Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 971 din 20 noiembrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor prevazute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 17 din 9 ianuarie 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Doina Bart în Dosarul nr. 6.876/83/2011 al Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.348D/2012.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa anterioară a Curţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 12 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 6.876/83/2011 Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Excepţia a fost ridicată de Doina Bart într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii împotriva unei decizii de pensionare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul formulează atât critici de neconstituţionalitate extrinsecă, cât şi critici de neconstituţionalitate intrinsecă.
I. Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, potrivit cărora actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4), (5) şi (6), autorul arată, în esenţă, următoarele:
Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 s-au anulat drepturi patrimoniale care beneficiază de o protecţie similară cu cea a dreptului de proprietate, o astfel de măsură putând fi luată numai pe calea unei legi, nu şi a unei ordonanţe de guvern, prevederile art. 115 alin. (6) fiind, astfel, încălcate. Totodată, apreciază că din expunerea de motive nu rezultă nicio situaţie de urgenţă care să justifice delegarea legislativă, încălcându-se dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie. Consideră că au fostîncălcate şi dispoziţiile art. 115 alin. (5) din Constituţie, întrucât procedura de aprobare a ordonanţei criticate nu a fost respectată.
II. Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, arată, în esenţă, că actul normativ criticat a intervenit în contextul în care practica unanimă a instanţelor de judecată era cea de admitere a contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de pensionare emise în temeiul Legii nr. 119/2010 şi al Hotărârii Guvernului nr. 737/2010, consecinţa fiind aceea că s-a refuzat de către Guvern punerea în executare a unor hotărâri judecătoreşti irevocabile. Consideră că actul normativ criticat este contrar ideii de stat de drept prevăzute de art. 1 din Constituţie, în acelaşi timp dreptul de acces la justiţie fiind redus la un aspect iluzoriu. În acest sens, face referire la hotărârea pronunţată în cauza Stran şi Stratis contra Greciei în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a afirmat că, atunci când statul urmăreşte ca, prin adoptarea unei noi legislaţii, să determine o anumită soluţie pentru unele litigii în curs de judecată la care este parte, se încalcă de o manieră grosolană prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Cu atât mai mult se impune o astfel de concluzie, atunci când statul refuză executarea unei hotărâri judecătoreşti, în condiţiile în care aceeaşi jurisprudenţă a instanţei europene afirmă că statul nu poate invoca lipsa fondurilor financiare pentru a refuza executarea unei hotărâri judecătoreşti. Susţine, de asemenea, că actul normativ criticat contravine dispoziţiilor art. 15 din Constituţie, de vreme ce reduce retroactiv cuantumul unor pensii de serviciu.
Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.
În opinia autorului excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 - "Statul român", art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 44 - "Dreptul de proprietate privată", art. 115 alin. (4) privind adoptarea ordonanţelor de urgenţă în situaţii extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, alin. (5) referitoare la intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă şi alin. (6) privind interdicţia afectării, printr-o ordonanţă de urgenţă, a regimului instituţiilor fundamentale ale statului, a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor prevăzute de Constituţie sau a drepturilor electorale. Sunt invocate şi dispoziţiile art. 6 privind dreptul oricărei persoane la un proces echitabil, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:
I. Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, potrivit cărora actul normativ criticat contravine dispoziţiilor art. 115 alin. (4), (5) şi (6) din Legea fundamentală, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012, reţinând următoarele:
Referitor la exigenţele constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (4), privind existenţa unei situaţii extraordinare, care să justifice urgenţa adoptării unei ordonanţe de urgenţă şi a cărei reglementare nu poate fi amânată, prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, Curtea a statuat că situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun, aspect întărit şi prin adăug area, cu prilejul revizuirii Constituţiei, în anul 2003, a sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată". De asemenea, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, Curtea a mai statuat că, pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie, este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public.
Curtea a constatat că, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, existenţa unei situaţii extraordinare este motivată de Guvern prin 3 elemente interdependente, consecinţe ale intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, şi anume: lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situaţii asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, precum şi necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivităţii şi egalităţii, în scopul stabilirii în mod just şi echitabil a drepturilor de pensie, astfel încât persoanele îndreptăţite să aibă posibilitatea să identifice şi să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activităţi profesionale.
Prin urmare, având în vedere împrejurarea că, prin aplicarea metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu, instituită prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010, emisă în aplicarea Legii nr. 119/2010, în practică, s-a ajuns la emiterea unor decizii de stabilire a cuantumului pensiilor neconforme cu situaţia veniturilor realizate pe parcursul vieţii profesionale a destinatarilor măsurilor de recalculare, precum şi faptul că era necesară remedierea acestei situaţii într-un termen cât mai scurt, pentru a se asigura valorificarea, în mod just şi în conformitate cu principiul contributivităţii, a drepturilor de pensie ale unor largi categorii socio-profesionale, Curtea a constatat că această împrejurare avea natura unei situaţii extraordinare.
Însă, pentru a fi pe deplin respectate exigenţele art. 115 alin. (4) din Constituţie, Guvernul trebuia să demonstreze şi faptul că măsurile în cauză nu sufereau amânare, practic, că nu exista vreun alt instrument legislativ ce ar fi putut fi folosit în vederea evitării rapide a consecinţelor negative arătate. În speţă, având în vedere iminenţa încălcării dreptului la pensie în lipsa unor măsuri adecvate, Curtea a constatat că adoptarea măsurilor în cauză printr-o ordonanţă de urgenţă a fost modalitatea cea mai rapidă şi eficientă pentru a pune la adăpost drepturile constituţionale ocrotite prin art. 47 din Constituţie şi pentru a evita încălcarea lor. (În acelaşi sens este şi Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 504 din 15 iulie 2011.)
