Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 97 din 30 septembrie 2015 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 4.789 din 11 decembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a Sentinţei civile nr. 5.570 din 5 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2.447/2/2012

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 97 din 30 septembrie 2015 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 4.789 din 11 decembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a Sentinţei civile nr. 5.570 din 5 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2.447/2/2012

EMITENT: OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 753 din 8 octombrie 2015

Comenteaza legea

    Având în vedere Referatul Direcţiei registre şi gestiune colectivă nr. RGII/7.878 din 30 septembrie 2015,
    în conformitate cu prevederile art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare,
    în baza prevederilor art. 6 alin. (1) şi art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, funcţionarea, structura personalului şi dotările necesare îndeplinirii atribuţiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu modificările ulterioare, şi ale Deciziei prim-ministrului nr. 289/2014 privind numirea domnului Leonard Artur Horvath în funcţia de director general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

    directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite prezenta decizie.

    ARTICOL UNIC
    Se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, Decizia civilă nr. 4.789 din 11 decembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Sentinţa civilă nr. 5.570 din 5 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2.447/2/2012.

                             Directorul general al
                  Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,
                             Leonard Artur Horvath

    Bucureşti, 30 septembrie 2015.
    Nr. 97.

    ROMÂNIA
    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

                               DECIZIA Nr. 4.789
                    Şedinţa publică de la 11 decembrie 2014

    Dosar nr. 2.447/2/2012


    Preşedinte: Niculae Măniguţiu - judecător
    Carmen Sîrbu                  - judecător
    Carmen Frumuşelu              - judecător
    Anca Mârţ                     - magistrat-asistent

    La data de 13 noiembrie 2014 s-a luat în examinare recursul declarat de Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi - ARAIEX împotriva Sentinţei civile nr. 5.570 din 5 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    Dezbaterile şi susţinerile părţilor au fost consemnate în Încheierea de şedinţă de la data de 13 noiembrie 2014, iar pronunţarea deciziei a fost amânată la data de 20 noiembrie 2014, la data de 27 noiembrie 2014, la data de 4 decembrie 2014 şi, ulterior, la data de 11 decembrie 2014.

                                  ÎNALTA CURTE

    Asupra recursului de faţă;
    Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

