Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Lãzãroiu - judecãtor Mircea Ştefan Minea - judecãtor Iulia Antoanella Motoc - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Simona Ricu - procuror Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) şi (5), art. 8 alin. (2) şi <>art. 10 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, art. 135, art. 217 alin. 4 şi art. 219 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, <>art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, <>art. 10 alin. (5) şi (8) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie şi lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la <>Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, excepţie ridicatã de Mihai Udrea în Dosarul nr. 40.244./3/CA/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la <>Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 , arãtând cã aceste dispoziţii au fost abrogate prin <>art. 48 alin. (1) pct. 9 din Legea nr. 330/2009 , soluţia legislativã criticatã nefiind preluatã în actul abrogator. Cât priveşte celelalte dispoziţii de lege criticate ca fiind neconstituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, sens în care aratã cã cele douã categorii de poliţişti comparate se aflã în situaţii diferite prin prisma atribuţiilor şi responsabilitãţilor ce le revin, astfel cã este justificatã instituirea unui tratament juridic diferenţiat. CURTEA,având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 18 august 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 40.244./3/CA/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) şi (5), art. 8 alin. (2) şi <>art. 10 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, art. 135, art. 217 alin. 4 şi art. 219 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, <>art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, <>art. 10 alin. (5) şi (8) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie şi lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la <>Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, excepţie ridicatã de Mihai Udrea. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (1), art. 41, 53, 131 şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, întrucât creeazã o discriminare între poliţiştii de poliţie judiciarã aflaţi sub autoritatea procurorului general care sunt detaşaţi la Direcţia Naţionalã Anticorupţie şi cei care nu sunt detaşaţi la aceastã direcţie, dar care muncesc la Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit dispoziţiilor obligatorii ale procurorului general, în aceeaşi mãsurã ca şi cei din Direcţia Naţionalã Anticorupţie. De asemenea, considerã cã nu existã o motivaţie obiectivã care sã justifice acest tratament diferenţiat. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt conforme prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã prevederile art. 2 alin. (3) şi (5), art. 8 alin. (2) şi <>art. 10 din Legea nr. 364/2004 , ale <>art. 10 alin. (5) şi (8) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 , ale art. 135, art. 217 alin. 4 şi art. 219 alin. 1 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 sunt constituţionale. În ceea ce priveşte dispoziţiile lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la <>Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 , aratã cã acestea au fost abrogate prin dispoziţiile <>Legii nr. 330/2009 , astfel cã excepţia de neconstituţionalitate cu privire la aceste dispoziţii de lege este inadmisibilã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, înscrisurile depuse la dosar de pãrţi, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (3) şi (5), art. 8 alin. (2) şi <>art. 10 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 23 septembrie 2004, dispoziţii potrivit cãrora: - Art. 2 alin. (3) şi (5): "(3) Ca organe de cercetare ale poliţiei judiciare funcţioneazã lucrãtori specializaţi din Ministerul Administraţiei şi Internelor anume desemnaţi de ministrul administraţiei şi internelor, cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi îşi desfãşoarã activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau sunt desemnaţi şi funcţioneazã în alt mod, potrivit unor legi speciale. [...] (5) Poliţia judiciarã a Parchetului Naţional Anticorupţie se organizeazã şi funcţioneazã potrivit legii speciale a Parchetului Naţional Anticorupţie."; - Art. 8 alin. (2): "(2) Şefii ierarhici pot da poliţiştilor care fac parte din poliţia judiciarã dispoziţii şi îndrumãri în efectuarea activitãţilor de constatare a infracţiunilor şi de strângere a datelor în vederea identificãrii autorilor infracţiunilor şi începerii urmãririi penale."; - Art. 10: "Lucrãtorilor poliţiei judiciare li se aplicã prevederile Statutului poliţistului şi ale celorlalte acte normative în vigoare care reglementeazã activitatea structurilor din care fac parte." De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi dispoziţiile art. 135, art. 217 alin. 4 şi art. 219 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, dispoziţii