Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 965 din 20 noiembrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii si, in special, ale art. 8 lit. a) teza a doua din acest act normativ
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 60 din 28 ianuarie 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Vasile Mitrică în Dosarul nr. 2.885/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 992D/2012.
La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, consilierul juridic Mihai Ionescu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.013D/2012 şi nr. 1.029D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, ridicată de Martin Godri (Boloni) în Dosarul nr. 3.511/2/2011 şi Gheorghe Ciută în Dosarul nr. 9.048/2/2011, precum şi în Dosarul nr. 1.014D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 şi, în special, ale art. 8 lit. a) teza a doua din acest act normativ, ridicată de Marian Măciuceanu-Zărnescu în Dosarul nr. 4.301/2/2011, toate ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă personal Gheorghe Ciută, autor al excepţiei în Dosarul nr. 1.029D/2012, şi partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin consilierul juridic Mihai Ionescu, cu delegaţii depuse la dosare. Lipsesc ceilalţi autori ai excepţiilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Autorul excepţiei Gheorghe Ciută, arătând că situaţia din Dosarul nr. 1.029D/2012 este diferită de cea din celelalte dosare, lasă la aprecierea Curţii dispunerea măsurii de conexare a cauzelor.
Reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este de acord cu măsura conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.013D/2012, nr. 1.014D/2012 şi nr. 1.029D/2012 la Dosarul nr. 992D/2012, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei Gheorghe Ciută, care susţine admiterea criticii de neconstituţionalitate pentru motivele invocate în faţa instanţei de fond. Astfel, arată că ordonanţa de urgenţă criticată are caracter lustratoriu şi încalcă principiul neretroactivităţii legii, reglementarea în cauză fiind excesivă şi tardivă în ceea ce priveşte măsurile adoptate. De asemenea, actul normativ menţionat are consecinţe juridice, deoarece, pentru ocuparea unei funcţii publice, persoana în cauză trebuie să îndeplinească o serie de condiţii, printre care şi aceea de a nu fi desfăşurat activităţi de colaborare cu organele fostei Securităţi. Totodată, în cazul persoanelor care deţin titlul de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 şi cu privire la care s-a constatat implicarea în activităţile fostei Securităţi, ca poliţie politică, încetează acordarea indemnizaţiei prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004.
Reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece argumentele de neconstituţionalitate formulate în prezentele cauze au fost avute în vedere de Curtea Constituţională cu prilejul soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008. De asemenea, arată că actul normativ criticat nu conţine prevederi prin care să se interzică ocuparea unor funcţii publice şi nici alte norme sancţionatoare, urmărind doar scopul de deconspirare a Securităţii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Precizează că ordonanţa de urgenţă criticată a fost adoptată cu respectarea art. 115 alin. (4) din Constituţie şi nu instituie restricţii privind ocuparea unei funcţii publice.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin sentinţele civile nr. 1.005 din 14 februarie 2012 şi nr. 1.433 din 29 februarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 2.885/2/2011 şi nr. 3.511/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
Excepţia a fost ridicată de Vasile Mitrică şi Martin Godri (Boloni) în cauze având ca obiect acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii.
Prin Sentinţa civilă nr. 1.434 din 29 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 4.301/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii şi, în special, ale art. 8 lit. a) teza a doua din acest act normativ.
Excepţia a fost ridicată de Marian Măciuceanu-Zărnescu întro cauză având ca obiect acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii.
Prin Încheierea din 25 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 9.048/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Ciută într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a fost emisă într-un moment în care statul democratic şi sistemul judiciar nu se aflau într-o "situaţie extraordinară". De asemenea, în privinţa actului normativ criticat, Guvernul nu motivează urgenţa decât printr-o exprimare lipsită de coerenţă cu valoare juridică. De altfel, din examinarea preambulului Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu rezultă nicidecum "situaţia extraordinară", ci, mai degrabă, necesitatea reglementării Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în sistemul altor instituţii publice.
Totodată, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a fost emisă cu încălcarea art. 108 alin. (3) din Constituţie, deoarece temeiul acestui act normativ nu este o lege specială de abilitare, ci art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. Or, Legea fundamentală nu este o "lege specială de abilitare".
