Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 269 alin. (1) din Codul muncii, excepţie ridicatã, din oficiu, de Tribunalul Mureş - Secţia civilã în Dosarul nr. 1.933/102/2006.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã, întrucât, ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, dispoziţia criticatã a fost modificatã în sensul criticilor formulate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1.933/102/2006, Tribunalul Mureş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 269 alin. (1) din Codul muncii, excepţie ridicatã, din oficiu, de instanţã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Tribunalul Mureş - Secţia civilã aratã cã art. 269 alin. (1) din Codul muncii are caracter special şi derogatoriu de la dreptul comun al rãspunderii civile, motiv pentru care acest articol nu se poate completa cu normele de drept comun civil, astfel cã apare ca inadmisibilã obligaţia angajatorului de a rãspunde pentru daunele morale cauzate angajatului.
Prin eliminarea art. 269 alin. (1) din Codul muncii va fi aplicabil dreptul comun civil contractual, în baza art. 295 alin. (1) din cod, aşa cum acesta se aplica înainte de intrarea în vigoare a actualei reglementãri, drept comun care anterior permitea angajarea rãspunderii contractuale a angajatorului pentru daune morale, inclusiv pentru încãlcarea de cãtre acesta a clauzei contractuale de securitate, aşa cum este cazul în speţã.
Textul de lege criticat încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 22 alin. (1) privitor la dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, întrucât aceste drepturi, precum şi dreptul la ocrotirea sãnãtãţii sunt prin excelenţã drepturi subiective nepatrimoniale, a cãror încãlcare nu poate fi compensatã decât prin plata unor daune morale. Atunci când aceste drepturi sunt cuprinse într-o clauzã contractualã (precum clauza de securitate din contractul de muncã), încãlcarea lor poate atrage doar rãspunderea specialã şi derogatorie contractualã prevãzutã de art. 269 din Codul muncii, iar nu şi rãspunderea pentru daune morale. Într-o atare împrejurare, drepturile menţionate nu sunt ocrotite patrimonial, ceea ce echivaleazã cu o restrângere nepermisã a dreptului la repararea integralã a prejudiciului suferit, deci cu încãlcarea dreptului de proprietate asupra creanţei constând în despãgubirile pentru daune morale.
Mai mult, reglementarea prevãzutã de art. 269 din Codul muncii determinã un tratament diferenţiat, deci discriminatoriu, aplicabil persoanelor care se aflã în aceeaşi situaţie juridicã generatã de încãlcarea clauzei de securitate, respectiv persoanele care au calitatea de salariaţi, faţã de persoanele prejudiciate prin nesocotirea acestei clauze, de exemplu, beneficiarii contractului de transport de persoane, de organizare de spectacole, de servicii hoteliere etc., în cazul cãrora legea nu înlãturã aplicarea rãspunderii contractuale pentru daune morale, ci, dimpotrivã, agraveazã aceastã rãspundere.
În consecinţã, pentru eliminarea acestor încãlcãri ale Legii fundamentale, se impune încetarea efectelor prevederilor art. 269 alin. (1) din Codul muncii, prin admiterea excepţiei şi constatarea neconstituţionalitãţii textului de lege criticat.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã prevederile Codului muncii nu reglementeazã rãspunderea civilã delictualã pentru prejudicii morale, rãspunderea în dreptul muncii fiind o rãspundere în esenţã contractualã, care nu poate viza acoperirea unor prejudicii morale. Cu toate acestea, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv <>Decizia nr. 379 din 30 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 25 octombrie 2004, angajatul are posibilitatea de a solicita despãgubiri pentru eventualele prejudicii morale suferite din cauza angajatorului, în temeiul normelor dreptului comun referitoare la rãspunderea civilã delictualã.
Avocatul Poporului apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. În acest sens, invocã deciziile nr. 379 din 30 septembrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 25 octombrie 2004, şi nr. 721 din 24 octombrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 962 din 30 noiembrie 2006, prin care Curtea Constituţionalã a statuat cã reglementarea din Codul muncii nu exclude posibilitatea angajatului de a apela la normele de drept comun în materia rãspunderii civile delictuale, atunci când a suferit un prejudiciu moral din culpa angajatorului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cãruia "Angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor rãspunderii civile contractuale, sã îl despãgubeascã pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legãturã cu serviciul."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 11 privitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) care consacrã egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 22 alin. (1) privitor la dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, precum şi ale art. 44 alin. (2) referitor la dreptul de proprietate privatã. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 2 şi 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii sale, <>art. 269 alin. (1) din Codul muncii a fost modificat prin Legea nr. 237/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 25 iulie 2007. Potrivit noii reglementãri, textul criticat are urmãtorul conţinut: "Angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor rãspunderii civile contractuale, sã îl despãgubeascã pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legãturã cu serviciul."
În consecinţã, ca efect al adoptãrii noii reglementãri, critica de neconstituţionalitate care viza imposibilitatea angajãrii rãspunderii contractuale a angajatorului pentru daune morale a rãmas fãrã obiect, legiuitorul reglementând expres obligaţia acestuia de a-l despãgubi pe salariatul care a suferit un prejudiciu moral din culpa sa. Aşa fiind, Curtea Constituţionalã constatã cã, în speţã, cauza de inadmisibilitate s-a ivit dupã data sesizãrii sale şi, prin urmare, excepţia urmeazã a fi respisã ca devenitã inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 269 alin. 1 din Codul muncii, excepţie ridicatã, din oficiu, de Tribunalul Mureş - Secţia civilã în Dosarul nr. 1.933/102/2006.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
