Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 964 din 20 noiembrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 23 din 11 ianuarie 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocată de Felician Laurenţiu Veber în Dosarul nr. 4.188/91/2010 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 986D/2012.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.579 din 13 decembrie 2011. De asemenea, în ceea ce priveşte pretinsa discriminare între parlamentarii României, pe de o parte, şi europarlamentarii din cadrul Parlamentului Uniunii Europene, pe de altă parte, în ceea ce priveşte drepturile la pensia de serviciu, arată că această instituţie europeană are competenţa exclusivă să stabilească statutul şi condiţiile exercitării funcţiilor membrilor săi.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 19 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 4.188/91/2010, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocată de Felician Laurenţiu Veber, într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei decizii de pensionare emise în baza Legii nr. 119/2010.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că dreptul la pensie pentru activitatea desfăşurată în calitate de parlamentar este un drept de proprietate câştigat.
Pe de altă parte, se arată că actul normativ criticat instituie o discriminare între mai multe categorii socio-profesionale, şi anume între parlamentari, pe de o parte, şi magistraţi, pe de altă parte, respectiv între parlamentarii României, pe de o parte, şi europarlamentarii din cadrul Parlamentului Uniunii Europene, pe de altă parte, în ceea ce priveşte drepturile la pensia de serviciu. Se susţine că, asemenea magistraţilor, statutul parlamentarilor impune acestora anumite "constrângeri", fără a arăta în ce constau acestea, iar în ceea ce priveşte europarlamentarii, se arată că aceştia au dreptul la o "pensie specială viageră", a cărei sursă de finanţare o reprezintă, în ultimă instanţă, bugetele statelor membre ale Uniunii Europene, între care şi România, astfel încât, din această perspectivă, apare ca nejustificat tratamentul discriminatoriu aplicat parlamentarilor români, care nu mai beneficiază de pensie de serviciu, în temeiul actului normativ criticat.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că actul normativ criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, arătând că, în realitate, se invocă chestiuni ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, aspecte ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă prevederile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.
În realitate, potrivit motivării excepţiei, rezultă că sunt criticate prevederile art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, prevedere legală asupra căreia Curtea urmează a se pronunţa.
Textul de lege criticat are următorul cuprins: "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare: (...)
f) pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor;".
În opinia autorului excepţiei, actele normative criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 - Universalitatea, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi şi alin. (2) referitor la preeminenţa legii, art. 44 - Dreptul de proprietate privată şi art. 47 alin. (2) teza întâi privind dreptul la pensie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată, cu motivarea că dreptul la pensie este un drept de proprietate câştigat, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Curtea Constituţională a mai analizat constituţionalitatea Legii nr. 119/2010, atât în cadrul controlului exercitat înainte de promulgarea legii, cât şi în cadrul controlului a posteriori, asupra legii în vigoare.
Astfel, în ceea ce priveşte criticile invocate şi în prezenta cauză, Curtea a statuat cu privire la natura specială a pensiilor de serviciu, arătând că acestea sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care este asigurat de la bugetul de stat, şi a cărui acordare, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintă, totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.
De asemenea, în legătură cu măsura legislativă de transformare a pensiilor de serviciu, între care se numărau şi pensiile deputaţilor şi senatorilor, în pensii contributive, s-a statuat că posibilitatea statului de a acorda pensiile speciale este condiţionată de elemente variabile, aşa cum sunt resursele financiare de care acesta dispune. Astfel, aceste elemente, precum şi faptul că acestor prestaţii sociale ale statului sub forma pensiilor de serviciu nu li se opunea contribuţia asiguratului la fondul din care se acordau aceste drepturi, au determinat, în contextul crizei economice şi financiare generalizate, măsuri ce au vizat reechilibrarea sistemului public de pensii, între care s-a numărat şi măsura integrării într-un sistem unic de pensii publice a mai multor sisteme distincte existente anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 (în acest sens fiind, cu titlu exemplificativ, deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, nr. 1.481 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 17 ianuarie 2012, sau nr. 154 din 23 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 13 aprilie 2012).
Cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, faţă de susţinerile identice privind motivele de neconstituţionalitate a actului normativ criticat, relevate în prezenta cauză.
Autorul excepţiei mai susţine neconstituţionalitatea prevederilor art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010, arătând că acestea creează o discriminare între parlamentari, pe de o parte, şi magistraţi, pe de altă parte, în ceea ce priveşte drepturile la pensia de serviciu, dat fiind faptul că, deşi statutul parlamentarilor impune acestora anumite "constrângeri", asemenea magistraţilor, doar aceştia din urmă beneficiază de pensie de serviciu.
Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra unor critici de neconstituţionalitate identice, prin raportare la dispoziţiile art. 16 din Constituţie.
Astfel, prin Decizia nr. 1.579 din 13 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 17 ianuarie 2011, ale cărei considerente sunt valabile şi în prezenta cauză, Curtea a statuat că cele două categorii comparate de beneficiari ai dreptului la pensie, respectiv parlamentarii, pe de o parte, şi magistraţii, de cealaltă parte, se află în situaţii obiectiv diferite. Astfel, existenţa unor interdicţii sau incompatibilităţi asemănătoare nu este de natură să pună un semn de egalitate între activitatea şi statutul magistraţilor în raport cu cele ale parlamentarilor. În timp ce magistratul, aflat în exerciţiul profesiei sale, dedicată înfăptuirii justiţiei, este ţinut de o serie de obligaţii care asigură imparţialitatea actului de justiţie, ca o trăsătură definitorie a acestuia, interdicţii care se întind pe întreaga carieră în justiţie, parlamentarul, chemat să reprezinte poporul în cadrul autorităţii legiuitoare, este ţinut numai pe perioada exercitării mandatului de anumite interdicţii care urmăresc asigurarea unui vot cât mai ferit de influenţa unor interese personale. În acest din urmă caz însă nu se poate vorbi de o imparţialitate absolută, aşa cum se cere în justiţie, amprenta politică fiind de esenţa opţiunii votului parlamentar.
De asemenea, invocând încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi şi alin. (2) referitor la preeminenţa legii, autorul excepţiei realizează o comparaţie între parlamentarii forului legislativ naţional, pe de o parte, şi deputaţii din Parlamentul European, pe de altă parte, în ceea ce priveşte drepturile la pensia de serviciu, concluzionând că există o discriminare evidentă între aceştia, dat fiind faptul că europarlamentarii au dreptul la o pensie de serviciu, a cărei sursă de finanţare o reprezintă, în ultimă instanţă, bugetele statelor membre ale Uniunii Europene, între care şi România.
Şi această susţinere urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 14 cuprins în Statutul deputaţilor în Parlamentul European, adoptat prin Decizia Parlamentului European nr. 684 din 28 septembrie 2005, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 262 din 7 octombrie 2005, foştii deputaţi au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, începând cu vârsta de 63 de ani, drept care există independent de orice altă pensie, şi care este plătit din bugetul Parlamentului European.
Pe de altă parte, regimul juridic al indemnizaţiilor şi pensiilor senatorilor şi deputaţilor din Parlamentul României este reglementat prin Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 12 noiembrie 2008, Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, precum şi Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei referitoare la regimul juridic discriminatoriu aplicat parlamentarilor români, în privinţa indemnizaţiilor şi a pensiilor, subsecvent intrării în vigoare a acestor acte normative reglementând domeniul pensiilor, în raport cu deputaţii din cadrul Parlamentului European, Curtea constată că aceste două categorii profesionale, deşi sunt comparabile, sub aspectul naturii activităţii desfăşurate şi a statutului, şi anume funcţii de demnitate publică alese, totuşi nu se poate pune un semn de egalitate între aceştia, având în vedere natura juridică a celor două instituţii, precum şi cadrul statal sau interstatal din care fac parte acestea.
Astfel, în privinţa deputaţilor din Parlamentul European, Curtea observă că, potrivit prevederilor art. 223 alin. (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C nr. 83 din 30 martie 2010, Parlamentul European este cel care hotărăşte, prin regulamente, din proprie iniţiativă şi în conformitate cu o procedură legislativă specială, asupra statutului şi condiţiilor generale privind exercitarea funcţiilor membrilor săi, fără a-i fi opozabile normele similare corespunzătoare legislaţiei fiecărui stat membru.
În egală măsură, fiecare stat membru, în virtutea principiului identităţii constituţionale naţionale, dispune de deplina libertate în ceea ce priveşte stabilirea cadrului normativ relativ la statutul parlamentarilor care activează în forul legislativ naţional, inclusiv la regimul juridic al drepturilor patrimoniale aferente exercitării acestor funcţii de demnitate publică.
Ca atare, Curtea constată că, în conformitate cu jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, care a dezvoltat accepţiunea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, în prezenta cauză nu se poate constata o violare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, dat fiind faptul că cele două categorii comparate de parlamentari se află în situaţii obiectiv diferite.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocată de Felician Laurenţiu Veber în Dosarul nr. 4.188/91/2010 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
