Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 97 din 7 februarie 2008 asupra cererii formulate de Presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu, privind existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre Guvernul Romaniei si Consiliul Suprem de Aparare a Tarii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 169 din 5 martie 2008
Prin Cererea nr. 139 din 8 ianuarie 2008, Preşedintele României a solicitat Curţii Constituţionale sã constate existenţa unui conflict juridic de naturã constituţionalã între Guvernul României şi Consiliul Suprem de Apãrare a Ţãrii, "cauzat de împiedicarea C.S.A.T.-ului de la realizarea atribuţiilor sale prin eliminarea acestei autoritãţi de la procesul de decizie stabilit de lege în sarcina sa", şi sã soluţioneze acest conflict "prin stabilirea faptului cã C.S.A.T. nu are calitate procesualã".
Sesizarea se întemeiazã pe prevederile art. 146 lit. e) din Constituţie şi ale <>art. 34-36 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 125 din 8 ianuarie 2008 şi formeazã obiectul Dosarului nr. 21E/2008.
În motivarea sesizãrii se susţin, în esenţã, urmãtoarele: încãlcarea de cãtre Guvern a legii şi a dispoziţiilor exprese ale Constituţiei nu mai are caracter de excepţie şi nu mai este motivatã de interpretãri eronate, dar rezonabile, pentru a fi calificate drept greşeli. Încãlcãrile au devenit "extrem de evidente, frecvente şi cu efecte deosebit de grave", ca în cazul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 15/2007 , care "a cauzat amânarea, printr-un act vãdit neconstituţional, a unor alegeri". Aşa fiind, "subminarea instituţiei Consiliului Suprem de Apãrare a Ţãrii apare şi mai gravã, conturând o practicã a Guvernului ce pune în pericol realizarea securitãţii naţionale", precum ordonanţele de urgenţã ale Guvernului nr. 30/2007 şi nr. 77/2007, prin care Guvernul a eliminat Consiliul din procesul decizional obligatoriu "cel puţin în douã alte situaţii referitoare la legislaţia secundarã". Se exemplificã cu <>Hotãrârea Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatoricã şi efectivele Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi cu <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.317/2007 pentru modificarea şi completarea <>Hotãrârii Guvernului nr. 416/2007 . Întrucât activitatea Consiliului este caracterizatã prin celeritate, în timp de pace şi de normalitate a vieţii sociale "nicio urgenţã normativã nu este împiedicatã sau întârziatã excesiv de procedura avizãrii C.S.A.T.-ului", şi "cu atât mai puţin" în timp de rãzboi sau stãri excepţionale. Aşadar, "Guvernul s-a pus pe sine mai presus de lege" şi a încãlcat direct şi în mod repetat legea privind rolul Consiliului Suprem de Apãrare a Ţãrii în elaborarea legislaţiei în domeniul securitãţii naţionale, ceea ce "nu poate fi acceptat". În continuare, aratã cã "actele normative criticate pentru lipsa avizului obligatoriu" nu puteau fi atacate pe calea contenciosului administrativ de Consiliul Suprem de Apãrare a Ţãrii, întrucât acesta nu face parte dintre instituţiile ce pot solicita instanţei de judecatã desfiinţarea acestor acte normative, "deşi instanţele judecãtoreşti au hotãrât de mai multe ori cã C.S.A.T. are calitate procesualã pasivã". Prin urmare, solicitã Curţii Constituţionale sã constate cã aceastã autoritate "nu are calitate procesualã, nici activã şi nici pasivã", astfel cã "nu poartã rãspunderea neatacãrii în justiţie a ordonanţei de urgenţã a Guvernului şi a celor douã hotãrâri criticate, ori a altor acte normative ce au acelaşi viciu". Aşa cum "Administraţia Prezidenţialã a învederat instanţelor de judecatã ce au citat C.S.A.T.-ul la sediul sãu", acesta "nu are sediu, nu are patrimoniu şi nu are, potrivit actualei legi, o ierarhie în sensul structurii instituţiei pe baza unor relaţii de subordonare şi supraordonare", iar secretariatul Consiliului este un compartiment al Administraţiei Prezidenţiale cu atribuţii tehnice, şi nu de reprezentare. Organizarea compartimentului în subordinea Preşedintelui României are temeiul în prerogativa sa de comandant al forţelor armate şi faciliteazã conlucrarea dintre membrii Consiliului. Potrivit <>Legii nr. 415/2002 , reprezentarea Consiliului de cãtre Preşedintele României sau Administraţia Prezidenţialã necesitã o decizie expresã pentru aceasta, care se ia prin consens, ceea ce este imposibil de realizat "din cauza vãditului conflict de interese dintre primul-ministru, ministrul internelor şi reformei administrative şi ministrul economiei şi finanţelor, care sunt atât membri ai C.S.A.T. cât şi semnatarul şi contrasemnatarii actelor ce ar fi trebuit atacate."
