Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 98 din 21 martie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Florica Popa, Ioan Suti, Petru Tripa şi Florica Tripa în Dosarul nr. 3.472/2001 al Curţii de Apel Oradea, având ca obiect o rectificare de carte funciarã. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 14 martie 2002 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 21 martie 2002.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 9 noiembrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 3.472/2001, Curtea de Apel Oradea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Florica Popa, Ioan Suti, Petru Tripa şi Florica Tripa. În motivarea exceptiei autorii susţin ca dispoziţiile <>art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 incalca principiul neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, "deoarece vânzarea-cumpãrarea unor imobile dintre cele prevãzute la <>art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001 , iniţial valabilã în baza <>Legii nr. 112/1995 , este declarata retroactiv nevalabila, ceea ce înseamnã ca <>Legea nr. 10/2001 se aplica şi unor situaţii legal constituite pe baza unei legi anterioare". Se mai arata ca dispoziţiile legale criticate incalca şi principiul egalitãţii în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (2) din Constituţie, prin aceea ca introduc "o discriminare nejustificatã, nelegalã şi imorala, deoarece în toate celelalte ipoteze ale art. 46 îi protejeaza pe cumpãrãtorii de buna-credinţa ai imobilelor la care face referire <>art. 2 din Legea nr. 10/2001 , exceptându-i doar pe cei care au cumpãrat imobilele prevãzute la art. 2 lit. b)". Curtea de Apel Oradea, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este intemeiata, deoarece "prevederile <>art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 incalca principiul neretroactivitatii legii, prevãzut de art. 15 alin. (2), respectiv principiul egalitãţii în drepturi, prevãzut de art. 16 alin. (2) din Constituţie". Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele lor de vedere cu privire la excepţia ridicatã. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca "dispoziţiile <>art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 sunt constituţionale, acestea nefiind contrare vreunuia dintre principiile prevãzute de art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (2) din Constituţie". Se arata în acest sens ca "intreaga lege are un puternic caracter reparator, urmãrind în principal sa înlãture efectele nefaste ale politicii statului comunist de desconsiderare a proprietãţii private. Prin aceasta legea nu dispune pentru trecut, ci asigura, pentru viitor, reinstaurarea legalitãţii şi normalitatii, în spiritul principiilor proclamate de Constituţia României în art. 41 şi art. 135". Se mai arata ca "o soluţie juridicã valabilã în toate situaţiile nu ar fi posibila", iar "Soluţia juridicã diferita data de <>art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 îşi are temeiul în chiar gravitatea modalitatii prin care imobilele prevãzute de art. 2 alin. (1) lit. b) au fost preluate de statul comunist, şi anume prin confundarea preluãrii cu justiţia penalã folositã, la rândul ei, ca instrument de represiune politica". Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este intemeiata, întrucât dispoziţiile <>art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 sunt neconstituţionale sub doua aspecte, şi anume: a) "Statuand asupra actelor juridice de înstrãinare, având ca obiect imobilele preluate de stat prin confiscarea averii ca urmare a condamnãrii pentru infracţiuni de natura politica, art. 46 alin. (3) are în vedere, în mod evident, actele de înstrãinare încheiate anterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 10/2001 , fiind vorba despre un conflict de legi în timp. Cum imobilele prevãzute la art. 2 alin. (1) lit. b) au fost preluate de stat în mod valabil şi cum pana la intrarea în vigoare a <>Legii nr. 10/2001 nu a fost interzisã înstrãinarea unor astfel de imobile, a declara astãzi ca fiind nule absolut acte deplin valabile la momentul încheierii lor reprezintã o acţiune retroactivã a prevederilor <>art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 ". Se mai arata ca dispoziţiile <>art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 incalca şi principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii, deoarece "în condiţiile în care pentru aceeaşi situaţie juridicã încheierea cu buna-credinţa a unor contracte de vanzarecumparare cu privire la imobilele deţinute de stat - se aplica un regim juridic diferit - unele fiind considerate valabile, iar altele declarate nule, în funcţie de criteriul modalitatii de preluare sau de trecere în proprietatea statului, modalitate care, în cele mai multe cazuri, scapa dobânditorului de buna-credinţa - se poate afirma ca dispoziţiile legale au un caracter discriminatoriu". În susţinerea caracterului nejustificat şi neconstitutional al tratamentului juridic diferit se invoca Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 162/1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 28 decembrie 1998. Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, care prevãd ca "Actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele fãcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele prevãzute la art. 2 alin. (1) lit. b) sunt lovite de nulitate absolutã, buna-credinţa neputând fi invocatã în aceste cazuri". Art. 2 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege, la care face trimitere art. 46 alin. (3), prevede: "(1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege: [...] b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotãrâri judecãtoreşti de condamnare pentru infracţiuni de natura politica, prevãzute de legislaţia penalã, sãvârşite ca manifestare a opoziţiei fata de sistemul totalitar comunist;". Autorii exceptiei susţin ca dispoziţiile legale criticate incalca prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile". Se mai susţine şi încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, dar, invocandu-se în motivarea exceptiei nerespectarea principiului egalitãţii în drepturi, rezulta ca în realitate s-au avut în vedere prevederile alin. (1) al art. 16, potrivit cãrora "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri". Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este intemeiata şi urmeazã sa fie admisã pentru urmãtoarele motive: Vânzarea locuinţelor din proprietatea statului s-a reglementat prin <>Decretul-lege nr. 61/1990 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 8 februarie 1990, şi prin <>Legea nr. 85/1992 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 29 iulie 1992, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 15 septembrie 1994, iar apoi în nr. 264 din 15 iulie 1998. Conform acestor acte normative chiriaşii pot cumpara locuintele construite din fondurile statului, precum şi pe cele construite din fondurile unitãţilor economice şi bugetare de stat. În urma modificãrii <>art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992 prin <>Legea nr. 79/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 12 mai 1997, s-a prevãzut şi vânzarea "la cerere, în condiţiile prevederilor alin. 1 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere şi locuintele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societãţilor cu capital de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenta dupã aceasta data sau, dupã caz, au devenit, prin reorganizare, unitãţi economice sau bugetare de stat". Toate celelalte locuinţe aflate în proprietatea statului au fost exceptate de la vânzare-cumpãrare. De asemenea, din categoria locuinţelor care, de principiu, puteau face obiectul contractului de vânzare-cumpãrare au fost exceptate cele "ale cãror suprafeţe depãşesc normele maxime prevãzute în actele normative în baza cãrora s-au executat"; "locuintele de lux executate pe baza de proiecte unicat"; "locuintele de protocol care servesc demnitarilor drept locuinţe de serviciu pe durata exercitãrii funcţiei"; iar apoi şi "cele care prezintã, la data vânzãrii, finisaje superioare echivalente unor lucrãri de arta sau ornamentale deosebite sau care beneficiazã de dotãri speciale, cum ar fi: piscina, sauna, sera, crama, bar-vinoteca, camera frigorifica". <>Art. 19 din Legea nr. 85/1992 , în redactarea sa iniţialã, prevedea: "Contractele de vânzare-cumpãrare ale locuinţelor care nu au fost construite din fondurile statului, ci au fost trecute în aceasta proprietate, cele de vânzare-cumpãrare ale locuinţelor de serviciu aparţinând societãţilor comerciale şi regiilor autonome, care contravin prevederilor prezentei legi, precum şi orice alt contract încheiat cu încãlcarea dispoziţiilor <>Decretului-lege nr. 61/1990 sunt lovite de nulitate absolutã. Nulitatea poate fi invocatã de orice persoana şi pe orice cale.