În acelaşi timp, prevederile art. 11 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă încalcă dispoziţiile constituţionale potrivit cărora justiţia se înfăptuieşte "în numele legii" şi judecătorii "se supun numai legii". Ca atare, soluţionând acţiunea în constatare, instanţa judecătorească trebuie să pronunţe o hotărâre "în numele legii" şi nicidecum "în numele ordonanţei", legea şi ordonanţa fiind "instituţii juridice cu conţinut, determinare şi finalitate proprii".
Totodată, contrar art. 126 din Constituţie, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii exercită, în realitate, o jurisdicţie specifică prin introducerea acţiunilor în justiţie pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia. Aşadar, prin art. 8 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 se realizează o extindere nepermisă a sferei titularilor dreptului de acces liber la justiţie, dincolo de limitele sale constituţionale. Cu alte cuvinte, prevederile legale criticate convertesc dreptul de acces liber la justiţie într-o obligaţie.
De asemenea, activitatea desfăşurată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi de Colegiul Consiliului este în continuare o activitate colegială, în cadrul căreia se administrează şi se evaluează probe, iar verdictul se dă prin votul membrilor Colegiului, în urma dezbaterii cazului cercetat, fără participarea persoanei verificate, ceea ce este specific procedurilor jurisdicţionale. Această activitate are caracter jurisdicţional şi nu administrativ, fiind obligatorie şi nu facultativă, aşa cum se prevede în art. 21 alin. (4) din Constituţie. Organele care o exercită nu sunt instanţe judecătoreşti şi nu se supun normelor de organizare şi funcţionare prevăzute în cap. VI privind Autoritatea judecătorească al titlului III din Constituţie.
În cursul procedurii, persoanele verificate nu sunt citate, nu sunt audiate şi nu pot fi asistate de un avocat, ceea ce conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil, inclusiv a dreptului la apărare. Probele pe care se întemeiază deciziile Colegiului Consiliului provin din arhivele Securităţii şi organelor de informaţii, al căror depozitar unic este Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care le selectează şi le interpretează subiectiv, fapt ce pune la îndoială imparţialitatea organului de decizie, cu atât mai mult cu cât dezbaterile în Consiliu nu sunt nici publice şi nici contradictorii.
Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii trebuie să fie o autoritate administrativă autonomă, fără atribuţii jurisdicţionale, al cărei unic scop să fie acela de a permite cetăţeanului accesul la propriul dosar, în calitatea sa de "depozitar şi administrator" al documentelor întocmite de fosta Securitate.
Prin introducerea unei acţiuni în constatare, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se subrogă în dreptul altor persoane care se consideră vătămate, de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime, şi se substituie instituţiei Avocatul Poporului.
De asemenea, desemnarea Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ, ca unică instanţă judecătorească competentă în ceea ce priveşte acţiunile în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, este neconstituţională, de vreme ce adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă pot fi contestate, de orice persoană interesată, în faţa instanţei de contencios administrativ competente teritorial. Pe de altă parte, persoanei verificate i se îngrădeşte posibilitatea exercitării dreptului la apărare în faţa unei instanţe de judecată apropriate de domiciliul său.
Autorii precizează că, prin reglementarea voit contradictorie, cuprinsă în art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, referitor la instanţa competentă în soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva adeverinţelor prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă, comparativ cu cea din art. 11 alin. (1) din acelaşi act normativ, privind instanţa judecătorească competentă să soluţioneze acţiunea în constatare introdusă deConsiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, se creează o inegalitate de tratament juridic, contrară dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.
Arată, de asemenea, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu respectă Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008 şi menţine caracterul represiv-abuziv al acestei proceduri neconstituţionale care încalcă drepturile fundamentale şi este de natură să aducă prejudicii demnităţii şi integrităţii persoanelor nevinovate, supuse verificării pentru simpla împrejurare că se încadrează în categoriile enumerate în art. 2 al ordonanţei de urgenţă.
Împrejurarea că prin art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 se urmăreşte obţinerea unei "certificări judecătoreşti", prin introducerea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii la Secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti, nu elimină caracterul neconstituţional al acestei proceduri şi se constituie într-o manoperă de implicare a justiţiei în acţiuni de răzbunare politică.
În plus, contrar principiului egalităţii în drepturi, actul normativ criticat prevede posibilitatea oricărei persoane, cu excepţia foştilor angajaţi ai Securităţii, de a avea acces la dosarele Securităţii.