    I. Hotărârea primei instanţe
    Prin Sentinţa civilă nr. 5.570 din 5 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM, în contradictoriu cu pârâţii Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) şi Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi Araiex, a anulat Decizia ORDA nr. 305 din 29 decembrie 2011 şi actele subsecvente ei, a respins capătul de cerere privind despăgubirile, ca nefondat, şi a obligat intimata ORDA să plătească petentei suma de 38,30 lei cheltuieli de judecată.
    Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că Decizia ORDA nr. 305 din 29 decembrie 2011, luată după controalele efectuate, în baza Referatului Direcţiei registre şi gestiune colectivă nr. RG II/15588 din 29 decembrie 2011, are un caracter mixt, indirect sancţionator şi de protecţie a intereselor artiştilor interpreţi sau executanţi.
    Curtea de apel a constatat că nu există o decizie ORDA definitivă, de intrare în legalitate, deci sancţiunea impusă de decizia atacată nu se justifică legal, dacă scopul deciziei a fost confiscarea colectării de la CREDIDAM şi acordarea sa către ARAIEX. Deci decizia nu se justifică legal din punct de vedere al dreptului de colectare prevăzut de Legea nr. 8/1996.
    Pe de altă parte, din punct de vedere al dreptului concurenţei, petenta recunoaşte în acţiune că există o piaţă şi există o concurenţă: "decizia a fost emisă cu scopul vădit de a prejudicia artiştii reprezentaţi de CREDIDAM şi de a-i determina să plece la concurenţă..." (fila 13 dosar, vol. I, petitul cererii).
    Curtea a constatat că temeiurile acţiunii sunt mixte: bazate pe Legea nr. 8/1996 şi argumente care provin din domeniul concurenţei.
    Din punct de vedere factual, în speţă rezultă elementele unei pieţe: piaţa drepturilor patrimoniale ale artiştilor interpreţi şi executanţi, în urma gestiunii colective obţinându-se un comision de către organismul de colectare: comisionul datorat de titularii de drepturi, care sunt membri ai unui organism de gestiune colectivă, pentru acoperirea cheltuielilor de funcţionare a acestuia, prevăzute la art. 127 alin. (1) lit. i), cumulat cu comisionul datorat organismului de gestiune colectivă care este colector unic, potrivit prevederilor art. 133 alin. (2) lit. c) şi alin. (4), nu poate fi mai mare de 15% din sumele colectate anual [art. 134 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 8/1996].
    Iar această piaţă, în care prestatorul este organismul de gestiune colectivă, respectiv colectorul unic, iar beneficiarii sunt artiştii, respectiv organismele de gestiune colectivă, nu ar fi o piaţă concurenţială perfectă, dacă s-ar permite un monopol al colectorului unic.
    Pe de altă parte, art. 133 alin. 3 şi 4 fac referire expresă la "colectorul unic", ce se desemnează de ORDA, pe baza reprezentativităţii.
    Devine clar, a reţinut judecătorul fondului, că legea permite o activitate de monopol a colectorului unic, în prezent CREDIDAM. Deci aceste consideraţiuni ale instanţei de ordin economic privind piaţa concurenţială sunt înlăturate prin lege, care a apreciat că este în interesul artiştilor interpreţi acest monopol de colectare.
    Pentru Curte a rezultat că legitimitatea colectorului unic se bazează pe două condiţii cumulative, prevăzute de Legea nr. 8/1996, respectiv: 1. o condiţie pozitivă, de reprezentativitate (art. 133 alin. 3), fiind evident şi necontestat că în acest moment CREDIDAM deţine mai mulţi membri şi are reprezentativitatea legală (ARAIEX nu îndeplineşte această condiţie); 2. o condiţie negativă: inexistenţa unui comportament al colectorului unic de încălcare a unei decizii definitive a ORDA de intrare în legalitate (art. 138/3 din Legea nr. 8/1996).
    Decizia atacată de numire a unui alt colector unic (ARAIEX) este fundamentată pe ideea neîndeplinirii condiţiei negative de către primul colector unic (CREDIDAM), dar Curtea a constatat că în prezent nu există decizii definitive ale ORDA de intrare în legalitate, emise pentru CREDIDAM şi urmate de un comportament al CREDIDAM de nerespectare a lor (art. 138/3 din lege).
    Din interpretare rezultă că decizia atacată nu are temei legal, deoarece colectorul unic CREDIDAM îndeplinea, la data emiterii deciziei, toate condiţiile legale pentru a exista, iar ARAIEX nu avea reprezentativitate pentru a fi numit colector unic.
    Cu privire la prejudiciul invocat, Curtea a constatat că petenta invocă "desemnarea în mod abuziv a unui alt colector pentru sursa ambiental" (fila 18) ca temei al acţiunii sale, cu intenţia procesuală a stabilirii răspunderii ORDA.
    Cu privire la existenţa unui act ilicit (ilegal), emiterea Deciziei ORDA nr. 305 din 29 decembrie 2011 a fost analizată, iar Curtea a tras concluzia că este ilegală, potrivit considerentelor de mai sus. Deci există un act ilegal.
    Cu privire la prejudiciu, petenta a arătat că în luna ianuarie 2012 (perioada dintre emiterea deciziei şi suspendarea deciziei) nu a colectat remuneraţii, deci atât drepturile beneficiarilor artişti şi interpreţi, cât şi comisionul său nu au putut fi încasate. Deşi este cert ca prejudiciul a existat, Curtea nu a putut identifica exact cuantumul său lichid din câteva motive: 1. expertiza extrajudiciară expediază sumar calculul sumei principale de 231.300 lei, raportându-se la corespondenţa CREDIDAM cu utilizatorii, precizând totuşi că nu toţi utilizatorii au confirmat sumele achitate către organismul de gestiune colectivă ARAIEX (fila 475), deci nu s-a putut stabili ce repertoriu s-a suprapus între bazele de date ale colectorilor CREDIDAM şi ARAIEX; 2. calculul cotei de administrare ce revenea CREDIDAM se face de expertul extrajudiciar în baza unui "draft" de protocol dintre ARAIEX şi CREDIDAM (fila 476), dar expertul omite să precizeze că "draftul" nu are o forţă juridică obligatorie", ci demonstrează doar negocierile dintre ARAIEX şi CREDIDAM pe tema comisionului, în cadrul plafonului cumulat legal de 15%; 3. penalităţile de întârziere sunt accesorii şi viciile lor se moştenesc din eroarea de calcul al principalului; 4. cu privire la facturile prescrise în perioada 4 ianuarie 2012-25 ianuarie 2012 nu a rezultat de ce CREDIDAM a stat în pasivitate de-a lungul termenului de prescripţie; 5. cu privire la cheltuielile operaţionale ale CREDIDAM (chirii, servicii necesare colectării, întreţinere sediu departament ambiental), Curtea a apreciat că aceste cheltuieli sunt costuri operaţionale ale "afacerii" pe care aceasta le-ar fi suportat oricum, fără legătură directă cu actul atacat.
    Cu privire la legătura de cauzalitate, aceasta se subsumează obiecţiunilor de la capitolul prejudiciu.
    Cu privire la culpă, Curtea a apreciat că era necesară demonstrarea unei culpe grave a autorităţii de tutelă/supraveghere faţă de persoana juridică supravegheată, nu doar o culpă simplă. Nu se poate stabili o răspundere patrimonială a unei autorităţi de control şi supraveghere cum este ORDA în raport cu entitatea controlată decât pe baza unei culpe grave a autorităţii. Autoritatea a emis decizia atacată ca urmare a unor repetate controale şi a unor decizii de intrare în legalitate, deci nu se poate vorbi de un abuz propriu-zis.
    Emiterea Deciziei ORDA nr. 305 din 29 decembrie 2011 este o greşeală a ORDA, dar aceasta este atenuată la nivel decizional administrativ de existenţa controalelor, referate, decizii administrative de intrare în legalitate nedefinitive, deci nu este o greşeală gravă. În plus, înlocuirea CREDIDAM cu ARAIEX este doar indirectă, decizia nu vizează direct CREDIDAM.
    Pentru aceste motive, Curtea a constatat că intimata ORDA nu va răspunde patrimonial, întrucât prejudiciul nu este cert în cuantum, iar culpa gravă a ORDA nu a fost dovedită.
    Cu privire la cheltuielile de judecată, Curtea a admis cererea în parte, conform art. 276 din Codul de procedură civilă, întrucât la dosar sunt dovezi privind plata a 38,30 lei cheltuieli cu taxele judiciare.
    II. Recursul formulat de Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi (ARAIEX)
    Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi (ARAIEX), susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:
    - în mod greşit a apreciat instanţa de fond că intimata - reclamantă ar avea reprezentativitatea impusă de art. 133 alin. 3 din Legea nr. 8/1996. În lumina art. 133 din legea menţionată, prin reprezentativitate nu se înţelege organismul cu cel mai mare număr de membri, ci acel organism care va putea îndeplini obligaţiile legale, asigurând cea mai bună reprezentare a intereselor artiştilor. Cum intimatul - reclamant CREDIDAM a dovedit că nu este capabil să îşi desfăşoare activitatea în folosul artiştilor, în mod legal în virtutea dreptului său de apreciere, ORDA a acordat prerogativa colectării remuneraţiilor celuilalt organism de gestiune colectivă existent;
    - în mod eronat a apreciat instanţa de fond că pentru înlocuirea unui organism de gestiune colectivă s-ar impune retragerea prealabilă a avizului de funcţionare, respectiv că un organism de gestiune colectivă ar putea fi înlocuit din calitatea de colector numai în cazul nerespectării unei decizii ORDA de intrare în legalitate, emisă în baza art. 138^3 din Legea nr. 8/1996. Măsura dispusă de ORDA a fost luată în temeiul atribuţiilor acesteia enumerate la art. 138 alin. 1 din Legea nr. 8/1996 şi reluate prin art. 1 şi 3 din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, funcţionarea, structura personalului şi dotările necesare îndeplinirii atribuţiilor ORDA, astfel că referirea la respectarea procedurii prevăzute de art. 138^3 din legea menţionată este eronată.
    Criticile formulate de recurentă se încadrează, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
    III. Hotărârea instanţei de recurs
    Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
    În ceea ce priveşte neîndeplinirea de către pârâta - intimată a criteriului reprezentativităţii, susţinerile recurentei - reclamante sunt neîntemeiate. Faţă de împrejurarea că nici Legea nr. 8/1996, nici Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 nu definesc criteriul reprezentativităţii, în mod corect prima instanţă a apreciat că CREDIDAM îndeplineşte criteriul reprezentativităţii prin prisma numărului de membri, acesta fiind singurul criteriu obiectiv de analiză.
    Referitor la abaterile înregistrate în sarcina CREDIDAM prin Decizia nr. 304 din 28 noiembrie 2011 emisă de ORDA, invocarea acestora este neconcludentă în speţă, deoarece această decizie nu a devenit definitivă, fiind contestată în instanţă, în cadrul altui proces.
    În privinţa celui de-al doilea motiv de recurs, referitor la greşita aplicare a prevederilor art. 138^3 din Legea nr. 8/1996 de către instanţa de fond, susţinerile recurentei sunt, de asemenea, neîntemeiate. Recurenta a susţinut, în esenţă, că înlocuirea CREDIDAM din calitatea de organism colector putea fi făcută doar în baza prerogativelor generale ale ORDA de reglementare şi supraveghere a activităţii în domeniu, prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 8/1996 şi de art. 1 şi 3 din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006, fără să fie necesară condiţia premisă a nerespectării unei decizii ORDA de intrare în legalitate.
    În speţă, motivul principal ce a stat la baza emiterii Deciziei nr. 305 din 29 decembrie 2011 este reprezentat de presupusele nereguli constatate în cursul controalelor din luna noiembrie 2011, aceste circumstanţe impunând aplicarea art. 138^3 din Legea nr. 8/1996. Potrivit acestui text de lege "În cazul în care organismul de gestiune colectivă nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 124 şi 126 ori încalcă obligaţiile prevăzute la art. 130, 133, 134, 134^1, 135 sau art. 138^2 alin. (2), Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate acorda organismului de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general, un termen pentru intrarea în legalitate. Decizia poate fi atacată la instanţele judecătoreşti de contencios administrativ. În cazul nerespectării deciziei rămase definitive, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor retrage temporar avizul prevăzut la art. 125. Retragerea temporară a avizului are ca efect suspendarea activităţii organismului de gestiune colectivă până la schimbarea administratorului general de către adunarea generală."
    Întrucât Decizia nr. 305 din 29 decembrie 2011 a fost emisă la numai o zi după Decizia nr. 304 din 28 noiembrie 2011, condiţia nerespectării unei decizii definitive de intrare în legalitate şi a eventualei retrageri a avizului prevăzut la art. 125 din Legea nr. 8/1996 nu a putut fi îndeplinită.

    Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. 1 Codul de procedură civilă, instanţa de control judiciar constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, recursul urmând a fi respins ca nefondat.

                              PENTRU ACESTE MOTIVE
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi - ARAIEX împotriva Sentinţei civile nr. 5.570 din 5 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
    Obligă recurenta Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi - ARAIEX la plata sumei de 3.720 lei către intimatul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
    Irevocabilă.
    Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 decembrie 2014.



          Judecător,              Judecător,               Judecător,
          N. Măniguţiu            C. Sîrbu                C. Frumuşelu


                              Magistrat-asistent,
                                    A. Mârţ

    ROMÂNIA
    CURTEA DE APEL BUCUREŞTI
    SECŢIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

                           SENTINŢA CIVILĂ Nr. 5.570
                     Şedinţa publică de la 5 octombrie 2012

    Dosar nr. 2.447/2/2012

    Curtea compusă din:


    Preşedinte - Marius-Cristian Ispas
    Grefier    - Daniela Ştefan

    Pe rol se află spre soluţionare acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM în contradictoriu cu pârâţii Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi - ARAIEX, având ca obiect "anulare act".
    Dezbaterile orale ale părţilor au fost consemnate în Încheierea de şedinţă din data de 28 septembrie 2012 ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 5 octombrie 2012, când a pronunţat următoarea sentinţă:

                                     CURTEA
    Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 23 martie 2012, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM în contradictoriu cu pârâţii Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi ARAIEX a solicitat:
    1. anularea Deciziei ORDA nr. 305 din 29 decembrie 2011 emisă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, precum şi a tuturor actelor subsecvente acesteia, în temeiul art. 8 şi următoarele din Legea nr. 554/2004;
    2. obligarea ORDA, în temeiul art. 8 coroborat cu art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, la plata sumei estimative de 516.754,60 lei (cu TVA inclus), reprezentând despăgubiri pentru paguba cauzată prin actul administrativ emis a cărui anulare se solicită, precum şi la plata sumei de 11.774,85 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul de suspendare a Deciziei ORDA nr. 305/2011;
    3. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
    În motivarea cererii, în esenţă, reclamantul a arătat, CREDIDAM este persoana juridică română de drept privat fără scop patrimonial, "creată prin voinţa asociaţilor, pe o perioadă nedeterminată, înregistrată la Judecătoria Sector 1 Bucureşti, în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, având personalitate juridică în temeiul Sentinţei civile nr. 207 din 9 septembrie 1996. CREDIDAM a fost constituit în temeiul Legii nr. 21/1924 privind asociaţiile şi fundaţiile, abrogată de Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, precum şi al Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu avizul ORDA materializat în Decizia nr. 4/1997. Obiectul de activitate al CREDIDAM este de a colecta şi repartiza remuneraţiile cuvenite titularilor de drepturi, artişti interpreţi sau executanţi, români şi străini, ale căror prestaţii artistice sunt utilizate pe teritoriul României.
    Asociaţia CREDIDAM colectează de la utilizatori sume de bani reprezentând remuneraţiile cuvenite artiştilor interpreţi sau executanţi pentru utilizarea prestaţiilor artistice aparţinând acestora. Colectarea remuneraţiilor datorate de utilizatori se realizează pe diverse surse:
    1. retransmitere prin cablu, confiscată de ORDA şi dată la ARAIEX la data de 18 noiembrie 2011;
    2. radiodifuzare prin intermediul organismelor de televiziune - colectează CREDIDAM;
    3. radiodifuzare prin intermediul organismelor de radio, confiscată de ORDA şi dată la ARAIEX la 9 februarie 2012, suspendată de instanţa de judecată la data de 9 martie 2012;
    4. comunicare publică (ambiental), respectiv baruri, restaurante, magazine, malluri etc., confiscată de ORDA şi dată la ARAIEX la 4 ianuarie 2012, suspendată de instanţă la data de 26 ianuarie 2012 şi luată din nou de ORDA la data de 7 februarie 2012, prin Decizia ORDA nr. 11/2012, decizie care a fost suspendată de instanţă la data de 20 martie 2012;
    5. copie privată (pentru aceasta sursa colector este un alt organism de gestiune colectivă, respectiv UPFR).
    CREDIDAM este cel mai mare şi cel mai reprezentativ organism de gestiune colectivă pe acest domeniu (singurul, de altfel, până în 14 iulie 2011, până la intrarea pe piaţă a ARAIEX).
    Controale ORDA
    Începând cu data de 24 ianuarie 2011 şi până în prezent, CREDIDAM a fost şi este supus unui tratament vădit ostil din partea conducerii ORDA din raţiuni ce ţin exclusiv de facilitarea accesului în piaţă în mod preferenţial a ARAIEX (Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi), un organism de gestiune colectivă înfiinţat în iulie 2011 de trei membri fondatori.
    Menţionează că asociaţia CREDIDAM nu a avut de la înfiinţare până în acest an nicio decizie de intrare în legalitate.
    În anul 2011, la sediul CREDIDAM au fost efectuate 8 controale din partea ORDA.
    În urma acestor controale, ORDA a emis pentru CREDIDAM 16 decizii, din care 5 de intrare în legalitate şi restul de deposedare a dreptului de a colecta, deşi până în anul 2011 CREDIDAM nu a primit nicio decizie de intrare în legalitate şi niciun proces-verbal de control nu conţine vreo abatere de la lege.
    Toate aceste decizii au avut ca efect blocarea activităţii CREDIDAM şi prejudicierea imaginii acestuia cu scopul de a fi promovat rapid un alt organism de gestiune colectivă nou-înfiinţat. Astfel, exemplificativ, din şirul de decizii date împotriva CREDIDAM, au fost luate următoarele măsuri de către ORDA, toate acordând ARAIEX drepturile de colectare confiscate de la CREDIDAM.
    Prin Decizia ORDA nr. 305 din 29 decembrie 2011 a fost luat CREDIDAM şi acordat ARAIEX dreptul de a colecta şi repartiza remuneraţiile datorate artiştilor interpreţi sau executanţi, pentru sursa ambiental (comunicare publică).
    Decizia ORDA nr. 305/2011 a fost suspendată prin Sentinţa civilă nr. 536 din 26 ianuarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 250/2/2012.
    Decizia ORDA nr. 305/2011 privind desemnarea ARAIEX drept colector al remuneraţiilor reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite artiştilor interpreţi sau executanţi stabilite prin Metodologia publicată prin Decizia ORDA nr. 399/2006 (respectiv pentru domeniul ambiental - comunicare publică) a fost emisă în urma ultimului control efectuat în perioada 14 noiembrie 2011-25 noiembrie 2011.
    Mai mult decât atât, în cadrul acestui control, ORDA a ridicat din sediul CREDIDAM cantităţi considerabile din documentele întocmite de angajaţi (peste 4.458 pagini). Au fost ridicate inclusiv documente ce reprezintă printuri din baza de date a CREDIDAM, protejată de lege. Ridicarea acestora înseamnă, în fapt, un acces nepermis la această bază de date.
    Comunicarea acestor informaţii către ORDA şi, ulterior, către ARAIEX reprezintă o gravă ingerinţă în activitatea unei persoane juridice de drept privat, încălcându-se astfel prevederile art. 44 şi 45 din Constituţia României şi ale art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului.
    Prin Sentinţa civilă nr. 536 din 26 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 250/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti a dispus suspendarea executării Deciziei ORDA nr. 305/2011, apreciind că există suficiente elemente care creează îndoiala legitimă asupra legalităţii actului administrativ emis. În aceste condiţii, considerăm că se impune anularea Deciziei ORDA nr. 305/2011 pentru următoarele:
    III. Motive de anulare a Deciziei ORDA nr. 305/2011
    1. Inexistenţa unui temei legal pentru emiterea Deciziei nr. 305 din 29 decembrie 2011
    În Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, nu există un temei legal expres în baza căruia ORDA să poată dispune desemnarea unui alt organism de gestiune colectivă drept colector al remuneraţiilor datorate pentru un anumit domeniu.
    2. Decizia ORDA nr. 305 din 29 decembrie 2011 a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 133 alin. 1-3 raportat la dispoziţiile art. 129^1 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare.
    Pe cale de consecinţă, CREDIDAM, fiind organismul de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri de pe teritoriul României (11.044 de membri, spre deosebire de ARAIEX care are aproximativ 200 de membri), este singurul organism de gestiune în măsură să colecteze remuneraţiile datorate artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică (sursa ambiental).
    De altfel, nu există nicio dispoziţie legală expresă cu privire la modalitatea de desemnare a colectorului în cazul gestiunii colective obligatorii, pentru situaţiile în care există mai multe organisme de gestiune colectivă pentru aceeaşi categorie de titulari de drepturi.
    3. Decizia ORDA nr. 305 din 29 decembrie 2011 a fost emisă cu scopul vădit de a prejudicia artiştii reprezentaţi de CREDIDAM şi de a-i determina să plece la concurenţă, în favoarea celor reprezentaţi de ARAIEX, fără ca această asociaţie să aibă vreo contribuţie şi să aibă costuri cu elaborarea metodologiei.
    4. Decizia ORDA nr. 305/2011 a fost emisă cu încălcarea Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională.
    Prin urmare, în virtutea respectării principiului transparenţei, potrivit Legii nr. 52/2003, ORDA, în calitate de autoritate a administraţiei publice, avea obligaţia de a informa şi de a supune dezbaterii publice proiectul acestei decizii, cu atât mai mult cu cât metodologia a cărei modificare a fost dispusă de ORDA în 29 decembrie 2011 este negociată şi consfinţită printr-un protocol semnat între CREDIDAM, UPFR şi reprezentanţii utilizatorilor.
    5. Decizia atacată nu este motivată în concret pentru a se stabili împrejurările care au determinat adoptarea lor.
    Vătămarea rezultând din privarea asociaţiei noastre de posibilitatea exercitării corespunzătoare a dreptului la apărare.
    Subliniază faptul că şi jurisprudenţa internă a confirmat soluţia nulităţii actelor administrative pentru absenţa motivării, instanţa supremă arătând printr-o decizie de speţă că este nelegal actul administrativ care nu cuprinde motivele de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurilor faţă de destinatarul actului.*1)
