Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 97 din 21 martie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 liniuta a doua din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 5 iunie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Vlad Mihai Cercel - magistrat-asistent
Pe rol se afla pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 86 liniuta a doua din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Mihail Ionel Ghiga în Dosarul nr. 3.932/2001 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 14 martie 2002 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi data, când Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 21 martie 2002 în vederea depunerii de concluzii scrise de cãtre autorul exceptiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 octombrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 3.932/2001, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 86 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Mihail Ionel Ghiga într-un litigiu cu Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia generalã a finanţelor publice a municipiului Bucureşti şi Administraţia finanţelor publice a sectorului 1 Bucureşti, având ca obiect restituirea impozitului pe venit nedatorat, plãtit de autorul exceptiei.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile <>art. 86 liniuta a doua din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care abroga <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 85/1997 , sunt neconstituţionale, abrogarea în special a dispoziţiilor art. 3 lit. n) din acest ultim act normativ contravenind prevederilor art. 15 alin. (2), art. 43 alin. (1), art. 53 alin. (2), art. 72 alin. (3) lit. l), art. 78 şi ale art. 114 alin. (4) din Constituţie. Astfel, prin dispoziţiile <>art. 3 lit. n) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 85/1997 s-a stabilit scutirea de plata impozitului pe venit a anumitor categorii de persoane, între acestea fiind inclus şi autorul exceptiei. Întrucât dispoziţiile criticate abroga un drept social câştigat, autorul exceptiei considera ca au caracter retroactiv, incalcand astfel prevederile art. 15 alin. (2) şi ale art. 78 din Constituţie. De asemenea, se incalca dreptul cetãţenilor la un nivel de trai decent, consacrat de prevederile art. 43 alin. (1) din Constituţie, precum şi principiul asezarii juste a sarcinilor fiscale, reglementat de prevederile constituţionale ale art. 53 alin. (2). Autorul exceptiei mai susţine ca, potrivit prevederilor art. 72 alin. (3) lit. l) din Constituţie, protecţia socialã este inclusã în domeniul legilor organice, neputând fi reglementatã printr-o ordonanta emisã în baza unei legi de abilitare. Astfel sunt incalcate şi prevederile art. 114 alin. (4) din Constituţie, care prevãd convocarea obligatorie a Parlamentului în cazul emiterii de ordonanţe de urgenta în domeniul legilor organice.
În susţinerea exceptiei autorul acesteia invoca şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 55/2000 şi nr. 148/2001 prin care au fost declarate neconstituţionale dispoziţii legale care permiteau revocarea anumitor drepturi acordate legal foştilor deţinuţi politici, în baza <>Decretului-lege nr. 118/1990 . În concluzie, autorul exceptiei solicita admiterea acesteia.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca dispoziţiile legale care formeazã obiectul controlului de constitutionalitate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul exceptiei şi propune respingerea exceptiei.
Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens arata ca dispoziţiile criticate nu retroactiveaza, întrucât au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2000, asa cum rezulta din <>art. 70 al Ordonanţei Guvernului nr. 73/1999 . Nu sunt incalcate nici prevederile art. 53 alin. (2) din Constituţie, întrucât acordarea unor scutiri este de competenta exclusiva a legiuitorului, neprevederea unor asemenea facilitãţi putând fi determinata tocmai de obligaţia statului de a asigura o aşezare justa a sarcinilor fiscale. Abrogarea prevãzutã de dispoziţiile criticate nu aduce atingere obligaţiei statului de a lua mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, în vederea asigurãrii unui nivel de trai decent, prevãzutã la art. 43 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, Guvernul considera ca nu sunt incalcate prevederile constituţionale ale <>art. 72 alin. (3) lit. l), întrucât Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 priveşte domeniul impozitelor, domeniu care aparţine legii ordinare, conform art. 138 din Constituţie, iar nu regimul general privind protecţia socialã. În final, Guvernul apreciazã ca dispoziţiile criticate nu au legatura cu prevederile art. 114 alin. (4) din Constituţie, care se referã la ordonanţele de urgenta.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de preşedintele Camerei Deputaţilor şi de Guvern, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
În legatura cu obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, deşi în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale este indicat <>art. 86 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 , în realitate Curtea constata ca acesta îl constituie dispoziţiile art. 86 liniuta a doua din acest act normativ, prin care se abroga dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 85/1997 . În consecinta, Curtea urmeazã sa se pronunţe asupra dispoziţiilor <>art. 86 liniuta a doua din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 31 august 1999, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii ce au urmãtorul cuprins: "Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe se abroga:
- <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 85/1997 privind impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 29 decembrie 1997, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 246/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 22 decembrie 1998;".