Prin urmare, "ca şi soluţie a acestei stãri de fapt şi a conflictului creat de Guvern", propune Curţii Constituţionale sã constate "lipsa calitãţii procesuale a Consiliului Suprem de Apãrare a Ţãrii". De asemenea, propune ca: în cazul hotãrârilor obligatorii pentru autoritãţile şi instituţiile publice la care acestea se referã, emise de Consiliu în temeiul <>art. 3 din Legea nr. 415/2002 , calitate procesualã pasivã sã aibã, conform dreptului comun, statul român; "în schimb, atunci când C.S.A.T.-ul este obstrucţionat în realizarea atribuţiilor sale constituţionale" de o altã autoritate publicã, "calea ar trebui sã fie cea prevãzutã de art. 146 lit. e) din Constituţia României", "ceea ce nu exclude rãspunderea juridicã personalã potrivit dreptului comun, aplicabilã şi situaţiei în care lezarea este efectul activitãţii unei alte persoane".
Se mai aratã cã: "activitãţile ilegale şi neconstituţionale ale Guvernului fac un rãu imens", întrucât "creeazã cetãţenilor imaginea unui guvernãmânt ilegal"; puterea de stat se impune nu doar prin autoritate, ci şi prin respectarea procedurilor, care "sunt garanţia împiedicãrii abuzurilor de putere"; "echilibrul între puterile statului este ruinat de Guvern prin excesul de reglementare pe calea excepţionalã a ordonanţelor de urgenţã, prin conţinutul vãdit ilegitim al unor reglementãri şi, mai ales, prin încãlcarea flagrantã a unor proceduri legale şi constituţionale."
In conformitate cu dispoziţiile <>art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 , sesizarea a fost comunicatã pãrţilor aflate în conflict, solicitându-le sã îşi exprime, în scris, punctul de vedere asupra conţinutului conflictului şi a eventualelor cãi de soluţionare a acestuia.
Preşedintele României a comunicat, în termenul stabilit de Curte, cu Adresa nr. 272 din 22 ianuarie 2008, înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 589 din 23 ianuarie 2008, "Note scrise referitoare la conflictul juridic de naturã constituţionalã dintre Guvern şi Consiliul Suprem de Apãrare a Ţãrii", datoritã imposibilitãţii formulãrii unui punct de vedere al Consiliului, care adoptã hotãrâri prin consens, "iar consensul nu poate fi realizat câtã vreme sunt criticate şi fac obiectul conflictului inclusiv unele acte normative semnate şi, dupã caz, contrasemnate, de trei membri ai C.S.A.T.". În consecinţã, în calitate de Preşedinte al României, prin notele scrise detaliazã acţiunea ce formeazã obiectul dosarului, astfel:
- conflictul juridic de naturã constituţionalã presupune o anumitã gravitate a faptelor şi un anume grad de adâncire a unor contradicţii între autoritãţile statului, "iar faptul cã Guvernul a încãlcat unele dispoziţii exprese ale legii" "este, în sine, un lucru foarte grav". Aratã cã, eliminând Consiliul Suprem de Apãrare a Ţãrii de la decizie, Guvernul "a împiedicat C.S.A.T. sã-şi îndeplineascã obligaţiile constituţionale de a organiza şi coordona unitar activitãţile care privesc apãrarea ţãrii şi securitatea naţionalã", fapt ce nu poate fi acceptat, întrucât goleşte aceastã instituţie de conţinut. Gravã este şi conduita ulterioarã a Guvernului cât priveşte eforturile de a soluţiona situaţia pe calea medierii. În acest sens, aratã cã secretarul C.S.A.T., domnul consilier de stat Ion Oprişor, a sesizat Guvernul cã a încãlcat <>Legea nr. 415/2002 prin <>hotãrârile sale nr. 416/2007 şi nr. 1.317/2007, dar, potrivit rãspunsului formulat de secretarul general al Guvernului, domnul Ilie Bolojan, "rãspunderea aparţine Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, ca iniţiator", şi nu Guvernului care "cere doar avizele pe care iniţiatorul le menţioneazã ca necesare în nota sa de fundamentare". La rândul sãu, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative "considerã cã hotãrârile în cauzã nu reglementeazã "organizarea generalã" a M.I.R.A., astfel cã nu intrã sub incidenţa <>Legii nr. 415/2002 ". Acest