    Dreptul european a consacrat, în toate accepţiunile sale, aceeaşi soluţie, a nulităţii actului administrativ pentru nemotivarea acestuia.
    Lipsa motivării actului atrage automat imposibilitatea atacării acestuia în justiţie în mod eficient, ceea ce contravine şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia europeană a drepturilor omului, în lumina căruia sancţiunea nemotivării actelor administrativ-fiscale nu poate fi decât nulitatea.
    Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului confirmă întru totul acest punct de vedere. Astfel, într-o decizie de speţă, Curtea a statuat ca "principiul egalităţii armelor include obligaţia de a nu plasa una dintre părţi într-o situaţie net dezavantajoasă în raport cu adversarul". De asemenea, Curtea a apreciat că în măsura în care procedura nu permite petentului să conteste poziţia administraţiei şi să-i apere propria teză, are loc o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.
    Curtea de Justiţie, în mod constant şi consecvent, a interpretat această obligaţie a instituţiilor comunitare astfel: "motivarea cerută de art. 190 (din tratat - n.ns.) trebuie să fie în concordanţă cu natura actului şi trebuie să indice în mod clar şi neechivoc temeiul care a condus la soluţia adoptată de instituţia în cauză, într-o asemenea manieră încât să permită persoanelor vizate să înţeleagă justificarea şi Curţii să exercite controlul de legalitate".
    În jurisprudenţa sa, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că motivarea unei decizii nu poate fi limitată la considerentele legate de competenţa emitentului, ci trebuie să conţină elemente de fapt şi de drept care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască şi să evalueze temeiurile şi efectele deciziei, iar, pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate (Decizia nr. 482 din 26 ianuarie 2007 a ÎCCJ, Secţia contencios administrativ şi fiscal, nepublicată).
    Referitor la cuantumul despăgubirilor
    Pe capătul 2 al cererii introductive, în situaţia în care instanţa de judecată va dispune anularea Deciziei ORDA nr. 305/2011, solicită, în temeiul art. 8 coroborat cu art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, obligarea autorităţii emitente a actului administrativ la plata despăgubirilor.
    În prezent, estimează prejudiciul produs, prin comparaţie a lunii ianuarie 2012 cu luna ianuarie 2011, la suma de 516.754.60 lei (cu TVA inclus). La aceste sume, tot cu titlu de despăgubiri, se adaugă şi cheltuielile de judecată efectuate de CREDIDAM cu suspendarea Deciziei ORDA nr. 305/2011, respectiv suma de 11.774.85 lei.
    Prin întâmpinarea formulată în cauză de către pârâta ARAIEX se arată că în ceea ce priveşte pretinsele motive de anulare expuse de reclamantă începând din fila 9 a acţiunii introductive:
    - aspectul că, pentru o perioadă de 15 ani, în care CREDIDAM era singurul organism de gestiune colectivă din România care administra drepturile conexe, nu a fost sancţionat şi nu i s-a imputat nimic nu este de natură să certifice bonitatea reclamantei, respectiv nu poate proba că acesta şi-a desfăşurat corect activitatea în condiţiile în care organul de control a constatat faptic că acesta îşi desfăşoară greşit activitatea;
    - deşi domeniul administrării drepturilor de autor şi drepturilor conexe este unul privat, în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 8/1996, modul în care se desfăşoară activitatea în acest domeniu este supus reglementării şi controlului ORDA;
    - referitor la încălcarea de către actul contestat a prevederilor art. 133 (1), (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996, reiterează faptul că, pe de o parte, ARAIEX a devenit colector al acestui domeniu ca urmare a faptului că reclamanta îşi desfăşura incorect activitatea, situaţie pe care ORDA trebuia să o corecteze, iar, pe de altă parte, că, în speţă, sumele colectate de ARAIEX de la utilizatorii din acest domeniu care reprezintă remuneraţia de utilizare a repertoriului membrilor CREDIDAM se vor transmite reclamantei, care, după colectarea sumelor în referinţă de la plătitorul ARAIEX, le va repartiza membrilor săi, cu care ARAIEX nu are relaţie directă, reţinându-i partea din cota de administrare cuvenită.
    În acest context, solicită a se reţine şi aspectul că cele invocate de reclamantă cu privire la pretinsa noastră incapacitate de a desfăşura această activitate, susţineri, de altfel, nedovedite, ar fi putut fi pertinente doar dacă schimbarea colectorului nu ar fi avut la bază greşeli grave ale CREDIDAM în desfăşurarea acestei activităţi. Ori în speţă suspendarea calităţii CREDIDAM de colector în domeniu a survenit pentru aceste motive, pe care CREDIDAM nu le combate cu probe, ci doar cu argumente subiective.
    Cu privire la "scopul" Deciziei ORDA nr. 305/2011 de a prejudicia membrii CREDIDAM şi de a-i determina să plece la concurenţă, şi sub această titulatură reclamanta reia laitmotivul prejudiciului adus de acest act membrilor săi pentru a-şi accentua statutul de victimă, de această dată însă învederând problema metodologiei aplicabile pentru colectarea acestui tip de remuneraţie.
    Astfel, aspectul că ARAIEX era sau nu înfiinţat la data negocierii şi adoptării metodologiei aplicabile în domeniul ambiental lucrativ nu are relevanţă, cu atât mai mult cu cât această metodologie nu este de fapt şi de drept o convenţie ce naşte drepturi şi obligaţii exclusiv între părţile care au încheiat-o, ci, aşa cum am precizat anterior, este un normativ, un set de reguli, asumat prin negociere, obligatoriu de respectat de către toate organismele de gestiune colectivă şi toţi utilizatorii din domeniu.
    În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la cheltuieli efectuate de reclamantă pentru elaborarea metodologiei aplicabile în domeniu, solicită a se reţine că orice cheltuieli a efectuat CREDIDAM în acest scop au fost cheltuieli curente, obligatorii pentru desfăşurarea propriei sale activităţi. În condiţiile în care reclamanta era singurul organism de gestiune colectivă care funcţiona în domeniul administrării drepturilor conexe, urmând ca pentru viitoarele metodologii şi ARAIEX să efectueze la rândul său cheltuieli în acest scop, împreună cu CREDIDAM, situaţie în care reclamanta nu va decât de câştigat, în sensul că va putea economisi sumele pe care, în lipsă, ar fi trebuit să le cheltuiască integral din bugetul său.
    În consecinţă, având în vedere că Decizia ORDA nr. 305/2011 este o decizie a directorului general ORDA care reglementează activitatea din domeniu, şi nu act normativ, susţinerile reclamantei nu pot fi reţinute ca argumente pertinente în dovedirea cazului bine justificat.
    Referitor la pretinsa nemotivare în concret a Deciziei ORDA nr. 305/2011, solicită a se observa că în preambulul deciziei în referinţă sunt expres precizate şi temeiul de fapt şi cel de drept pe care se fundamentează actul şi că susţinerile reclamantei referitoare la imposibilitatea sa de a se apăra corespunzător raportat la acest pretins viciu al actului contestat sunt contrazise de chiar prezenta acţiune, prin care reclamanta combate pe parcursul a 18 pagini un act administrativ de o pagină.
    III. Referitor la despăgubiri pretinse de reclamantă, vă învederăm că şi sub acest aspect reclamanta se rezumă a vă înfăţişa o serie de argumente subiective pe care nu le probează, încercând să inducă impresia că de la data emiterii deciziei contestate remuneraţia în acest domeniu nu s-a mai colectat de la utilizatori, în condiţiile în care chiar aceasta a colectat nestingherită, fără drept, această remuneraţie înainte şi după suspendarea aplicării deciziei contestate.
    În ceea ce priveşte admiterea probei cu expertiza contabilă pentru determinarea întinderii prejudiciului, învederează că aceasta este practic imposibil de administrat, deoarece, pe de o parte, nu se poate determina cert numărul de potenţiali utilizatori (magazine, restaurante, baruri etc.) noi care ar fi putut încheia licenţe în această perioadă, iar, pe de altă parte, nu se poate stabili cu certitudine câţi dintre utilizatorii cu licenţe deja încheiate ar fi achitat în această perioadă remuneraţia, deoarece modalitatea de plată variază (anual, trimestrial etc.).
    Prin întâmpinarea formulată în cauză de către pârâtul ORDA se solicită ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se respingă cererea de anulare a Deciziei directorului general al ORDA nr. 305 din 29 decembrie 2011 ca neîntemeiată.
    În motivare se arată că, în fapt, în perioadele 14 noiembrie-16 noiembrie 2011 şi 17 noiembrie-25 noiembrie 2011 ORDA a efectuat un control punctual la organismul de gestiune colectivă CREDIDAM.
    În urma verificării şi analizării documentelor puse la dispoziţie organelor de control ORDA, în prima perioadă a controlului (14-16 noiembrie 2011) au fost constatate următoarele:
    1. înregistrarea în evidenţele CREDIDAM după o perioadă mai mare de 6 luni de la data predării a unor documente premergătoare încheierii de licenţe cererile de acordare de licenţe/autorizaţii neexclusive, pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual, precum şi contractele încheiate cu utilizatorii (licenţe/autorizaţii neexclusive) semnate doar de utilizator care au fost predate de către societăţile comerciale cu care au fost încheiate contracte pentru activitatea de identificare a utilizatorilor de muzică ambientală/lucrativă şi/sau audiovizual;
