Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 97 din 13 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic pct. 15 si 16 din Legea nr. 505/2003 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalitati administrative pentru inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Antonia Constantin - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 15 şi 16 din <>Legea nr. 505/2003 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea <>Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalitãţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionãrii comercianţilor, excepţie ridicatã de Camera de Comerţ şi Industrie a României în Dosarul nr. 18.514/301/2005 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti. La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin avocat, constatându-se lipsa celeilalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 15 şi 16 din <>Legea nr. 505/2003 , reiterând argumentele expuse în faţa instanţei de judecatã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 9 august 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 18.514/301/2005, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 15 şi 16 din <>Legea nr. 505/2003 , excepţie ridicatã de Camera de Comerţ şi Industrie a României. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile articolului unic pct. 15 şi 16 din <>Legea nr. 505/2003 , prin care au fost modificate şi completate prevederile <>art. V şi VI din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 129/2002 , "reglementeazã transmiterea dreptului de proprietate asupra unor bunuri aparţinând unei persoane juridice de drept privat (Camera de Comerţ şi Industrie a României) cãtre o persoanã juridicã de drept public nou-înfiinţatã (Oficiul Naţional al Registrului Comerţului), fiind astfel contrare art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (1) şi (2) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie. Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prevederile legale criticate "nu constituie o ingerinţã în dreptul de proprietate" al cãrui titular este autoarea excepţiei. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã cã "în mod legal şi echitabil se impune ca la desprinderea oficiilor de camerele de comerţ şi industrie sã se determine şi cota lor de contribuţie la achiziţionarea bunurilor din dotare, fãrã ca prin aceasta sã se încalce dreptul de proprietate al camerelor în sensul limitãrii sau restrângerii unuia dintre prerogativele sale, şi anume dreptul de a întrebuinţa bunul, astfel cum susţine, în mod eronat, autorul excepţiei". De asemenea, precizeazã cã, potrivit prevederilor legale care fac obiectul excepţiei, sunt preluate numai acele bunuri destinate sã serveascã activitãţii serviciului public al registrului comerţului şi numai în mãsura în care existã un aport la dobândirea lor din partea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, a oficiilor registrului comerţului sau birourilor unice, astfel încât nu se poate considera cã a fost încãlcat principiul inviolabilitãţii proprietãţii private. Pentru aceleaşi argumente, considerã cã textele de lege criticate nu aduc atingere nici principiului neretroactivitãţii legii consacrat prin art. 15 alin. (2) din Constituţie. Avocatul Poporului, fãcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, susţinerile autorului excepţiei, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile articolului unic pct. 15 şi 16 din <>Legea nr. 505/2003 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea <>Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalitãţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionãrii comercianţilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 3 decembrie 2003. Dispoziţiile articolului unic pct. 15 şi 16 din <>Legea nr. 505/2003 , criticate sub aspectul constituţionalitãţii şi care privesc modificarea şi completarea <>art. V şi, respectiv, VI din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 129/2002 , au urmãtorul cuprins: - pct. 15: "Art. V.- (1) În termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţã se definitiveazã preluarea bazelor de date, a aplicaţiilor de întreţinere şi utilizare a acestora, necesare în vederea ţinerii şi administrãrii registrelor comerţului de cãtre Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, respectiv de cãtre oficiile registrului comerţului de pe lângã camerele de comerţ şi industrie teritoriale, şi a funcţionãrii birourilor unice din cadrul camerelor de comerţ şi industrie teritoriale, precum şi documentele care privesc activitatea acestora, de cãtre Ministerul Justiţiei - Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi de cãtre oficiile registrului comerţului de pe lângã tribunale, pe bazã de proces-verbal de predare-preluare încheiat între reprezentanţii Ministerului Justiţiei şi cei ai Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti, respectiv ai camerelor de comerţ şi industrie teritoriale. (2) Modul de utilizare de cãtre Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti şi de cãtre camerele de comerţ şi industrie teritoriale a informaţiilor cuprinse în bazele de date se stabileşte pe bazã contractualã."; - pct. 16: "Art. VI. - (1) Bunurile aflate în dotarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, a oficiilor registrului comerţului şi a birourilor unice constituie, în limita aportului acestora la dobândirea bunurilor respective, patrimoniul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi vor fi folosite potrivit destinaţiei stabilite. (2) Determinarea aportului prevãzut la alin. (1) se va realiza pe baza datelor furnizate de Ministerul Finanţelor Publice şi pãrţile interesate, în