punct de vedere este infirmat de <>Hotãrârea Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatoricã şi efectivele Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, prin care numãrul total de posturi "este şi clasificat de altfel, în anexele nr. 2 şi 3 din hotãrâre, prevalându-se de regimul juridic al hotãrârilor cu caracter militar" şi care stabileşte "lanţul decizional în minister, nivelul funcţiilor unor conducãtori de direcţii generale, sistemul prin care sunt numiţi unii conducãtori de direcţii generale etc." <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.317/2007 pentru modificarea şi completarea <>Hotãrârii Guvernului nr. 416/2007 "înfiinţeazã o autoritate naţionalã în cadrul aparatului central al ministerului şi stabileşte transformãri ale structurii instituţionale ale celorlalte componente majore, precum alte direcţii generale, pentru a face posibilã realizarea scopului noii autoritãţi naţionale". În legãturã cu <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei administrative, considerã cã o "discuţie despre nereglementarea <<organizãrii generale>> a instituţiei este de prisos".
În continuare, în notele scrise, se relevã douã aspecte. Astfel, primul aspect vizeazã rãspunderea solidarã a Guvernului pentru actele pe care le emite, "iar ordonanţele şi hotãrârile nu au fost emise de un minister sau altul, ci de Guvern". Rãspunderea Guvernului nu este înlãturatã prin invocarea ministerului iniţiator al legii, ale cãrui eventuale erori Guvernul le corecteazã "dacã acţioneazã cu bunã-credinţã". Cel de-al doilea aspect vizeazã importanţa avizului Consiliului Suprem de Apãrare a Ţãrii pentru modificarea organizãrii generale a unei instituţii de securitate naţionalã, şi anume faptul cã, potrivit Constituţiei, Consiliul coordoneazã unitar activitatea de apãrare a ţãrii şi securitatea naţionalã. În acest sens, aratã cã, prin Consiliu, diferitele instituţii din domeniu încheie diverse acorduri de colaborare, cu grade mai mici sau mai mari de generalitate, şi chiar sistemul însuşi este conceput ca instituţiile sã colaboreze între ele, ceea ce presupune compatibilitatea lor structuralã. În plus, din sistemul apãrãrii şi securitãţii naţionale fac parte instituţii, precum serviciile de informaţii, nesubordonate şi necoordonate de Guvern şi care, potrivit <>Legii nr. 415/2002 , îşi exprimã punctul de vedere "atunci când Guvernul doreşte sã facã modificãri de amploare şi care, inevitabil, le afecteazã". Aşadar, considerã cã "aceastã conduitã a Guvernului de îndepãrtare a C.S.A.T.-ului de la decizie şi de a refuza îndreptarea erorii sale atunci când îi este semnalatã calificã starea existentã ca şi conflict juridic de naturã constituţionalã între Guvern şi Consiliul Suprem de Apãrare a Ţãrii";
- cu privire la solicitarea adresatã prin sesizare Curţii Constituţionale referitoare la natura juridicã a Consiliului, "în sensul cã aceastã autoritate publicã nu poate avea capacitate procesualã, nici activã şi nici pasivã", precizeazã cã, "deoarece C.S.A.T. acţioneazã în exercitarea puterii de stat, persoanele pot cere cenzura instanţelor de judecatã asupra hotãrârilor C.S.A.T doar în contradictoriu cu statul român, reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor". În legãturã cu acest aspect, mai aratã cã hotãrârile Consiliului sunt obligatorii pentru instituţiile cãrora li se adreseazã şi este firesc sã fie cenzurate de instanţele de judecatã, orice altã soluţie putând conduce la încãlcarea drepturilor constituţionale la apãrare şi liberul acces la justiţie. De asemenea, caracterul de autoritate publicã a Consiliului este dat şi de caracterul obligatoriu al hotãrârilor sale, iar natura lui specialã, constând în lipsa personalitãţii juridice, a sediului, a patrimoniului şi existenţa relaţiilor de subordonare ierarhicã, deciziile sale fiind luate prin consens, fac ca acesta sã nu poatã "sta în proces".