Dispoziţiile abrogate din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 85/1997 , la care autorul exceptiei face referire, sunt cele ale art. 3 lit. n), cu urmãtorul cuprins: "Nu se supun plãţii impozitului reglementat prin prezenta ordonanta de urgenta: [...]
n) veniturile realizate de persoanele fizice în varsta de peste 65 de ani împliniţi - femeile şi 70 de ani împliniţi - bãrbaţii, invalizii de gradul I şi persoanele cu handicap asimilabile gradului I de invaliditate, care realizeazã venituri din practicarea pe cont propriu şi în mod singular a unei meserii sau profesii, cu excepţia veniturilor obţinute exclusiv din activitatea de comerţ."
Prevederile constituţionale invocate de autorul exceptiei de neconstituţionalitate în susţinerea acesteia sunt urmãtoarele:
- art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.";
- art. 43 alin. (1): "Statul este obligat sa ia mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de natura sa asigure cetãţenilor un nivel de trai decent.";
- art. 53 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale.";
- art. 72 alin. (3) lit. l): "Prin lege organicã se reglementeazã: [...]
l) regimul general privind raporturile de munca, sindicatele şi protecţia socialã;";
- art. 78: "Legea se publica în Monitorul Oficial al României şi intra în vigoare la data publicãrii sau la data prevãzutã în textul ei.";
- art. 114 alin. (4): "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta. Acestea intra în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacã Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacã în mod obligatoriu."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca prin dispoziţiile <>art. 85 liniuta întâi din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 3 august 2001, au fost abrogate prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 73/1999 . Conform <>art. 73 din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 , majoritatea dispoziţiilor acestui act normativ, printre care şi cele ale art. 85, au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2002, data ulterioara sesizãrii Curţii Constituţionale. În consecinta, Curtea urmeazã sa stabileascã, în primul rând, dacã este competenta sau nu sa analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
În acest sens Curtea retine ca prin dispoziţiile <>art. 86 liniuta a doua din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 a fost abrogatã <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 85/1997 , facilitãţile privind plata impozitului pe venit prevãzute la art. 3 lit. n) din acest din urma act normativ nefiind preluate în cuprinsul <>Ordonanţei Guvernului nr. 73/1999 .
În ceea ce priveşte <>Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 , Curtea retine ca prevederile acestui act normativ reiau, în marea lor majoritate, dispoziţiile cuprinse în <>Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 , abrogatã de la data de 1 ianuarie 2002. Totuşi nu exista un text legal similar celui din <>art. 86 liniuta a doua din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 , prin care se abroga <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 85/1997 . Însã acest lucru nici nu ar fi fost necesar, întrucât potrivit dispoziţiilor <>art. 60 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativã pentru elaborarea actelor normative, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 31 martie 2000, "Abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are totdeauna caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior sa se repuna în vigoare actul normativ iniţial". În consecinta, în cazul în care ar fi dorit sa reactiveze anumite dispoziţii din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 85/1997 , legiuitorul, prin derogare de la prevederile menţionate mai sus, ar fi trebuit sa prevadã în mod expres aceasta.
Rezulta de aici ca <>Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 a preluat în ansamblu soluţia legislativã din <>Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 , neprevazand scutirea de impozit reglementatã la <>art. 3 lit. n) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 85/1997 . Curtea constata ca, pe de o parte, textul criticat de autorul exceptiei nu a fost preluat în noul act normativ, împrejurare ce ar presupune respingerea exceptiei, ca devenitã inadmisibila, iar pe de alta parte, soluţia legislativã a fost preluatã, în ansamblu, în noul act normativ, aspect ce ar impune examinarea pe fond a exceptiei.