Totodată, solicitarea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de constatare a calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii creează discriminări pe criterii profesionale între cetăţeni, afectând drepturile şi demnitatea celor care într-o perioadă istorică nefastă nu au avut posibilitatea de a-şi alege o altă profesie. Astfel, se induce ideea că foştii lucrători ai Securităţii, indiferent de domeniul în care au activat, trebuie să fie "paria societăţii, proscrişi, desconsideraţi".
De asemenea, prevederile art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 se află în vădită contradicţie cu normele constituţionale instituite de art. 126 alin. (6), deoarece instanţele de contencios administrativ nu pot avea competenţa de a se pronunţa asupra unor aspecte sau fapte ce ţin de regulamentele sau comandamentele militare specifice. Calitatea de lucrător al Securităţii trebuie identificată, analizată şi stabilită din punctul de vedere al actelor materiale şi al activităţii de tip militar supuse regimului ordinelor şi regulamentelor militare, depunerii unui jurământ militar şi structurate pe o ierarhie şi acte de comandă, nesupuse jurisdicţiei de contencios administrativ. În acelaşi timp, excepţia de necompetenţă materială a instanţei de contencios administrativ rezultă şi din faptul că este chemată să se pronunţe asupra unor fapte de natură penală, infracţiuni. Calitatea de "lucrător al Securităţii" trebuie raportată la acte şi fapte concrete, acţiuni sau activităţi ce au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale, acte ce trebuie să fie executate de persoana verificată, în timpul serviciului, fără drept, prin abuz sau nelegal.
Totodată, prevederile art. 2 din actul normativ criticat încalcă principiul neretroactivităţii legii, deoarece activitatea efectuată în trecut a fost desfăşurată în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare la acel moment şi, de aceea, analizarea acestor împrejurări prin prisma unei dispoziţii legale inexistente la acel moment este contrară art. 15 din Constituţie.
Pe de altă parte, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 este neconstituţională, deoarece reprezintă temeiul unor prevederi din sfera lustraţiei, cuprinse în multe acte normative; spre exemplu, Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, care interzice participarea la concurs şi obţinerea de posturi de funcţionar public în cazul celor care au fost lucrători sau colaboratori ai Securităţii, şi Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987, nr. 341/2004, care, prin art. 8, stabileşte că persoanele, civili sau militari, care sunt dovedite a fi fost implicate în activităţile fostei Securităţi ca poliţie politică nu beneficiază de prevederile legii.
În susţinerea argumentelor de neconstituţionalitate, sunt invocate Decizia Curţii Constituţionale nr. 820 din 7 iunie 2010, prin care instanţa de contencios constituţional a constatat că Legea lustraţiei este neconstituţională, precum şi "Proiectul de lege privind pensiile unor responsabili ai regimului comunist implicaţi în acte de represiune pe motive politice", unul dintre obiectivele sale principale fiind "stabilirea cuantumului pensiei la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară pentru responsabilii regimului comunist care au fost declaraţi lucrători sau colaboratori ai Securităţii".
În fine, autorii arată că stabilirea în justiţie, printr-o procedură specială, a calităţii de lucrător al Securităţii, în sensul dat sintagmei prin actul normativ criticat, reprezintă, deopotrivă, un abuz de drept şi o discriminare ce rezultă din faptul că această categorie profesională este singura trasă la răspundere pentru activităţile specifice desfăşurate în contextul legal comunist.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că cererea de constatare a calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, este adresată unei instanţe judecătoreşti, iar persoana verificată, care are calitatea procesuală de pârât, are posibilitatea de a formula toate apărările. Totodată, instanţa judecătorească reţine că dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Constituţie nu interzic ca, prin anumite acte normative, să se instituie calitate procesuală activă pentru diferite instituţii, autorităţi publice sau asociaţii. Este şi cazul de faţă, în care Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii are calitate procesuală activă, în cadrul acţiunii în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, potrivit art. 8 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008. De asemenea, precizează că ordonanţa de urgenţă are în vedere interesul public de a se cunoaşte persoanele care au avut calitatea de lucrător al Securităţii, iar instanţa de contencios administrativ nu se pronunţă asupra regulamentelor militare sau asupra comandamentelor specifice militare, relevante fiind limitele în care persoanele şi-au desfăşurat activitatea. Acţiunea în constatare introdusă de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu are efect retroactiv, stabilirea competenţei materiale şi teritoriale exclusive este în acord cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, iar reglementările cuprinse în actul normativ criticat nu sunt nici abuzive, nici discriminatorii.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului, în dosarele nr. 1.013D/2012, nr. 1.014D/2012 şi nr. 1.029D/2012, arată că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 64 din 31 ianuarie 2012 şi nr. 27 din 19 ianuarie 2012, exprimat în sens ul constituţionalităţii prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008. În Dosarul nr. 992D/2012, Avocatul Poporului nu a comunicat punctul său de vedere.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008 şi, în special, art. 8 lit. a) teza a doua din ordonanţa de urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, democratic şi social, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 23 privind libertatea individuală, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 54 privind fidelitatea faţă de ţară, art. 55 privind apărarea ţării, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 58 alin. (1) privind numirea şi rolul Avocatului Poporului, art. 59 privind exercitarea atribuţiilor Avocatului Poporului, art. 108 alin. (3) privind emiterea ordonanţelor, art. 115 alin. (4) privind condiţiile adoptării ordonanţelor de urgenţă, art. 124 alin. (1) şi (3) potrivit cărora "Justiţia se înfăptuieşte în numele legii" şi "Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii" şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti.
