Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 982 din 8 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) si (3), art. 4 alin. (2), art. 5 alin. (5), art. 9 alin. (1) si (5), art. 12 alin. (1) si (5), art. 15 si art. 18^1 alin. (1) si (6) din Legea nr. 198/2004 privind unele masuri prealabile lucrarilor de constructie de drumuri de interes national, judetean si local
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) şi (3), art. 4 alin. (2), art. 5 alin. (5), art. 9 alin. (1) şi (5), art. 12 alin. (1), art. 15 şi <>art. 18^1 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 198/2004 privind unele mãsuri prealabile lucrãrilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicatã de Mirela Eliza Mãrginean în Dosarul nr. 4.294/94/2009 al Judecãtoriei Buftea. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentatului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 910/2009 .
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 12 octombrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 4.294/94/2009, Judecãtoria Buftea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) şi (3), art. 4 alin. (2), art. 5 alin. (5), art. 9 alin. (1) şi (5), art. 12 alin. (1), art. 15 şi <>art. 18^1 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 198/2004 privind unele mãsuri prealabile lucrãrilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicatã de Mirela Eliza Mãrginean într-o cauzã având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciarã. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã <>art. 3 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 198/2004 impune o serie de obligaţii şi interdicţii disproporţionate proprietarilor imobilelor vizate de expropriere, cele mai importante fiind interdicţiile de emitere a oricãrui aviz, acord, permis, autorizaţie cu privire la imobilele supuse exproprierii. În acest context, apreciazã cã se creeazã o încãlcare abuzivã şi total disproporţionatã a dreptului de proprietate, prin aceste interdicţii operându-se o veritabilã naţionalizare, deoarece lipsesc proprietarii de atributul cel mai important al dreptului de proprietate - dispoziţia. De asemenea, aratã cã art. 4 alin. (2) din acelaşi act normativ este neconstituţional, deoarece prevede cã "expropriatorul întocmeşte documentaţiile cadastral-juridice pentru fiecare imobil propus spre expropriere". Astfel, apreciazã cã întocmirea documentaţiilor cadastrale reprezintã un atribut exclusiv al proprietarilor imobilelor supuse exproprierii, nicio altã persoanã neputând exercita aceste atribute în locul proprietarilor de drept, ceea ce reprezintã un abuz şi o ingerinţã în dreptul de proprietate. Autorul excepţiei susţine totodatã cã <>art. 5 alin. (5) din Legea nr. 198/2004 dispune cã litigiile nu suspendã transferul dreptului de proprietate cãtre expropriator, acesta operând înainte de plata despãgubirilor, fapt ce contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Constituţie ce impun, ca o condiţie sine qua non, plata prealabilã a unei despãgubiri juste pentru efectuarea procedurii de expropriere. De altfel, autorul excepţiei apreciazã cã justa şi prealabila despãgubire poate fi dispusã doar de instanţa de judecatã, singura autoritate abilitatã, în sistemul nostru de drept, sã determine ce este just. Or, din moment ce norma constituţionalã obligã mai întâi la o justã despãgubire, prevederile <>Legii nr. 198/2004 sunt neconstituţionale, întrucât inverseazã cronologia evocatã de Legea fundamentalã. Judecãtoria Buftea considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, invocã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 910/2009 . Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului aratã cã reglementarea criticatã este constituţionalã. Astfel, apreciazã cã prevederile de lege criticate nu contravin normelor constituţionale de referinţã, iar în susţinerea punctului sãu de vedere invocã <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 166/2008 şi nr. 910/2009. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (2) şi (3), art. 4 alin. (2), art. 5 alin. (5), art. 9 alin. (1) şi (5), art. 12 alin. (1), art. 15 şi <>art. 18^1 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 198/2004 privind unele mãsuri prealabile lucrãrilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 31 mai 2004, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 184/2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 31 octombrie 2008. Aceste texte de lege au urmãtorul conţinut: - Art. 3: "(2) Deţinãtorii cu orice titlu ai imobilelor afectate de elaborarea studiului de fezabilitate pe coridorul de expropriere sunt obligaţi, dupã o prealabilã înştiinţare, sã permitã accesul pentru efectuarea mãsurãtorilor topografice, a studiilor geotehnice şi a oricãror operaţiuni necesare studiului de fezabilitate. (3) Dupã avizarea de cãtre Agenţia Naţionalã de Cadastru şi Publicitate Imobiliarã, prin unitãţile sale teritoriale, a fiecãrei documentaţii cadastral-juridice de expropriere, aceasta are obligaţia de a transmite unitãţilor administrativ-teritoriale lista imobilelor situate pe coridorul de expropriere. Dupã transmiterea acestei liste se interzice emiterea oricãrui aviz, acord, permis, autorizaţie cu privire la imobilele supuse exproprierii."; - Art. 4 alin. (2): "Dupã publicarea hotãrârii prevãzute la alin. (1), expropriatorul întocmeşte documentaţiile cadastral-juridice pentru fiecare imobil propus spre expropriere, având în vedere şi dispoziţiile <>Legii cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 , republicatã. Documentaţiile vor cuprinde şi date privind încadrarea lucrãrii în planurile de urbanism şi amenajare a teritoriului, precum şi planuri cu amplasamentul lucrãrii care se avizeazã de Agenţia Naţionalã de Cadastru şi Publicitate Imobiliarã, prin unitãţile sale teritoriale. Planul cu amplasamentul lucrãrii, pe fiecare unitate administrativ-teritorialã, care conţine delimitarea imobilelor - teren şi/sau construcţii - propuse spre expropriere, cu indicarea numelor deţinãtorilor, precum şi a ofertelor de despãgubire, pe categorii de imobile, stabilite de evaluatori autorizaţi, se aduce la cunoştinţã publicã prin afişarea la sediul consiliului local respectiv, unde va rãmâne afişat pânã la finalizarea procedurii de expropriere, şi prin afişare pe pagina proprie de internet a expropriatorului."; - Art. 5 alin. (5): "În cazul în care despãgubirile referitoare la acelaşi imobil sunt cerute în concurs sau în contradictoriu de mai multe persoane aparent îndreptãţite, despãgubirile se vor consemna pe numele tuturor, urmând sã fie împãrţite potrivit legii civile. Despãgubirea va fi eliberatã numai titularilor drepturilor dovedite prin acte autentice şi/sau hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile. Eventualele litigii amânã eliberarea despãgubirilor consemnate, dar nu suspendã transferul dreptului de proprietate cãtre expropriator."; - Art. 9: "(1) Expropriatul nemulţumit de cuantumul despãgubirii consemnate în condiţiile art. 5 alin. (4)-(8) şi ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanţei judecãtoreşti competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicatã hotãrârea de stabilire a cuantumului despãgubirii, sub sancţiunea decãderii, fãrã a putea contesta transferul dreptului de proprietate cãtre expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea cãilor de atac nu suspendã efectele hotãrârii de stabilire a cuantumului despãgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului. [...] (5) Lucrãrile de utilitate publicã privind drumurile care fac obiectul prezentei legi nu pot fi suspendate sau sistate la cererea vreunei persoane care invocã existenţa unor litigii privind posesia ori proprietatea imobilului expropriat."; - Art. 12 alin. (1): "Actele juridice care se încheie dupã data comunicãrii hotãrârii de stabilire a cuantumului despãgubirii sau dupã data plãţii ori, dupã caz, a consemnãrii sumelor stabilite ca despãgubiri, pentru constituirea sau transferul de drepturi reale având ca obiect imobilele afectate de expropriere, sunt lovite de nulitate absolutã, cu excepţia celor care clarificã ulterior exproprierii situaţia juridicã a imobilelor, în cazurile prevãzute la art. 5 alin. (4)-(8) şi art. 6 alin. (2) din prezenta lege."; - Art. 15: "Transferul imobilelor din proprietatea privatã în proprietatea publicã a statului sau a unitãţilor administrativteritoriale şi în administrarea expropriatorului opereazã de drept la data plãţii despãgubirilor pentru expropriere sau, dupã caz, la data consemnãrii acestora, în condiţiile prezentei legi."; - Art. 18^1 : "(1) Orice avize, acorduri, permise sau autorizaţii emise unor terţe persoane pentru imobilele supuse exproprierii de la data avizãrii de cãtre Agenţia Naţionalã de Cadastru şi Publicitate Imobiliarã, prin unitãţile sale teritoriale, a documentaţiilor cadastral-juridice sunt lovite de nulitate absolutã. [...] (6) Dispoziţia prevãzutã la alin. (5) se aplicã şi în cazul eliberãrii unui aviz, acord, permis sau a unei autorizaţii unor terţe persoane pentru imobilele supuse exproprierii." Autorul excepţiei susţine cã textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privatã. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii prevederilor cuprinse în <>Legea nr. 198/2004 , prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi cu motivare similarã. Astfel, prin <>deciziile nr. 910 din 23 iunie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 22 iulie 2009, şi nr. 1.648 din 15 decembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 22 ianuarie 2010, Curtea a statuat cã <>Legea nr. 198/2004 , în ansamblul sãu, conţine dispoziţii care asigurã cadrul legal privind procedura de expropriere şi stabilire a despãgubirilor, apãrarea dreptului de proprietate şi a dreptului de a contesta, pe cale judiciarã, cuantumul despãgubirilor, în acord cu dispoziţiile constituţionale şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat cã o privare de proprietate trebuie sã fie prevãzutã de lege, sã urmãreascã o cauzã de utilitate publicã, sã fie conformã normelor de drept intern şi sã respecte un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat (Cauza James şi alţii împotriva Marii Britanii, 1986). De asemenea, Curtea a constatat cã normele legale criticate nu opereazã nicio distincţie între subiectele de drept supuse incidenţei lor, astfel încât susţinerea pretinsului lor caracter discriminatoriu este lipsitã de temei şi nu poate fi primitã. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele acestor decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) şi (3), art. 4 alin. (2), art. 5 alin. (5), art. 9 alin. (1) şi (5), art. 12 alin. (1), art. 15 şi <>art. 18^1 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 198/2004 privind unele mãsuri prealabile lucrãrilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicatã de Mirela Eliza Mãrginean în Dosarul nr. 4.294/94/2009 al Judecãtoriei Buftea. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 iulie 2010.
