ioan Gheorghe Miheţiu, Nicolae N. Neagu, Dorel-Constantin I. Onaca, Alexandru A. Pereş, Tudor I. Panţuru, Dan Gabriel P. Popa, Ionel E. Popescu, Ovidiu O. Rãdoi, Dan G. Sabãu, Virginia Şt. Şerbãnescu, Jan C. Vraciu şi Gelu B. Vişan.
Sesizarea a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 8.300 din 21 iulie 2008 şi formeazã obiectul Dosarului nr. 1.713C/2008.
Obiectul sesizãrii îl constituie dispoziţiile art. 150 alin. (3) din Regulamentul Senatului, aprobat prin <>Hotãrârea Senatului nr. 28 din 24 octombrie 2005 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 25 octombrie 2005, care au urmãtorul cuprins: "(3) Hotãrârea se adoptã cu votul majoritãţii senatorilor."
În motivarea sesizãrii se aratã cã art. 150 alin. (3) din regulament care prevede cã hotãrârea privind punerea sub urmãrire penalã a membrilor Guvernului se adoptã cu votul majoritãţii senatorilor contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 76 alin. (2), potrivit cãrora "(2) Legile ordinare şi hotãrârile se adoptã cu votul majoritãţii membrilor prezenţi din fiecare Camerã", şi ale art. 16 alin. (1), care stabilesc cã "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri." Aşadar, conform prevederilor constituţionale menţionate, cererea de urmãrire penalã a membrilor Guvernului se adoptã prin "hotãrârea şi nicidecum legea, regulamentul în sine sau moţiunea, acte juridice care au alte domenii de reglementare", iar aceastã hotãrâre "trebuia sã fie adoptatã tot cu majoritatea membrilor prezenţi din fiecare Camerã, în cazul nostru din Senat, şi nu cu majoritatea senatorilor, aşa cum prevede textul de care facem vorbire." În continuare, se aratã cã susţinerea nu este contrazisã de argumente constituţionale, legale sau doctrinare şi cã, de altfel, "art. 15 din Legea responsabilitãţii ministeriale - text de lege care face referire la cererea de urmãrire penalã a membrilor Guvernului - menţioneazã explicit faptul cã procedura de trimitere a miniştrilor parlamentari în judecatã trebuie sã respecte articolele 67 şi 76 alin. (2) din Constituţia României". Aşadar, se considerã cã "legiuitorul a intenţionat sã punã hotãrârea Camerei parlamentare sesizate, în chestiunea trimiterii în judecatã a unui ministru parlamentar, sub auspiciile textelor constituţionale care fac vorbire la tipul de majoritate cu care se adoptã hotãrârile Parlamentului", adicã art. 76 din Constituţie.
Cât priveşte încãlcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, se susţine cã "pentru situaţii mult mai importante în care se adoptã hotãrâri, majoritatea utilizatã, prevãzutã de Constituţie sau de regulamente, este majoritatea simplã." Se exemplificã cu situaţiile referitoare la suspendarea Preşedintelui României, la acordarea încrederii Guvernului, la adoptarea sau respingerea unei moţiuni de cenzurã. De asemenea, pentru situaţii mult mai grave, decât cea reglementatã de art. 150 alin. (3) din Regulament, "potrivit Constituţiei, este necesarã majoritatea de douã treimi din numãrul parlamentarilor, şi anume atunci când Preşedintele României este pus sub acuzare penalã pentru înaltã trãdare." Or, aceastã din urmã situaţie "nu se poate compara, din punct de vedere al gravitãţii, cu cea de punere sub urmãrire penalã a membrilor Guvernului şi, cu toate acestea, majoritatea este aceeaşi."
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost trimisã Preşedintelui Senatului, pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent.
Preşedintele Senatului a comunicat, cu Adresa nr. I/457 din 17 septembrie 2008, înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 10.213 din 17 septembrie 2008, punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, prin care se considerã cã sesizarea de neconstituţionalitate formulatã este neîntemeiatã şi nelegalã şi solicitã respingerea acesteia, pentru urmãtoarele motive: cererea de începere a urmãririi penale pe care o adoptã Senatul, conform <>art. 109 alin. (2) din Constituţie, prevederilor Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerialã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 270 din 10 martie 2008 , reprezintã o etapã în derularea procedurii de tragere la rãspundere a membrilor Guvernului pentru faptele sãvârşite în exercitarea mandatului lor. Potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, regimul juridic al infracţiunilor şi pedepselor, ca şi regimul executãrii acestora fac parte din domeniile rezervate reglementãrii prin lege organicã. Rezultã, prin extrapolare, cã orice act de decizie, care emanã de la Parlament şi care antreneazã rãspunderea penalã a membrilor Guvernului care sunt şi senatori, trebuie sã fie adoptat tot cu majoritatea impusã pentru adoptarea unei legi organice. Altfel, "înseamnã a goli de conţinut filozofia textului constituţional, a cãrei raţiune de a fi constituie consacrarea unui regim juridic pentru rãspunderea penalã a acestei categorii de demnitari, de naturã a-i feri de arbitrariul unei situaţii politice conjuncturale. Mai aratã cã, deşi fiecare Camerã are autonomie funcţionalã şi regulament propriu în ceea ce priveşte instituirea procedurilor de organizare şi funcţionare, "nu este mai puţin adevãrat cã limita acestei autonomii trebuie raportatã la statutul Parlamentului în ansamblul sãu, de organ suprem reprezentativ al ţãrii şi de unicã autoritate legiuitoare, ceea ce înseamnã cã nu pot fi consacrate soluţii regulamentare care sã diferenţieze fundamental activitatea celor douã Camere ale Parlamentului." Considerã cã, pentru aceleaşi argumente, "şi în Regulamentul Camerei Deputaţilor se prevede o majoritate specificã aprobãrii cererii de urmãrire penalã, respectiv majoritatea de 2/3 din numãrul total al deputaţilor".