De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege, art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, art. 9 - Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, art. 10 - Libertatea de exprimare, art. 14 - Interzicerea discriminării şi art. 17 - Interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, pe de o parte, că, prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" cupri nse în art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituţionale. În aceste condiţii, Curtea constată că, în cauza de faţă, sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după sesizarea Curţii, excepţia cu acest obiect urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
2. Pe de altă parte, Curtea reţine că celelalte prevederi criticate ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate exercitat din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare.
Astfel, referitor la critica de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea a constatat că nu poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât la momentul emiterii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 au fost îndeplinite condiţiile impuse de textul constituţional invocat: existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare să nu poată fi amânată şi motivarea urgenţei în cuprinsul ordonanţei. Aceasta este concluzia care se desprinde din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum acesta a fost redactat la data adoptării sale.
În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 108 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea a observat că este lipsită de incidenţă în cauză, în formularea acestei critici existând o confuzie între regimul ordonanţelor simple, care se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, şi regimul ordonanţelor de urgenţă, care pot fi adoptate de Guvern în virtutea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, cu respectarea condiţiilor amintite mai sus. Totodată, Curtea a constatat că nu este întemeiată susţinerea potrivit căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 ar fi contrară dispoziţiilor art. 124 alin. (1) din Constituţie, care prevăd că "justiţia se înfăptuieşte în numele legii", "nicidecum în numele ordonanţei". Aceasta, deoarece noţiunea de lege este utilizată de textul constituţional în sens larg, legislatorul constituant neavând în vedere exclusiv semnificaţia restrânsă, de act adoptat de Parlament, ca unică autoritate legiuitoare a ţării, ci referindu-se la ansamblul actelor normative ce formează dreptul intern (a se vedea, în sensul celor de mai sus, Decizia nr. 220 din 9 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 8 aprilie 2010, şi D ecizia nr. 1.377 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 27 ianuarie 2011).
De asemenea, Curtea a reţinut, ca apreciere generală, că, faţă de Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, declarată neconstituţională prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securităţii. Curtea a statuat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 urmăreşte deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, şi Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).
Totodată, Curtea a observat că, urmărind să înlăture orice echivoc de natură să genereze interpretări speculative, susceptibile de a aduce atingere onoarei şi demnităţii persoanei, legiuitorul a înţeles să dedice întregul articol 2 din ordonanţa de urgenţă definirii termenilor cu care aceasta operează (a se vedea Decizia nr. 1.074 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 14 octombrie 2009). Curtea a mai reţinut că prevederile art. 2 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, stabilind elementele care trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată de instanţa judecătorească drept lucrător sau colaborator al Securităţii, nu încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calităţi se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a reglementării legale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010).
Totodată, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale cărei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor de judecată. Aşadar, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia este introdusă la o instanţă de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură să confere Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii rolul de instanţă extraordinară (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009).
De asemenea, în cadrul acţiunii în constatare promovate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pârâtul nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul pe baza căruia să pronunţe soluţia (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.415 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 28 noiembrie 2011).
Cu privire la critica referitoare la competenţa exclusivă a Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, Curtea Constituţională a reţinut că, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege. Or, prevederile legale criticate corespund pe deplin exigenţelor constituţionale invocate, inclusiv celor prevăzute de art. 126 alin. (5) referitor la interdicţia înfiinţării de instanţe extraordinare (a se vedea Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009).