Curtea Constituţionalã retine ca în rezolvarea acestei chestiuni determinanta este natura normei juridice criticate de autorul exceptiei. Astfel aceasta norma reprezintã o norma juridicã de abrogare. Or, o astfel de norma are un efect, pe de o parte, instantaneu, în sensul ca aplicabilitatea dispoziţiilor abrogate înceteazã o data cu intrarea în vigoare a textului abrogator, iar pe de alta parte, definitiv, în sensul ca dispoziţiile abrogate nu mai pot fi reactivate în viitor, în lipsa unei prevederi exprese în acest sens. De aici rezulta caracteristica diferita a unei norme juridice abrogatoare fata de o dispoziţie legalã tipica. În timp ce aceasta din urma se aplica în mod permanent, zi cu zi, pana la ieşirea din vigoare, norma de abrogare se aplica o singura data, la intrarea în vigoare, însã efectul abrogator persista, în principiu, în mod definitiv. Data fiind aceasta particularitate a normei juridice abrogatoare, Curtea observa ca din aceasta perspectiva nu are relevanta dacã textul abrogator a fost abrogat la rândul lui sau nu pana la data pronunţãrii deciziei Curţii Constituţionale. O alta interpretare, bazatã pe cerinta ca în cazul abrogãrii ei conţinutul normei juridice abrogatoare sa fie preluat expres în noul act normativ, nu poate fi reţinutã, fiind bazatã pe un formalism excesiv. Astfel, în aceasta ipoteza examinarea pe fond a unor asemenea excepţii de neconstituţionalitate ar fi practic imposibila, întrucât, în principiu, legiuitorul nu va mai relua dispoziţiile de abrogare a unor acte normative deja abrogate, un asemenea demers fiind superfluu.
Potrivit prevederilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare [...]". În jurisprudenta constanta a Curţii, concretizata, de exemplu, prin Decizia nr. 246 din 18 septembrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 27 noiembrie 2001, şi prin Decizia nr. 25 din 29 ianuarie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 21 februarie 2002, s-a statuat ca aceasta condiţie de admisibilitate, şi anume ca dispoziţia ce constituie obiectul exceptiei de neconstituţionalitate sa fie în vigoare, trebuie îndeplinitã la momentul pronunţãrii deciziei Curţii. Pe de alta parte, nu este mai puţin adevãrat ca aceasta condiţie a privit dispoziţii legale tipice, iar nu şi norme atipice, cum este cazul normelor de abrogare. În cazul unor astfel de norme juridice s-ar putea interpreta ca o data cu intrarea lor în vigoare şi-au epuizat efectul, nemaifiind deci în vigoare şi nemaiputand face obiectul unui control pe calea exceptiei de neconstituţionalitate. Însã o astfel de interpretare este infirmata chiar de jurisprudenta Curţii, prin care au fost soluţionate pe fond excepţii de neconstituţionalitate privind dispoziţii de abrogare. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, sau Decizia nr. 174 din 23 mai 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 14 septembrie 2001. De aceea în cazul dispoziţiilor de abrogare condiţia ca acestea sa fie în vigoare la momentul pronunţãrii deciziei Curţii trebuie inteleasa în sensul ca efectul abrogator al acestora sa persiste la acel moment, în caz contrar asemenea excepţii fiind respinse, ca devenite inadmisibile. Dacã în speta de fata <>Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 ar fi preluat dispoziţiile cuprinse în <>art. 3 lit. n) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 85/1997 , aceasta ar fi însemnat ca efectul abrogator al dispoziţiilor <>art. 86 liniuta a doua din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 a încetat, excepţia devenind inadmisibila. Însã, dupã cum s-a arãtat mai sus, <>Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 a preluat, dimpotriva, soluţia legislativã consacratã de <>Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 .