Notele scrise sunt însoţite de urmãtoarele documente: Adresa secretarului general al Guvernului, domnul Ilie Bolojan, nr. 14.429 din 12 decembrie 2007, cãtre Consiliul Suprem de Apãrare a Ţãrii, cu privire la unele aspecte legate de <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.317/2007 şi <>Hotãrârea Guvernului nr. 416/2007 ; Adresa nr. 20/14.429 din 15 noiembrie 2007 a Secretariatului Consiliului Suprem de Apãrare a Ţãrii cãtre secretarul general al Guvernului, domnul Ilie Bolojan, referitoare la procedurile privind elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de acte normative spre avizare, precum şi cãtre ministrul Cristian David; Adresa nr. 20.981 din 3 decembrie 2007 a secretarului general al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, domnul Nicolae Berechet, cãtre secretarul general al Guvernului, privind unele aspecte legate de <>hotãrârile Guvernului nr. 416/2007 şi nr. 1.317/2007; <>Hotãrârea Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatoricã şi efectivele Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 mai 2007; <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.317 din 31 octombrie 2007 pentru modificarea şi completarea <>Hotãrârii Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatoricã şi efectivele Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, precum şi modificarea unor acte normative, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 6 noiembrie 2007; <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2007; <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 77/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum şi pentru modificarea <>Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 29 iunie 2007.
Primul-ministru a comunicat, în termenul stabilit de Curte, punctul sãu de vedere cu Adresa nr. 5/74/CPT din 24 ianuarie 2008, înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 683 din 24 ianuarie 2008, prin care susţine cã, în legãturã cu conflictul juridic de naturã constituţionalã invocat, "singura problemã care se poate pune priveşte lãmurirea conţinutului puterilor Guvernului în raport cu cele ale C.S.A.T.-ului, astfel cum acestea sunt organizate şi constituite în temeiul Constituţiei României". În acest sens aratã cã, potrivit Constituţiei, Guvernul are "o competenţã foarte largã în domeniul înfãptuirii politicii interne şi externe a statului, precum şi al conducerii generale a administraţiei publice", iar pe de altã parte, "organizarea şi conducerea unitarã a activitãţilor legate de apãrarea ţãrii şi de siguranţa naţionalã sunt date de Constituţie în competenţa C.S.A.T., fiind incluse în formula largã care stabileşte atribuţiile Guvernului". În consecinţã, considerã cã "raportul dintre Guvern şi C.S.A.T. este unul de la general la special", iar în problemele privind apãrarea ţãrii şi siguranţa naţionalã Consiliul are întâietate, care "devine efectivã doar atunci când se pune problema prioritãţii între cele douã acte juridice ale celor douã autoritãţi, ori în situaţia datã nu se pune o asemenea problemã", precum şi cã "ipoteticul aviz al C.S.A.T.-ului este doar consultativ". În plus, "pentru soluţionarea problemei ridicate" trebuie sã se stabileascã "în ce mãsurã activitatea de avizare la care face referire <>art. 4 lit. d) pct. 2, 5 şi 6 din Legea nr. 415/2002 rezultã în mod direct din prevederile constituţionale sau nu". Or, "aici [...] nu se poate vorbi de un conflict de naturã constituţionalã, deoarece actele respective invocate au fost supuse spre aprobare Parlamentului".
