Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 969 din 30 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 612 alin. 6 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 816 din 29 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 612 alin. 6 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Daniel Popescu în Dosarul nr. 1.975/303/2007 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 18 octombrie 2007, în prezenţa apãrãtorului autorului excepţiei, a pãrţii Loredana Viorela Popescu, a apãrãtorului acesteia, precum şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 30 octombrie 2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 mai 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1.975/303/2007, Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 612 alin. 6 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã într-o cauzã în care s-a solicitat desfacerea cãsãtoriei prin divorţ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţia legalã criticatã contravine prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 20 din Constituţie, precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, se aratã cã principiul egalitãţii în drepturi se referã la toate drepturile pe care le au cetãţenii români, fãrã a deosebi între cele înscrise în Constituţie sau în alte acte normative. Aşa fiind, nu este echitabil ca o parte sã nu poatã folosi un mijloc de probã pe care cealaltã parte este îndrituitã sã-l foloseascã, cu atât mai mult cu cât uneori acesta apare ca singurul în mãsurã sã susţinã poziţia procesualã a pãrţii respective.
Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, deoarece textul de lege criticat creeazã o inegalitate între pãrţile procesului de divorţ. Astfel, numai unul dintre soţi are dreptul sã uzeze de interogatoriu ca mijloc de probã, şi anume cel care doreşte sã combatã motivele de divorţ. Celãlalt soţ, care doreşte sã dovedeascã motivele de divorţ, nu beneficiazã de acest drept, ceea ce aduce atingere dreptului sãu la un proces echitabil.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã. Or, procedura divorţului are un caracter particular chiar şi în raport cu alte proceduri speciale, împrejurare determinatã de necesitatea ocrotirii unor valori sociale importante, cum sunt cele privitoare la familie, ceea ce explicã existenţa unor reguli derogatorii de la dreptul comun.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile de lege criticate aduc atingere dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, întrucât partea care nu poate folosi proba cu interogatoriu nu beneficiazã de dreptul la un proces desfãşurat în condiţii de contradictorialitate. Totodatã, proba menţionatã vizeazã cunoaşterea unor fapte personale ale soţilor care ar putea contribui la soluţionarea pe fond a cauzei. Interdicţia administrãrii interogatoriului uneia dintre pãrţi are drept scop sã nu se ajungã la desfacerea cãsãtoriei prin acordul acestora, în alte condiţii decât cele prevãzute la art. 38 din Codul familiei. Instanţa de judecatã poate sã vegheze însã la respectarea acestor prevederi legale, în virtutea rolului sãu activ. În concluzie, faptul cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor de judecatã şi procedura sunt stabilite numai prin lege nu poate avea semnificaţia excluderii acelor probe pe care pãrţile interesate le considerã necesare pentru apãrarea drepturilor şi intereselor lor legitime.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile apãrãtorului autorului excepţiei, ale pãrţii prezente şi ale apãrãtorului acesteia, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 612 alin. 6 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut: "Interogatoriul nu poate fi cerut pentru dovedirea motivelor de divorţ."
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului din Legea fundamentalã, precum şi cu cele ale art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta este întemeiatã, pentru urmãtoarele considerente:
Curtea observã cã textele de lege prin care se reglementeazã procedura divorţului prevãd douã situaţii distincte cu privire la pãrţile care pot introduce cererea de divorţ.
O primã situaţie este aceea în care cererea este introdusã de un singur soţ, iar cea de-a doua situaţie este aceea în care ambii soţi formuleazã cerere de divorţ.
I. Cu privire la prima situaţie, din analiza textului de lege supus controlului de constituţionalitate rezultã cã administrarea probei cu interogatoriul nu poate fi cerutã de soţul reclamant în dovedirea motivelor de divorţ, putând fi cerutã însã de soţul pârât în combaterea acestora.
Curtea constatã cã, în aceastã situaţie, textul de lege criticat aduce atingere prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã referitor la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice.
