Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 964 din 12 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1020, art. 1021, art. 1429 pct. 2 si art. 1439 din Codul civil
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 687 din 28 septembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1020, art. 1021, art. 1429 pct. 2 şi art. 1439 din Codul civil, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Di Angelli" - S.R.L. în Dosarul nr. 13.377/211/2009 al Judecãtoriei Cluj-Napoca, care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.771D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 iulie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 13.377/211/2009, Judecãtoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1020, art. 1021, art. 1429 pct. 2 şi art. 1439 din Codul civil, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Di Angelli" - S.R.L. într-o cauzã având ca obiect reziliere contract de închiriere şi evacuare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 1439 din Codul civil, care reglementeazã dreptul locatorului de a cere rezilierea contractului de închiriere pentru neplata chiriei, încalcã drepturile chiriaşilor în raport cu proprietarii, discriminându-i faţã de aceştia din urmã. De asemenea, apreciazã cã restrângerea drepturilor locatarului în raport cu locatorul în privinţa dreptului de a cere rezilierea contractului de închiriere nu respectã condiţiile limitative prevãzute de art. 53 din Constituţie, fiind astfel contrarã normei constituţionale. Apreciazã cã, spre deosebire de art. 969 din Codul civil, care prevede cã orice contract are putere de lege faţã de pãrţile contractante şi se poate revoca prin consimţãmântul mutual al acestora, art. 1021 din acelaşi cod permite sistarea unui raport contractual pe baza iniţiativei şi a demersului unilateral al uneia dintre pãrţi, încãlcându-se astfel dreptul de proprietate şi dreptul la un proces echitabil.
În ceea ce priveşte reglementarea, în cuprinsul în art. 1020 şi art. 1021 din Codul civil, a rezilierii contractului la iniţiativa locatorului, în detrimentul locatarului, autorul considerã cã se prejudiciazã interesele economice şi patrimoniale ale acestuia din urmã, legiuitorul realizând astfel "un dezechilibru între principiul forţei obligatorii a contractului şi principiul executãrii în naturã şi cu bunã-credinţã a obligaţiilor asumate".
Judecãtoria Cluj-Napoca considerã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã prevederile art. 1429 pct. 2 şi art. 1439 din Codul civil nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 44, 45 şi 53, iar în ceea ce priveşte art. 1020 şi art. 1021 din acelaşi cod, instanţa apreciazã cã aceste prevederi reprezintã expresia unor principii fundamentale ale dreptului civil, şi anume forţa obligatorie a contractului şi executarea cu bunã-credinţã a obligaţiilor contractuale, astfel încât acestea nu contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) şi art. 44 din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1020, art. 1021, art. 1429 pct. 2 şi art. 1439 din Codul civil, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 1020: "Condiţia rezolutorie este subînţeleasã totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din pãrţi nu îndeplineşte angajamentul sãu.";
- Art. 1021: "Într-acest caz, contractul nu este desfiinţat de drept. Partea în privinţa cãreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau sã sileascã pe cealaltã a executa convenţia, când este posibil, sau sã-i cearã desfiinţarea, cu daune de interese. Desfiinţarea trebuie sã se cearã înaintea justiţiei, care, dupã circumstanţe, poate acorda un termen pãrţii acţionate.";
- Art. 1429 pct. 2: "Locatarul are douã îndatoriri principale; [...]
2. trebuie sã plãteascã preţul locaţiunii la termenele statornicite.";
- Art. 1439: "Contractul de locaţiune se desfiinţeazã când lucrul a pierit total sau s-a fãcut netrebnic spre obişnuita întrebuinţare.
În caz când una din pãrţi nu împlineşte îndatoririle sale principale, cealaltã parte poate cere desfiinţarea contractului."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) care consacrã dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 45 privind libertatea economicã, precum şi celor ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile de lege criticate au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi cu o motivare similarã.
În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 338 din 25 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 mai 2010, referitoare la art. 1429 alin. 2 din Codul civil, precum şi deciziile nr. 24 din 8 ianuarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 27 ianuarie 2009, nr. 191 din 10 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 22 martie 2011, sau nr. 198 din 10 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 14 aprilie 2011, referitoare la prevederile art. 1020 şi 1021 din Codul civil, prin care Curtea a statuat cã acestea nu contravin Legii fundamentale.
Astfel, referitor la critica privind neconstituţionalitatea prevederilor art. 1429 alin. 2 şi art. 1439 din Codul civil, prin Decizia nr. 338/2010, Curtea a constatat cã normele legale criticate reglementeazã obligaţiile locatarului şi una dintre cauzele de încetare a locaţiunii. În acest context, Curtea apreciazã cã locatorul nu poate fi obligat sã asigure locatarului folosinţa bunului închiriat cu titlu gratuit, plata chiriei fiind de esenţa contractului de închiriere. De asemenea, dreptul de a solicita rezilierea contractului de închiriere pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale este conferit de legiuitor ambelor pãrţi.
Referitor la prevederile art. 1020 şi 1021 din Codul civil, prin deciziile nr. 24 din 8 ianuarie 2009, nr. 191 din 10 februarie 2011 şi nr. 198 din 10 februarie 2011, Curtea a statuat cã aceste texte de lege nu sunt contrare principiului garantãrii proprietãţii private şi dreptului pãrţilor la un proces echitabil. Astfel, prin aceste decizii, Curtea a reţinut cã, încheierea unui contract fiind guvernatã de principiul libertãţii contractuale, pãrţile pot sã determine, prin voinţa lor, clauzele contractuale şi efectele pe care acestea urmeazã sã le producã.
Totodatã, prin reglementarea în cuprinsul art. 1020 şi art. 1021 din Codul civil a rezoluţiunii contractelor sinalagmatice cu executare uno ictu sau rezilierii contractelor cu executare succesivã, pentru neexecutarea culpabilã a unor obligaţii contractuale, se recunoaşte pãrţii care şi-a executat sau este gata sã îşi execute obligaţiile posibilitatea de a alege între executarea silitã şi încetarea contractului prin rezoluţiune, respectiv reziliere, în cazul când cealaltã parte nu îşi executã obligaţiile sale contractuale, legiuitorul realizând astfel un echilibru între principiul forţei obligatorii a contractului şi principiul executãrii în naturã şi cu bunã-credinţã a obligaţiilor asumate.
Garanţia acestui echilibru este datã tocmai de competenţa instanţei judecãtoreşti, reglementatã prin teza ultimã a art. 1021 din Codul civil, de a aprecia asupra posibilitãţii pãrţii creditoare de a cere rezoluţiunea sau rezilierea, acordând un termen de graţie, în situaţiile în care apreciazã cã este posibilã executarea în naturã a obligaţiilor debitorului sau de a respinge acţiunea când debitorul şi-a executat obligaţiile în cursul procesului.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1020, art. 1021, art. 1429 pct. 2 şi art. 1439 din Codul civil, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Di Angelli" - S.R.L. în Dosarul nr. 13.377/211/2009 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 iulie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
