Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 973 din 22 noiembrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (4)-(7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Tisza Game" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 4.255/289/2011 (format vechi nr. 4.362/2011) al Judecătoriei Reghin. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 377D/2012. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 31 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 4.255/289/2011 (format vechi nr. 4.362/2011), Judecătoria Reghin a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Tisza Game" - S.R.L. din Târgu Mureş într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 42, 44, 45 şi art. 56 alin. (2). Dispoziţiile criticate impun organizatorilor de jocuri de noroc caracteristice activităţii cazinourilor obligaţia de a permite accesul în locaţiile autorizate numai pe baza unui bilet de intrare. Acest lucru este echivalent cu introducerea unei taxe de acces, realizându-se o dublă impozitare a aceleiaşi activităţi. Astfel, dreptul de proprietate privată este afectat prin limitarea drepturilor de dispoziţie şi de folosinţă aferente, precum şi prin sarcinile fiscale care grevează indirect asupra bunurilor. Referitor la prevederile art. 45 din Constituţie, arată că, prin introducerea acestei taxe, accesul liber al întreprinzătorilor la activitatea de jocuri este restrâns dincolo de limitele principiilor generale ale dreptului. Totodată, sunt încălcate şi prevederile constituţionale ale art. 56 alin. (2), deoarece taxarea accesului prin intermediul biletului de intrare se face numai la un anumit tip de jocuri de noroc, în vreme ce altele, precum pariurile sportive sau jocurile de tip bingo, nu sunt grevate de această taxă. Judecătoria Reghin apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul arată că instituirea prin lege în sarcina operatorilor economici a obligaţiei de a încasa contravaloarea biletelor de intrare în incinta locaţiilor unde sunt desfăşurate activităţile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 nu reprezintă muncă forţată, fiind în concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 42. Referitor la susţinerea potrivit căreia art. 13 din ordonanţa de urgenţă criticată contravine dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, apreciază că aceasta nu poate fi primită, deoarece, pe de-o parte, potrivit art. 56 alin. (1) din Constituţie, "cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice", iar, pe de altă parte, legiuitorul, potrivit art. 139 din Constituţie, este singurul în măsură să stabilească nivelul taxelor. Avocatul Poporului arată că, potrivit art. 45 din Constituţie, este garantată exercitarea "în condiţiile legii" a accesului liber al persoanelor la o activitate economică, iar textele de lege criticate impun asemenea cerinţe legale. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice. Mai mult, exploatarea jocurilor de noroc nu beneficiază de principiul libertăţii comerţului. Interdicţia determină reglementarea strictă a derogărilor de la acest principiu, prin criterii, condiţii şi restricţii expres stabilite de lege. Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 44 din Constituţie, constatăm că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât taxa de acces se încasează de la jucători, nefiind atins dreptul de proprietate al proprietarului imobilului şi nicidecum dreptul de dispoziţie sau de folosinţă al acestuia. De asemenea, arată că nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia dispoziţiile art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 contravin prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituţie. În continuare, apreciază că prevederile constituţionale ale art. 42 nu au incidenţă în cauză. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Deşi sesizarea Curţii Constituţionale se referă la întreg art. 13, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate reiese că autorul acesteia este nemulţumit de dispoziţiile referitoare la plata biletului de intrare în cazinouri. Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 alin. (4)-(7) din Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 26 iunie 2009. Acestea au fost introduse prin art. III pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010. Textul de lege criticat are următorul cuprins: "(4) Organizatorii de jocuri de noroc caracteristice activităţii cazinourilor, permit accesul în locaţiile autorizate numai pe baza unui bilet de intrare, valabil pentru 24 de ore în intervalul 8,00-8,00, pentru fiecare persoană, iar organizatorii de jocuri de noroc tip slot-machine încasează biletul de intrare numai de la jucători. (5) Pentru cazinouri, biletul de intrare se emite şi se încasează la recepţie pentru fiecare persoană care intră în cazinou, indiferent dacă aceasta participă sau nu la jocurile de noroc. (6) Persoanele cărora li s-a eliberat bilet de intrare au obligaţia să-l păstreze, pe toată perioada cât se află în incinta locaţiei în care se eliberează astfel de bilete. (7) Biletele de intrare se vor emite în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice." În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorii excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 42 referitor la interzicerea muncii forţate, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 45 referitor la libertatea economică şi art. 56 alin. (2) referitor la contribuţiile financiare. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 205 din 15 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 6 iunie 2003, a reţinut că domeniul jocurilor de noroc ridică serioase probleme pe planul ordinii şi al moralei publice, ceea ce justifică adoptarea unor măsuri restrictive. În continuare, Curtea constată că, prin Decizia nr. 1.344 din 13 octombrie 2011, publicată Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, a luat în considerare şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în domeniul libertăţii de a presta servicii. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că jurisprudenţa europeană statuează, în esenţă, următoarele: - în domeniul reglementării jocurilor de noroc, statele membre dispun de o marjă foarte largă de acţiune; - obiectivul principal urmărit de reglementarea naţională trebuie să fie lupta împotriva criminalităţii, mai precis protecţia consumatorilor de jocuri de noroc împotriva fraudelor săvârşite de operatori; - o legislaţie naţională destinată să limiteze activitatea operatorilor de jocuri de noroc, în scopul limitării dependenţei de jocurile de noroc şi pentru a preveni frauda, este în principiu compatibilă cu dreptul comunitar; - art. 46 alin. (1) din Tratatul CE permite restricţii ale libertăţii de a presta servicii, justificate de motive de ordine publică, de siguranţă publică sau de sănătate publică, cum ar fi obiectivele de protecţie a consumatorilor, de prevenire a fraudei şi a incitării cetăţenilor la o cheltuială excesivă legată de joc, precum şi de prevenire a tulburărilor ordinii sociale în general; - statele membre sunt libere să stabilească, potrivit propriei scări de valori, obiectivele politicii lor în materie de jocuri de noroc şi, eventual, să definească cu precizie nivelul de protecţie urmărit. De asemenea, trebuie ca restricţiile pe care le impun să îndeplinească cerinţele care reies din jurisprudenţa Curţii, în special în ceea ce priveşte proporţionalitatea lor. Prin urmare, Curtea reţine că piaţa jocurilor de noroc este o piaţă restrictivă, dreptul de a organiza jocuri de noroc, precum şi condiţiile de exploatare şi practicare a acestora constituind monopol de stat, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009. Plecând de la aceste premise, Curtea constată că în domeniul exploatării jocurilor de noroc - monopol de stat - statul poate adopta condiţiile pe care le consideră necesare tocmai pentru a salvgarda imperativul interesului public, precum şi pentru a asigura un control eficient al acestei activităţi în scopul evitării comportamentelor care intră în sfera penalului. Astfel, impunerea în sarcina organizatorilor de jocuri de noroc caracteristice activităţii cazinourilor sau de tipul slot-machine a obligaţiei de a permite accesul în aceste locaţii numai pe baza unui bilet de intrare se circumscrie tocmai dreptului statului de a impune reguli de disciplină economică, fără a aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 45 referitor la libertatea economică. Referitor la critica potrivit căreia dispoziţiile art. 13 alin. (4)-(7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi primită. Astfel, deşi contravaloarea biletelor de intrare va fi achitată de organizatorii de jocuri de noroc în avans (potrivit Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 52/2011 pentru aprobarea condiţiilor de emitere a biletelor de intrare la jocurile de noroc caracteristice activităţii cazinourilor şi la jocurile de noroc tip slot-machine), aceasta va fi recuperată de la fiecare persoană care intră în cazinou, indiferent dacă aceasta participă ori nu la jocurile de noroc, sau de la jucători în cazul jocurilor de noroc de tipul slot-machine. În ceea ce priveşte raportarea la prevederile constituţionale ale art. 56, Curtea reţine, astfel cum a statuat în jurisprudenţa sa constantă, că regula generală în materia impozitelor şi taxelor este cuprinsă în art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", iar potrivit art. 56 din Constituţie, contribuţia cetăţenilor la cheltuielile publice constituie o îndatorire fundamentală a acestora, neputându-se reţine, de principiu, că prin stabilirea pe cale legală a unui impozit sau majorarea acestuia s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane. Din aceste reglementări constituţionale rezultă că stabilirea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat intră în competenţa exclusivă a legiuitorului, acesta având dreptul de a stabili cuantumul acestora. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 42 din Constituţie, Curtea constată că acestea se referă la interzicerea muncii forţate, neavând incidenţă în soluţionarea prezentei cauze.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (4)-(7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Tisza Game" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 4.255/289/2011 (format vechi nr. 4.362/2011) al Judecătoriei Reghin. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2012.
