Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 99 din 9 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, aprobata cu modificari prin Legea nr. 506/2001 , precum si a dispozitiilor art. 182 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 399 din 5 mai 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 506/2001 , excepţie ridicatã de Elena Caratas, Zoe Caratas şi Maria Alina Caratas în Dosarul nr. 958/CA/2003 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca devenitã inadmisibilã, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) teza a doua, deoarece, ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/2001 a fost abrogatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, iar noua reglementare nu a preluat soluţia legislativã anterioarã, supusã controlului de constituţionalitate. În ceea ce priveşte teza întâi a textului criticat, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca neîntemeiatã, arãtând cã noua reglementare a preluat soluţia legislativã anterioarã, supusã prezentului control de constituţionalitate. În acest sens considerã cã noua reglementare nu contravine prevederilor art. 21 din Constituţie, deoarece, aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, ca de exemplu în <>Decizia nr. 1/1994 , instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale nu contravine liberului acces la justiţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 iunie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 958/CA/2003, Curtea de Apel Constanţa - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 506/2001 , excepţie ridicatã de Elena Caratas, Zoe Caratas şi Maria Alina Caratas.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile legale criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 21 alin. (2) şi art. 51 din Constituţie, "în mãsura în care prevederea legalã este interpretatã în sensul cã nu pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ decât deciziile emise de direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti, nu şi actele de constatare sau celelalte acte care pot fi atacate doar prin procedura prevãzutã de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/2001 , modificatã prin <>Legea nr. 506/2001 ".
Instanţa de judecatã considerã cã dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/2001 nu contravin art. 21 din Constituţie, deoarece deciziile direcţiei generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti, precum şi deciziile Ministerului Finanţelor Publice pot fi contestate la instanţa de contencios administrativ.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã legiuitorul a apreciat cã în materie fiscalã, prealabil sesizãrii instanţei, se impune verificarea actelor constatatoare de cãtre organe specializate, care au competenţa de a le menţine, anula sau modifica, motiv pentru care s-a considerat necesarã introducerea cãilor administrative de atac.
Avocatul Poporului, în punctul sãu de vedere, aratã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale. Referindu-se la legitimitatea constituţionalã a procedurilor administrativ-jurisdicţionale, precizeazã cã în jurisprudenţa sa Curtea a statuat de principiu cã instituirea unei asemenea proceduri nu contravine dispoziţiilor constituţionale atât timp cât decizia organului administrativ de jurisdicţie poate fi atacatã în faţa unei instanţe judecãtoreşti. Este invocatã în acest sens şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în legãturã cu aplicarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, a decis cã "raţiuni de flexibilitate şi eficienţã, care sunt pe deplin compatibile cu protecţia drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale, pot justifica intervenţia anterioarã a unor organe administrative", menţionând în acest sens Cazul Le Compte, Van Leuven şi De Meyere contra Belgiei - 1981. Referitor la invocarea art. 51 din Constituţie în susţinerea excepţiei, aratã cã aceste critici sunt nerelevante pentru soluţionarea excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 506/2001 , al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 12 alin. (1): "Deciziile direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti, precum şi deciziile Ministerului Finanţelor Publice pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ competentã. Judecata se face în regim de urgenţã, cu participarea reprezentantului Ministerului Public."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii sale, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/2001 a fost în întregime abrogatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003, care, potrivit art. 198, a intrat în vigoare de la data de 1 ianuarie 2004.
În practica sa jurisdicţionalã Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant cã, atunci când, dupã ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţia legalã a fost modificatã, excepţia poate sã fie examinatã dacã textul legal, în noua sa redactare, conservã substanţa reglementãrii iniţiale.
Curtea constatã cã aceastã cerinţã este îndeplinitã numai în ceea ce priveşte teza întâi a dispoziţiilor atacate, astfel cã în redactarea datã de <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã textul are urmãtorul conţinut:
- Art. 182 alin. (2): "Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţa judecãtoreascã de contencios administrativ competentã."
Noul act normativ nu a preluat în reglementarea sa soluţia legislativã anterioarã privitoare la participarea obligatorie a procurorului la judecata cauzelor de contencios administrativ.
Aşa fiind, cu privire la dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/2001 , excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilã în conformitate cu prevederile <>art. 23 alin. (6) raportat la alin. (1) al aceluiaşi articol din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãruia "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţã în vigoare [...]".
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 182 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, Curtea constatã cã autorii excepţiei, deşi susţin cã dispoziţiile criticate contravin art. 21 alin. (2) şi art. 1 alin. (5) din Constituţia republicatã, în realitate ei solicitã o interpretare a acestor texte în raport cu textele constituţionale invocate, ceea ce, de asemenea, este inadmisibil, având în vedere dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora "Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului sãu contrar Constituţiei."
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 506/2001 , excepţie ridicatã de Elena Caratas, Zoe Caratas şi Maria Alina Caratas în Dosarul nr. 958/CA/2003 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia contencios administrativ.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 182 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de aceiaşi autori în acelaşi dosar.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 martie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
_______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