    2. emiterea după o perioadă mai mare de 6 luni de la data predării de către societăţile comerciale cu care au fost încheiate contracte pentru activitatea de identificare a utilizatorilor de muzică ambientală/lucrativă şi/sau audiovizual a unor contracte încheiate cu utilizatorii (licenţe/autorizaţii neexclusive);
    3. emiterea după o perioadă mai mare de 6 luni de la data depunerii cererii de încheiere de licenţă a documentelor de plată aferente unor contracte încheiate cu utilizatorii (licenţe/autorizaţii neexclusive);
    4. neemiterea licenţelor/autorizaţiilor neexclusive, deşi au fost predate la CREDIDAM documentele premergătoare încheierii de licenţe cererile de acordare de licenţe/autorizaţii neexclusive, pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual, precum şi contractele încheiate cu utilizatorii (licenţe/autorizaţii neexclusive) semnate doar de utilizator de către societăţile comerciale cu care au fost încheiate contracte pentru activitatea de identificare a utilizatorilor de muzică ambientală/lucrativă şi/sau audiovizual;
    5. emiterea de facturi fiscale/facturi pro forma de către CREDIDAM, aferente unor contracte încheiate cu utilizatorii (licenţe/autorizaţii neexclusive), care conţin o perioadă de facturare mai mare de un an;
    6. există situaţii în care perioada dintre facturile fiscale/facturile pro forma consecutive emise de CREDIDAM, pentru acelaşi utilizator, aferente contractelor încheiate cu utilizatorii (licenţe/autorizaţii neexclusive), este mai mare de un an.
    Faţă de aspectele constatate ce contravin normelor legale în vigoare în activitatea desfăşurată de organismul de gestiune colectivă CREDIDAM se precizează:
    - Situaţiile constatate încalcă prevederile art. 124, art. 130 alin. 1, lit. a), c), e) şi i), art. 138^1 şi art. 138^2 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
    - Prin activitatea desfăşurată, CREDIDAM nu a colectat la timp remuneraţiile pentru activitatea de comunicare publică a fonogramelor sau a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual şi de la toţi utilizatorii care au solicitat încheierea de licenţe/autorizaţii neexclusive pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual. Această situaţie relevă grave deficienţe în activitatea de colectare desfăşurată de CREDIDAM, ceea ce conduce la diminuarea sumelor colectate, implicit şi a celor repartizate, astfel că sunt create premisele prejudicierii titularilor de drepturi.
    - Prin înregistrarea tardivă a documentelor premergătoare încheierii de licenţe, prin emiterea întârziată sau neemiterea de autorizaţii neexclusive utilizatorilor, organismul de gestiune colectivă CREDIDAM a creat posibilitatea ca un utilizator, care deşi a solicitat emiterea autorizaţiei, aceasta nu a fost eliberată sau a fost emisă cu întârziere, să poată fi cercetat penal pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi sancţionate de art. 140 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
    Toate aceste aspecte, încălcări majore ale prevederilor Legii nr. 8/1996 privind dreptului de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, au condus la emiterea Deciziei ORDA nr. 305 din 29 decembrie 2011 privind desemnarea ARAIEX drept colector al remuneraţiilor reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite artiştilor interpreţi sau executanţi, stabilite prin Metodologia publicată prin Decizia ORDA nr. 399/2006, în baza atribuţiilor conferite de lege de reglementare a activităţii din domeniu prin decizii ale directorului general (art. 138 alin. 1 lit. a) şi de control al funcţionării organismelor de gestiune colectivă şi de stabilire a măsurilor de intrare în legalitate sau aplicarea sancţiunilor, după caz (art. 138 alin. 1 lit. h).
    Prin Decizia ORDA nr. 305/2011 a fost schimbat colectorul unic pentru domeniul comunicării publice a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, acesta fiind în prezent ARAIEX, rolul acestuia constând în colectarea remuneraţiilor cuvenite pentru toţi artiştii interpreţi sau executanţi.
    Ulterior ARAIEX va reţine sumele de bani cuvenite propriilor membri şi va vira diferenţa în contul CREDIDAM care repartizează banii membrilor CREDIDAM şi titularilor de drepturi neafiliaţi.
    Precizează că remuneraţiile se cuvin numai artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, în cazul de faţă aceştia nefiind prejudiciaţi în niciun fel prin emiterea deciziei contestate.
    Subliniază că în situaţia de faţă nu poate prima reprezentativitatea în faţa prejudicierii titularilor de drepturi prin desemnarea CREDIDAM, un organism de gestiune colectivă care a demonstrat că nu duce la îndeplinire în mod corespunzător propriul obiect de activitate, colectarea şi repartizarea drepturilor a căror gestiune îi este încredinţată de către titularii membri.
    Precizează că noul colector desemnat ARAIEX este abilitat a colecta şi repartiza în domeniu de la data intrării în vigoare a deciziei, respectiv 4 ianuarie 2012, neprejudiciind cu nimic activitatea de colectare desfăşurată până la acel moment de către CREDIDAM şi nici ulterior, când sumele colectate de către ARAIEX vor fi repartizate CREDIDAM conform dispoziţiilor legale în vigoare.
    A fi colector unic într-un domeniu de creaţie este o vocaţie pentru organismele de gestiune colectivă; dacă un organism desemnat iniţial drept colector unic de către ORDA dovedeşte că activitatea desfăşurată de colectare şi repartizare este defectuoasă şi încalcă prevederile legale, în situaţia existenţei mai multor organisme ce funcţionează în acelaşi domeniu de creaţie, legea nu interzice ORDA să schimbe colectorul, ceea ce s-a întâmplat în speţă în mod perfect justificat.
    Pe de altă parte, faptul că rezultatele controalelor au fost contestate de CREDIDAM (în prezent CREDIDAM este obligat să aducă la îndeplinire cele dispuse prin Decizia ORDA nr. 304 din 28 decembrie 2011 privind acordarea unui termen pentru intrarea în legalitate) şi că nu există o decizie definitivă care să statueze neregulile reţinute prin actul de control nu reprezintă un motiv care să justifice nelegalitatea actului contestat.
    Decizia ORDA nr. 305/2011 este un act administrativ cu caracter individual emis exclusiv în baza şi cu respectarea Legii dreptului de autor şi a drepturilor conexe, nefiind incidente dispoziţiile Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională care se aplică exclusiv actelor normative, neexistând astfel obligativitatea informării şi supunerii "proiectului" actului administrativ cu caracter individual dezbaterii publice.
    Raţiunea şi scopul urmărit în emiterea deciziei este reprezentat exclusiv de protecţia titularilor de drepturi conexe, remuneraţiile cuvenindu-se numai artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerii acestora.
    Reprezentativitatea pe teritoriul României, lipsa sancţionării până în prezent a CREDIDAM prin decizii de intrare în legalitate, numărul membrilor celor două organisme care funcţionează în domeniu nu pot fi aspecte care să justifice nelegalitatea deciziei contestate, câtă vreme colectorul unic desemnat la un moment dat - în speţă CREDIDAM, în anul 2006 - s-a dovedit a fi în nelegalitate în colectarea remuneraţiilor cuvenite titularilor de drepturi pe sursa din cauză.
    Analizând actele depuse la dosar, susţinerile părţilor şi prevederile legale aplicabile în materie, Curtea a admis cerere în parte, cererea pentru următoarele considerente:
    Curtea a constatat, în fapt, că CREDIDAM este persoană juridică română de drept privat fără scop patrimonial, creată prin voinţa asociaţilor, pe o perioadă nedeterminată, înregistrată la Judecătoria Sector 1 Bucureşti, în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor, având personalitate juridică în temeiul Sentinţei civile nr. 207 din 19 septembrie 1996. CREDIDAM a fost constituit în temeiul Legii nr. 21/1924 privind asociaţiile şi fundaţiile, abrogată de Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, precum şi a Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu avizul ORDA materializat în Decizia nr. 4/1997. Obiectul de activitate al CREDIDAM este de a colecta şi repartiza remuneraţiile cuvenite titularilor de drepturi, artişti interpreţi sau executanţi, români şi străini, ale căror prestaţii artistice sunt utilizate pe teritoriul României.
    Curtea constată că Decizia ORDA nr. 305 din 29 decembrie 2011 luată după controalele efectuate, în baza referatului Direcţiei registre şi gestiune colectivă nr. RG 11/15588 din 29 decembrie 2011, are un caracter mixt, indirect sancţionator şi de protecţie a intereselor artiştilor interpreţi sau executanţi.