Astfel, având în vedere aceste argumente, faptul ca interesul autorului exceptiei este acelaşi ca şi la data sesizãrii Curţii, precum şi împrejurarea ca soluţia legislativã a fost menţinutã, în ansamblul sau, Curtea urmeazã sa examineze pe fond excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 86 liniuta a doua din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Analizând susţinerea privind încãlcarea prin dispoziţiile criticate a principiului neretroactivitatii legii, Curtea constata ca dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 73/1999 au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2000, asa cum reiese din art. 70 din acest act normativ. Rezulta ca susţinerea autorului exceptiei este neîntemeiatã, dispoziţiile criticate neafectand în vreun fel prevederile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 85/1997 pe perioada anterioarã datei de 1 ianuarie 2000. Asadar nu au fost incalcate prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) şi ale art. 78.
Nu se poate susţine nici încãlcarea dispoziţiilor art. 43 alin. (1) din Constituţie, privind obligaţia statului de a lua mãsuri de dezvoltare economicã şi protecţie socialã de natura sa asigure cetãţenilor un nivel de trai decent, întrucât plata impozitelor constituie, potrivit prevederilor art. 53 alin. (1) din Constituţie, o îndatorire fundamentalã a cetãţenilor, în raport cu care înlesnirile acordate de stat în legatura cu îndeplinirea acestei îndatoriri reprezintã excepţii asupra cãrora statul are libertatea de decizie, în funcţie şi de resursele financiare de care dispune. De altfel impozitele şi taxele încasate de la contribuabili reprezintã mijloace cu ajutorul cãrora statul îşi poate îndeplini obligaţia prevãzutã la art. 43 alin. (1) din Constituţie.
Dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 53 alin. (2) din Constituţie, privind justa aşezare a sarcinilor fiscale, întrucât pe lângã argumentele de mai sus aceasta nu implica în mod necesar neimpozitarea anumitor venituri, o asemenea mãsura fiind de competenta exclusiva a Parlamentului, în calitate de unica autoritate legiuitoare a tarii, conform prevederilor art. 58 alin. (1) din Constituţie.
Curtea retine ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 72 alin. (3) lit. l) din Constituţie, întrucât <>Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 nu are ca obiect de reglementare regimul general de protecţie socialã, ci impozitul pe venit, care, conform prevederilor art. 138 alin. (1) din Constituţie, poate fi reglementat prin lege ordinarã.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţie, acestea nu sunt aplicabile în cauza, întrucât se referã la adoptarea ordonanţelor de urgenta, în timp ce <>Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 a fost emisã în condiţiile <>art. 114 alin. (1) din Constituţie, în baza Legii nr. 140/1999 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 iulie 1999.
În final Curtea retine ca nu pot fi primite susţinerile autorului exceptiei referitoare la jurisprudenta anterioarã a Curţii Constituţionale. Decizia Curţii Constituţionale nr. 55 din 22 martie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 7 august 2000, a privit dispoziţii legale care permiteau revocarea unor acte administrativ-jurisdicţionale prin care au fost stabilite în mod definitiv anumite drepturi, ceea ce avea ca efect desfiinţarea, pentru trecut, a acestor drepturi. Or, în cauza de fata este vorba despre încetarea pentru viitor a unor facilitãţi, nefiind afectatã perioada în care dispoziţiile legale ce consacrau aceste facilitãţi au fost în vigoare. În ceea ce priveşte Decizia Curţii Constituţionale nr. 148 din 8 mai 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 20 septembrie 2001, aceasta a privit dispoziţii legale care stabileau termene diferite pentru depunerea unor cereri, în funcţie de domiciliul şi calitatea unor persoane, neavând nici o legatura cu obiectul exceptiei de fata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 86 liniuta a doua din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Mihail Ionel Ghiga în Dosarul nr. 3.932/2001 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 21 martie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Vlad Mihai Cercel
Întrucât a încetat calitatea de magistrat-asistent a domnului Vlad Mihai Cercel, în locul sau semneazã, în temeiul art. 261 alin. 2 din Codul de procedura civilã,
Magistrat-asistent şef,
Claudia Miu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
