Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 979 din 12 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza intai din titlul XIII "Accelerarea judecatilor in materia restituirii proprietatilor funciare" al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, precum si ale art. 376 alin. 1 si ale art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 6 octombrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Maria Bratu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecãţilor în materia restituirii proprietãţilor funciare" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, precum şi ale art. 376 alin. 1 şi ale art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Fundaţia Obştea Sãteascã Bãlceşti-Pereşti şi de Obştea Pociovaliştea în Dosarul nr. 1.437/198/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.634D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul reprezentantul Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.437/198/2009, Tribunalul Vâlcea - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecãţilor în materia restituirii proprietãţilor funciare" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, precum şi ale art. 376 alin. 1 şi ale art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Fundaţia Obştea Sãteascã Bãlceşti-Pereşti şi de Obştea Pociovaliştea într-un proces civil de fond funciar.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã "punerea în executare a unei hotãrâri judecãtoreşti de primã instanţã, pronunţatã în materie funciarã, prin punerea în posesie şi emiterea titlului de proprietate, transferându-se corelativ şi atributele dreptului de proprietate, fãrã nicio restricţie în exercitarea acestora, consacrã o incertitudine în care se gãsesc pãrţile şi înfrâng dezideratul de restabilire a drepturilor încãlcate prin reinstaurarea legalitãţii care trebuie sã guverneze toate raporturile juridice într-un stat de drept". În acest sens, invocã jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, referitoare la exercitarea şi protecţia dreptului de proprietate al statului şi al altor persoane fizice sau juridice.
Tribunalul Vâlcea - Secţia civilã, exprimându-şi opinia aratã cã, în ce priveşte constituţionalitatea prevederilor de lege criticate în raport cu art. 21 şi 44 din Constituţie, Curtea s-a mai pronunţat prin mai multe decizii, iar argumentele prezentate de autorii excepţiei nu sunt de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei acesteia. Menţioneazã cã nu a fost analizatã constituţionalitatea prevederilor de lege criticate în raport cu art. 136 alin. (2) din Constituţie şi nici în raport cu dispoziţiile din actele internaţionale invocate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Deşi instanţa de judecatã a sesizat Curtea cu întregul text al alin. (1) al art. 5 din titlul XIII al Legii nr. 247/2005, în realitate, autorii excepţiei de neconstituţionalitate criticã numai teza întâi a acestui articol.
Aşadar, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecãţilor în materia restituirii proprietãţilor funciare" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi ale art. 376 alin. 1 şi art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã.
Aceste prevederi de lege au urmãtoarea redactare:
- Art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005: "Hotãrârile pronunţate de instanţele judecãtoreşti în procesele funciare în primã instanţã sunt supuse numai recursului. [... ]";
- Art. 376 alin. 1 din Codul de procedurã civilã: "Se învestesc cu formula executorie prevãzutã de art. 269 alin. 1 hotãrârile care au rãmas definitive ori au devenit irevocabile, precum şi orice alte hotãrâri sau înscrisuri, pentru ca acestea sã devinã executorii, în cazurile anume prevãzute de lege.";
- Art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã: "Sunt hotãrâri definitive:
1. hotãrârile date în primã instanţã, potrivit legii, fãrã drept de apel;".
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) care consacrã dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) şi (2) şi art. 136 alin. (2) referitoare la ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, referitoare la protecţia proprietãţii, art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi art. 14 paragraful 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecãţilor în materia restituirii proprietãţilor funciare" al Legii nr. 247/2005 au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, într-o cauzã cu o motivare similarã. În acest sens este Decizia nr. 304 din 1 martie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 12 aprilie 2011.
În aceastã decizie, Curtea, fãcând referire la jurisprudenţa sa anterioarã, a reţinut cã prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecãţilor în materia restituirii proprietãţilor funciare" al Legii nr. 247/2005 sunt norme de procedurã, potrivit cãrora hotãrârile pronunţate de instanţele judecãtoreşti în procesele funciare în primã instanţã sunt supuse numai recursului.
În acest context, Curtea a constatat cã Legea fundamentalã nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor cãilor de atac, ci statueazã principial în art. 129 cã "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii", iar art. 126 alin. (2) din Constituţie prevede cã procedura de judecatã şi competenţa instanţelor judecãtoreşti sunt stabilite numai prin lege.
De altfel, Curtea a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa cã accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac. Aşa fiind, Curtea a apreciat cã nu poate fi reţinutã încãlcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Cât priveşte invocarea dispoziţiilor art. 44 şi 136 din Constituţie, precum şi a celorlalte reglementãri internaţionale, Curtea a constatat cã acestea nu au incidenţã în cauzã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionatã îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
II. În ce priveşte art. 376 alin. 1 şi art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã aceste prevederi de lege, de asemenea, au fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu art. 21 din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 181 din 10 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 11 decembrie 2000, şi Decizia nr. 134 din 23 aprilie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 1 iulie 2002, Curtea a reţinut cã, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) [fost 125 alin. (3) înainte de revizuire] din Constituţie, potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt stabilite numai prin lege", întreaga procedurã de executare silitã, inclusiv prevederile legale criticate, este stabilitã de lege, respectiv de partea a V-a din Codul de procedurã civilã. Din ansamblul acestor reglementãri rezultã cã pãrţile au acces la justiţie, iar debitorul are la dispoziţie garanţii procedurale care îi permit sã se adreseze instanţei şi, pentru motive întemeiate, pe care le va aprecia instanţa, sã solicite suspendarea executãrii sau chiar anularea titlului care se executã.
Atât soluţia, cât şi considerentele reţinute de Curte în deciziile menţionate sunt valabile şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina reconsiderarea acestei jurisprudenţe.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecãţilor în materia restituirii proprietãţilor funciare" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, precum şi ale art. 376 alin. 1 şi ale art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Fundaţia Obştea Sãteascã Bãlceşti-Pereşti şi de Obştea Pociovaliştea în Dosarul nr. 1.437/198/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 iulie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