În legãturã cu solicitarea privind constatarea de cãtre Curtea Constituţionalã a lipsei calitãţii procesuale active sau pasive a Consiliului Suprem de Apãrare a Ţãrii, apreciazã cã aceasta "este inadmisibilã, Curtea Constituţionalã fiind competentã sã se pronunţe numai în cazurile expres prevãzute de Constituţie şi de <>Legea nr. 47/1992 ". De altfel, Consiliul avea posibilitatea sã atace ordonanţele de urgenţã ale Guvernului şi hotãrârile de Guvern invocate pe calea contenciosului administrativ, "rãmânând ca instanţa de judecatã învestitã cu judecarea acelei cauze sã stabileascã dacã are calitate procesualã".
Cu privire la existenţa unui conflict juridic de naturã constituţionalã între Guvern şi Consiliu constând în "eliminarea acestei autoritãţi de la procesul de decizie stabilit de lege în sarcina sa", ceea ce încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (2), art. 107 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi art. 119, precizeazã: nesupunerea spre avizarea de cãtre Consiliu a actelor normative menţionate nu aduce atingere prevederilor art. 107 alin. (1) teza întâi din Constituţie, deoarece, potrivit acestora, "primul-ministru, ţinând cont de rolul pe care îl are în formarea Guvernului, trebuie sã coordoneze activitatea echipei guvernamentale" şi, "pentru a se asigura autonomia şi responsabilitatea fiecãrui membru al Guvernului, corespunzãtor funcţiei încredinţate, primul-ministru este obligat sã respecte atribuţiile specifice fiecãrei funcţii"; art. 115 alin. (4) din Constituţie dispune cu privire la limitarea sferei de reglementare prin ordonanţe de urgenţã, "critica de neconstituţionalitate neputând fi, deci, primitã nici sub acest aspect"; "conflictul juridic de naturã constituţionalã între autoritãţi publice presupune acte sau acţiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe îşi arogã puteri, atribuţii sau competenţe care, potrivit Constituţiei, aparţin altor autoritãţi publice, ori omisiunea unor autoritãţi publice, constând în declinarea competenţei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intrã în obligaţiile lor" , astfel încât "nu existã motive întemeiate pe dispoziţiile şi pe principiile Constituţiei care sã justifice aceastã solicitare"; modalitatea în care acţioneazã ori ar trebui sã acţioneze o anumitã autoritate publicã sau structurile acesteia nu declanşeazã blocaje instituţionale dacã nu este urmatã de acţiuni sau inacţiuni de naturã sã împiedice îndeplinirea atribuţiilor constituţionale ale unei autoritãţi publice. Or, în cazul de faţã, conflictul juridic de naturã constituţionalã este motivat "de o aşa-zisã nerespectare a dispoziţiilor din <>Legea nr. 415/2002 ", iar "nu de împiedicarea C.S.A.T. de a-şi îndeplini atribuţiile constituţionale astfel cum sunt prevãzute de art. 119".
În sfârşit, aratã cã, potrivit legii sale de organizare şi funcţionare, Consiliul Suprem de Apãrare a Ţãrii este o autoritate autonomã aflatã sub control parlamentar, cu atribuţii privind ordinea şi siguranţa naţionalã, "acest lucru neînsemnând cã activitatea sa în acest domeniu poate înlãtura activitatea organului legislativ". Parlamentul are, conform art. 92 din Constituţie, atribuţii legate de siguranţa naţionalã şi de declararea stãrii de rãzboi şi, întrucât este unul dintre organele prin care se exercitã suveranitatea naţionalã, "este normal ca acest organ sã poatã adopta orice lege în domeniul siguranţei naţionale, chiar şi o lege de aprobare a unei ordonanţe în acest domeniu fãrã a mai fi nevoie de consultarea acestei autoritãţi". "Dacã Parlamentul poate declara rãzboi fãrã consimţãmântul (avizul) unui astfel de organ, poate adopta o lege în domeniul siguranţei naţionale (pe timp de pace) fãrã un asemenea aviz." Legea de organizare a Consiliului Suprem de Apãrare a Ţãrii nu precizeazã natura avizului, "de aceea se poate considera cã acest aviz este unul consultativ, adicã poate fi cerut sau nu", şi în cauzã s-a apreciat cã nu este necesar, "cu atât mai mult cu cât ordonanţa de urgenţã a Guvernului a fost supusã aprobãrii Parlamentului, organ ce are dreptul de control asupra C.S.A.T."