O altă critică formulată de autorul excepţiei constă în faptul că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 s-au anulat drepturi patrimoniale care beneficiază de o protecţie similară cu cea a dreptului de proprietate, o astfel de măsură putând fi luată numai pe calea unei legi, nu şi a unei ordonanţe de guvern, prevederile art. 115 alin. (6) fiind, astfel, încălcate.
Articolul 115 alin. (6) din Constituţie prevede că "Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie , drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică".
Potrivit Deciziei Curţii nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, din interpretarea textului constituţional se poate deduce că interdicţia adoptării de ordonanţe de urgenţă este totală şi necondiţionată atunci când menţionează că "nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale" şi că "nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică". În celelalte domenii prevăzute de textul constituţional, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă "afectează", dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin.
Aşa fiind, pentru a constata încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie în cauza dedusă judecăţii, instanţa constituţională este chemată să aprecieze dacă drepturile constituţionale invocate de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate au fost afectate prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011. Prin urmare, în continuare Curtea va analiza excepţia de neconstituţionalitate cât priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă invocate.
II. În privinţa criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea constată că s-a pronunţat prin Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012, în care a reţinut că scopul ordonanţei de urgenţă criticate a fost, aşa cum reiese din coroborarea motivelor expuse de Guvern în preambulul acestui act normativ, reglementarea unor proceduri tehnice de natură a realiza cu celeritate conversia tuturor pensiilor de serviciu în pensii bazate pe principiul contributivităţii, dând posibilitatea persoanelor care nu au identificat toate documentele necesare dovedirii veniturilor realizate pe parcursul întregii activităţi profesionale, sub imperiul procedurii reglementate prin Legea nr. 119/2010, să depună aceste documente la casele teritoriale de pensii, în vederea revizuirii. Prin urmare, actul normativ criticat nu conţine prevederi legale al căror conţinut normativ explicit sau implicit să determine suspendarea cursului judecăţii sau executarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, în privinţa anumitor cauze determinate, aşa cum susţine autorul excepţiei.
De altfel, Curtea a reţinut, în decizia menţionată, că astfel de hotărâri judecătoreşti se bucură de autoritate de lucru judecat şi determină obligarea autorităţilor publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanţele de judecată, însă această obligaţie subzistă atâta timp cât este în vigoare şi temeiul legal în baza căruia au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile. În acest sens Curtea s-a mai pronunţat, prin Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, statuând că autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească este una absolută pe toată durata de aplicare a prevederii legale care a stat la baza pronunţării hotărârii.
De asemenea, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 are în vedere o nouă procedură de recalculare a pensiilor, distinctă şi ulterioară celei realizate prin Legea nr. 119/2010 , act normativ care se circumscrie cadrului procesual aflat în dezbatere în litigii determinate, fără a afecta cuantumul pensiilor cuvenit în urma recalculării în baza metodologiei reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010. În acest sens sunt dispoziţiile art. 3 din ordonanţa de urgenţă criticată, potrivit cărora: "Plata drepturilor restante, constând în diferenţa dintre cuantumul cuvenit al pensiei rezultat în urma recalculării şi cel obţinut în urma revizuirii, pentru perioada de la data de 1 septembrie 2010 şi până la data revizuirii potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, se va realiza în termenele prevăzute la art. 1 alin. (1), (4) şi (5), după caz."
Dacă Legea nr. 119/2010 constituie reglementarea de drept substanţial prin care pensiile de serviciu au fost transformate în pensii contributive, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 reprezintă prevederea legală de natură procedurală prin care statul reglementează procedura recalculării pensiilor şi modul de calcul al drepturilor de pensie, ţinând cont de specificul situaţiilor categoriilor socio-profesionale în cauză.
În ceea ce priveşte susţinerile privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra unor critici de neconstituţionalitate similare, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale, cu prilejul controlului a priori asupra Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010 , ale cărei considerente de principiu sunt valabile şi în prezenta cauză, Curtea a statuat, cu privire la regimul special al pensiilor de serviciu, că acestea sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depăşeşte acest cuantum se suportă din bugetul de stat. S-a arătat, de asemenea, că acordarea acestui supliment a urmărit instituirea unui regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socioprofesionale supuse unui statut special. Această compensaţie, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia.
Dobândirea dreptului la pensie specială "nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. [... ] Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita."
Prin urmare, partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintă, totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii. Dreptul la pensie este reglementat în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat. De asemenea, Curtea a constatat că este neîntemeiată şi susţinerea autorului excepţiei referitoare la faptul că dreptul la pensie are natura unei creanţe asupra statului, garantată de dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală. Dimpotrivă, contrar acestor susţineri, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, ale cărei considerente de principiu sunt valabile şi în prezenta cauză, sumele plătite cu titlu de contribuţie la asigurările sociale nu reprezintă un depozit la termen şi, prin urmare, nu pot da naştere vreunui drept de creanţă asupra statului sau a fondurilor de asigurări sociale.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Doina Bart în Dosarul nr. 6.876/83/2011 al Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
