Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 976 din 22 noiembrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 104/2002 privind comercializarea marfurilor in regim duty-free
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2002 privind comercializarea mărfurilor în regim duty-free, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Heinrig Impex" - S.R.L. - Filiala Bucureşti în Dosarul nr. 9.720/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 798D/2012. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 31 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 9.720/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2002 privind comercializarea mărfurilor în regim duty-free, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Heinrig Impex" - S.R.L. - Filiala Bucureşti într-o cauză având ca obiect anulare act. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prin stabilirea unei taxe anuale în cuantum de 100.000 euro pentru fiecare magazin duty-free în parte se restrânge şi se limitează accesul liber al persoanei la o activitate economică. De asemenea, sunt afectate şi dispoziţiile art. 53 din Constituţie, având în vedere faptul că restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi dispusă numai în măsura în care este necesară într-o societate democratică, iar măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau libertăţii. În continuare, arată că o astfel de taxă de funcţionare nu este prevăzută decât pentru magazinele în regim duty-free, nu şi pentru alte magazine de pe teritoriul României. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul arată că prevederile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2002 nu instituie un tratament discriminatoriu, norma fiind aplicabilă tuturor magazinelor duty-free. În ceea ce priveşte eventuala încălcare a obligaţiei statului de a asigura libertatea economică, arată că reglementarea criticată este de natură a asigura realizarea veniturilor bugetare ale statului, cu consecinţa protejării unui interes general. Prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt încălcate, în situaţia de faţă nefiind vorba despre restrângerea unor drepturi sau libertăţi. Stabilirea unei taxe datorate de către operatorii economici constituie o materializare a obligaţiei stabilite în cuprinsul art. 56 din Constituţie, conform căruia "cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice". Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel cum sunt formulate, prevederile legale criticate nu contravin principiului egalităţii în drepturi atât timp cât se aplică uniform pentru toţi cei cărora li se adresează, fără privilegii şi fără discriminări, şi nici nu restrâng exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale. De asemenea, dispoziţiile criticate nu vin în contradicţie sub niciun aspect cu normele constituţionale care garantează exercitarea liberei iniţiative şi accesul persoanei la o activitate economică "în condiţiile legii" şi nici regulii fundamentale potrivit căreia economia României este o economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă, statul având obligaţia de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, precum şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Instituirea unor taxe pentru anumite activităţi economice este apanajul fiecărui stat, care, cu respectarea principiului asigurării aşezării juste a sarcinilor fiscale, prevăzut de art. 56 din Legea fundamentală, are dreptul şi obligaţia de a stabili contribuţiile cetăţenilor, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2002 privind comercializarea mărfurilor în regim duty-free, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 11 septembrie 2002, cu următorul cuprins: "Pentru fiecare an de funcţionare a magazinelor duty-free se datorează o taxă anuală de 100.000 euro pentru fiecare magazin. Aceeaşi taxă se datorează şi în cazul comercializării mărfurilor în valută, în regim duty-free, prin magazinele diplomatice sau la bordul aeronavelor care efectuează curse directe având ca destinaţie un stat terţ." În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 referitor la muncă şi protecţia socială a muncii, art. 45 referitor la libertatea economică, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 135 referitor la economia României. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi prevederile art. 7, art. 23 şi art. 29 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa constantă, de exemplu Decizia nr. 513 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 26 iunie 2008, a statuat că existenţa unei obligaţii exprese a fiecărui cetăţean de a contribui prin impozite şi taxe la cheltuielile publice, prevăzută la art. 56 alin. (1) din Constituţie, şi a unei obligaţii a statului de a proteja interesele naţionale în activitatea financiară, conform art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, este justificată de necesitatea asigurării certitudinii în constituirea ritmică a resurselor financiare ale statului. Astfel, este în afară de orice îndoială că încasarea impozitelor şi taxelor constituie sursa principală de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apărării intereselor naţionale pe plan financiar. Numai dacă dispune de aceste resurse bugetare statul va fi în măsură să îşi îndeplinească obligaţiile sale faţă de cetăţeni şi operatorii economici, care au fost stabilite în art. 135 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie. Totodată, Curtea constată că este neîntemeiată critica de neconstituţionalitate privind încălcarea prevederilor art. 45 din Constituţie, deoarece, potrivit acestei norme constituţionale, este garantată exercitarea "în condiţiile legii" a accesului liber al persoanelor la o activitate economică, iar textele de lege criticate impun asemenea cerinţe legale. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice. Prin urmare, statul, în temeiul art. 135 din Legea fundamentală, are obligaţia să impună reguli de disciplină economică, iar legiuitorul are competenţa să stabilească sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora. În legătură cu invocarea prevederilor constituţionale ale art. 16, Curtea reţine că principiul egalităţii în drepturi are în vedere dreptul cetăţenilor de a fi egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Prin Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, sau Decizia nr. 891 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, Curtea Constituţională a reţinut că "Principiul egalităţii cetăţenilor se aplică şi persoanelor juridice, în măsura în care prin intermediul acestora cetăţenii îşi exercită un drept constituţional [...]". Or, în cauza de faţă, autoarea excepţiei invocă art. 16 din Constituţie prin prisma faptului că taxa de funcţionare în cuantum de 100.000 euro este prevăzută doar pentru magazinele în regim duty-free, nu şi pentru alte magazine de pe teritoriul României. Aşa fiind, este evident că dispoziţiile art. 16 din Constituţie nu au incidenţă în cauză, neurmărindu-se exercitarea de către persoana fizică, prin intermediul persoanei juridice, a unui drept fundamental, ci apărarea unor interese pur economice ale persoanei juridice. Prin urmare, Curtea nu poate reţine pretinsa încălcare a prevederilor art. 53 din Constituţie, deoarece, astfel cum s-a arătat mai sus, nu a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, norma constituţională invocată nu are aplicabilitate în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2002 privind comercializarea mărfurilor în regim duty-free, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Heinrig Impex" - S.R.L. - Filiala Bucureşti în Dosarul nr. 9.720/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2012.