potrivit cãrora: - Art. 135: "Organul de urmãrire penalã sau instanţa de judecatã poate dispune, în condiţiile arãtate în art. 132, efectuarea unui act de procedurã şi prin delegare. Delegarea poate fi datã numai unui organ sau unei instanţe de judecatã ierarhic inferioare. Dispoziţiile privitoare la comisia rogatorie se aplicã în mod corespunzãtor şi în caz de delegare."; - Art. 217 alin. 4: "În cauzele în care urmãrirea penalã se efectueazã de cãtre procuror, acesta poate dispune prin ordonanţã ca anumite acte de cercetare penalã sã fie efectuate de cãtre organele poliţiei judiciare."; - Art. 219 alin. 1: "Procurorul poate sã dea dispoziţii cu privire la efectuarea oricãrui act de urmãrire penalã. În cazul organelor de cercetare ale poliţiei judiciare, organele ierarhic superioare ale acestora nu pot sã le dea îndrumãri sau dispoziţii privind cercetarea penalã, procurorul fiind singurul competent în acest sens." Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile <>art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, dispoziţii potrivit cãrora: "(2) Detaşarea se poate dispune dacã pregãtirea profesionalã a funcţionarului public corespunde atribuţiilor şi responsabilitãţilor funcţiei publice, cu respectarea categoriei, clasei şi gradului profesional al funcţionarului public. Detaşarea se poate dispune şi pe o funcţie publicã de conducere, cu aplicarea dispoziţiilor art. 92 alin. (2), dacã funcţionarul public îndeplineşte condiţiile de studii şi vechime în specialitatea studiilor şi dacã nu existã în cadrul autoritãţii sau instituţiei publice funcţionari publici care sã exercite cu caracter temporar funcţia publicã. Funcţionarul public poate fi detaşat pe o funcţie publicã inferioarã, numai cu acordul sãu scris." De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile <>art. 10 alin. (5) şi (8) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, dispoziţii potrivit cãrora: "(5) Detaşarea ofiţerilor şi a agenţilor de poliţie judiciarã în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie se face, la propunerea nominalã a procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, iar numirea acestora în funcţii se face prin ordin al procurorului şef al acestei direcţii. [...] (8) Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciarã, pe perioada numirii în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, au drepturile şi obligaţiile prevãzute de lege pentru ofiţerii de poliţie şi agenţii de poliţie, cu excepţiile prevãzute în prezenta ordonanţã de urgenţã. Atribuţiile prevãzute de lege pentru ministrul administraţiei şi internelor privind drepturile şi rãspunderile ce revin ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciarã se exercitã de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Atribuţiile privind acordarea gradelor profesionale pentru ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciarã se exercitã de ministrul administraţiei şi internelor, la propunerea procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie." În sfârşit, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la <>Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, dispoziţii potrivit cãrora: "A. Coeficienţii de ierarhizare pentru funcţiile îndeplinite, specifice poliţiştilor: [...] 4. Funcţionari publici de execuţie
┌────┬───────────────────────────┬─────────────┬────────────────────────────┐
│Nr. │ │ │ │
│crt.│ Denumirea funcţiei │ Categoria │ Coeficientul de ierarhizare│
├────┼───────────────────────────┼─────────────┼───────────────┬────────────┤
│ │ │ │ minim │ maxim │
├────┼───────────────────────────┼─────────────┼───────────────┼────────────┤
│ 1. │Consilier al ministrului │ A │ - │ 6,40 │
├────┼───────────────────────────┼─────────────┼───────────────┼────────────┤
│ 2. │Consilier al secretarului │ │ │ │
│ │de stat │ A │ - │ 5,50 │
├────┼───────────────────────────┼─────────────┼───────────────┼────────────┤
│ 3. │Ofiţer specialist principal│ A │ 4,70 │ 4,90 │
├────┼───────────────────────────┼─────────────┼───────────────┼────────────┤
│ 4. │Ofiţer specialist │ A │ 4,20 │ 4,70 │
├────┼───────────────────────────┼─────────────┼───────────────┼────────────┤
│ 5. │Ofiţer principal │ A │ 3,80 │ 4,60 │
├────┼───────────────────────────┼─────────────┼───────────────┼────────────┤
│ 6. │Ofiţer │ A │ 2,90 │ 3,70 │
├────┼───────────────────────────┼─────────────┼───────────────┼────────────┤
│ 7. │Ofiţer debutant │ A │ - │ 2,80" │
└────┴───────────────────────────┴─────────────┴───────────────┴────────────┘
