Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 974 din 22 noiembrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si a dispozitiilor Legii nr. 14/2011 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi a dispoziţiilor Legii nr. 14/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Heuver Banden" - S.R.L. din Cluj în Dosarul nr. 4.164/117/2011 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 555D/2012. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că urgenţa a fost motivată corespunzător în preambulul ordonanţei de urgenţă criticate. Totodată, arată că dispoziţiile ordonanţei de urgenţă criticate îndeplinesc şi condiţiile de claritate şi previzibilitate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 3 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 4.164/117/2011, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi a dispoziţiilor Legii nr. 14/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Heuver Banden" - S.R.L. din Cluj într-o cauză ce are ca obiect anularea unui act de control privind taxe şi impozite. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, următoarele: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal este contrară prevederilor constituţionale ale art. 115, deoarece niciunul dintre aspectele enumerate în preambulul ordonanţei de urgenţă nu se încadrează în noţiunea de "situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată", indiferent de modul cum această noţiune este definită. Totodată, neconstituţionalitatea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 87/2010 determină şi neconstituţionalitatea Legii nr. 14/2011 privind aprobarea acesteia. În continuare, arată că emiterea de către Guvern a unui act normativ, fără a avea o delegare expresă din partea Parlamentului şi fără a justifica existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată, constituie o încălcare a principiului separării puterilor în stat şi a consacrării Parlamentului ca fiind unica autoritate legislativă. Actele normative criticate încalcă principiul securităţii juridice şi implicit pe cel al stabilităţii legislative, prin nerespectarea prevederilor art. 6 şi 23 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi ale art. 3 şi 4 din Codul fiscal. Dispoziţiile criticate încalcă şi principiul previzibilităţii actului normativ, principiu reţinut atât în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cât şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu Decizia nr. 710/2009. De asemenea, reglementarea cuprinsă în actele normative criticate conduce la efecte retroactive defavorabile pentru anumite categorii de persoane juridice. Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Din expunerea de motive se observă că unul dintre obiectivele propuse prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate îl reprezintă creşterea eficienţei politicii fiscal-bugetare şi îmbunătăţirea predictibilităţii acesteia, în acest sens impunându-se adoptarea de măsuri fiscale care să sprijine creşterea eficacităţii administrării fiscale prin îmbunătăţirea gradului de colectare a veniturilor publice. În plus, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 87/2010 a fost aprobată prin Legea nr. 14/2011, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi adoptată de Parlamentul României cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţie. Se constată că actele normative criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". Aşadar, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozitele datorate bugetului de stat, modalităţile de plată, precum şi cuantumul acestora. În ceea ce priveşte invocarea celorlalte prevederi constituţionale, se constată că acestea nu sunt incidente în cauză. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010, precum şi a dispoziţiilor Legii nr. 14/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 16 martie 2011. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 1 referitor la statul român, art. 15 referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 referitor la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 44 alin. (2) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 61 alin. (1) referitor la rolul şi structura Parlamentului, art. 115 alin. (4) referitor la delegarea legislativă şi art. 148 referitor la integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, pentru emiterea unei ordonanţe de urgenţă este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public. Astfel, prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, şi p rin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, Curtea a reţinut implicaţiile deosebirii terminologice dintre noţiunea de caz excepţional, utilizat în concepţia art. 114 alin. (4) din Constituţie anterior revizuirii, şi cea de situaţie extraordinară, arătând că, deşi diferenţa dintre cei doi termeni, din punctul de vedere al gradului de abatere de la obişnuit sau comun căruia îi dau expresie, este evidentă, acelaşi legiuitor a simţit nevoia să o pună la adăpost de orice interpretare de natură să minimalizeze o atare diferenţă, prin adăugarea sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată", consacrând, astfel, in terminis imperativul urgenţei reglementării. Prin aceleaşi decizii, Curtea a reamintit jurisprudenţa sa pronunţată anterior revizuirii Legii fundamentale şi a precizat că de esenţa cazului excepţional este caracterul său obiectiv, în sensul că "existenţa sa nu depinde de voinţa Guvernului care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacţioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţă" (Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998). Curtea reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal a fost adoptată - astfel cum reiese din preambulul acesteia - "în contextul în care, potrivit cap. 3 «Politica fiscal-bugetară» din Programul de guvernare 2009-2012, unul dintre obiectivele propuse îl reprezintă creşterea eficienţei politicii fiscal-bugetare şi îmbunătăţirea predictibilităţii acesteia, se impune adoptarea de măsuri fiscale care să sprijine creşterea eficacităţii administrării fiscale prin îmbunătăţirea gradului de colectare a veniturilor publice". Astfel, Curtea constată, pe de o parte, că aceste împrejurări se încadrează în conceptul constituţional de "situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată", astfel cum acesta a fost definit în jurisprudenţa sa, iar, pe de altă parte, că urgenţa a fost motivată corespunzător în cuprinsul ordonanţei de urgenţă criticate. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia nu există o delegare expresă din partea Parlamentului pentru ca Guvernul să poată adopta ordonanţa de urgenţă în cauză, Curtea reţine că art. 115 din Constituţie consacră două tipuri de acte prin care executivul are competenţa de a duce la îndeplinire delegarea legislativă, şi anume ordonanţele simple, "ce pot fi emise numai pe baza unei legi de abilitare, deci ca urmare a unei delegări legislative acordate de legiuitor, prevăzute de alin. (1) al acestui articol, şi ordonanţele de urgenţă, prevăzute de alin. (4), în cazul cărora delegarea legislativă este acordată de Constituţia însăşi" ( Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998). Prin aceeaşi decizie, Curtea a stabilit că, în afara delegării legislative legale, dispoziţia din Constituţie a instituit şi o delegare legislativă "constituţională", care "conferă Guvernului dreptul de a emite, în situaţii excepţionale, ordonanţe de urgenţă, fără vreo intervenţie parlamentară şi fără vreo limitare la domeniul legilor ordinare". Referitor la critica potrivit căreia există o neconcordanţă între prevederile legale criticate şi cele ale art. 6 şi 23 din Legea nr. 24/2000 şi ale art. 3 şi 4 din Codul fiscal, fapt ce duce la o încălcare a principiului securităţii juridice şi al stabilităţii legislative, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită. Astfel, în jurisprudenţa sa constantă, instanţa de contencios constituţional a statuat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. În ceea ce priveşte invocarea principiului previzibilităţii actului normativ, Curtea constată că instanţa europeană a statuat, în mod constant, faptul că o normă este "previzibilă" atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita (Hotărârea din 29 martie 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55). Totodată, instanţa de contencios al drepturilor omului a statuat, de exemplu, prin Hotărârea din 20 mai 1999, pronunţată în Cauza Rekvenyi contra Ungariei, paragraful 34, că previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate excesivă a reglementării. Totodată, prin Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni contra României, paragraful 35, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reţinut că însemnătatea noţiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul textului de lege, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi. (A se vedea şi Hotărârea din 28 martie 1990, pronunţată în Cauza Groppera Radio AG şi alţii împotriva Elveţiei, paragraful 68.) Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea decurge dintr-o anumită acţiune. Aplicând aceste considerente de principiu la analiza prezentei excepţii de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate îndeplinesc condiţiile de claritate şi previzibilitate, dat fiind faptul că norma criticată este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane, care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate, să îşi corecteze conduita.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi a dispoziţiilor Legii nr. 14/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Heuver Banden" - S.R.L. din Cluj în Dosarul nr. 4.164/117/2011 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2012.
