Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 97 din 9 iulie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale
Ioan Muraru - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, ridicatã de Societatea Comercialã "Kappa Servexim" - S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 1.434/1997 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 30 iunie 1998 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 9 iulie 1998.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ, prin Încheierea din 4 februarie 1998, pronunţatã în Dosarul nr. 1.434/1997, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 18 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, ridicatã de Societatea Comercialã "Kappa Servexim" - S.R.L. Bucureşti. În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile atacate contravin prevederilor art. 41 alin. (7) şi (8) din Constituţie, deoarece se incalca "prezumţia de licitate a dobândirii averii", afectandu-se astfel proprietatea persoanei contribuabile. Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca excepţia este intemeiata, pentru aceleaşi argumente invocate de Societatea Comercialã "Kappa Servexim" - S.R.L. Bucureşti în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi al Guvernului. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece în speta nu este vorba de "confiscare", care ar aduce atingere art. 41 alin. (7) şi (8) din Constituţie, ci de o penalizare fiscalã, care se aplica ca sancţiune distinctã pentru descurajarea evaziunii fiscale. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, precum şi dispoziţiile <>art. 18 din Legea nr. 87/1994 , raportate la prevederile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, retine urmãtoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizatã. Prin <>art. 25 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adãugatã, republicatã, se instituie obligaţia plãtitorilor de taxa sa achite taxa pe valoarea adãugatã, pana la data de 25 a lunii urmãtoare, prin virament, cec sau numerar, la organul fiscal competent sau la bãncile comerciale, dupã caz. Conform <>art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adãugatã, republicatã, taxa pe valoarea adãugatã este un impozit indirect, care se stabileşte asupra operaţiunilor privind transferul proprietãţii bunurilor, precum şi asupra celor privind prestãrile de servicii. Valoarea adãugatã, în sensul ordonanţei, este echivalenta cu diferenţa dintre vânzãrile şi cumpãrãrile în cadrul aceluiaşi stadiu al circuitului economic, ea aplicându-se asupra tranzacţiilor fiecãrui stadiu al circuitului economic şi constituind un venit al statului. Prin urmare, taxa pe valoarea adãugatã nu este un impozit stabilit pe averea, pe posesiunile ori pe venitul unui contribuabil, ci un impozit indirect asupra vânzãrii bunurilor ori prestãrii serviciilor, deci un impozit asupra consumului, care, în final, este suportat de consumator, deoarece se adauga la costul produsului sau al serviciului pe care este aplicat. În conformitate cu art. 36 din aceeaşi ordonanta, nerespectarea acestor prevederi de cãtre plãtitorii de taxa pe valoarea adãugatã se sancţioneazã conform <>Legii nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale. În <>cap. III din Legea nr. 87/1994 , art. 17 stabileşte contravenţiile şi sancţiunile pentru aceste contravenţii. <>Art. 18 din Legea nr. 87/1994 adauga şi obligaţia plãtitorilor de taxe, care au încãlcat dispoziţiile fiscale, de a vãrsa, pe lângã impozitele, taxele şi contribuţiile stabilite de organul de control, neachitate, o suma egala cu diferenţele de impozite, taxe şi contribuţii stabilite de organul de control, iar în cazul în care contribuabilul a sãvârşit o noua contravenţie în termen de un an, organul de control va dispune vãrsarea, pe lângã diferenţele de impozite, taxe şi contribuţii stabilite potrivit legii, a unei sume egale cu dublul diferenţelor constatate, echivaland, prin efecte, cu o noua confiscare. Aceasta mãsura este contrarã dispoziţiilor art. 41 alin. (8) din Constituţie, potrivit cãrora pot fi confiscate, în condiţiile legii, numai bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii. Suma la care se referã <>art. 18 din Legea nr. 87/1994 , egala cu diferenţele de impozite, taxe şi contribuţii stabilite de organul de control sau dublul acestora, nu se încadreazã în nici una dintre categoriile de bunuri la care se referã art. 41 alin. (8) din Constituţie. Obligaţia la care se referã nu constituie penalitãţi, deoarece regimul acestora este stabilit în <>art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 , republicatã. Potrivit acestui text din ordonanta, "pentru neplata integrala a unei diferenţe din taxa pe valoarea adãugatã în termenul stabilit, cota majorãrii de întârziere aplicatã este cea prevãzutã în legislaţia referitoare la calculul şi la plata sumei datorate pentru neachitarea la termen a impozitelor şi taxelor." Suma prevãzutã la <>art. 18 din Legea nr. 87/1994 nu constituie nici despãgubire, deoarece despãgubirile se includ în majorãri şi se plãtesc o data cu diferenţele pe impozite, taxe sau contribuţii, pe baza de tarif legal. Aceasta suma face parte deci din bunurile dobândite de contribuabil în afarã activitãţii contravenţionale. Potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (7) din Constituţie, caracterul licit al dobândirii bunurilor se prezuma, iar averea dobandita licit nu poate fi confiscatã. Asa fiind, textul <>art. 18 din Legea nr. 87/1994 , prin care se dispune vãrsarea de cãtre contribuabil cãtre stat, pe lângã impozitele, taxele şi contribuţiile neachitate, a unei sume egale sau duble, dupã caz, cu/fata de diferenţele de impozite, taxe şi contribuţii, stabilite de organele de control, cu titlu de sancţiune, dar care nu constituie nici infracţiune, nici contravenţie, incalca alin. (8) coroborat cu alin. (7) ale art. 41 din Constituţie. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate invocatã este intemeiata.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate invocatã de Societatea Comercialã "Kappa Servexim" - S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 1.434/1997 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ şi constata ca dispoziţiile <>art. 18 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituţionale. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 9 iulie 1998.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent, Doina Suliman
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