Potrivit dispoziţiilor <>art. 35 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cererea de soluţionare a conflictului juridic de naturã constituţionalã între Guvernul României şi Consiliul Suprem de Apãrare a Ţãrii a fost dezbãtutã la data de 6 februarie 2008, cu citarea pãrţilor implicate în conflict, în prezenţa reprezentanţilor acestora, pe baza raportului prezentat de judecãtorul-raportor, a cererii de sesizare şi a celorlalte documente aflate la dosar. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 7 februarie 2008.
CURTEA,
examinând cererea de soluţionare a conflictului juridic de naturã constituţionalã între Guvernul României şi Consiliul Suprem de Apãrare a Ţãrii, notele scrise ale Preşedintelui României şi documentele care le însoţesc, precum şi punctul de vedere al primului-ministru, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine urmãtoarele:
Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit art. 146 lit. e) din Constituţie, precum şi <>art. 1, 10, 34 şi 35 din Legea nr. 47/1992 , sã se pronunţe asupra conflictului juridic de naturã constituţionalã dintre autoritãţile publice.
Prin cererea formulatã se solicitã Curţii Constituţionale, pe de o parte, constatarea existenţei unui conflict juridic de naturã constituţionalã între Guvernul României şi Consiliul Suprem de Apãrare a Ţãrii, constând în împiedicarea acestei din urmã autoritãţi publice de a-şi realiza atribuţiile prevãzute de lege, prin eliminarea de la procesul de decizie stabilit în sarcina sa, iar pe de altã parte, sã constate lipsa calitãţii procesuale a Consiliului Suprem de Apãrare a Ţãrii.
În susţinerea cererii se invocã încãlcarea, în ordinea enunţãrii lor, a urmãtoarelor texte constituţionale: art. 16 alin. (2), potrivit cãruia "Nimeni nu este mai presus de lege", art. 107 alin. (1) teza întâi, care prevede cã "Primul-ministru conduce Guvernul şi coordoneazã activitatea membrilor acestuia, respectând atribuţiile ce le revin", art. 115 alin. (4), care stabileşte cã "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţã numai în situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora", şi art. 119 referitor la "Consiliul Suprem de Apãrare a Ţãrii", care "organizeazã şi coordoneazã unitar activitãţile care privesc apãrarea ţãrii şi securitatea naţionalã, participarea la menţinerea securitãţii internaţionale şi la apãrarea colectivã în sistemele de alianţã militarã, precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a pãcii".