[...]" În redactarea sa actuala <>art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 prevede: "Contractele de vânzare-cumpãrare încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi sunt lovite de nulitate absolutã." Posibilitatea cumpãrãrii de locuinţe proprietate de stat s-a extins prin <>Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995. Potrivit prevederilor art. 1 din aceasta lege "Foştii proprietari persoane fizice - ai imobilelor cu destinaţia de locuinţe, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, dupã 6 martie 1945, cu titlu, şi care se aflau în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989, beneficiazã de mãsurile reparatorii prevãzute de prezenta lege. De prevederile alin. 1 beneficiazã şi moştenitorii foştilor proprietari, potrivit legii". Conform art. 9 alin. 1 din aceeaşi lege "Chiriaşii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natura foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora pot opta, dupã expirarea termenului prevãzut la art. 14, pentru cumpãrarea acestor apartamente cu plata integrala sau în rate a preţului". Excepţii de la posibilitatea de vânzare-cumpãrare s-au prevãzut la art. 9 alin. 6 şi la art. 10 astfel: - Art. 9 alin. 6: "Fac excepţie de la prevederile alin. 1 chiriaşii titulari sau membrii familiei lor - soţ, sotie, copii minori care au dobândit sau au înstrãinat o locuinta proprietate personalã dupã 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu."; - Art. 10: "Sunt exceptate de la vânzare apartamentele care, la data intrãrii în vigoare a legii, beneficiazã de dotãri speciale, cum sunt: piscina, sauna, sera, crama, bar, vinoteca sau camera frigorifica. Sunt, de asemenea, exceptate de la vânzare locuintele care au avut destinaţia de case de oaspeti, de protocol, cele declarate monumente istorice şi din patrimoniul naţional, precum şi cele folosite ca resedinte pentru foştii şi actualii demnitari." Conform <>art. 11 din Legea nr. 112/1995 "Actele juridice de înstrãinare încheiate cu încãlcarea prevederilor art. 9 alin. 6 şi ale art. 10 sunt lovite de nulitate absolutã". Din reglementãrile legale citate rezulta ca <>Decretul-lege nr. 61/1990 şi <>Legea nr. 85/1992 au permis vânzarea doar a locuinţelor construite din fondurile statului sau ale unitãţilor economice ori bugetare de stat, sanctionand cu nulitate absolutã vânzarea-cumpãrarea locuinţelor preluate în proprietatea statului de la alţi proprietari. <>Legea nr. 112/1995 permite vânzarea-cumpãrarea imobilelor cu destinaţia de locuinţe, preluate de stat cu titlu, dupã 6 martie 1945, fãrã a preciza motivele şi condiţiile de preluare. Cu toate acestea, art. 25 din aceeaşi lege prevede ca: "Prin legi speciale se vor reglementa situaţiile juridice ale altor imobile decât cele care fac obiectul prezentei legi, trecute în proprietatea statului înainte de 22 decembrie 1989, indiferent de destinaţia lor iniţialã, inclusiv ale celor demolate pentru cauze de utilitate publica." Din acest text de lege nu rezulta ca urmeazã sa fie reglementatã prin lege specialã ulterioara şi situaţia juridicã a imobilelor din categoria celor prevãzute la <>art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 şi nici faptul ca vânzarea unor asemenea imobile ar fi interzisã pana la adoptarea reglementãrilor speciale. Curtea Constituţionalã retinand ca dupã intrarea în vigoare a <>Legii nr. 112/1995 nu a mai fost interzisã vânzarea imobilelor din categoria prevãzutã la <>art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 şi ca nici o dispoziţie legalã nu a prevãzut nulitatea unor asemenea contracte de vânzare-cumpãrare, constata ca dispoziţiile <>art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 , prin care se sancţioneazã cu nulitate absolutã acte juridice încheiate anterior intrãrii în vigoare a acestei legi, dar cu respectarea reglementãrilor legale aplicabile la data respectiva, au efecte retroactive şi sunt contrare astfel principiului neretroactivitatii legii, cu excepţia legii penale mai favorabile, principiu consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie. Curtea mai constata ca dispoziţiile <>art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 incalca şi principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin aceea ca inlatura beneficiul bunei-credinţe în privinta vânzãrii-cumpãrãrii unei categorii de imobile preluate de stat în mod abuziv, instituind astfel un tratament juridic discriminatoriu pentru unii cetãţeni care de fapt se afla într-o situaţie identicã cu cea a altor cumpãrãtori, ale cãror acte de cumpãrare îşi pãstreazã valabilitatea, dacã au fost încheiate cu buna-credinţa.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Florica Popa, Ioan Suti, Petru Tripa şi Florica Tripa în Dosarul nr. 3.472/2001 al Curţii de Apel Oradea şi constata ca prevederile <>art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt neconstituţionale. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 21 martie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Laurentiu Cristescu
────────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