    Conform art. 138/3 din Legea nr. 8/1996: în cazul în care organismul de gestiune colectivă nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 124 şi 126 ori încalcă obligaţiile prevăzute la art. 130, 133, 134, 134^1, 135 sau art. 138^2 alin. (2), Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate acorda organismului de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general, un termen pentru intrarea în legalitate. Decizia poate fi atacată la instanţele judecătoreşti de contencios administrativ. În cazul nerespectării deciziei rămase definitive, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor retrage temporar avizul prevăzut la art. 125. Retragerea temporară a avizului are ca efect suspendarea activităţii organismului de gestiune colectivă până la schimbarea administratorului general de către adunarea generală.
    Curtea a constatat că nu există o decizie ORDA definitivă, de intrare în legalitate, deci sancţiunea impusă de decizia atacată nu se justifică legal, dacă scopul deciziei a fost confiscarea colectării de la CREDIDAM şi acordarea sa către ARAIEX. Deci decizia nu se justifică legal din punctul de vedere al dreptului de colectare prevăzut de Legea nr. 8/1996.
    Pe de altă parte, din punctul de vedere al dreptului concurenţei, petenta recunoaşte în acţiune că există o piaţă şi există o concurenţă: "decizia a fost emisă cu scopul vădit de a prejudicia artiştii reprezentaţi de CREDIDAM şi de a-i determina să plece la concurenţă (fila 13 dosar, vol. I, petitul cererii).
    Curtea constată că temeiurile acţiunii sunt mixte: bazate pe Legea nr. 8/1996 şi argumente care provin din domeniul concurenţei.
    Din punct de vedere factual, din speţă rezultă elementele unei pieţe: piaţa drepturilor patrimoniale ale artiştilor interpreţi şi executanţi, în urma gestiunii colective obţinându-se un comision de organismul de colectare: comisionul datorat de titularii de drepturi, care sunt membri ai unui organism de gestiune colectivă, pentru acoperirea cheltuielilor de funcţionare a acestuia, prevăzute la art. 127 alin. (1) lit. i), cumulat cu comisionul datorat organismului de gestiune colectivă care este colector unic, potrivit prevederilor art. 133 alin. (2) lit. c) şi alin. (4), nu poate fi mai mare de 15% din sumele colectate anual (art. 134 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 8/1996).
    Iar această piaţă, în care prestatorul este organismul de gestiune colectivă, respectiv colectorul unic, iar beneficiarii sunt artiştii, respectiv organismele de gestiune colectivă, nu ar fi o piaţă concurenţială perfectă, dacă s-ar permite un monopol al colectorului unic.
    Pe de altă parte, art. 133 alin. 3 şi 4 fac referire expresă la "colectorul unic", ce se desemnează de ORDA, pe baza reprezentativităţii.
    Devine clar că legea permite o activitate monopol a colectorului unic, în prezent CREDIDAM. Deci aceste consideraţiuni ale instanţei de ordin economic privind piaţa concurenţială sunt înlăturate prin lege, care a apreciat că este în interesul artiştilor interpreţi acest monopol de colectare.
    Pentru Curte rezultă că legitimitatea colectorului unic se bazează pe două condiţii cumulative, prevăzute de Legea nr. 8/1996: 1. o condiţie pozitivă, de reprezentativitate (art. 133 alin. 3), fiind evident şi necontestat că în acest moment CREDIDAM deţine mai mulţi membri şi are reprezentativitatea legală; ARAIEX nu îndeplineşte această condiţie; 2. o condiţie negativă: inexistenţa unui comportament al colectorului unic de încălcare a unei decizii definitive a ORDA de intrare în legalitate (art. 138/3 din Legea nr. 8/1996).
    Decizia atacată de numire a unui alt colector unic (ARAIEX) este fundamentată pe ideea neîndeplinirii condiţiei negative de către primul colector unic (CREDIDAM), dar Curtea a constatat că în prezent nu există decizii definitive ORDA de intrare în legalitate, emise asupra CREDIDAM şi urmate de un comportament al CREDIDAM de nerespectare a lor (art. 138/3 din lege).
    Din interpretare rezultă că decizia atacată nu are temei legal, deoarece colectorul unic CREDIDAM îndeplinea, la data emiterii deciziei, toate condiţiile legale pentru a exista, iar ARAIEX nu avea reprezentativitate pentru a fi numit colector unic.
    Cu privire la prejudiciul invocat, Curtea a constatat că petenta invocă "desemnarea în mod abuziv a unui alt colector pentru sursa ambiental" (fila 18) ca temei al acţiunii sale, cu intenţia procesuală a stabilirii răspunderii ORDA. Temeiul de drept al pretenţiilor este dat de art. 8 şi art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, deci se invocă o responsabilitate a administraţiei.
    Condiţiile răspunderii organului administrativ ORDA sunt: a. existenţa unui act ilegal, b. existenţa unui prejudiciu material sau moral; c. legătura de cauzalitate; d. existenţa unei culpe.
    Cu privire la existenţa unui act ilicit (ilegal), emiterea Deciziei ORDA nr. 305 din 29 decembrie 2011 a fost analizată, iar Curtea a tras concluzia că este ilegală, potrivit considerentelor de mai sus. Deci există un act ilegal.
    Cu privire la prejudiciu, petenta a arătat că în luna ianuarie 2012 (perioada dintre emiterea deciziei şi suspendarea deciziei) nu a colectat remuneraţii, deci atât drepturile beneficiarilor artişti şi interpreţi, cât şi comisionul său nu au putut fi încasate. Deşi este cert că prejudiciul a existat, Curtea nu a putut identifica exact cuantumul său lichid din câteva motive: 1. expertiza extrajudiciară expediază sumar calculul sumei principale de 231.300 lei, raportându-se la corespondenţa CREDIDAM cu utilizatorii, precizând totuşi că nu toţi utilizatorii au confirmat sumele achitate către organismul de gestiune colectivă ARAIEX (fila 475), deci nu s-a putut stabili ce repertoriu s-a suprapus între bazele de date ale colectorilor CREDIDAM şi ARAIEX; 2. calculul cotei de administrare ce revenea CREDIDAM se face de expertul extrajudiciar în baza unui "draft" de protocol dintre ARAIEX şi CREDIDAM (fila 476), dar expertul omite să precizeze că "draftul" nu are o forţă juridică obligatorie, ci demonstrează doar negocierile dintre ARAIEX şi CREDIDAM pe tema comisionului, în cadrul plafonului cumulat legal de 15%; 3. penalităţile de întârziere sunt accesorii şi viciile lor se moştenesc din eroarea de calcul al principalului; 4. cu privire la facturile prescrise în perioada 4 ianuarie 2012-25 ianuarie 2012 nu a rezultat de ce CREDIDAM a stat în pasivitate de-a lungul termenului de prescripţie; 5. cu privire la cheltuielile operaţionale ale CREDIDAM (chirii, servicii necesare colectării, întreţinere sediu departament ambiental), Curtea a apreciat că aceste cheltuieli sunt costuri operaţionale ale "afacerii" pe care aceasta le-ar fi suportat oricum, fără legătură directă cu actul atacat.
    Cu privire la legătura de cauzalitate, aceasta se subsumează obiecţiunilor de la capitolul prejudiciu.
    Cu privire la culpă, Curtea a apreciat că era necesară demonstrarea unei culpe grave a autorităţii de tutelă/supraveghere faţă de persoana juridică supravegheată, nu doar o culpă simplă. Nu se poate stabili o răspundere patrimonială a unei autorităţi de control şi supraveghere cum este ORDA în raport cu entitatea controlată decât pe baza unei culpe grave a autorităţii. Autoritatea a emis decizia atacată ca urmare a unor repetate controale şi a unor decizii de intrare în legalitate, deci nu se poate vorbi despre un abuz făţiş. Actele premergătoare reprezentate de controale şi decizii de intrare în legalitate, chiar nedefinitive, au pregătit climatul juridic pentru emiterea deciziei atacate. Nu s-a demonstrat de petentă o premeditare, în sensul unui plan malevolent de acţiune al ORDA, ce ar fi prevăzut acte preparatoare (controale, referate, decizii) pentru a emite decizia atacată.
    Legea nr. 8/1996 nu interzice expres desemnarea unui nou colector unic, ci, implicit, prin noţiunea de "unic", în situaţia speţei, permite realizarea în condiţiile factuale date de controale repetate, într-o speţă în care se constată administrativ nereguli şi întârzieri, unele aparent grave din partea organului tutelat/controlat. Doar pe cale de interpretare rezultă că este necesară o decizie de intrare în legalitate definitivă, urmată de noi comportamente ilicite ale colectorului.
    Emiterea Deciziei ORDA nr. 305 din 29 decembrie 2011 este o greşeală a ORDA, dar aceasta este atenuată la nivel decizional administrativ de existenţa controalelor, referate, decizii administrative de intrare în legalitate nedefinitive, deci nu este o greşeală gravă. În plus, înlocuirea CREDIDAM cu ARAIEX este doar indirectă, decizia nu vizează direct CREDIDAM.
    Distincţia dintre greşeala simplă a organului de control (ORDA) faţă de organul tutelar (CREDIDAM) şi greşeala gravă pare a fi rezultatul influenţei jurisprudenţei administrative franceze asupra jurisprudenţei interne.*2) [La condition de la faute lourde posee a propos de sa responsabilite a l'egard des tiers s'est retrouve a propos de sa responsabilite a l'egard de la personne controlee. Cela explique la frequence des arrets refusant d'admettre la responsabilite de l'autorite de controle a l'egard de l'organe controle.]
──────────
    *2) CE Ass. 29 martie 1946, Caisse Departamentale D'Assurances Sociales de Meurthe-et-Moselle c. Etat, Rec. I 00 in Les grands arrets de la jurisprudence administrative, Dalloz, ediţia I 7.
──────────

