Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 977 din 12 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale si art. V din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 114/2009 privind unele masuri financiar-bugetare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 711 din 10 octombrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale şi art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 privind unele mãsuri financiar-bugetare, excepţie ridicatã din oficiu de Tribunalul Mureş - Secţia civilã în Dosarul nr. 434/102/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care aratã cã dispoziţiile legale criticate au fost abrogate prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, lege care însã, prin art. 100, 169 şi art. 177 alin. (3), a preluat soluţia legislativã a cãrei aplicare textele legale o prorogau. Se susţine cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, întrucât noile prevederi legale nu încalcã nici dreptul de pensie şi nici dreptul de proprietate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 434/102/2010, Tribunalul Mureş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale şi art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 privind unele mãsuri financiar-bugetare, excepţie ridicatã din oficiu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã dispoziţiile legale criticate, abrogând în mod expres prevederile Legii nr. 218/2008 şi neprevãzând pensionarilor care au lucrat în locuri încadrate în grupa I şi/sau grupa II de muncã drepturile recunoscute acestora prin legea menţionatã, afecteazã principiul separaţiei puterilor în stat, dreptul de proprietate privatã şi dreptul la pensie, ceea ce încalcã art. 1 alin. (3)-(5), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 47 alin. (2) şi art. 115 alin. (6) din Constituţie. Totodatã, acordarea drepturilor legal recunoscute la date diferite persoanelor îndreptãţite încalcã art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, dispoziţiile legale criticate stabilind doar decalarea termenului de aplicare a mãsurilor de creştere a punctului de pensie în situaţia persoanelor care au desfãşurat activitãţi în grupele I şi II de muncã. O atare decalare nu afecteazã conţinutul dreptului de pensie sau al dreptului de proprietate privatã, legiuitorul, în cazul în care condiţiile economice, financiare sau sociale o impun, putând suspenda temporar aplicarea unor dispoziţii legale printr-un act de acelaşi nivel (a se vedea în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 46 din 12 februarie 2002).
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. IV teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 decembrie 2008, şi art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 privind unele mãsuri financiar-bugetare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009, având urmãtorul cuprins:
- Art. IV teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 209/2008: "Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã se abrogã art. I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 4 septembrie 2008, şi art. II din Legea nr. 218/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2008.";
- Art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009: "Articolul II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 decembrie 2008, aprobatã prin Legea nr. 155/2009, se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
«Art. II. - (1) Prevederile art. 1651 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanţã de urgenţã, se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2011, prin acordarea diferenţei dintre punctajul mediu anual rezultat în urma majorãrii efectuate conform prevederilor Legii nr. 218/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile ulterioare, şi cel acordat conform Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, aprobatã prin Legea nr. 154/2009.
(2) Punctajul mediu anual calculat conform prevederilor alin. (1) se adaugã la punctajul mediu anual cuvenit sau aflat în platã în luna decembrie 2010.
(3) În situaţia în care cuantumul pensiei aferent punctajului mediu anual rezultat în urma aplicãrii prevederilor alin. (2) este mai mic decât cel cuvenit sau aflat în platã, se menţine cuantumul cuvenit ori aflat în platã pânã la data la care, prin aplicarea formulei de calcul prevãzute de lege, se va obţine un cuantum al pensiei mai mare.
(4) Drepturile de pensie rezultate în urma aplicãrii prevederilor alin. (1) şi (2) se acordã beneficiarilor începând cu luna ianuarie 2011.»"
Se susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3)-(5) privind statul de drept, principiul separaţiei puterilor în stat şi principiul supremaţiei Constituţiei, art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privatã, art. 47 alin. (2) cu referire la dreptul la pensie şi ale art. 115 alin. (6) privind delegarea legislativã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulatã, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Dispoziţiile cu caracter substanţial introduse prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 209/2008, Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 şi Legea nr. 218/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2008, în corpul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, nu mai sunt în vigoare, întrucât prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, a fost abrogatã Legea nr. 19/2000; Legea nr. 263/2010 a preluat, de principiu, soluţia legislativã criticatã.
Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011*), nepublicatã încã la data pronunţãrii prezentei decizii, Curtea a stabilit cã sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, este constituţionalã în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale cãror efecte juridice continuã sã se producã şi dupã ieşirea lor din vigoare. Astfel, sub aspectul admisibilitãţii excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observã cã dispoziţiile legale criticate sunt norme de drept substanţial aplicabile raportului juridic nãscut în baza Legii nr. 19/2000 şi, mai mult, soluţia lor de principiu a fost preluatã chiar prin Legea nr. 263/2010. Cele douã texte legale criticate continuã sã îşi producã pe deplin efectele juridice pentru perioada 9 decembrie 2008-31 decembrie 2010, perioadã pentru care creşterea punctajelor medii anuale a fost calculatã potrivit acestora. Prin urmare, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. IV teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 209/2008 şi art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009.
----------
*) Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.
II. Pe fond, Curtea observã cã cele douã ordonanţe de urgenţã nu sunt criticate din punctul de vedere al prorogãrii aplicãrii în timp a majorãrilor acordate la punctul de pensie, ci prin prisma faptului cã legiuitorul delegat a diminuat majorãrile acordate prin Legea nr. 218/2008 la punctul de pensie. Astfel, iniţial, prin art. I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale s-a acordat un numãr suplimentar de puncte asiguraţilor care au desfãşurat activitãţi în locuri de muncã încadrate în grupa I şi/sau II de muncã. Ulterior, fãrã a se abroga expres acest text, prin art. I din Legea nr. 218/2008 au fost majorate punctajele realizate în perioada cât asiguraţii au desfãşurat activitãţi în locuri de muncã încadrate în "grupe superioare de muncã". Guvernul a intervenit prin art. I şi II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 209/2008 şi a stabilit cã majorarea punctajelor ce va fi acordatã va reprezenta diferenţa dintre majorarea prevãzutã de Legea nr. 218/2008 şi numãrul suplimentar de puncte acordat deja prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 100/2008. În fine, Guvernul, prin art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009, nu a fãcut decât sã proroge aplicarea în timp a creşterii punctajului de pensie.
Prin urmare, departe de a contracara voinţa Parlamentului, Guvernul, la nivel substanţial, a preluat soluţia legislativã cuprinsã în Legea nr. 218/2008, întrucât majorarea ce va fi acordatã la punctul de pensie va fi egalã cu cea prevãzutã de Legea nr. 218/2008, majorare ce se va acorda practic în trepte, respectiv:
- creşterea punctului de pensie prin efectul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 100/2008, acele puncte suplimentare fiind asimilate creşterii punctajului realizat prin art. II din Legea nr. 218/2008;
- creşterea punctului de pensie la nivelul precizat practic în Legea nr. 218/2008 cu diferenţa dintre nivelul reglementat de Legea nr. 218/2008 şi majorarea obţinutã deja prin efectul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 100/2008.
Mai mult decât atât, se poate constata cã, şi în lipsa Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 209/2008, majorãrile prevãzute de Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 100/2008 şi Legea nr. 218/2008 nu erau concurente, ci se excludeau una pe alta, întrucât ultimul act abroga implicit art. 78^2 din Legea nr. 19/2000, text introdus prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 100/2008, tocmai prin adoptarea unui nou conţinut al acestui articol. Prin urmare, în niciun caz noul conţinut nu se putea "adãuga" la vechiul conţinut, ci putea numai sã îl înlocuiascã.
Prin urmare, atât Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 209/2008, cât şi Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 reprezintã o prelungire a Legii nr. 218/2008 sub aspectul dreptului substanţial şi nu pot fi catalogate ca acte de contracarare a voinţei Parlamentului, ceea ce înseamnã cã nu au fost încãlcate prevederile art. 1 alin. (3) şi (4) sau ale art. 115 alin. (6) din Constituţie. În mod evident, dispoziţiile legale criticate nu afecteazã în mod negativ cuantumul pensiilor aflate în platã; din contrã, prevãd chiar creşterea acestuia, astfel încât nu poate fi reţinutã încãlcarea art. 47 alin. (2) din Constituţie.
În fine, cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în platã nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintã un bun numai în mãsura în care acesta a devenit exigibil. În aceste condiţii se constatã cã dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, invocate în sprijinul excepţiei, nu au incidenţã în cauzã.
Pe cale de consecinţã, se constatã cã nici art. 1 alin. (5) din Constituţie nu a fost încãlcat, de vreme ce dispoziţiile legale criticate nu contravin celorlalte texte constituţionale invocate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale şi art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 privind unele mãsuri financiar-bugetare, excepţie ridicatã din oficiu de Tribunalul Mureş - Secţia civilã în Dosarul nr. 434/102/2010.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 iulie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