I. Cu privire la solicitarea de a se stabili existenţa unui conflict juridic de naturã constituţionalã între Guvernul României şi Consiliul Suprem de Apãrare a Ţãrii constând, în esenţã, în aceea cã Guvernul a eliminat Consiliul din procesul decizional obligatoriu, Curtea reţine:
Potrivit <>art. 4 lit. d) din Legea nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apãrare a Ţãrii, acesta "avizeazã proiectele de acte normative iniţiate sau emise de Guvern [...]", iar potrivit <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, "În cazurile prevãzute de lege, în faza de elaborare a proiectelor de acte normative iniţiatorul trebuie sã solicite avizul autoritãţilor interesate în aplicarea acestora, în funcţie de obiectul reglementãrii". De asemenea, art. 30 alin. (3) din aceeaşi lege prevede cã "Forma finalã a instrumentelor de prezentare şi motivare a proiectelor de acte normative trebuie sã cuprindã referiri la avizul Consiliului Legislativ şi, dupã caz, al Consiliului Suprem de Apãrare a Ţãrii, Curţii de Conturi sau Consiliului Economic şi Social." Aşadar, în temeiul acestor dispoziţii legale, Guvernul avea obligaţia de a solicita avizul Consiliului Suprem de Apãrare a Ţãrii atunci când a elaborat proiectele de <>hotãrâri nr. 416/2007 privind structura organizatoricã şi efectivele Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi nr. 1.317/2007 pentru modificarea şi completarea <>Hotãrârii Guvernului nr. 416/2007 , hotãrâri menţionate cu titlu de exemplu de Preşedintele României în susţinerea cererii de constatare a existenţei conflictului juridic de naturã constituţionalã între cele douã autoritãţi. Curtea constatã însã cã nici prevederile constituţionale ale art. 119, invocate în susţinerea cererii, referitoare la "Consiliul Suprem de Apãrare a Ţãrii", care "organizeazã şi coordoneazã unitar activitãţile care privesc apãrarea ţãrii şi securitatea naţionalã, participarea la menţinerea securitãţii internaţionale şi la apãrarea colectivã în sistemele de alianţã militarã, precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a pãcii", şi nici vreun alt text constituţional nu se referã la avizarea actelor normative iniţiate sau emise de Guvern, în sensul condiţionãrii emiterii lor numai dupã obţinerea vreunui aviz.
Conflictul juridic de naturã constituţionalã existã între douã sau mai multe autoritãţi şi poate privi conţinutul ori întinderea atribuţiilor lor decurgând din Constituţie, ceea ce înseamnã cã acestea sunt conflicte de competenţã, pozitive sau negative, şi care pot crea blocaje instituţionale. Or, în speţã, nu suntem în prezenţa unui asemenea conflict, ci în prezenţa neîndeplinirii de cãtre Guvernul României a unei obligaţii legale în cadrul unei proceduri de legiferare, şi anume neîndeplinirea obligaţiei de a solicita avizul Consiliului Suprem de Apãrare Ţãrii în legãturã cu hotãrârile menţionate, care însã nu a afectat procesul legislativ, prin crearea unui blocaj instituţional.
Aşadar, Curtea nu poate reţine existenţa unui conflict juridic de naturã constituţionalã între Consiliul Suprem de Apãrare a Ţãrii şi Guvern în legãturã cu reglementãrile adoptate de Guvern menţionate în sesizare.
II. În legãturã cu solicitarea referitoare la calitatea procesualã a Consiliului Suprem de Apãrare a Ţãrii, Curtea Constituţionalã constatã cã, în conformitate cu <>art. 1 din Legea nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apãrare a Ţãrii, acesta este "[...] autoritatea administrativã autonomã învestitã, potrivit Constituţiei, cu organizarea şi coordonarea unitarã a activitãţilor care privesc apãrarea ţãrii şi siguranţa naţionalã". Aşadar, Consiliul este o autoritate a administraţiei publice, autonomã faţã de Guvern, prezidatã de Preşedintele României şi supusã controlului parlamentar, cu atribuţii în ce priveşte apãrarea ţãrii şi siguranţa naţionalã. În procesul de îndeplinire a activitãţilor sale specifice, pot apãrea situaţii litigioase pentru a cãror rezolvare sã fie necesarã formularea unor acţiuni în justiţie, şi numai instanţele de judecatã învestite cu soluţionarea respectivelor litigii au competenţa de a stabili dacã Consiliul Suprem de Apãrare a Ţãrii are sau nu calitate procesualã, activã sau pasivã.
Potrivit atribuţiilor sale, stabilite prin <>art. 146 din Constituţie şi prin Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta nu este competentã sã se pronunţe cu privire la acest aspect.
Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 146 lit. e) din Constituţie, precum şi prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.e), ale <>art. 34, 35 şi 36 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã nu existã un conflict juridic de naturã constituţionalã între Consiliul Suprem de Apãrare a Ţãrii şi Guvern în legãturã cu reglementãrile adoptate de Guvern menţionate în sesizare.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã Preşedintelui României şi primului-ministru şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 7 februarie 2008 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Ninosu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
