Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 99 din 29 iunie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. 2 si ale art. 25 alin. 1-4 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 53/1997
Ioan Muraru - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 2 şi ale <>art. 25 alin. 1-4 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 53/1997 , ridicatã de Societatea Comercialã "Bayindir Lido Tourism and Commercial Investments" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.145/1998 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti. La apelul nominal au rãspuns avocaţii Constantin Cernescu şi Beatrice Onica Jarka pentru autorul exceptiei, lipsind Ministerul Finanţelor şi Banca Turco-Romana, pentru care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecata, apãrãtorii autorului exceptiei susţin excepţia de neconstituţionalitate, arãtând ca dispoziţiile art. 10 alin. 2 şi 3 şi ale <>art. 25 alin. 1-4 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 53/1997 "contravin prevederilor art. 41 alin. (1) şi (7) teza a doua, art. 21 alin. (1) şi (2) şi principiului separaţiei puterilor în stat garantat de art. 125 alin. (1) şi art. 135 alin. (1) din Constituţie". În concluzie, solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate. Reprezentantul Ministerului Public arata ca dispoziţiile legale criticate nu incalca prevederile constituţionale, invocand jurisprudenta Curţii Constituţionale şi, în consecinta, apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 8 februarie 1999 Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 2 şi 3 şi ale <>art. 25 alin. 1-4 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 53/1997 , ridicatã de Societatea Comercialã "Bayindir Lido Tourism and Commercial Investments" - S.A. din Bucureşti. În motivarea exceptiei se arata ca: neconstituţionalitatea textelor invocate se justifica prin garantarea şi ocrotirea de cãtre stat a dreptului de proprietate, "prezumţia de liceitate" a dobândirii averii, separarea puterilor în stat, accesul liber la justiţie; sunt explicate dispoziţiile <>Legii nr. 105/1997 , mai ales cat priveşte operaţiunile de verificare şi control desfãşurate de cãtre organele de specialitate ale Ministerului Finanţelor; se considera ca procedurile prevãzute de <>Legea nr. 105/1997 se realizeazã în cadrul aceluiaşi organ administrativ; se susţine ca pe timpul procedurilor administrative prealabile, obligaţiile de plata sunt stabilite numai prin titluri de creanta (<>art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 ); primele patru alineate ale art. 25 doar conferã actului de control caracter executoriu; coroborat cu art. 10 alin. 2 şi 3, art. 25 permite, în totalã contradictie cu dispoziţiile constituţionale [art. 41 alin. (7) teza a doua] care instituie prezumţia liceitatii dobândirii averii, executarea silitã a unei pãrţi din aceasta, de cãtre chiar organul de control, pe parcursul procedurii administrative prealabile, înainte sa existe posibilitatea legalã ca organele judecãtoreşti sa se pronunţe asupra caracterului licit sau ilicit al dobândirii averii contribuabilului; se susţine ca, din moment ce în cadrul aceluiaşi organ - Ministerul Finanţelor -, se realizeazã un control ierarhic de legalitate, nu se poate aprecia, în spiritul separaţiei puterilor în stat, ca oricare dintre actele emise este şi act administrativ intrat în circuitul civil; s-ar face astfel loc unui abuz de drept, lipsind cenzurarea actului de cãtre instanta judecãtoreascã (art. 21 din Constituţie); garanţia dreptului de proprietate este rasturnata de cãtre un organ al administraţiei de stat, deoarece dreptul de proprietate asupra partii de avere pe care organul de control o considera creanta fiscalã, potrivit actului de control, nu mai este garantat; o asemenea rãspundere înainte ca o instanta judecãtoreascã sa se pronunţe asupra "liceitatii dobândirii acesteia" nu poate decât sa contravina garantarii constituţionale a dreptului de proprietate; "toate cãile de atac administrative prevãzute de <>Legea nr. 105/1997 , care reprezintã dreptul comun în materie, sunt exercitate de organele Ministerului Finanţelor şi soluţionate de acestea, având ca finalitate decizia ministrului finanţelor"; se permite executarea silitã înainte sa existe un control de legalitate şi temeinicie desfãşurat de instanţele judecãtoreşti; substituirea organelor administrative instanţelor judecãtoreşti incalca separaţia puterilor în stat; executarea silitã pe timpul cãilor de atac administrative, când accesul la justiţie este împiedicat pana la organizarea acestor cai prealabile, contravine liberului acces la justiţie; nici <>art. 76 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 "nu permite cu adevãrat accesul liber la justiţie în apãrarea dreptului de proprietate", deşi prevede posibilitatea formularii contestaţiei la executare. Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã excepţia ca fiind neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile criticate nu aduc vreo atingere drepturilor consacrate prin Constituţie, nu ingradesc accesul liber la justiţie şi nu afecteazã protecţia proprietãţii private. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul sau de vedere Guvernul considera excepţia neîntemeiatã, arãtând ca dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 asigura tuturor debitorilor un tratament juridic echitabil, precum şi, coroborat cu prevederile <>Legii nr. 105/1997 , un sistem eficient al exercitãrii dreptului de petiţionare şi, în general, accesul liber la justiţie conform art. 21 din Constituţie. De asemenea, se susţine ca reglementarea modalitãţilor specifice realizãrii creanţelor bugetare este în acord cu dispoziţiile legii fundamentale privind respectarea obligaţiilor prevãzute de lege, ca nu aduce atingere dreptului de proprietate - garantat în limitele stabilite de lege - sau caracterului licit al dobândirii proprietãţii [art. 41 alin. (1) şi (7)], ca nu contravine prevederilor constituţionale referitoare la înfãptuirea justiţiei (art. 125) şi nici celor care consacra ocrotirea proprietãţii (art. 135). Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile aparatorilor autorului exceptiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizatã. Excepţia de neconstituţionalitate priveşte art. 10 alin. 2 şi <>art. 25 alin. 1-4 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 108/1996 , care prevãd urmãtoarele: Art. 10. [...] "Exercitarea cãilor de atac la organele competente, de cãtre plãtitor, cu privire la stabilirea obligaţiilor bugetare, nu suspenda obligaţia acestora de plata. Cu toate acestea, Ministerul Finanţelor, la cererea plãtitorului, poate dispune, ţinând seama de motivele invocate de acesta, suspendarea obligaţiei de plata, pana la soluţionarea primei cai de atac." (astfel cum a fost modificat prin <>Ordonanta Guvernului nr. 53/1997 ). Art. 25. - "Executarea silitã a creanţelor bugetare poate fi pornitã numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul competent potrivit legii, ori al unui alt înscris cãruia legea îi recunoaşte caracterul de titlu executoriu. Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta bugetarã este scadenta prin expirarea termenului de plata prevãzut de lege sau stabilit de organul competent, ori în alt mod prevãzut de lege. Pentru obligaţiile bugetare reprezentând impozite, taxe, contribuţii, amenzi, majorãri de întârziere şi alte sume datorate şi neachitate la termenul legal de plata, titlul executoriu îl constituie actul, emis sau aprobat de organul competent, prin care acestea se stabilesc. În cazul în care suma neachitata la scadente din obligaţia bugetarã a fost stabilitã de organele competente ale Ministerului Finanţelor, organul de executare va întocmi, pentru fiecare creanta, câte un act distinct, denumit titlu executoriu, care va conţine: antetul organului emitent; numele şi prenumele sau denumirea debitorului, domiciliul sau sediul acestuia, precum şi orice alte date de identificare; cuantumul şi natura sumelor datorate; temeiul legal al puterii executorii a titlului; data întocmirii titlului, ştampila şi semnatura organului de executare." Examinând excepţia, Curtea Constituţionalã constata ca în mod greşit autorul acesteia a invocat şi necontitutionalitatea dispoziţiilor <>art. 10 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 , deoarece, chiar şi în urma modificãrii acestei ordonanţe prin <>Ordonanta Guvernului nr. 53/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 30 august 1997, art. 10 are numai doua alineate. Asa fiind, Curtea urmeazã a se pronunţa asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 10 alin. 2 şi ale <>art. 25 alin. 1-4 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 . În ceea ce priveşte <>art. 10 alin. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 , acesta interzice suspendarea executãrii obligaţiilor de plata pe timpul exercitãrii cãilor de atac. Este o modalitate consideratã de legiuitor ca eficienta şi operativã de executare a creanţelor bugetare, ca resurse financiare publice. În legatura cu aceasta, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 170 din 10 decembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999, considerând textul constituţional. În motivarea deciziei sale, motive ce sunt pertinente şi în cauza de fata, Curtea a arãtat urmãtoarele: textul nu incalca liberul acces la justiţie, consacrat de <>art. 21 din Constituţie, deoarece Legea nr. 105/1997 deschide prin art. 9 calea acţiunii în justiţie, astfel încât hotãrârea organului de jurisdicţie administrativã este supusã controlului judecãtoresc; instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale nu este contrarã art. 21 din Constituţie, cat timp decizia organului administrativ poate fi atacatã în fata unei instanţe judecãtoreşti; nu sunt infrante nici dispoziţiile art. 41 din Constituţie, deoarece textul atacat nu afecteazã protecţia proprietãţii private, impotriva executãrii silite putându-se formula contestaţie la executare, iar instanta are posibilitatea suspendãrii executãrii. Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în acest domeniu, excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 10 alin. 2 urmeazã a fi respinsã. Referitor la dispoziţiile <>art. 25 alin. 1 şi 2 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 , Curtea constata ca acestea, stabilind regulile privind executarea silitã, ca urmare a unui titlu executoriu, şi dând acest caracter şi titlului de creanta, nu contravin nici unui text constituţional, ele înscriindu-se în principiile clasice menţionate mai înainte. Susţinerile autorului exceptiei privind aceste dispoziţii sunt contrazise, în mare parte, chiar de faptul ca litigiul a ajuns în fata unei instanţe judecãtoreşti. Este o dovada evidenta a faptului ca dispoziţiile legale criticate nu interzic accesul liber la justiţie şi ca autoritãţile administrative nu se suprapun celor judecãtoreşti. În legatura cu constituţionalitatea alin. 3 şi 4 ale <>art. 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 , Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 31 din 2 martie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 5 mai 1999, declarand textele constituţionale. În motivarea deciziei sale, Curtea a reţinut ca: potrivit art. 372 din Codul de procedura civilã, executarea silitã se poate realiza "în virtutea unei hotãrâri judecãtoreşti" sau "în virtutea unui titlu executoriu, definit ca atare prin lege"; deci alin. 3 şi 4 din art. 25 nu contravin prevederilor de mai înainte; executarea silitã se poate face şi în baza unor titluri notariale; nu se incalca regimul de separaţie între puterea legiuitoare şi cea judecãtoreascã, cat timp debitorul are posibilitatea ca, pe calea contestaţiei la executare, sa supunã instanţei de judecata litigiul ce ar rezulta din contestarea titlului executoriu; referirea la art. 41, privind interdicţia confiscãrii averii şi prezumţia caracterului licit al dobândirii acesteia, este lipsitã de relevanta, deoarece textul nu priveşte confiscari de bunuri, stabilite în cadrul unui proces penal sau în temeiul constatãrii sãvârşirii unei contravenţii, ci priveşte datorii neplãtite cãtre bugetul de stat; ca atare, nu pot fi evocate prezumţia de vinovãţie şi cea de dobândire ilicitã a averii; potrivit art. 53 din Constituţie, cetãţenii au obligaţia sa contribuie prin impozite şi taxe la cheltuielile publice. Întrucât nu au intervenit elemente noi care sa determine Curtea sa-şi schimbe jurisprudenta, urmeazã ca şi excepţia de neconstituţionalitate privind prevederile <>art. 25 alin. 1-4 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 2 şi <>art. 25 alin. 1-4 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 53/1997 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bayindir Lido Tourism and Commercial Investments" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.145/1998 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti. Definitiva. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 29 iunie 1999.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