De asemenea, Curtea a constatat netemeinicia criticilor referitoare la nesocotirea dispoziţiilor constituţionale care statuează cu privire la rolul Avocatului Poporului de apărător al drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a promova acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia nu reprezintă o substituire în atribuţiile instituţiei Avocatului Poporului. Această instituţie dispune de mecanisme specifice, determinate în mod cuprinzător şi detaliat în legea sa de organizare şi funcţionare, de natură să asigure în mod eficient realizarea rolului său constituţional (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.377 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 27 ianuarie 2011).
În acelaşi timp, Curtea nu a reţinut nici critica referitoare la pretinsa încălcare a principiului liberului acces la justiţie ca urmare a subrogării Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în dreptul cetăţeanului care se consideră vătămat prin acţiunile abuzive ale unor lucrători din fosta Securitate de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
Astfel cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, prevederile art. 1 alin. (7) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt edificatoare în acest sens, conferind persoanei, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, precum şi, după caz, soţului supravieţuitor şi rudelor până la gradul al patrulea, inclusiv ale persoanei decedate ori moştenitorilor săi testamentari, dreptul de a afla identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi, de asemenea, de a solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Din cuprinsul acestor dispoziţii legale, se desprinde concluzia potrivit căreia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii acţionează inclusiv la cererea persoanelor îndreptăţite, astfel că nu se pune problema nesocotirii dreptului acestora de liber acces la justiţie (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 608 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011).
De asemenea, legitimarea procesuală a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a introduce cererea în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii izvorăşte din înseşi prevederile legale care reglementează activitatea de deconspirare a Securităţii şi se justifică prin interesul general pe care, în actualul context istoric, societatea românească îl manifestă faţă de consemnarea publică a celor care au fost lucrători sau colaboratori ai Securităţii. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că acţiunile promovate de Consiliu nu tind la obţinerea unei condamnări judiciare, consecinţa acestora rezumându-se la simpla aducere la cunoştinţa publică a soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti în acţiunile în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.380 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011).
Totodată, Curtea a constatat că este lipsită de orice fundament critica privind nerespectarea principiului egalităţii în drepturi, susţinută din perspectiva stabilirii instanţelor de contencios administrativ competente teritorial să judece contestaţiile formulate împotriva adeverinţelor prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă, de vreme ce art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum a fost modificat prin articolul unic pct. 16 din Legea nr. 293/2008, stabileşte, fără echivoc, că "Adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 [...] pot fi contestate la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor" (a se vedea Decizia nr. 1.560 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 1 februarie 2012).
De altfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei (a se vedea Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).
În legătură cu critica de neconstituţionalitate susţinută din perspectiva stabilirii competenţei instanţelor de contencios administrativ de a se pronunţa asupra unor acte de comandament cu caracter militar, Curtea a constatat că şi aceasta este neîntemeiată. Astfel, prevederile legale criticate privind promovarea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, pe calea contenciosului administrativ, nu reglementează controlul judecătoresc al unor acte de comandament cu caracter militar. Controlul legalităţii sau temeiniciei unor astfel de acte excedează cadrului normativ al ordonanţei de urgenţă criticate, obiectul de reglementare al acesteia fiind în mod univoc menţionat, şi anume "accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii" (a se vedea Decizia nr. 219 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2012).
În final, Curtea a constatat că invocarea unui proiect de act normativ cu eventuale implicaţii asupra drepturilor persoanelor cu privire la care s-a constatat calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, precum şi a celorlalte dispoziţii constituţionale şi convenţionale, nu are relevanţă pentru soluţionarea excepţiei (a se vedea Decizia nr. 216 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 29 mai 2012).
Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
În plus, Curtea constată că invocarea Legii lustraţiei privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, act cu conţinut normativ distinct, care a făcut obiectul controlului de constituţionalitate a priori, fiind declarată neconstituţională (a se vedea Decizia nr. 820 din 7 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 23 iunie 2010, şi Decizia nr. 308 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012), precum şi a altor prevederi de lege, nu are nicio semnificaţie pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, în privinţa sintagmelor "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii", excepţie ridicată de Vasile Mitrică în Dosarul nr. 2.885/2/2011, Martin Godri (Boloni) în Dosarul nr. 3.511/2/2011, Marian Măciuceanu-Zărnescu în Dosarul nr. 4.301/2/2011 şi Gheorghe Ciută în Dosarul nr. 9.048/2/2011, dosare ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte prevederi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