    Pentru aceste motive, Curtea constată că intimata ORDA nu va răspunde patrimonial, întrucât prejudiciul nu este cert în cuantum, iar culpa gravă a ORDA nu a fost dovedită.
    Cu privire la cheltuielile de judecată, Curtea va admite cererea în parte, conform art. 276 din Codul de procedură civilă, întrucât la dosar sunt dovezi privind plata a 38,30 lei cheltuieli cu taxele judiciare.

                              PENTRU ACESTE MOTIVE
                                În numele legii
                                   HOTĂRĂŞTE:

    Admite, în parte, cererea formulată de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi-CREDIDAM, cu sediul în Bucureşti, str. Jules Michelet nr. 15-17, sectorul 1, în contradictoriu cu pârâţii Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), cu sediul în Bucureşti, Calea Victoriei nr. 118, et. 4-5, sectorul 1, Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi ARAIEX, cu sediul în Bucureşti, şos. Dudeşti-Pantelimon nr. 2-4-6, et. 1, cam. 3, sectorul 3.
    Anulează Decizia ORDA nr. 305 din 29 decembrie 2011 şi actele subsecvente ei.
    Respinge capătul de cerere privind despăgubirile, ca nefondat.
    Obligă intimata ORDA să plătească petentei suma de 38,30 lei cheltuieli de judecată.
    Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
    Pronunţată în şedinţă publică, azi, 5 octombrie 2012.

                                   PREŞEDINTE
                             MARIUS-CRISTIAN ISPAS

                                    Grefier,
                                 Daniela Ştefan

                                    -------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 97 din 30 septembrie 2015

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"