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile criticate din Regulamentul Senatului, republicat, prin raportare la prevederile Constituţiei României şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine urmãtoarele:
Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale <>art. 1, 10, 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992 , sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii prevederilor criticate din Regulamentul Senatului.
Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie prevederile art. 150 alin. (3) din Regulamentul Senatului, aprobat prin <>Hotãrârea Senatului nr. 28 din 24 octombrie 2005 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 25 octombrie 2005, prevederi potrivit cãrora, "(3) Hotãrârea se adoptã cu votul majoritãţii senatorilor."
În opinia autorilor sesizãrii, aceste prevederi regulamentare sunt contrare dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 76 alin. (2), potrivit cãrora "(2) Legile ordinare şi hotãrârile se adoptã cu votul majoritãţii membrilor prezenţi din fiecare Camerã", şi ale art. 16 alin. (1), care stabilesc cã "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."
Examinând sesizarea de neconstituţionalitate formulatã, Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta este întemeiatã şi urmeazã a fi admisã pentru urmãtoarele considerente:
Într-adevãr, art. 76 din Constituţie - "Adoptarea legilor şi a hotãrârilor" stabileşte reguli esenţiale ale procedurii legislative. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 76, legile organice şi hotãrârile privind regulamentele Camerelor se adoptã cu votul majoritãţii parlamentarilor fiecãrei Camere. Sub acest aspect, prin Decizia nr. 46 din 17 mai 1994 privind constituţionalitatea Regulamentului Senatului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 27 mai 1994, Curtea Constituţionalã a statuat, cu valoare de principiu, cã "majoritatea absolutã impusã de Constituţie pentru adoptarea Hotãrârii privind Regulamentul Senatului urmãreşte sã asigure o exprimare cât mai largã a voinţei senatorilor în prevederile regulamentare, cerinţã fireascã într-un sistem parlamentar democratic, care implicã, prin definiţie, o majoritate şi o opoziţie parlamentarã." De asemenea, potrivit alin. (2) al art. 76, adoptarea legilor ordinare şi a hotãrârilor celor douã Camere, se face cu votul majoritãţii membrilor prezenţi în fiecare Camerã, în condiţiile în care numãrul acestora se ridicã la cel puţin jumãtate plus unu din numãrul membrilor fiecãrei Camere, în condiţiile respectãrii cvorumului legal de adoptare prevãzut de art. 67 din Constituţie.
În privinţa naturii juridice a actului prin care se cere urmãrirea penalã a membrilor Guvernului, Curtea constatã cã aceastã cerere se aprobã printr-o hotãrâre a Senatului, astfel cum prevede art. 76 alin. (1) şi (2) din Constituţie, precum şi art. 121 din Regulamentul Senatului. Art. 121 din Regulament, care face parte din Secţiunea 6 - "Desfãşurarea şedinţelor Senatului", stabileşte cã "Senatul adoptã legi, hotãrâri, moţiuni şi alte acte cu caracter politic, în prezenţa majoritãţii senatorilor." De asemenea, art. 130 din Regulamentul criticat prevede cã "Legile, hotãrârile, moţiunile simple, precum şi celelalte acte se adoptã de cãtre Senat prin vot." Curtea mai constatã, de asemenea, cã, de altfel, în sensul prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţie sunt şi dispoziţiile art. 136 alin. (3) din Regulamentul Senatului, conform cãrora "Legile ordinare şi hotãrârile luate în procesul legiferãrii se adoptã cu votul majoritãţii senatorilor prezenţi."
Aşa fiind, Curtea constatã cã art. 150 alin. (3) din Regulamentul Senatului, potrivit cãruia hotãrârea privind urmãrirea penalã a membrilor Guvernului "se adoptã cu votul majoritãţii senatorilor", contravine art. 76 alin. (2) din Constituţie şi, în consecinţã, este neconstituţional.
Faţã de argumentele înfãţişate, din care rezultã neconstituţionalitatea art. 150 alin. (3) din Regulamentul Senatului, analizarea susţinerilor privind încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie sunt irelevante.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. c) şi art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, precum şi al prevederilor art. 11 alin. (1) lit. A.c), art. 27 şi <>art. 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã prevederile art. 150 alin. (3) din Regulamentul Senatului, aprobat prin <>Hotãrârea Senatului nr. 28 din 24 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 25 octombrie 2005, sunt neconstituţionale.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã preşedintelui Senatului şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 1 octombrie 2008 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lãzãroiu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecãtori.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