Astfel, Curtea Constituţionalã a stabilit în mod constant în jurisprudenţa sa, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Marckx împotriva Belgiei, 1979), cã "violarea principiului egalitãţii şi nediscriminãrii existã atunci când se aplicã tratament diferenţiat unor cazuri egale, fãrã sã existe o motivare obiectivã şi rezonabilã, sau dacã existã o disproporţie între scopul urmãrit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite". (<>Decizia Curţii Constituţionale nr. 100 din 9 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 24 martie 2004).
Aşa fiind, Curtea constatã cã nu existã o justificare obiectivã şi rezonabilã pentru a împiedica accesul soţului reclamant la administrarea unei probe importante în procesul de divorţ, respectiv proba cu interogatoriul.
Mai mult decât atât, potrivit art. 5 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, "soţii se bucurã de egalitate în drepturi şi în responsabilitãţi cu caracter civil, între ei şi în relaţiile cu copiii lor în ceea ce priveşte cãsãtoria, pe durata cãsãtoriei şi cu prilejul desfacerii acesteia. Prezentul articol nu împiedicã statele sã ia mãsurile necesare în interesul copiilor".
În aplicarea acestui articol, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat, în esenţã, în Cauza Iosub Caras împotriva României (2006), cã art. 5 din Protocolul nr. 7 impune o obligaţie pozitivã statelor, şi anume aceea de a asigura cadrul juridic corespunzãtor, conform cãruia soţii sã aibã drepturi şi obligaţii egale.
Curtea observã cã prevederile legale criticate aduc atingere şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi celor ale art. 6, referitor la dreptul la un proces echitabil, din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prin prisma art. 20 din Constituţie, referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului.
Astfel, Curtea constatã cã prin textul de lege criticat se aduce atingere unui element esenţial al procesului echitabil, şi anume principiului egalitãţii armelor. Cu privire la acest principiu, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat în Cauza Dombo Beheer BV împotriva Olandei (1993) în sensul cã fiecare parte la un astfel de proces trebuie sã beneficieze de o posibilitate rezonabilã de a-şi expune cauza în faţa instanţei, inclusiv în ceea ce priveşte probele, în condiţii care sã nu o dezavantajeze în mod semnificativ în raport cu partea adversã.
Or, prevederea legalã criticatã, în conformitate cu care soţul reclamant nu poate solicita administrarea probei cu interogatoriul, creeazã pentru acesta un dezavantaj semnificativ.
II. Cu privire la cea de-a doua situaţie, în care ambii soţi formuleazã cerere de divorţ, Curtea observã cã, potrivit textului de lege criticat, niciunul dintre aceştia nu poate solicita administrarea probei cu interogatoriul în dovedirea motivelor de divorţ. Fiecare dintre aceştia însã, în calitate de pârât, poate folosi proba cu interogatoriul în combaterea motivelor celuilalt soţ. O asemenea situaţie juridicã, în procedura administrãrii probelor, este în mod evident confuzã şi contradictorie.
În aceste condiţii, Curtea reţine cã dispoziţiile art. 612 alin. 6 din Codul de procedurã civilã aduc atingere dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece împiedicã administrarea interogatoriului în dovedirea motivelor de divorţ. Or, interogatoriul constituie o probã esenţialã în proces, în ceea ce priveşte faptele personale ale soţilor, care poate duce la lãmurirea cauzei.
Specificul relaţiilor de cãsãtorie îngreuneazã în anumite cazuri dovedirea motivelor de divorţ, astfel încât Curtea apreciazã cã este necesarã administrarea tuturor probelor care ar putea sã ofere instanţei de judecatã suficiente temeiuri pe baza cãrora sã soluţioneze cauza.
