Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 965 din 25 septembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 746 din 4 noiembrie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Emilia Eugenia Morariu în Dosarul nr. 3.247/59/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde autoarea excepţiei, prin avocat din cadrul Baroului Arad, cu împuternicire avocaţialã depusã la dosar, lipsind partea Mariana Stan, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei care solicitã admiterea excepţiei, astfel cum a fost formulatã, reiterând, pe larg, motivele expuse în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã normele criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 aprilie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 3.247/59/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Emilia Eugenia Morariu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece persoanele având o anumitã calitate - în speţã cea de notar - sunt private de calea de atac a apelului, cale de atac devolutivã ce nu limiteazã drepturile procesuale ale celui judecat în a formula cereri şi probe noi, aşa cum limiteazã dispoziţiile aplicabile cãii de atac a recursului. Se aratã cã, potrivit normelor criticate, indiferent de infracţiunea de care este acuzat notarul public, acesta este judecat în primã instanţã de curtea de apel, competenţa în acest caz fiind dupã calitatea persoanei, iar nu dupã gravitatea infracţiunii, spre deosebire de alte persoane, în cazul cãrora competenţa se stabileşte în funcţie de gravitatea faptei sãvârşite, ceea ce este în contradicţie cu normele constituţionale şi convenţionale invocate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã normele criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat este constituţional, întrucât nu încalcã egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil şi nici normele constituţionale privind folosirea cãilor de atac. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora:
"Sentinţele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel: [...]
c) sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militarã de Apel;".
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, se invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind liberul acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 126 alin. (2) potrivit cãruia competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege şi ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac. Se invocã, totodatã, prevederile art. 6 pararagraful 1, art. 13, 14, 17 şi 18 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, interzicerea discriminãrii, interzicerea abuzului de drept şi, respectiv, limitarea folosirii restrângerii drepturilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalitãţii art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedurã penalã prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentalã invocate şi în prezenta cauzã şi faţã de critici similare. Astfel, Curtea Constituţionalã a statuat prin numeroase decizii, precum <>Decizia nr. 176 din 18 iunie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 24 iulie 2002, <>Decizia nr. 77 din 20 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 27 martie 2003, <>Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004, şi <>Decizia nr. 138 din 21 februarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 19 martie 2008, cã prevederile art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale.
Cu acele prilejuri, Curtea a constatat cã stabilirea competenţei, inclusiv a celei dupã calitatea persoanei, precum şi instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor de atac, sunt de competenţa exclusivã a legiuitorului. Acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la "condiţiile legii", atunci când reglementeazã exercitarea cãilor de atac, ca de altfel şi art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecãtoreşti şi la procedura de judecatã, stabileşte cã acestea "sunt prevãzute numai de lege".
Referitor la încãlcarea principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, consacrat la art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea Constituţionalã a statuat cã nu este contrarã principiului egalitãţii instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte cãile de atac, atât timp cât ele asigurã egalitatea juridicã a cetãţenilor în utilizarea lor.
De asemenea, Curtea a mai reţinut cã prevederile de lege criticate nu încalcã nici dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, întrucât nu înlãturã posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de cãtre o instanţã independentã, imparţialã şi stabilitã prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia judecãrii cauzelor în primã instanţã de curţile de apel. Totodatã, textele criticate asigurã dreptul la douã grade de jurisdicţie (judecata în primã instanţã şi judecata în recurs) în materie penalã, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Emilia Eugenia Morariu în Dosarul nr. 3.247/59/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 septembrie 2008.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