condiţiile legii. (3) Predarea-preluarea bunurilor prevãzute la alin. (1) se efectueazã prin proces-verbal încheiat între reprezentanţii Ministerului Justiţiei şi cei ai Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti şi, respectiv, ai camerelor de comerţ şi industrie teritoriale." Critica de neconstituţionalitate a textelor menţionate se bazeazã pe susţinerea cã sunt încãlcate dispoziţiile art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (1) şi (2) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Dispoziţiile legale care formeazã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în acest dosar, sub aspectul unor critici similare, au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat de Curte. Astfel, prin <>Decizia nr. 212 din 15 mai 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 1 iulie 2003, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. V şi VI din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 129/2002 , constatând cã acestea nu încalcã dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea în mod egal de lege a proprietãţii private şi nici pe cele referitoare la inviolabilitatea proprietãţii private, texte invocate şi în acea cauzã în susţinerea excepţiei. În considerentele deciziei se aratã cã, "potrivit dispoziţiilor <>Legii nr. 26/1990 , registrul central al comerţului se ţine de cãtre Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, instituţie publicã cu personalitate juridicã, organizatã în subordinea Ministerului Justiţiei, iar conform art. 9 din aceeaşi lege, modificat, oficiile registrului comerţului se organizeazã în subordinea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi funcţioneazã pe lângã fiecare tribunal. De asemenea, în temeiul art. 11 din aceeaşi lege, modificat, pentru operaţiunile efectuate oficiul registrului comerţului percepe taxe şi tarife stabilite prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Justiţiei şi a Ministerului Finanţelor Publice. Din coroborarea dispoziţiilor de lege menţionate rezultã cã registrul comerţului desfãşoarã o activitate de interes public, încredinţatã Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi oficiilor registrului comerţului, ca autoritãţi publice, la dispoziţia persoanelor interesate de situaţia economico-financiarã a comercianţilor. Existenţa serviciilor publice înfiinţate prin lege sau prin alte acte normative poate înceta, în mod simetric, tot prin lege sau alte acte normative. Tot astfel, activitatea desfãşuratã de un serviciu public poate fi încredinţatã unei autoritãţi statale sau unei persoane private ori poate fi transferatã în gestiunea unei autoritãţi statale de sine stãtãtoare, împreunã cu bunurile provenite din propriile venituri şi necesare funcţionãrii sale. Aşadar, organizarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului în subordinea Ministerului Justiţiei reprezintã o opţiune a legiuitorului. Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a fost şi potrivit redactãrii anterioare un serviciu public organizat ca o structurã de sine stãtãtoare. Reglementarea serviciului public al registrului comerţului este supusã normelor de drept administrativ, potrivit cãrora între serviciul public şi baza sa materialã existã o legãturã substanţialã. Aşa fiind, în cauzã nu sunt incidente dispoziţiile constituţionale privind dreptul de proprietate nici cu privire la constituirea patrimoniului Oficiului Naţional al Registrului Comerţului din bunurile aflate în dotarea oficiului, a oficiilor registrului comerţului şi a birourilor unice, în limita aportului lor la dobândirea bunurilor şi pentru a fi folosite potrivit destinaţiei stabilite. Mai mult, potrivit dispoziţiilor <>Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia, terenurile şi clãdirile în care îşi desfãşoarã activitatea instituţiile publice aparţin domeniului public, fiind aplicabile regulile dreptului public. Astfel, dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate nu aduc atingere prevederilor constituţionale, deoarece bunurile nu aparţin domeniului privat al statului, ci, prin natura juridicã a instituţiei care le administreazã, aparţin domeniului public. Pe de altã parte, în ceea ce priveşte veniturile rezultate din activitatea desfãşuratã de serviciul public, de regulã, acestea sunt venituri bugetare, în mãsura în care ele nu sunt utilizate pentru funcţionarea serviciului public. Aşa fiind, regula este aplicabilã şi în cauzã, iar prin aceasta nu se încalcã prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti neavând un drept de proprietate asupra bunurilor aflate în dotarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, a oficiilor registrului comerţului şi a birourilor unice". Considerentele avute în vedere de Curtea Constituţionalã pentru pronunţarea deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, neintervenind elemente noi de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate care se bazeazã pe invocarea încãlcãrii dispoziţiilor constituţionale privind neretroactivitatea legii, se constatã cã acestea nu pot fi reţinute, întrucât textele ce fac obiectul excepţiei se aplicã în mod exclusiv de la data intrãrii în vigoare a legii.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 15 şi 16 din <>Legea nr. 505/2003 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea <>Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalitãţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionãrii comercianţilor, excepţie ridicatã de Camera de Comerţ şi Industrie a României în Dosarul nr. 18.514/301/2005 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Florentina Geangu _________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
