Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 983 din 30 septembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 59 alin. 1 si art. 61 din Codul familiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 715 din 21 octombrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. 1 şi art. 61 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Constantin Gheban în Dosarul nr. 1.043/40/2007 al Curţii de Apel Suceava - Secţia minori şi familie.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei. În acest sens, aratã cã la dosar au fost comunicate concluzii prin care autorul solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, aratã cã prevederile criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, întrucât se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare, fiind totodatã în acord şi cu dispoziţiile din actele internaţionale invocate, referitoare la respectarea vieţii private şi de familie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 iunie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.043/40/2007, Curtea de Apel Suceava - Secţia minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. 1 şi art. 61 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicatã de Constantin Gheban în recursul formulat de acesta împotriva Deciziei civile nr. 173A din 4 septembrie 2007 a Tribunalului Botoşani - Secţia civilã, prin care s-a respins apelul declarat de autor şi s-a menţinut Sentinţa civilã nr. 3.938 din 10 august 2005, pronunţatã de Judecãtoria Botoşani, prin care s-a admis acţiunea civilã pentru stabilirea paternitãţii formulatã de Elena Pelin în numele minorei Mãlina-Petronela Pelin.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã "mama copilului din afara cãsãtoriei nu poate fi titularul acţiunii în stabilirea paternitãţii, întrucât aceastã acţiune în reclamaţie de stare civilã nu îi aparţine". Susţine cã "formularea existentã în art. 59 alin. 1 din Codul familiei încalcã prevederile art. 16 din Constituţie, creând un privilegiu mamei copilului din afara cãsãtoriei, care intenteazã acţiunea în reclamaţie de stare civilã în nume propriu". Aratã cã "copilul minor lipsit de capacitate procesualã de exerciţiu poate sta în judecatã şi poate sã-şi apere drepturile prin reprezentare, însã reprezentantul acestuia nu poate fi niciodatã, el însuşi, titularul acţiunii în reclamaţie de stare civilã". Susţine cã, în caz contrar, s-ar încãlca prevederile art. 41 alin. (1) din Codul de procedurã civilã şi <>art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice. Totodatã, considerã cã "consacrarea prezumţiei absolute în ceea ce priveşte determinarea timpului legal al concepţiunii prevãzut în art. 61 din Codul familiei" încalcã dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private, întrucât "se restrânge drastic posibilitatea de a conferi semnificaţie juridicã unei realitãţi biologice - concepţiunea - fãcând-o dependentã exclusiv de bunul plac al unei singure persoane, cu ignorarea intereselor legitime ale altor persoane". Susţine cã "concepţiunea nu poate fi stabilitã de legiuitor, ea trebuie probatã şi doveditã, inclusiv prin expertize medicolegale". Considerã cã cele douã texte de lege criticate contravin şi dispoziţiilor art. 8 privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea de Apel Suceava - Secţia minori şi familie apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã art. 59 alin. 1 din Codul familiei nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, deoarece pentru persoanele vizate de norma legalã se instituie un tratament egal, neexistând nicio discriminare. Cu privire la invocarea de cãtre autor a dispoziţiilor art. 41 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, art. 7 alin. (1) şi <>art. 40 din Decretul nr. 31/1954 , considerã cã o prevedere legalã poate fi examinatã prin raportare la norma constituţionalã şi nu la altã dispoziţie legalã. Aratã cã art. 61 din Codul familiei conţine prevederi cu valoare de principiu, acestea nefiind contrare dispoziţiilor constituţionale invocate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 59 alin. 1 şi art. 61 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având urmãtorul cuprins:
- Art. 59 alin. 1: "Acţiunea în stabilirea paternitãţii din afara cãsãtoriei aparţine copilului şi se porneşte în numele sãu de cãtre mamã, chiar dacã este minorã, ori de reprezentantul lui legal.";
- Art. 61: "Timpul cuprins între a trei sute şi a o sutã optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii. El se socoteşte de la zi la zi."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 relative la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 relative la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 26 alin. (1) şi (2) referitoare la viaţa intimã, familialã şi privatã şi ale art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertãţilor fundamentale. Totodatã, considerã cã textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 8 referitoare la respectarea vieţii private şi de familie din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã art. 59 alin. 1 din Codul familiei reglementeazã acţiunea în stabilirea paternitãţii din afara cãsãtoriei. Aceasta este o acţiune în reclamaţie de stare civilã ce are ca obiect determinarea legãturii de filiaţie dintre copilul din afara cãsãtoriei şi tatãl sãu. Potrivit textului de lege criticat, acţiunea în stabilirea paternitãţii din afara cãsãtoriei aparţine copilului şi se poate porni în numele sãu de cãtre mamã, chiar dacã este minorã, ori de reprezentantul sãu legal. Acţiunea aparţine copilului, indiferent dacã este minor sau major, şi are caracter personal. Astfel, mama poate introduce acţiunea în stabilirea paternitãţii din afara cãsãtoriei, în numele copilului, acţiunea introdusã de mamã, în nume propriu, fiind lipsitã de legitimare procesualã. Copilul cu capacitate de exerciţiu restrânsã şi copilul care are capacitate de exerciţiu deplinã pot introduce singuri acţiunea, deoarece aceasta are caracter personal.
Având în vedere toate acestea, Curtea constatã cã prevederile criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, întrucât se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare, fiind totodatã în acord şi cu dispoziţiile din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la respectarea vieţii private şi de familie.
Cât priveşte prevederile art. 61 din Codul familiei, acestea creeazã o prezumţie absolutã în ceea ce priveşte determinarea timpului legal al concepţiunii. Având în vedere cã nu se poate determina cu precizie data concepţiei unui copil, legiuitorul, pe baza datelor ştiinţifice medicale privind durata minimã şi maximã a gestaţiunii, a stabilit cã perioada concepţiunii este cuprinsã între a 300-a zi şi a 180-a zi dinaintea naşterii copilului. Aceastã prezumţie are caracter absolut, în sensul cã nu poate fi rãsturnatã cu privire la perioada gestaţiei. Dovada, însã, cã faptul concepţiei a avut loc la o anumitã datã din timpul stabilit de lege ca fiind al concepţiei se poate face prin expertizã medico-legalã. În aceste condiţii, Curtea constatã cã art. 61 din Codul familiei nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate şi celor din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private.
Curtea constatã, de asemenea, cã invocarea dispoziţiilor art. 41 din Codul de procedurã civilã şi <>art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice nu poate fi primitã, deoarece controlul constituţionalitãţii prevederilor legale are loc numai prin raportare la norme constituţionale sau cuprinse în convenţii şi tratate la care România este parte, şi nu la alte dispoziţii sau acte normative din legislaţia internã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. 1 şi art. 61 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Constantin Gheban în Dosarul nr. 1.043/40/2007 al Curţii de Apel Suceava - Secţia minori şi familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 septembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