Autorul excepţiei considerã cã prevederile de lege criticate sunt contrare urmãtoarelor texte din Constituţie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 41 referitor la muncã şi protecţia socialã a muncii, art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeanã şi art. 131 privind rolul Ministerului Public. De asemenea, considerã cã sunt încãlcate dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind interzicerea discriminãrii şi art. 23 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului care consacrã dreptul la un salariu egal pentru muncã egalã. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la <>Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 au fost abrogate prin <>art. 48 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Actul abrogator reglementeazã salarizarea poliţiştilor, însã într-o manierã diferitã de cea a dispoziţiilor de lege criticate, astfel cã soluţia legislativã criticatã nu se mai regãseşte în <>Legea nr. 330/2009 . Aşa fiind, Curtea reţine cã, în temeiul <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 potrivit cãruia instanţa de contencios constituţional se pronunţã numai asupra dispoziţiilor dintr-o lege sau ordonanţã în vigoare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la <>Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 a devenit inadmisibilã. În continuare, examinând criticile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 2 alin. (3) şi (5), art. 8 alin. (2) şi <>art. 10 din Legea nr. 364/2004 , ale art. 135, art. 217 alin. 4 şi art. 219 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, ale <>art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 şi ale <>art. 10 alin. (5) şi (8) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 , Curtea constatã cã aceste critici au în vedere, în esenţã, diferenţa de tratament juridic instituitã de lege între ofiţerii şi agenţii de poliţie din cadrul poliţiei judiciare care funcţioneazã în cadrul Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi cei care funcţioneazã în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Astfel, autorul excepţiei este nemulţumit de faptul cã reglementarea organizãrii şi funcţionãrii poliţiei judiciare a Direcţiei Naţionale Anticorupţie se face printr-o lege specialã, precum şi de faptul cã existã o diferenţã de tratament juridic sub aspectul salarizãrii între cele douã categorii de ofiţeri şi agenţi de poliţie. Faţã de acestea, Curtea reţine cã problema instituirii unei reglementãri speciale în ceea ce priveşte personalul Direcţiei Naţionale Anticorupţie în raport cu persoanele care ocupã aceleaşi funcţii, dar care nu sunt încadrate în aceastã direcţie, a fost dezbãtutã în mai multe rânduri în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Astfel, având în vedere chiar dispoziţiile prin care <>Legea nr. 330/2009 reglementa salarizarea personalului Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Curtea, prin Decizia nr. 243 din 16 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, a reţinut cã "stabilirea salariilor poliţiştilor se face ţinând cont de o serie de criterii, precum responsabilitãţile avute, atribuţiile, rolul, complexitatea şi importanţa socialã a funcţiei exercitate, gradul de efort şi risc, pregãtirea şi competenţa profesionalã, precum şi interdicţiile şi restrângerea unor drepturi prevãzute de lege. Aprecierea tuturor acestor criterii revine competenţei legiuitorului. Rolul instanţei de contencios constituţional este acela de a veghea la respectarea principiilor constituţionale în reglementarea salarizãrii, printre acestea regãsindu-se şi principiul egalitãţii în drepturi, care presupune un salariu egal pentru o muncã egalã. În situaţia pusã în discuţie în speţã, este evident însã cã se are în vedere compararea unor situaţii diferite, respectiv cea a unei categorii socioprofesionale cu atribuţii şi responsabilitãţi specifice privind infracţiuni cu un anume grad de pericol social şi un anume impact asupra societãţii, respectiv infracţiunile grave de corupţie şi crimã organizatã, în raport cu cea a celorlalţi poliţişti din poliţia judiciarã, având o competenţã generalã. A proceda la analizarea tuturor aspectelor de fapt care pun în discuţie aprecierea complexitãţii responsabilitãţilor, a atribuţiilor şi a pericolului la care sunt supuse cele douã categorii de poliţişti pentru a decide dacã tratamentul juridic diferenţiat se impune sau nu ar însemna o substituire a Curţii Constituţionale în rolul legiuitorului, cu încãlcarea principiului separaţiei puterilor în stat." Curtea considerã cã cele reţinute în decizia amintitã mai sus îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, impunându-se, în consecinţã, respingerea criticilor de neconstituţionalitate ca neîntemeiate. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la <>Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, excepţie ridicatã de Mihai Udrea în Dosarul nr. 40.244./3/CA/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) şi (5), art. 8 alin. (2) şi <>art. 10 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, art. 135, art. 217 alin. 4 şi art. 219 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, <>art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi <>art. 10 alin. (5) şi (8) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 iulie 2010. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea ---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.