În final, Curtea apreciazã cã nu poate fi reţinut motivul privind atingerea adusã vieţii personale, ce ar putea fi invocat în justificarea menţinerii textului de lege în vigoare, deoarece este vorba de admisibilitatea în principiu a probei cu interogatoriu, iar nu de întrebãrile care pot fi puse cu acest prilej, întrebãri ce sunt supuse cenzurii instanţei de judecatã în exercitarea rolului sãu activ. Instanţa de judecatã are, de altfel, posibilitatea sã aplice art. 121 din Codul de procedurã civilã şi sã dispunã ca dezbaterile sã se facã în şedinţã secretã, dacã dezbaterea publicã ar putea vãtãma pãrţile.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Daniel Popescu în Dosarul nr. 1.975/303/2007 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti şi constatã cã dispoziţiile art. 612 alin. 6 din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale.
Prezenta decizie se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, conform <>art. 31 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
*
OPINIE SEPARATĂ
În dezacord cu soluţia adoptatã prin votul majoritãţii membrilor Curţii, opinãm cã excepţia de neconstituţionalitate trebuia sã fie respinsã ca neîntemeiatã.
Considerentele sunt urmãtoarele:
Din perspectiva principiului ocrotirii vieţii familiale, consacrat prin art. 26 alin. (1) din Constituţie, dispoziţia legalã analizatã se relevã ca o mãsurã minimã de salvgardare a instituţiei cãsãtoriei, ca valoare sine qua non a vieţii de familie.
Aşa cum se observã în doctrina juridicã, derogarea de la regimul probator de drept comun prevãzutã de art. 612 alin. 6 din Codul de procedurã civilã a fost instituitã pentru a nu permite soţilor sã desfacã cãsãtoria prin consimţãmânt mutual. În prezent, când un astfel de divorţ este posibil, menţinerea interdicţiei are scopul de a nu se ajunge la desfacerea cãsãtoriei prin consimţãmânt mutual în alte condiţii decât cele prevãzute de art. 38 din Codul familiei, şi anume, dacã pânã la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la încheierea cãsãtoriei şi nu existã copii minori rezultaţi din cãsãtorie. Dispoziţia cuprinsã în art. 612 alin. 6 din Codul de procedurã civilã constituie, din aceastã perspectivã, o garanţie a respectãrii normei de excepţie prevãzute în textul din Codul familiei citat.
Totodatã, dispoziţia legalã analizatã corespunde literei şi spiritului art. 126 alin. (2) din Constituţie, din care rezultã cã legiuitorul are libertatea de a institui reguli de procedurã judiciarã adecvate situaţiilor procedurale pe care le reglementeazã.
Din altã perspectivã, se impunea ca analiza interdicţiei interogatoriului pentru dovedirea motivelor de divorţ sã se facã ţinându-se seama şi de principiul respectãrii vieţii intime şi private, consacrat prin art. 26 alin. (1) din Constituţie.
Prin specificul sãu, divorţul pune în discuţie aspecte jenante din viaţa intimã şi privatã a cuplului conjugal, pe care oricare dintre soţi are dreptul sã nu le divulge, pentru a nu se expune oprobiului public, iar în cazurile în care art. 38 din Codul familiei interzice divorţul prin consimţãmânt mutual al soţilor, pentru a nu compromite şansele reluãrii vieţii de familie şi pentru a nu agrava impactul psihologic al destrãmãrii familiei asupra copiilor minori rezultaţi din cãsãtorie. Or, admiterea interogatoriului ca mijloc de probã pentru dovedirea motivelor de divorţ este în mod evident de naturã sã încalce dreptul soţului cãruia i se ia interogatoriul de a-şi proteja viaţa intimã şi privatã şi sã greveze asupra formãrii personalitãţii copiilor minori rezultaţi din cãsãtorie.
Nu se poate primi critica privind încãlcarea principiilor egalitãţii în drepturi şi dreptului la un proces echitabil, în condiţiile în care reclamantul şi pârâtul dintr-un proces de divorţ se aflã în situaţii juridice procesuale diferite, în care reclamantul are dreptul sã invoce fapte de vinovãţie a pârâtului în deteriorarea relaţiilor conjugale, iar pârâtul are dreptul sã conteste imputãrile ce i se aduc şi sã nu se autoacuze.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Judecãtori,
Nicolae Cochinescu
Acsinte Gaspar
prof. univ. dr. Tudorel Toader
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
